Tag: barbati

  • Povestea ŞOCANTĂ inventată de o femeie pentru a scăpa de plata angajaţilor. „Iniţial a părut credibilă”

    Maria Gonzalez, în vârstă de 32 de ani, a spus poliţiştilor că doi bărbaţi afro-americani ce purtau măşti au băgat-o cu forţa într-o maşină, i-au pus pistolul la tâmplă şi i-au spus să conducă spre West Fresno, pe 1 septembrie. Femeia a spus că avea o sumă mare de bani la ea pentru că urma să-şi plătească angajaţii firmei ei de camioane.

    Maria susţine că la un moment dat a leşinat şi când s-a trezit era pe bancheta din spate a maşinii legată, în zona Caruthers, iar toţi banii dispăruseră.

    După ce s-a făcut o analiză a filmărilor camerelor de pe stradă, poliţia crede că Maria a minţit ca să nu-şi plătească angajaţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avioane private, case de vacanţă, inele cu diamante de 24 de carate. Cum trăiau trei bărbaţi care au furat banii a mii de oameni

    Un juriu federal din Statele Unite a condamnat trei bărbaţi într-un caz care implica o schmă de tip Ponzi de 364 de milioane de dolari, potrivit Business Insider.

    Cei trei acuzaţi – Kevin B. Merrill, Jay B. Ledford şi Cameron Jezierski – au promis investitorilor că vor obţine profituri semnificative din cumpărarea şi vânzarea de portofolii de datorii, însă de fapt, ei „s-au folosit de presupusa expertiză de investiţii pentru a sifona milioane de dolari de la investitori creduli”, potrivit plângerii depuse de SEC – autoritatea de supraveghere financiară din SUA.

    „Acuzaţia presupune că Merrill, Ledford şi Jezierski s-au îmbogăţit şi au folosit 73 de milioane de dolari pentru a cumpăra şi renova locuinţe de lux din  Maryland, Texas, Nevada şi Florida, pentru a cumpăra automobile de lux, bijuterii, bărci, un avion de lux, pentru a juca 25 de milioane de dolari la cazinouri şi pentru a susţine un stil luxos de viaţă”, se arată în comunicatul de presă eliberat de biroul Procuraturii Districtului Maryland din SUA.

    Cei trei bărbaţi au fost condamnaţi pentru conspiraţie, fraudă, furt de identitate şi spălare de bani, potrivit Departamentului de Justiţie. Printre victime s-au numărat patroni mici, restaurante, bancheri, agenţi de talente, atleţi profesionişti şi consilieri financiari.

    Potrivit SEC, Ledford a sifonat cel puţin 40 de milioane de dolari. În această sumă se încadrează transferul a cel puţin 7 milioane de dolari către contul personal şi achiziţia unui Ferrari de 368.000 de dolari, un inel cu diamant de şapte carate în valoare de 330.000 de dolari, şi o brăţară cu diamante de 23 de carate, la 168.000 de dolari, în timp ce 13 milioane de dolari i-a transferat către cazinouri pentru a-i cheltui acolo.

    În acelaşi timp, Merrill a sifonat circa 45 de milioane de dolari. Dintre aceştia, 7 milioane de dolari au fost transferaţi către contul său personal, 10,2 milioane de dolari au fost utilizaţi pentru a cumpăra 25 de automobile de lux, precum un Bugatti Veyron din 2008, un Pagani Huayra Diablo din 2014 sau un Rolls Royce Dawn din 2017. În suma de 45 de milioane de dolari sifonată de Merrill se încadrează şi achiziţia unor case în zone precum Naples, Florida.

     

  • Cum a reuşit o romancă să pătrundă intr-o lume dominată de bărbaţi in care foarte puţine femei au reuşit să ajungă

    Ana Sapungiu s-a născut în Giurgiu, dar a ajuns în Capitală încă de la vârsta de şase ani. În 2003, după absolvirea Facultăţii de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, a decis să obţină un MBA la Universitatea Huron, din Londra.

    Încă din timpul facultăţii a început să lucreze în industria vinului: mai întâi pentru diverse companii sau agenţii din domeniul importului, pentru ca ulterior, în 2004, să devină responsabilă de gama de vinuri din portofoliul Oddbins, un lanţ de magazine din Marea Britanie.

    Topul dat publicităţii anual de către prestigioasa publicaţie de specialitate Drinks Retailing News o plasează anul acesta pe românca Ana Sapungiu pe locul 30 în ierarhia celor mai influente persoane din piaţa britanică a vinului.

    Pentru a obţine titlul, românca a trebuit să plătească peste 12.000 de lire sterline: 4.452 lire pe an pentru zilele de curs şi cele de seminar, 1.944 de lire pentru examenul final şi 1.356 lire sterline pentru lucrarea de disertaţie; în total, 12.204 lire sterline.
    „Apoi, dacă nu treci de prima oară, trebuie să plăteşti încă o dată anul şi examenul, adică să îl repeţi, iar taxele sunt aceleaşi. Se mai adaugă banii de achiziţii, de călătorii, de cărţi şi aşa mai departe“, descrie ea costurile pe care le implică pregătirea pentru obţinerea unui astfel de titlu.

    Care sunt elementele de care ai nevoie pentru a reuşi într-un astfel de domeniu? Pasiunea, talentul şi încrederea în tine contează foarte mult, spune Ana Sapungiu. „Inovaţia nu vine doar din acumularea de cunoştinţe. Cunoştinţele sunt importante, le acumulezi toată viaţa, dar, doar cu ele, fără atributele amintite (pasiune, talent), nu reuşeşti să împingi mai sus lucrurile şi în niciun caz nu reuşeşti să ai «semnătura» pe escalada către performanţa profesională.”

    Ana Sapungiu descrie decizia de a se ocupa de achiziţii la un lanţ de magazine ca fiind un moment-cheie al carierei.
    „Nu sunt multe posturi de acest fel (buyer) în Marea Britanie şi competiţia este foarte mare. Gradul de responsabilitate pentru gama de vinuri a unui lanţ cu unităţi în toată ţara este foarte mare, dar este dublată de oportunitatea de a schimba puţin lucrurile, chiar de a influenţa tendinţele din piaţă ceea ce, trebuie să recunosc, este foarte interesant şi, în egală măsură, incitant, provocator.”

    Un alt moment pe care nu îl poate trece cu vederea este cel în care s-a hotărât să obţină titlul de Master of Wine. A fost punctul de plecare pe un drum lung, pe care s-au cheltuit multe resurse personale, inclusiv financiare, explică ea. „Nu există nicio garanţie că vei reuşi să străbaţi acest drum, să ai succes. Cred că intră şi un strop de noroc în ecuaţie.”

    De aceste două momente se leagă, de altfel, şi părţile dificile ale carierei sale. „Până la a putea spune «am reuşit», am trecut prin stări în care apar întrebări, temeri sau în care se instalează epuizarea. Important este să nu uiţi cine eşti, de ce faci ceea ce faci şi încotro vrei să te îndrepţi.”
    În ultimii ani, alegerea şi consumul vinurilor au devenit activităţi tot mai documentate pentru români.
    Potrivit unui studiu realizat de

    CrameRomania.ro şi ReVino.ro, factorii esenţiali în alegerea unei etichete sunt: cramele producătoare (32%), soiurile de struguri (31%), culoarea vinului – alb, roze sau roşu (11%) – şi momentul de consum (10%).

    58% dintre români consumă din ce în ce mai mult vinuri seci, în detrimentul celor dulci, care sunt preferate de doar 2% dintre respondenţi. În acelaşi context, vinurile roşii ocupă primul loc fiind preferate de 57% dintre români, urmate de vinurile albe (28%), roze (13%) şi pe ultimul loc de spumante (2%). Indiferent de sursă (cramele din România, cele din afară sau producţie proprie), vinul este consumat de două-trei ori pe săptămână de către 45% dintre respondenţi, iar cel îmbuteliat la sticlă este ales în peste 91% dintre situaţii.

    În 60% dintre cazuri, documentarea înainte de achiziţie constă în informaţiile pe care clienţii le găsesc la raft. Doar 14% dintre cumpărători caută pe internet informaţii înainte de a cumpăra un vin, iar 9% cer sfatul unui specialist. Preţul pe care un român îl plăteşte pentru o sticlă de vin este în 43% dintre cazuri cuprins între 26 şi 50 lei, în 20% dintre cazuri între 16 şi 25 lei, iar în proporţie de 17% respondenţii sunt dispuşi să plătească între 51 şi 70 lei. Cu privire la soi, Feteasca Neagră este preferată de 52% dintre români.

    Referitor la sursele de achiziţionare a vinului, 43% dintre români aleg cel mai des supermarketurile, datorită dezvoltării sortimentelor de băuturi şi zonelor special amenajate pentru vinuri. Acestea sunt urmate în proporţie de 36% de magazinele specializate. Aprovizionarea direct de la sursă, adică de la crama producătoare, este aleasă doar de 12% dintre români, iar online-ul reprezintă o opţiune doar pentru aproape 7% dintre aceştia.

    Deoarece consumul educat de vinuri se construieşte în timp prin acţiuni diverse, vizitele la crame în ţară reprezintă o opţiune din ce în ce mai frecventă printre români. În plus, participarea la evenimente  dedicate vinului este pe lista tot mai multor consumatori, iar apetitul pentru educaţie în materie de vinuri a crescut.

    Generalizările sunt periculoase, dar se poate observa o schimbare a tiparelor de consum, crede Ana Sapungiu. „Au succes din ce în ce mai mare vinurile mai «uşoare», mai puţin baricate. Vinurile «generice», fără origine exactă, încep să îşi piardă popularitatea, consumatorii arătându-se interesaţi din ce în ce mai mult de vinurile cu provenienţă clară.”

    Ce loc ocupă vinurile româneşti pe rafturile britanice?  „În Anglia, şi nu numai, imaginea României nu este foarte bine definite. Istoricul prezenţei vinurilor româneşti în lanţurile de magazine este unul al «raftului de jos». Acum au început să apară şi vinuri de calitate, dar ele sunt puţine şi aria de răspândire este încă mică”, opinează ea. Partea bună a lucrurilor este că, nefiind formată o imagine clară, apare oportunitatea de a o lua, cumva, de la capăt. Cu ştiinţă, muncă, se pot obţine rezultate bune.”

  • Cât de des apelează românii la internet banking

    Bărbaţii sunt mai orientaţi decât femeile spre operaţiuni de Internet Banking. Astfel, dacă femeile utilizează acest serviciu zilnic sau de câteva ori pe săptămână în procent de 26%, în cazul bărbaţilor se constată o diferenţă de +12% (38%). Dacă ne referim în continuare la cei care utilizează Internet Bankingul cel puţin o dată pe săptămână, se observă şi în acest caz diferenţe pe categorii de gen (faţă de total populaţie – 42%). Procentul femeilor este şi de această dată mai scăzut comparativ cu cel al bărbaţilor: 37% versus 48%.

    Analizând comportamentul de consum pe categorii de vârstă, se constată că cei cu vârste cuprinse între 31-45 de ani sunt cei mai devotaţi consumatori, acest target alegând să folosească Internet Bankingul cel puţin o dată pe săptămână în procent de 46%. Referindu-ne la aceeaşi frecvenţă de consum, tinerii cu vârste cuprinse între 18-30 au un comportament similar cu cel al persoanelor de 46-65 de ani, în cazul ambelor categorii de vârstă înregistrându-se un procent de 40%. 

    „Diferenţe apar şi atunci când ne raportam la nivelul de educaţie al populaţiei. Cea cu o educaţie medie şi sub-medie este caracterizată de un consum mai scăzut de Internet Banking, comparativ cu cea care beneficiază de un nivel înalt de educaţie”, susţine Julien Zidaru, managing partner Exact Business Solutions. Mai exact, ultima categorie menţionată utilizează Internet Bankingul în procent de 50% cel puţin o dată pe săptămână (cu 16% mai mult decât cei cu o educaţie medie şi sub-medie) şi în procent de 71% cel puţin o dată pe lună (cu 20% mai mult decât cei cu un nivel mediu şi scăzut de educaţie şi cu +10% faţă de media naţională). Cei care folosesc Internet Bankingul zilnic sau de câteva ori pe săptămână sunt tot cei cu un nivel înalt de educaţie – 37%, procentul celor care îl utilizează cu aceeaşi frecvenţă din rândul persoanelor cu educaţie medie şi sub-medie fiind de 26%.

    În concluzie, bărbatul cu educaţie superioară este cel care foloseşte cel mai des serviciile de Internet Banking: 74% cel puţin o dată pe lună, 52% cel puţin o dată pe săptămână, 41% zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

    Realizând, de asemenea, o ierarhie în funcţie de mărimea oraşelor ţării, Bucureştiul este în topul consumului de Internet Banking: 71% dintre bucureşteni accesează acest serviciu cel puţin o dată pe lună, 53% cel puţin o dată pe săptămână, iar 41% zilnic sau de câteva ori pe săptămână. Îndreptând privirea spre mediul rural, constatăm o deschidere a locuitorilor spre zona de Internet Banking: 49% dintre ei apelează la acest instrument cel puţin o dată pe lună, 35% cel puţin o dată pe săptămână, iar 24% zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

  • Invenţia revoluţionară care l-a transformat pe un tânăr din Marea Britanie într-unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi din ţară

    Un tânăr din Marea Britanie a devenit peste noapte unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi din ţară după ce compania de biotehnologie Ziylo, pe care acesta a dezvoltat-o alături de unul dintre profesorii săi din facultate, a fost achiziţionată cu peste 620 de milioane de lire sterline de Novo Nordisk, un gigant la nivel global din domeniu sănătăţii. 

    Harry Destercroix este absolvent al Universităţii Bristol din Marea Britanie şi deţine o diplomă de doctorat în chimie. Alături de Anthony Davis, care i-a fost profesor, a dezvoltat, în timpul facultăţii, o companie de biotehnologie, Ziylo. Împreună cu o echipă de cercetători, cei doi au dezvoltat tratamente care ar putea să ajute cei peste 380 de milioane de oameni bolnavi de diabet la nivel mondial, din care patru milioane doar în Marea Britanie.

    Cercetând cazurilor persoanelor bolnave de diabet, Ziylo a dezvoltat o tehnologie care ar putea ajuta la dezvoltarea unui tip de insulină care ar putea să reacţioneze şi să se adapteze la nivelurile de glucoză din sânge. Acest lucru ajută la eliminarea riscului scăderii nivelului de zahăr din sânge, cunoscut sub numele de hipoglicemie, şi oferă diabeticilor un control mai bun asupra bolii.

    Cercetătorii ştiinţifici din cadrul şcolii de chimie a universităţii au început să lucreze la această problemă cu ani în urmă, înainte ca Ziylo să fie înfiinţată în anul 2014. După un studiu de 20 de ani, profesorul Davis a reuşit să proiecteze un nou tip de molecule sintetice care, îmbinate cu cele naturale, “ar putea constitui o nouă abordare a biodesignului. Aceste molecule unice au fost inspirate de natură şi lucrează în acelaşi mod ca şi receptorii naturali de glucoză”, explică Davis.

  • Oraşul locuit doar de femei cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Ce trebuie să facă bărbaţii ca să poată intra in oraş – FOTO

    În Noiva do Cordeiro trăiesc peste 600 de femei, cu vârstele cuprinse între 20 şi 35 de ani. Unele dintre ele sunt căsătorite, dar soţii lor trebuie să trăiască şi să lucreze în altă parte, scrie Daily Mail.

    În această comunitate rurală din sud-estul Braziliei, femeile se află la conducere şi au propriul set de reguli. Femeile care sunt căsătorite şi au familii trebuie să-şi trimită soţii şi fii care au împlinit 18 ani să lucreze departe de casă, putând să se întoarcă doar în weekend.

    “Oraşul nostru e mai frumos, mai organizat şi mult mai armonios cu femeile la conducere”, spune Rosalee Fernandes pentru publicaţia britanică. “Împărţim totul, chiar şi pământul pe care-l muncim. Nimeni nu se află în competiţie cu nimeni. Ne strângem să ne uităm la telenovele, ne împrumutăm haine şi ne vopsim unghiile”, a adăugat ea.

    Problema este că este dificil de găsit un bărbat singur care să nu fie rudă sau căsătorit deja cu o vecină. “Toate visăm să ne îndrăgostim şi să ne căsătorim. Dar ne place să trăim aici şi nu vrem să fim nevoite să plecăm din oraş pentru a putea găsi un soţ”, a spus Nelma Fernandes.

    Astfel comunitatea de femei invită bărbaţii să li se alăture, cu o singură condiţie. “Trebuie să-şi dea acordul să facă ceea ce spunem şi să trăiască după regulile noastre”. 

     

     

  • Percheziţii în mai multe judeţe, unde tinere erau recrutate pentru căsătorii cu cetăţeni asiatici

    Potrivit unui comunicat transmis miercuri de Poliţia Română, poliţiştii Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate şi ai Direcţiei Operaţiuni Speciale au făcut 15 percheziţii la persoane bănuite ar fi recrutat tinere cu posibilităţi materiale reduse, în vederea încheierii de căsătorii de convenienţă cu cetăţeni asiatici, contra unor sume de bani, pentru ca aceşti cetăţeni să poată accede în spaţiul Uniunii Europene. Trei persoane au fost arestate preventiv.

    „Din cercetări a reieşit că membrii grupării ar fi pus la dispoziţia unor cetăţeni români înscrisuri oficiale falsificate – cărţi de identitate, certificate de căsătorie, apostile etc., în vederea utilizării acestor documente pentru încheierea de căsătorii de convenienţă cu cetăţeni non UE, fapt ce a avut ca urmare dobândirea de către cei din urmă a unor drepturi în spaţiul UE, respectiv drept de şedere, drept de muncă, drept de locuinţa etc. Gruparea infracţională ar fi fost coordonată de un cetăţean pakistanez stabilit în România de 20 de ani şi ar fi acţionat pe raza judeţelor Giurgiu, Călăraşi şi Ilfov, precum şi în municipiul Bucureşti. Cei în cauză sunt bănuiţi că ar fi recrutat tinere cu posibilităţi materiale reduse, în vederea încheierii de căsătorii de convenienţă cu cetăţeni asiatici, contra unor sume de bani, pentru ca aceşti cetăţeni să poată accede în spaţiul Uniunii Europene”, se arată în comunicatul citat.

    Căsătoriile de convenienţă s-ar fi încheiat pe teritoriul Ciprului, României şi Germaniei, cetăţenii non-UE plătind pentru aceste servicii sume situate în jurul valorii de 10.000 de euro, iar tinerele ce ar fi acţionat în acest scop ar fi primit un comision de aproximativ 1.000 de euro, potrivit sursei citate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Eurostat: România se află pe ultimul loc în UE la numărul de angajaţi cu contracte temporare

    Din raportul publicat de Eurostat reiese faptul că în România, rata angajărilor cu contracte temporare a persoanelor cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani este de 1,2%, în timp ce media europeană a fost de 13,4%, în 2017.

    De asemenea, în România ponderea femeilor angajate a fost de 60,2%, cea a bărbaţilor 77,3%, iar ponderea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 24 de ani a fost de 40,8%.

    Ponderea totală a angajaţilor temporari a variat printre statele membre, cele mai mari fiind înregistrate în Polonia şi Spania (26%), Portugalia (22%) şi Croaţia (20%), iar cel mai scăzut în România (1% (2%), Estonia şi Letonia (ambele 3%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai mare problemă a Gillette? Bărbaţii aleg în continuare barba

    Bărbaţii americani, şi nu numai, aleg în continuare să nu mai folosească lamele de ras ca altădată, în contextul trendului lumbersexual, potrivit CNN.

    Din ce în ce mai mulţi bărbaţi îşi lasă barbă, mustaţă sau cioc, în timp ce alţii care foloseau zilnic lamele de ras se simt confortabil acum dacă sar peste o zi sau două de bărbierit, arată studiile pe trendurile de consum.

    Acest trend a afectat businessul diviziei Gillette din cadrul Procter & Gamble, spune Jon Moeller, CFO-ul P&G.

    P&G crede că este mai uşor pentru bărbaţi să nu se bărbierească în ziua de astăzi. „Azi, bărbaţii nu sunt judecaţi în mod negativ când sar peste un bărbierit, nu este considerat un semn de lene sau o lipsă de respect”, spune Massimiliano Menozzi, vicepreşedinte al Gillette în America de Nord.

    Atitudinea faţă de bărbierit diferă în funcţie de grupa de vârstă, însă bărbaţii sub 45 de ani au adoptat o abordare mai relaxată, spune Olivia Guinaugh, analist de piaţă pe segmentul produselor de îngrijire personală, în firma Mintel.

    Bărbaţii aleg din ce în ce mai des o imagine mai neîngrijită şi mulţi cred că părul facial este popular, autentic şi atractiv, adaugă Guinaugh.

    În pieţele dezvoltate, bărbaţii se bărbieresc în medie de 3,2 ori pe săptămână, faţă de 3,7 ori pe săptămână în ultimul deceniu, estimează Gillette.

    În plus, vânzările de lame de ras au scăzut anual în Statele Unite în ultimii trei ani, potrivit datelor analizate de firma Nielsen. În iunie 2018, vânzările erau cu 5,1% mai scăzute decât în acelaşi moment al anului trecut.

     

     

  • Lauren Simmons, singura femeie trader de la New York

    În sala de tranzacţionare a bursei din New York, bărbaţi în costume scumpe se uită concentraţi la ecranele computerelor. Bărbaţi pronunţă numere. Bărbaţi aleargă frenetic de la un compartiment de tranzacţionare la celălalt, cu căşti în urechi. Chiar şi cel care face curat după ei este bărbat.

    Aproape inobservabilă în mijlocul agitaţiei, Lauren Simmons poate fi găsită la standul de tranzacţionare al firmei de investiţii Rosenblatt Securities. Cu o înălţime mai mică de 1,60 metri, îmbrăcată într-o fustă scurtă şi cu tocuri înalte, Simmons este singura femeie din uriaşa sală de trading.

    „Cred că povestea mea este aşa de unică pentru că nu sunt doar cel mai tânăr om de aici, ci şi singura femeie. Mai mult, sunt şi singurul reprezentant al unei minorităţi”, spune fata.

    Ea s-a mutat la New York după ce a absolvit Universitatea de Stat din Kennesaw în decembrie 2016, scrie CNBC. Născută în Georgia, tânăra a lucrat ca intern la un centru local de tratament clinic în timp ce învăţa pentru o diplomă de licenţă în genetică cu o specializare în statistică. Avea de gând să urmeze o carieră în domeniul medical, dar după ce a înţeles că medicina nu este pasiunea ei, a început să caute oportunităţi în alte industrii. Şi pentru că, spune ea, iubeşte numerele încă din vremea liceului, a aplicat pentru posturi în domeniul finanţelor. Şi-a încercat talentul ca manager de vânzări, ca intern pentru resurse umane şi supervizor la un parc de distracţii acvatic. A încercat să se angajaze pe un post la bursa din New York, dar a fost respinsă, pentru ca, în cele din urmă, să câştige poziţia pe care o are acum la Rosenblatt Securities aplicând la un anunţ publicat pe LinkedIn.

    „Ceea ce iubesc cel mai mult la numere şi statistici şi motivul pentru care am venit la Bursa de Valori din New York este că numerele sunt un limbaj universal”, explică ea. „Când le puneţi pe o tablă, acestea îi leagă pe toţi, iar acesta este probabil unul dintre motivele pentru care Bursa de Valori din New York este atât de emblematică.”

    Simmons şi-a preluat rolul în martie 2017, dar până atunci, povesteşte ea, angajarea a fost condiţionată de trecerea de Seria 19, examenul pe care toţi brokerii trebuie să-l treacă pentru a-şi câştiga insigna.

    „Am avut o lună la dispoziţie să iau examenul”, spune Simmons, „şi când vă spun că mulţi oameni nu credeau că voi trece înseamnă că ei chiar au crezut că nu voi trece.”

    Examenul îşi are rădăcinile în principiile şi conceptele financiare. În pofida cunoştinţelor solide de matematică, Simmons nu a studiat finanţele în facultate şi a trebuit să se pună cu burta pe carte  intens. Când a trecut („şi am şocat pe toată lumea cu acest lucru”), a înlăturat îndoielile cu privire la posibilitatea de a-şi juca rolul, spune ea. De asemenea, a demonstrat bărbaţilor din sala de trading că este pregătită să lucreze alături de ei.

    „Când văd statisticile care spun că «80% nu trec», eu mă uit la ceilalţi 20%”, spune tânăra. „Atunci când toată lumea spunea: «Este un test greu, să nu puneţi la inimă dacă nu treceţi», în cazul meu trebuia să trec pentru a-mi demonstra că pot face acest lucru.”

    Familia şi prietenii ei au fost la început îngrijoraţi când le-a spus că intenţionează să devină trader la bursă, notează Deutsche Welle. „Singura frică a mamei mele a fost: «Câte femei mai lucrează acolo?»”, spune ea. În afară de patru traderi-femei cu jumătate de normă, Lauren este singura femeie care lucrează cu normă întreagă în sala de tranzacţionare de la New York. În întreaga istorie a pieţei de valori a mai existat o singură femeie afro-americană cu insigna NYSE. Îngrijorările iniţiale ale lui Lauren Simmons s-au evaporat de îndată ce a intrat în sala traderilor a celei mai mari bursiere din lume  o zi pe care nu o va uita niciodată.

    „Tocmai trecusem testul şi îmi primisem insigna. Mi s-a permis să sun din clopotul bursier”, povesteşte tânăra cu mândrie.

    Acum, Lauren Simmons obişnuieşte să stea pe balcon alături de Richard Rosenblatt, fondatorul companiei pentru care lucrează, afişând un zâmbet uriaş.

    Mai sunt câteva lucruri cu care Lauren, cu un chip mai degrabă de om timid decât de parior cu sânge rece, trebuie să se obişnuiască. Într-o lume dominată de bărbaţi, prevalează reguli şi obiceiuri diferite, spune ea. „Am învăţat destul de repede că aici, dacă vrei să fii ascultat, trebuie să fii la fel de tare ca bărbaţii.”

    Cu toate acestea, Lauren apreciază comunitatea din sala de trading. „Aici, bărbaţii doresc ca femeile să avanseze şi să-şi poată construi o carieră de suces”, spune ea.

    Rolul lui Simmons este de a cumpăra şi vinde acţiuni în numele investitorilor. Un pic de hotărâre, cu asumare de riscuri şi capacitate de a gestiona stresul sunt atribute vitale, spune ea. Şi, deşi aceste trăsături sunt în mod tradiţional atribuite mai ales bărbaţilor, tânăra consideră că şi femeile pot fi traderi excelenţi. Ceea ce le lipseşte sunt modelele de urmat, spune ea. „Cred că multe femei se tem să-şi părăsească zona de confort, în sensul: «Oh, dacă voi fi singură, singurul reprezentant al unei minorităţi?».”

    De aceea, a fost extrem de bucuroasă când, în luna mai, Stacey Cunningham a fost numită al 67-lea preşedinte al Bursei de Valori din New York  prima dată când o femeie urcă pe scara valorilor pentru a prelua acest rol de la înfiinţarea bursei în 1792. Lauren consideră că acesta este un pas important spre egalitatea de gen.

    „Dacă sunt mai mulţi oameni ca tine şi cu mine sau cu alţii subreprezentaţi aici… veţi vedea o schimbare în modul în care oamenii respectă oamenii.”

    Lauren Simmons speră ca povestea ei să servească drept sursă de inspiraţie pentru alte femei tinere pentru a nu mai fi singurul trader-femeie de la NYSE care părăseşte sala de tranzacţionare seara pe tocuri.

    Ea declară că industria serviciilor financiare are încă un drum lung de parcurs pentru a crea locuri de muncă care să fie privite cu inters de femei.

    În 1967, Muriel Siebert a devenit prima femeie cu dreptul de a face trading la bursă. La acea vreme, nu exista toaletă pentru femei, aşa că bursa a trebuit să construiască o cabină, una singură, în sala de trading. „Aceasta este o poveste «amuzantă» pe care mi-au spus-o când mi-am primit insigna”, spune Simmons.

    De atunci, cabina de toaletă a fost desfiinţată pentru a crea spaţiul necesar noilor computere şi ecranelor mari de afişare. Există acum o toaletă specială pentru femei  dar este mai departe decât cea a bărbaţilor.

    Simmons povesteşte că legendarele jachete pe care le poartă traderii în sala de tranzacţionare nu au fost concepute pentru femei. „Vin doar în mărimi bărbăteşti, din păcate”, spune ea. „Am câteva care au fost adaptate, dar pe sacou sunt cam zece buzunare, aşa că atunci când îl croieşti pe măsura ta, devine ciudat.”

    Peter Tuchman, unul dintre cei mai fotografiaţi traderi de pe Wall Street, este la New York Stock Exchange din 1985, când a prins o slujbă de vară ca teledactilograf. El descrie mediul de atunci din sala de tranzacţionare ca fiind foarte orientat spre familie  nu era ceva neobişnuit să vezi tatăl sau bunicul unui coleg lucrând acolo – însă erau foarte puţine femei.

    „Este un club de bărbaţi şi întotdeauna a fost aşa”, spune el. „De ce nu există femei în această afacere? Pentru că bărbaţii sunt nasoli.”
    Tuchman spune că bărbaţii din sala de trading tind să interacţioneze şi să comunice în moduri care nu sunt întotdeauna prietenoase cu femeile. „Este cumva ca la vestiare”, spune el. „Bărbaţii folosesc un limbaj pe care, probabil, nu ar trebui să-l folosească. Sunt o mulţime de ţipete, strigăte şi stresul este foarte mare. Nu este ca şi cum femeile nu pot face faţă stresului, ci pur şi simplu nu este un loc unde vin femeile.”

    Odată ce dezvoltaţi o cultură la locul de muncă dominată de bărbaţi, adaugă Tuchman, femeile cu greu se pot simţi binevenite. Însă a venit timpul schimbării.

    „Noi vedem aceasta în fiecare parte a Corporate America şi o vedem şi mai mult acum cu #MeToo”, spune el. „Mediul faţă de femei încă nu s-a schimbat în multe aspecte – şi trebuie să se întâmple.”

    Deşi sala de tranzacţionare ar putea părea în mare măsură neschimbată faţă de acum 50 de ani, există semnale că schimbarea este pe drum. Stacey Cunningham este unul dintre ele. „Sunt foarte încântată de ascensiunea lui Cunningham”, spune Simmons. „Cunningham este la fel de calificată ca orice bărbat, poate chiar mai mult. Într-adevăr, cred că vor veni noi schimbări. Ea e preşedinte, povestea mea o ştiţi, sper că şi alte femei se vor simţi încurajate să vină aici.” Cunningham, care are acum 43 de ani, a venit la bursă când acolo lucrau nici 40 de femei şi peste 1.000 de bărbaţi. 

    Simmons spune că cel mai bun sfat pe care îl poate oferi oricui încearcă să se pregătească pentru o carieră pe Wall Street, în special dacă e femeie, este să nu se limiteze.

    „Lasă confortul şi du-te după ce vrei”, spune ea. „Aplicaţi pentru acel loc de muncă  nu aveţi nicio idee ce se află în spatele uşii. Iar dacă nu obţineţi locul de muncă, nu-i nimic. Aplicaţi pentru următorul post şi mergeţi mai departe. Nu lăsaţi ca aceasta să fie o barieră în carieră, în viaţă sau în orice aţi vrea să faceţi. Cred că este important să mergem mai departe.”

    Pentru Simmons, chiar şi acum faptul că a ajuns trader este „ireal”.

    Semnătura ei apare în constituţia bursei, alături de cea a legendarului industriaş John D. Rockefeller.