BusinessMagazin

Tag: banca

  • Cum ajungem în posesia unui imobil care a fost scos la licitaţie de o bancă?

    Un imobil scos la licitaţie de o bancă poate fi extrem de „ochios” pentru cineva care nu dispune de buget suficient pentru a-şi cumpăra o casă, fie, cu banii jos, fie cu un credit mult mai scump.

    De asemenea, există şi acea categorie de persoane în căutare de chilipiruri care sunt oricând dispuşi să cumpere un imobil scos la licitaţie de bancă, mişcare pe care o văd ca pe o investiţie inteligent făcută.

    Situaţia este clară, dar cum o punem în practică? Expertul în imobiliare, Diana Micu, îţi spune tot ce trebuie să ştii, atunci când te decizi să participi la o licitaţie, dar şi care sunt criteriile eligibile pentru a câştiga.

    „Cele mai multe oferte de imobile, aflate în executare silită, sunt publicate la sediile executorilor judecatoreşti, dar şi pe site-uri de profil. Procedura de înscriere la o astfel de licitaţie presupune achitarea unei taxe de participare în valoare de 10% din preţul locuintei. Taxa se va achita în contul executorului judecătoresc, iar dovada plăţii asigură dreptul de a participa la licitaţie. Persoanele care nu reuşesc să cumpere locuinţa în cauză vor primi înapoi contravaloarea taxei achitate. Totodată, cine câştigă licitaţia va avea la dispoziţie 30 de zile, pentru achitarea sumei restante, până la preţul integral. Se poate achita prin virament bancar direct în contul executorului judecătoresc sau prin credit bancar. Sunt anumite banci care finanţează astfel de proprietăţi.”, informează Diana Micu.

    Cititi mai multe pe www.mediaflux.ro

  • Poate că oamenii simpli nu sunt educaţi financiar, dar cele mai mari falimente, prăbuşiri sunt făcute de oameni educaţi financiar

    La finalul lunii martie, într-un weekend, Credit Suisse, a doua mare bancă a Elveţiei, a fost preluată de UBS, prima bancă, pentru a se evita o prăbuşire a întregului sistem financiar global. Acţionarii Credit Suisse şi-au pierdut banii, la fel ca şi deţinătorii unor serii de obli­gaţiuni Credit Suisse. Nu ştiu pe câtă lume interesează această tranzacţie şi ce s-a întâmplat acolo, dar poate fi văzută şi ca un semnal de alarmă în privinţa modului de administrare a banilor, în special a celor personali.

    În FT Weekend, 8-9 aprilie, cel mai cunoscut ziar de business din Europa,  a fost publicat un reportaj de la Adunarea Generală a Acţionarilor Credit Suisse. Sute şi mii de acţionari, în special mici, au protestat timp de câteva ore împotriva conducerii băncii, împotriva autorităţilor elveţiene şi împotriva presei, în special a Financial Times. Întotdeauna presa este pe lista celor vinovaţi când se produce o prăbuşire, pentru că din cauza presei se produce acel eveniment, nu din cauza managementului şi a autorităţilor de supraveghere. Aceste adunări generale ale acţionarilor sunt un fel de entertainment, unde acţionarii mici au prilejul să-şi facă auzită vocea în câteva secunde sau în câteva minute, cât are fiecare la dispoziţie.

    Acţionarii mari, cei care contează şi care aprobă deciziile conducerii executive, sunt prezenţi, dar nu se bagă. Aşa că acţionarii mici nu contează, deşi ei pierd cel mai mult. Până când nu s-a întâmplat, nimeni nu prea credea că este posibil ca a doua mare bancă a Elveţiei să se prăbuşească într-un weekend, ştergând practic o istorie de 167 de ani, timp în care banca a supravieţuit războaielor, crizelor, schimbărilor de regim etc. De secole, dar mai ales în ultimele decenii, băncile sunt promovate ca instituţii speciale super şi suprareglementate, iar dacă cineva se leagă de ele şi pune la îndoială modul cum sunt administrate şi supavegheate, este ca şi cum ar atenta la siguranţa naţională. Tocmai de aceea mulţi, în special depunătorii individuali, îşi încredinţează economiile acelor bănci, că ştiu ele ce să facă cu banii şi unde să-i investească.

    Mai mult decât atât, deponenţii sunt îndemnaţi să cumpere şi acţiuni ale bănci­lor, pentru că dacă ai siguranţa depunerilor la bancă, poţi să ai şi siguranţa investiţiei într-o acţiune, pentru că ar fi acelaşi lucru. Aceste propoziţii şi idei de marketing sunt în toate materialele de promovare. Problema este că băncile sunt cele mai vulnerabile la crize, la perioadele de panică, şi sunt cel mai expuse în lumea de astăzi. În perioadele de boom economic supravegherea este laxă pentru că nu se poate întâmpla nimic, iar lobby-urile bancare şi financiare sunt mult mai puternice decât semnele de întrebare care pot să apară. Dacă Credit Suisse s-ar fi rezumat la operaţiunile clasice, la atragerea de depozite şi acordarea de credite companiilor şi persoanelor fizice, şi acum ar fi fost în viaţă.

    În lumea modernă de astăzi, a capitalismului financiar, băncile se bazează mai mult pe operaţiunile financiare, de tranzacţionare pe diferite instrumente şi produse, care nu sunt altceva decât pariuri făcute pe anumite evenimente, respectiv creşterea sau scăderea dobânzilor, pariuri pe falimentul unor companii sau chiar state, pariuri pe creşterea sau scăderea valorii unor acţiuni. Traderii sunt adevăraţii Dumnezei ai acestor bănci, nu cei din conducere, care oricum, de la un anumit punct încolo, nu înţeleg ceea ce se întâmplă în propriile lor bănci. Problema este că atunci când traderii pierd, ei pierd cel mult bonusul, în timp ce acţionarii, în special cei mici, cărora li s-a spus că băncile sunt instituţii care nu pot să se prăbuşească, pierd cel mai mult. În 2007, o acţiune Credit Suisse valora pe piaţa bursieră 70 de euro, iar acum, când banca a fost preluată de UBS (care, apropo, nu voia să cumpere Credit Suisse), o acţiune mai valora 0,7 euro. Dacă un acţionar indivi­dual avea 1.000 de acţiuni, în 2007 acestea valorau 70.000 de euro, iar acum mai valorau numai 700 de euro.

    Acţionarii individuali şi-au pierdut economiile de-o viaţă. Acţionarii cei mai mari, care erau fondurile de investiţii globale, deşi au pierdut cel mai mult în valoare nominală, pot să compenseze aceste pierderi în portofoliile lor prin câştigurile din altă parte. Dar totuşi sunt nişte pierderi.  Deşi pare simplu, unul dintre cele mai grele lucruri este să-ţi administrezi banii, asta dacă îi ai. Dacă îi depui la bancă primeşti o dobândă, care este mică. Dacă îi investeşti în acţiuni sau în alte instrumente financiare mai sofisticate poţi să câştigi mai mult decât la bancă prin dividende şi, poate, prin creşterea valorii acţiunilor, dar poţi să şi pierzi. Nicio bancă, nicio companie, nicio acţiune nu este infailibilă.

    Autorităţile de reglementare şi de supraveghere nu pot să acopere toate evenimentele şi să anticipeze toate riscurile cu care toate aceste entităţi s-ar putea confrunta. Dacă vine o panică şi oamenii vor să-şi retragă banii, nicio bancă din lume nu are cum să reziste, oricât de puternică şi de bine capitalizată ar fi. La fel, nicio companie nu rezistă când apar crize, când sunt schimbări tehnologice, când pierde contactul cu realitatea, când managerii câştigă prea bine. După ce pieţele de capital s-au democratizat începând cu anii ’80, iar oricine poate cumpăra acţiuni, managerii acestor companii au devenit mai importanţi decât acţionarii. Iar managerii lucrează mai mult pentru bonusul lor decât pentru acţionari. Aşa că trebuie să aveţi grijă de banii voştri, mai mult decât au grijă cei care îi administrează. Tot timpul se spune că investiţiile trebuie făcute pe termen lung, că nu trebuie să te uiţi la scăderi care apar pe termen scurt şi că investiţiile în acţiuni sau în fonduri de investiţii aduc câştiguri mai mari decât dobânzile la bancă. Statistica arată că aşa este şi nu poate fi contrazisă. Ce te faci însă dacă ai avut ghinionul să ai acţiuni la Credit Suisse?

    Tot timpul se aduce în discuţie faptul că oamenii sunt needucaţi financiar şi că nu ştiu ce să facă cu banii lor. Poate că oamenii nu ştiu ce să facă cu banii lor, dar toate aceste evenimente şi crize sunt produse de oameni cu cea mai înaltă educaţie financiară. Nu poţi să spui că cei care au condus Credit Suisse nu au avut educaţie financiară, ci dimpotrivă.   ■

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Cifrele din spatele afacerii Revolut: 1 mld. de dolari venituri şi o marjă de profit de peste 80%. În România, banca digitală are 2,6 mil. clienţi, dintre care 500.000 au făcut solicitări pentru a lua un credit

    Revolut, aplicaţia de origine britanică intrată cu paşi repezi în România, a prins o tracţiune semnificativă, care a propulsat-o pânnă la 27 de milioane de clienţi la nivel global din 2015 până în prezent. În ultimii trei ani, Revolut şi-a crescut veniturile de patru ori, ajungând de la 220 de milioane de lire sterline în 2020, la peste 850 de milioane de lire sterline în 2022. Despre strategia din spatele acestor cifre vorbeşte Mikko Salovaara, CFO al Revolut.

    Mikko Salovaara a explicat că de-a lungul ultimilor ani, compania a avut o creştere exponenţială a businessului, motorul principal fiind ritmul rapid de adopţie a noilor utilizatori, dar şi dezvoltarea majoră a produselor. „Credem că am ajuns la un nivel de unde putem demonstra că suntem un business sustenabil. Suntem aici pe termen lung, modelul nostru de business are sens şi nu avem nevoie de finanţare”, susţine Mikko Salovaara. 2021 este anul în care Revolut a trecut pe profit  mai exact, compania a înregistrat un profit net de 26 de milioane de lire sterline – motiv pentru care Mikko Salovaara a explicat că Revolut se poate finanţa singură, iar în ceea ce priveşte planurile pentru anul 2023, CFO-ul consideră că acesta va fi un an important pentru extinderea geografică.

    „În 2020 am avut venituri de 220 de milioane de lire sterline, în 2021 am avut 636 de milioane de lire sterline, iar în 2022 avem peste 850 de milioane de lire sterline, adică peste 1 miliard de dolari. Ne-am cvadruplat businessul în trei ani. În acelaşi timp, ne-am crescut marja de profit brut de la 33% în 2020, la peste 70% în 2021 şi apoi şi mai mult în 2022. Această creştere cuplată cu un control mai accentuat în zona costurilor fixe ne-a permis să avem o pârghie operaţională pentru a ajunge la EBITDA de 100 de milioane de lire sterline şi 26 de milioane de lire sterline profit net în 2021. De aceea, putem să ne finanţăm singuri.”

    El a mai adăugat că produsul Revolut a fost adoptat semnificativ de către clienţi, ajungând de la 11 milioane de clienţi la începutul anului 2021 la 27 milioane de clienţi în prezent. „Am început 2021 cu 11 milioane de clienţi, am terminat anul 2021 cu 16 milioane de clienţi şi apoi am ajuns la 25 de milioane de clienţi în trimestrul IV din 2022, iar în prezent am ajuns la aproximativ 27 milioane de clienţi. Produsele pe care le-am construit sunt relevante şi îndrăgite, ceea ce generează veniturile, profitul brut, care ne permit să investim în marketing, brand, dezvoltarea produsului şi expansiunea geografică.

    Dacă ne uităm la 2023, credem că va fi un an important pentru extinderea geografică. O să lansăm în Noua Zeelandă, apoi avem oameni în India, Brazilia şi Mexic. În acelaşi timp ne uităm la pieţe noi în regiunea Americii Latine, Asia şi Orientul Mijlociu”, a mai adăugat CFO-ul Revolut.

    Chiar dacă evoluţia aplicaţiei Revolut a fost una importantă în ultimii ani, începutul companiei a fost  destul de timid. „La început, destul de devreme ca business, eram destul de limitaţi. Am început ca un FX, un cont care îţi permitea să ţii mai multe valute pentru a le tranzacţiona la nivelul cursului interbancar, care era ataşat unui card de debit. Pe de altă parte, am evoluat destul de rapid de la acest model şi cred că am fost destul de deschişi privind ambiţia noastră de a fi o bancă digitală şi globală. Acest lucru înseamnă că, în ceea ce priveşte retailul, vom putea deservi utilizatorii prin toate modalităţile serviciilor financiare pe care le vor întâlni în viaţă. Cât priveşte clienţii business, vrem să deservim comercianţii pe tot parcursul afacerii. Aceste lucruri sunt baza ambiţiilor noastre de ceva timp şi suntem mulţumiţi de progresul nostru de până acum”, a mai adăugat Mikko Salovaara. Începând cu anul 2018, Revolut a obţinut licenţa bancară europeană, care a permis companiei să se extindă dincolo de zona unui portofel electronic. Acest pas a permis companiei să dezvolte produse şi servicii de creditare şi depozit, iar ţara noastră nu a fost ocolită de acestea. „România a fost printre primele ţări în care am lansat produse de creditare. Nivelul de dobândă pe care îl oferim variază. Ar trebui să te loghezi în aplicaţie, să alegi produsul pe care îl vrei şi în funcţie de profilul de creditare şi perioada de creditare, se va obţine un anumit nivel de dobândă. Totul este generat pe logica de subscriere, costurile pe care le avem cu finanţarea şi pe baza datelor din piaţă. În general, strategia noastră este să oferim cele mai mici comisioane, cele mai bune rate de schimb, atât în ceea ce priveşte economisirea, cât şi creditarea”, a explicat CFO-ul companiei.

    El a subliniat, de asemenea, că România se numără printre primele pieţe care primesc produsele pe care le lansează Revolut. „Va fi în continuare un ritm similar de evoluţie. Vrem să ne atingem acest obiectiv de a fi o banca digitală şi globală. Din perspectiva finanţărilor, pentru că suntem profitabili ne susţinem singuri. Avem fonduri suficiente pentru planurile noastre. Problema ţine mai degrabă de modul de execuţie pentru că ai nevoie de un anumit tip de oameni. Ne gândim la achiziţionarea unor companii mici, care au fie o tehnologie bună, o licenţă relevantă sau o echipă bună, dar nimic transformaţional. Există un risc destul de mare dacă am achiziţiona de exemplu o bancă foarte mare pentru că ar dilua pasul creşterii organice pe care îl avem şi nu vrem să facem acest lucru”, este de părere Mikko Salovaara.

    Din punctul de vedere al evoluţiei Revolut doar în România, Gabriela Simion, Revolut branch head şi head of lending pentru România şi Italia, a explicat că au ajuns deja la peste 500.000 de clienţi care au solicitat un credit prin intermediul aplicaţiei, iar majoritatea sunt din oraşele mari din ţară, cu venituri mult peste salariul mediu pe economie. „În Europa, pot fi accesate credite în Lituania, Polonia, Irlanda, România şi Spania. Am avut un răspuns pozitiv din partea clienţilor în fiecare piaţă în care am lansat aceste produse şi vedem o cerere solidă în toate pieţele. Portofoliul nostru s-a extins de la un an la altul, pe măsură ce ne-am diversificat produsele şi le-am lansat pe pieţe noi”, a explicat Gabriela Simion. Pe termen mediu şi lung, ea susţine că Revolut îşi propune o diversificare a paletei de produse de creditare menită să satisfacă toată gama de nevoi de finanţare, de la credite de nevoi personale la linii de credit cu beneficii pentru cumpărăturile de zi cu zi şi până la credite ipotecare şi liberalizarea creditului de graniţele frontaliere. „Revolut propune clienţilor cel mai accesibil credit de nevoi personale de pe piaţa locală, cu o dobândă fixă între 7,99% şi 17,09%, cea mai mică din categorie, fără alte costuri asociate sau condiţionări, cum ar fi încheierea unei asigurări de viaţă sau încasarea salariului în contul Revolut. Extrem de important de menţionat este faptul că unicitatea şi atractivitatea produsului nostru derivă din faptul că, în afară de dobândă, nu se percepe niciun alt cost pe toată perioada creditului, mai exact: zero comision de analiză/aprobare, zero comision de mentenanţă (lunar, anual, modificare dată scadentă, emitere scrisori confirmare etc.) şi zero comision de rambursare anticipată, indiferent de suma rambursată sau momentul efectuării acesteia”, a mai adăugat Gabriela Simion.

    Din perspectiva zonei de economisire, executivul român a mai adăugat că în secţiunea Vault (conturi de economisire, fără acumulare de dobândă), numărul clienţilor care au deţinut în 2022 puşculiţe digitale a crescut cu 75% faţă de anul 2021, iar suma totală deţinută în aceste conturi s-a dublat. „Circa 34% dintre seifurile Vault create în 2022, de exemplu, au avut ca destinaţie o rezervă personală (economii), 7% au fost pentru sărbători şi vacanţe, 3% pentru rezerva pentru «zile negre» şi 2,4% pentru cadouri sau doar bani în «puşculiţa digitală». Euro a fost moneda preferată de clienţii români pentru a face economii, reprezentând 44,4% din sumele totale depozitate în seifurile Vault, iar pe locul al doilea s-a aflat moneda locală, leul, cu 32% din total. Clasamentul primelor cinci cele mai populare monede pentru a economisi cu Revolut este completat de dolarul american (13,8% din suma totală), lira sterlină (5,4%) şi francul elveţian (2%)”, a mai spus Gabriela Simion.

    România are peste 2,6 milioane de clienţi pe zona de retail, a doua cea mai mare piaţă pentru Revolut, după cea din Marea Britanie, care are circa 6 milioane de clienţi pe retail. Cea de-a treia piaţă este Polonia, cu peste 2 milioane de clienţi, urmată de Irlanda şi Franţa, conform datelor transmise de reprezentanţii Revolut. Bucureştiul are peste 500.000 de utilizatori de Revolut, reprezentând 20% din baza totală de clienţi activi înregistraţi în această piaţă, şi se află pe locul al doilea în top 10 oraşe cu cei mai mulţi clienţi Revolut, potrivit datelor disponibile în aplicaţie la nivelul lunii ianuarie 2023. Bucureştiul are o rată de adopţie a aplicaţiei Revolut care se ridică la 41% din populaţia activă, ceea ce înseamnă că patru din zece bucureşteni cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani deţin un card Revolut şi îl folosesc zi de zi pentru operaţiuni bancare şi tranzacţii precum transferuri bancare sau P2P, schimb valutar, plăţi către comercianţi, economii, credite de nevoi personale, investiţii sau pentru a-şi controla bugetul personal. Dacă la finalul anului 2021 serviciile băncii digitale de origine britanică erau cunoscute mai ales de locuitorii capitalei, în prezent baza de clienţi cuprinde tot mai mulţi utilizatori din oraşele din ţară. Pe locul al doilea se află Iaşi, cu aproape 90.000 de clienţi, urmat de Cluj-Napoca, cu 89.000 clienţi, Timişoara (71.000 clienţi), Constanţa (63.000 clienţi) şi Braşov (62.300 clienţi). În top 10 se mai află Craiova, Galaţi, Ploieşti şi Sibiu, având între 35.000 şi 47.000 de clienţi fiecare. Aproape o treime dintre clienţi (29%) se încadrează în segmentul de vârstă 25-34 de ani, 24% sunt din categoria 35-44 de ani, iar 23% din categoria 18-24 de ani. Revolut a început să crească în popularitate şi printre segmentele de vârstă aflate în vârf de carieră sau seniori (16% din categoria 45-54 de ani şi 6% din categoria 55-64 de ani), pe măsură ce şi-a diversificat portofoliul de produse şi funcţionalităţi. Astfel, a evoluat de la poziţionarea de aplicaţie specializată în transferuri rapide şi schimb valutar, preferată mai ales de pasionaţii de călătorii, la cea de cont bancar primar. În România, echipa Revolut reuneşte peste 120 de angajaţi care lucrează pe proiecte diverse ale companiei, mai ales pentru produse şi funcţionalităţi oferite la nivel global de Revolut. 

    „Avem peste 500.000 de clienţi care au solicitat un credit la Revolut, majoritatea fiind din oraşele mari din ţară, cu venituri mult peste salariul mediu pe economie.”

    Gabriela Simion, Revolut branch head şi head of lending pentru România şi Italia

  • Declaraţie istorică a preşedintelui Credit Suisse, Axel Lehmann, după prăbuşirea băncii elveţiene cu o istorie de 167 de ani: Este o zi tristă. Pentru voi toţi şi pentru noi. Îmi pare sincer rău. Îmi cer scuze că v-am dezamăgit”

    Preşedintele Credit Suisse, Axel Lehmann, şi-a cerut scuze investitorilor pentru prăbuşirea băncii elveţiene cu o istorie de 167 de ani, în cadrul ultimei sale adunări a acţionarilor, care a avut loc marţi, în calitate de întreprindere independentă.

    “Este o zi tristă. Pentru voi toţi şi pentru noi”, le-a spus Lehmann acţionarilor la prima AGA în persoană a băncii din ultimii patru ani, la Zurich.

    “Amărăciunea, furia şi şocul tuturor celor care sunt dezamăgiţi, copleşiţi şi afectaţi de evoluţiile din ultimele săptămâni sunt palpabile.”

    Directorii Credit Suisse se pregăteau pentru proteste din partea cetăţenilor elveţieni la adunare, după ce banca a fost salvată de rivalul său, UBS, în urmă cu două săptămâni, în cadrul unei preluări controversate.

    “Pentru asta îmi pare sincer rău. Îmi cer scuze că nu am mai putut să oprim pierderea de încredere acumulată de-a lungul anilor şi pentru că v-am dezamăgit.”

     

  • BREAKING: Raiffeisen Bank este în discuţii cu doi potenţiali cumpărători

    Banca austriacă Raiffeisen este în discuţii cu doi potenţiali cumpărători pentru vânzarea operaţiunilor din Rusia, potrivit FT. Raiffeisen este în prezent cel mai mare creditor controlat din Occident care mai operează pe teritoriul Kremlinului.

    Raiffeisen – a cărei ramură rusă gestionează active de puţin sub 27 de miliarde de euro – a fost supusă în ultimele luni unor presiuni tot mai mari din partea autorităţilor de reglementare şi a guvernelor occidentale cu privire la statutul activităţii sale în această ţară, care a crescut vertiginos de când Moscova a lansat invazia în Ucraina în februarie anul trecut.

    În cadrul reuniunii anuale a Raiffeisen de joi, directorul general Johann Strobl a declarat că banca “progresează în ceea ce priveşte potenţialele tranzacţii” şi că managementul băncii “recunoaşte urgenţa de acţiune pe care a creat-o războiul”.

    Un înalt executiv al Raiffeisen a declarat pentru Financial Times că banca a restrâns discuţiile la doi ofertanţi “viabili”.

     

  • Lovitură de teatru: elveţienii de la UBS îl înlocuiesc la conducerea băncii pe Ralph Hamers, bancherul care şi-a început cariera în urmă cu 20 de ani în România, cu Sergio Ermotti, care a fost şef al UBS timp de nouă ani până în anul 2020

    UBS l-a readus pe Sergio Ermotti în funcţia de director general pentru a conduce preluarea Credit Suisse, scrie publicaţia britanică Financial Times.

    Ermotti, care a fost director general timp de nouă ani înainte de a se retrage în 2020, îl va înlocui pe Ralph Hamers, a anunţat miercuri UBS. Hamers va rămâne în calitate de consilier în timpul unei perioade de tranziţie, a precizat banca elveţiană.

    UBS a precizat că a acţionat “având în vedere noile provocări şi priorităţi cu care se confruntă UBS după anunţarea achiziţiei” şi a citat experienţa anterioară a lui Ermotti, inclusiv o restructurare a băncii sale de investiţii.

    “Această experienţă unică, împreună cu înţelegerea sa profundă a industriei serviciilor financiare din Elveţia şi la nivel global, îl fac pe Sergio Ermotti să se afle într-o poziţie ideală pentru a continua integrarea Credit Suisse”, a precizat UBS.

    Anunţul vine la mai puţin de două săptămâni de când UBS a acceptat să preia Credit Suisse în cadrul unui acord de salvare de 3,25 miliarde de dolari în weekend, susţinut de autorităţile elveţiene.

    Într-o declaraţie, Hamers a declarat că “se retrage în interesul noii entităţi combinate şi al părţilor interesate, inclusiv al Elveţiei şi al sectorului său financiar”.

    “Integrarea Credit Suisse este cea mai importantă sarcină a UBS şi sunt convins că Sergio va ghida cu succes banca în această nouă etapă. Desigur, îmi pare rău că părăsesc UBS, dar circumstanţele s-au schimbat în moduri la care niciunul dintre noi nu se aştepta”, a declarat Hamers. Hamers a fost director general din noiembrie 2020. Hammers  a lucrat la ING Bank România la începutul anilor 2000.

    În perioada august 1999 – aprilie 2002, Ralph Hamers a ajuns la conducerea sucursalei din România a băncii olandeze, când avea doar 33 de ani. El a fost cel mai important CEO care a condus operaţiuni în România şi apoi a ajuns în cea mai înaltă poziţie de top dintr-o companie globală, preluând după aproximativ un deceniu conducerea grupului financiar olandez.

    Preşedintele UBS, Colm Kelleher, a declarat că Hamers a pus banca “în poziţia de a stabiliza Credit Suisse şi de a asigura o integrare de succes”.

    “În timp ce achiziţia va sprijini strategia existentă a UBS, aceasta ne impune noi priorităţi”, a spus el. “Cu experienţa sa unică, sunt foarte încrezător că Sergio va asigura integrarea cu succes, care este atât de esenţială pentru clienţii, angajaţii şi investitorii ambelor bănci, precum şi pentru Elveţia. Ştiu că Sergio va da lovitura.”

    Ermotti va părăsi Swiss Re, reasiguratorul la care este preşedinte.

     

  • Salariile executivilor de la Silicon Valley Bank au explodat după ce banca a început să cumpere active riscante. Salariul total al şefului SVB a fost în 2021 de 10 milioane de dolari

    Salariile executivilor de la Silicon Valley Bank au crescut vertiginos după ce banca a adoptat o strategie de creştere a profitabilităţii prin cumpărarea de active mai riscante expuse la creşterea ratelor dobânzilor, potrivit unei analize a Financial Times.

    Saltul salariilor directorului general Greg Becker şi ale directorului financiar Daniel Beck a fost rezultatul unor bonusuri multianuale mari legate de rentabilitatea capitalului propriu al băncii (RoE), o măsură cheie a profitabilităţii care a crescut puternic între 2017 şi 2021, arată documentele depuse.

    Bonusul în numerar al lui Becker a atins un vârf de 3 milioane de dolari în 2021, mai mult decât dublu faţă de suma pe care a primit-o cu patru ani mai devreme. Beck a obţinut un bonus de 1,4 milioane de dolari în 2021, de peste patru ori mai mult decât suma pe care a primit-o în 2017 după ce s-a alăturat companiei.

    Bonusurile mai mari au contribuit la creşterea salariului total al lui Becker la 10 milioane de dolari în 2021, o creştere de aproape 60% faţă de patru ani mai devreme. Beck a câştigat aproape 3,8 milioane de dolari, un salt de aproximativ două ori mai mare în aceeaşi perioadă de timp.

    Actualii şi foştii directori SVB au declarat pentru Financial Times că SVB a sporit randamentele prin cumpărarea de hârtii pe termen lung, în special obligaţiuni ipotecare, care au susţinut câştigurile deoarece au generat randamente mai mari. Strategia s-a întors împotriva lor atunci când ratele dobânzilor au crescut brusc şi au scăzut valoarea obligaţiunilor.

    În 2016, anul înainte ca Beck să devină director financiar, durata medie a portofoliului de titluri de valoare al SVB era de doar 2,5 ani, ceea ce înseamnă că deţinea datorii pe termen relativ scurt care aveau randamente mai mici şi care au redus randamentele. Până la sfârşitul anului 2018, durata medie a sărit la 3,8 ani, ceea ce a ajutat RoE să se dubleze cu mai mult de 20 de procente şi a dus la saltul mare al bonusurilor.

     

  • Investitorii nu sunt singurii loviţi de preluarea forţată a Credit Suisse: Planul de salvare pentru a doua bancă din sistem îi costă pe elveţieni 13.500 de dolari de fiecare

    Nota de plată pentru salvarea Credit Suisse, a doua cea mai mare bancă din sistem, îi costă pe elveţieni nu mai puţin de 13.500 de dolari( 12.500 de franci elveţieni) pentru fiecare cetăţean. Pentru a susţine vânzarea de urgenţă a Credit Suisse  către rivalul său din Zurich, UBS Group AG, guvernul elveţian s-a angajat să pună la dispoziţie peste 100 miliarde de dolari- o povară uriaşă pentru o ţară cu 8,7 milioane de oameni, scrie Bloomberg.

    Pe lângă aceasta, există o garanţie din partea Băncii Naţionale a Elveţiei de 100 de miliarde de franci care nu este susţinută de o garanţie guvernamentală, potrivit acordului anunţat duminică seară.

    Suma combinată de 209 miliarde de franci este echivalentă cu aproximativ un sfert din PIB-ul Elveţiei şi depăşeşte totalul cheltuielilor europene pentru apărare în 2021. Preţul pentru cel mai mare bailout corporativ din Elveţia ar putea însuma de peste trei ori mai mult decât planul de salvare de 60 de miliarde de franci al UBS în 2008.

    Decizia guvernului în ceea ce priveşte ajutorul acordat băncii n-a rămas fără reacţie. Salvarea reînnoită pentru bancherii bine plătiţi a stârnit proteste. Aproximativ 200 de persoane s-au adunat luni în faţa sediului central al Credit Suisse din Zurich, scandând “eat the rich” şi aruncând cu ouă în clădirea situată în inima districtului financiar al oraşului.

    „Ne-am săturat de ideea că, dacă eşti suficient de mare, primeşti totul. Legea este schimbată pentru tine într-un weekend”, a declarat Christoph Rechsteiner, partener la firma de consultanţă fiscală MME din Zurich.

    Pe lângă garanţiile financiare, guvernul elveţian a fost de acord să modifice legislaţia care susţine consultarea acţionarilor, iar autoritatea de reglementare financiară a ţării a eliminat obligaţiuni ale Credit Suisse în valoare de aproximativ 16 miliarde de franci pentru a creşte capitalul de bază al băncii.

    „Dacă totul merge bine, UBS ar putea obţine un profit uriaş. Au cumpărat Credit Suisse pe nimic, iar acum guvernul suportă pierderile”, a mai spus Christoph Rechsteiner.

    În ciuda frustrării, experţii financiari au avertizat că există şanse foarte mici ca nota finală de plată să se încadreze în limitele stabilite de guvern, însă în cazul în care guvernul nu s-ar fi implicat, Elveţia ar fi plătit cu mult mai scump.

    În timpul crizei financiare mondiale, UBS a primit 6 miliarde de franci de la guvern şi a împărţit 54 de miliarde de franci de active riscante într-un fond susţinut de banca centrală.

    În timp ce guvernul a impus noi reglementări pentru bănci din categoria „too big to fail”, după criza din 2008, legislaţia n-a reuşit să pună stop scandalurilor şi problemelor de management care au distrus în final încrederea investitorilor în Credit Suisse.

    Guvernul elveţian a decis să nu pună în aplicare legislaţia şi a făcut presiuni pentru fuziune. Lipsa evidentă de încredere în propriile reguli s-ar putea dovedi foarte costisitoare pentru imaginea unuia dintre cele mai importante centre financiare din lume.

    „Acum avem două bănci care au avut nevoie să fie salvate de guvern, iar asta nu poate fi bine”, a declarat Manuel Ammann, director al Institutului Elveţian de Bănci şi Finanţe de la Universitatea St. Gallen.

  • Cât mai câştigă un şef de bancă: François Bloch, CEO-ul BRD, a avut în 2022 o indemnizaţie de 2,1 mil. lei (431.000 euro) şi beneficii de 788.000 de lei. Remuneraţia variabilă, 500.000 de euro

    ♦ „Remuneraţia variabilă acordată pentru performanţa anului 2022 a fost de 500.000 euro brut, din care a intrat în drepturi, în martie 2023, pentru suma de 200.000 euro brut şi nu a intrat în drepturi pentru suma de 300.000 euro brut, a cărei plată a fost amânată“

    Odată cu publicarea convoca­toarelor societăţilor listate la BVB, prin care se discută rapoartele pe 2022 sau se aprobă dividende acolo unde este cazul, investitorii pot analiza şi remuneraţiile pentru conducerea fiecărei companii listate în parte, acesta fiind al doilea an când socie­tăţile de la BVB publică remune­raţiile pe fondul unei directive europene.

    BRD, a treia cea mai mare instituţie de credit din România, după Banca Transilvania şi BCR, a publicat în raportul de remunerare de pe site-ul propriu remuneraţia totală acordată în 2022 pentru fiecare director executiv. „Pentru 2022, François Bloch, Director General, a primit o remuneraţie fixă compusă din indemnizaţie anuală în valoare de 2.134.869 lei brut şi beneficii în natură în valoare de 788.084 lei brut, care au fost plătite conform Politicii de remunerare“, arată BRD.

    „Remuneraţia variabilă acordată pentru performanţa anului 2022 a fost de 500.000 euro brut, din care a intrat în drepturi, în martie 2023, pentru suma de 200.000 euro brut şi nu a intrat în drepturi pentru suma de 300.000 euro brut, a cărei plată a fost amânată. Plata remuneraţiei variabile pentru anul 2022 se va face conform schemei de amânare şi reţinere fie în numerar (44% din remuneraţia variabilă), fie în echivalent în acţiuni (56% din remuneraţia variabilă)”, arată BRD care menţionează într-o notă de subsol că beneficiile în natură includ contribuţiile angajatorului menţinute în ţara de origine, Franţa.

    Sumele apar în raportul de remunerare al BRD, publicat în cadrul secţiunii AGA de pe site-ul băncii. „În 2022, François Bloch a primit remuneraţie fixă suplimentară de la Societe Generale Franţa de 2.668 euro brut. Nu a primit altă remuneraţie fixă suplimentară sau alta remuneraţie variabilă de la alte entităţi ale Grupului. În 2022, nu a fost efectuată nicio modificare a structurii pachetului de remunerare totală“.

    Claudiu Cercel, director general adjunct, a primit o remuneraţie fixă compusă din indemnizaţie anuală în valoare de 1 mil. brut şi beneficii în natură în valoare de 31.952 lei brut. „Remuneraţia variabilă acordată pentru performanţa anului 2022 a fost de 125.000 de euro brut, din care a intrat în drepturi, în martie 2023, pentru suma de 50.000 de euro brut şi nu a intrat în drepturi pentru suma de 75.000 de euro brut, a cărei plată a fost amânată“.

    BRD a avut un profit net de 1,3 mld. lei în 2022 şi venituri bancare de 3,3 mld. lei. Banca are 8,7 mld. lei capitalizare iar în ultimele 12 luni acţiuni au minus 30%. Spre comparaţie indicele BET are minus 3,6%.

     

     

  • Înainte de a anunţa tranzacţia prin care UBS preia Credit Suisse pentru 3 mld. dolari, Banca Centrală a Elveţiei se gândea să naţionalizeze numărul doi din sistemul bancar

    Înainte ca UBS să preia Credit Suisse, autorităţile elveţiene au luat în considerare o naţionalizare totală sau parţială a băncii ca fiind singura opţiune viabilă, potrivit unor persoane direct implicate în problemă, raportează Bloomberg.

    Ţara a luat în considerare fie preluarea integrală a băncii, fie deţinerea unei participaţii semnificative în cazul în care o preluare de către UBS Group AG ar fi eşuat, din cauza complexităţii organizării tranzacţiei, potrivit persoanelor în cauză, care au cerut să nu fie identificate, deoarece subiectul este privat. 

    Autorităţile considerau că o preluare a UBS prezenta multiple complexităţi, precum adoptarea unei garanţii guvernamentale care ar trebui să acopere posibilele pierderi legale şi de altă natură. De asemenea, rivalul mai mare ezitase vreme îndelungată să preia banca de investiţii a Credit Suisse, a relatat sâmbătă Bloomberg.

    UBS ceruse guvernului să îşi asume anumite costuri legale şi potenţiale pierderi viitoare în cazul unei eventuale preluări, au precizat persoanele menţionate, un raport estimând suma la aproximativ 6 miliarde de dolari. Pentru preluarea Credit Suisse s-a oferit iniţial suma de 1 miliard de dolari, însă banca elveţiană a apreciat oferta ca fiind prea mică pentru încheierea tranzacţiei.