BusinessMagazin

Tag: aprovizionare

  • A apărut un nou tip de supermarket cu holograme în loc de angajaţi: cum arată magazinul futuristic care şi-a deschis de curând porţile – FOTO, VIDEO

    Este practic vorba de o rulată dotată cu un sistem de conducere autonom; aprovizionarea se realizează cu ajutorul unei drone.

    Consumatorii scanează singuri produsele şi plătesc fără a interacţiona cu vreun angajat. Cu toate acestea, pentru cei care au întrebări există asistenţă din partea unei holograme.

    Conceptul a fost dezvoltat de compania suedeză Wheelys împreună cu universitatea Hefei.

    În acest moment, magazinul se plimbă prin mai multe oraşe din China, urmând să îşi încheie turul demonstrativ în Hefei.

    Pentru a beneficia de servicii, clienţii trebuie doar să instaleze o aplicaţie pe telefonul mobil.

    Sursa: Daily Mail

  • Schimbări majore la un spital din Bucureşti. Ministrul Sănătăţii face ASTĂZI anunţul

    “Am citit aseară raportul şi, în afară de lucrurile ştiute cu privire la greşeala pe care a făcut-o cadrul medical care a administrat trasfuzia, colegii mei de la inspecţie au identificat şi probleme manageriale, probleme de aprovizionare cu echipanemte de idenificare a sângelui şi probleme legate de proceduri cu privire la ultimul control înainte de administrarea perfuziei, motiv pentru care vom gândi şi măsuri în acest sens, luăm în discuţie inclusiv schimbarea echipei manageriale”, a declarat ministrul Sănătăţii, Florian Bodog.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marius Bîcu, De La Ferma, în cadrul MEDIAFAX talks: Până şi ŢĂRANII cumpără mâncare din hipermarketuri

    „Ţăranii au gospodării, grădini şi cresc câteva animale, ceea ce înseamnă că ei pot face mâncare. Şi totuşi, unii înlocuiesc mâncarea proprie cu cea din hipermarket, care de cele mai multe ori e din import. Gogoaşa cu gem e înlocuită de croasantul cu ciocolată, şi asta nu e deloc în regulă”, a spus Marius Bîcu.

    El a menţionat că acest comportament se explică prin faptul că în sate comerţul local este prea slab dezvoltat.

    „Omul merge în sat, găseşte un magazin cam slab dotat, cu puţine produse şi cu singurul avantaj că mărfurile se vând pe datorie. Şi atunci ia calea hipermarketului de la oraş, unde fiecare membru de familie găseşte câte ceva de cumpărat”, a mai spus întreprinzătorul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Marius Bîcu, De La Ferma, în cadrul MEDIAFAX talks: Până şi ŢĂRANII cumpără mâncare din hipermarketuri

    „Ţăranii au gospodării, grădini şi cresc câteva animale, ceea ce înseamnă că ei pot face mâncare. Şi totuşi, unii înlocuiesc mâncarea proprie cu cea din hipermarket, care de cele mai multe ori e din import. Gogoaşa cu gem e înlocuită de croasantul cu ciocolată, şi asta nu e deloc în regulă”, a spus Marius Bîcu.

    El a menţionat că acest comportament se explică prin faptul că în sate comerţul local este prea slab dezvoltat.

    „Omul merge în sat, găseşte un magazin cam slab dotat, cu puţine produse şi cu singurul avantaj că mărfurile se vând pe datorie. Şi atunci ia calea hipermarketului de la oraş, unde fiecare membru de familie găseşte câte ceva de cumpărat”, a mai spus întreprinzătorul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Familia care a renunţat la alimentele din supermarket şi îşi face acasă chiar şi produsele cosmentice

    O familie din Cluj-Napoca a renunţat de trei ani la cumpărarea alimentelor din supermarket şi a descoperit o alternativă de aprovizionare direct de la producătorii locali, informează corespondentul MEDIAFAX.

    Dan şi Adela Fofiu Sânpetreanu îşi pun singuri conserve de legume pe iarnă, ajungând să îşi facă acasă şi produsele cosmetice şi de curăţenie, după reţete speciale.

    Dan Fofiu Sânpetreanu a declarat corespondentului MEDIAFAX că a căutat soluţii alternative despre cum se poate obţine hrană naturală, nu procesată industrial. ”În urmă cu 5-6 ani am văzut un film documentar despre modul de producere a alimentelor, în special a cărnii, în ferme cu mii de animale, despre industralizare şi m-am speriat, iar ulterior am ajuns să mă întreb ce mâncăm noi de fapt? Am conştienzat că problemele vin de la lanţul de producţie şi distribuţie al alimentelor şi atunci am căutat soluţii alternative despre cum poţi obţine hrană naturală, nu procesată industrial. Împreună cu soţia mea, am renunţat în urmă cu trei ani să mai cumpărăm alimente din supermarket-uri şi am descoperit o alternativă de aprovizionare, direct de la producătorii locali. Există la Cluj-Napoca lanţuri scurte alimentare care leagă direct producătorul de consumator. Suntem membri ai unei Asociaţii de Susţinere a Agriculturii Ţărăneşti (ASAT) în care mai multe familii suntem partenerii unei fermiere din Gârbău care produce legume ecologice”, a spus Sânpetreanu.

    El a explicat că fiecare familie întocmeşte un contract cu fermiera respectivă în care se angajează că pe parcursul anului o vor susţine financiar, cu 100 de lei de familie pe sezon, pentru cultivarea unei suprafeţe de teren cu legume ecologice, plata seminţelor şi a lucrărilor agricole, iar aceasta le livrează produsele.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Lidl, un nou magazin în Cluj Napoca

    Lidl inaugurează un nou magazin în Cluj-Napoca, în data de 8 decembrie. Noua unitate este situată pe Str. Frunzişului, Nr. 87-89, iar, odată cu deschiderea sa, vor fi create aproximativ 20 de noi locuri de muncă. Magazinul va avea o suprafaţă de 1200 m² şi aproape 100 de locuri de parcare. Orarul de funcţionare a noii unităţi va fi următorul: între 7:30 şi 22:00, de luni până sâmbătă, iar duminică, între 8:00 şi 21:00.

    În ziua inaugurării vor fi reduceri de peste 20% la articole nealimentare, dar şi la cele alimentare, precum mezeluri, lactate, dulciuri şi altele. Totodată, în săptămâna următoare deschiderii magazinului, de joi până duminică, clienţii vor beneficia de o degustare a produselor delicioase de la Brutăria Lidl.

    Lidl este unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din Europa, activând în 27 de ţări europene şi având peste 140 de centre logistice ce asigură aprovizionarea a aproximativ 10.000 de magazine. Cu mai mult de 215.000 de angajaţi, Lidl se numără printre primii 10 comercianţi de produse alimentare la nivel mondial. 

  • De astăzi, furnizorii de gaze pentru populaţie sunt obligaţi să se aprovizioneze numai prin bursă

    Guvernul a adoptat, la 28 septembrie, o ordonanţă de urgenţă care reglementează obligaţia furnizorilor de a achiziţiona gazele livrate clienţilor casnici „pe baza unor proceduri care să asigure caracterul transparent al procesului de achiziţie al gazelor naturale”. Ordonanţa intră astăzi în vigoare.

    Actul normativ menţine actualul sistem de alocare a cantităţilor de gaze naturale către clienţii casnici şi către producătorii de energie electrică, dar numai pentru cantităţile de gaze naturale necesare producerii energiei termice destinate consumului populaţiei până la 31 martie 2017.

    „Pentru perioada 1 decembrie 2016 – 31 decembrie 2017 este reglementată obligaţia producătorilor şi obligaţia fiecărui furnizor de gaze naturale, care nu are şi calitatea de producător, de a încheia contracte pe pieţele centralizate din România, transparent şi nediscriminatoriu, în conformitate cu reglementările emise de ANRE”, a comunicat Guvernul, după şedinţa din 28 septembrie.

    De asemenea, pentru perioada 1 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2021, sunt reglementate obligaţiile producătorilor şi ale furnizorilor care nu au şi calitatea de producător de a încheia contracte pe pieţele centralizate din România, transparent şi nediscriminatoriu.

    „Prin menţinerea soluţiei de livrare a gazelor naturale către clienţii casnici, în baza preţurilor finale reglementate de ANRE, până la data de 30 iunie 2021, în conformitate cu prevederile legii, se asigură condiţiile unui control al ANRE asupra preţului final de comercializare a gazelor naturale de către furnizori, către clienţii casnici”, a precizat Executivul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De astăzi, furnizorii de gaze pentru populaţie sunt obligaţi să se aprovizioneze numai prin bursă

    Guvernul a adoptat, la 28 septembrie, o ordonanţă de urgenţă care reglementează obligaţia furnizorilor de a achiziţiona gazele livrate clienţilor casnici „pe baza unor proceduri care să asigure caracterul transparent al procesului de achiziţie al gazelor naturale”. Ordonanţa intră astăzi în vigoare.

    Actul normativ menţine actualul sistem de alocare a cantităţilor de gaze naturale către clienţii casnici şi către producătorii de energie electrică, dar numai pentru cantităţile de gaze naturale necesare producerii energiei termice destinate consumului populaţiei până la 31 martie 2017.

    „Pentru perioada 1 decembrie 2016 – 31 decembrie 2017 este reglementată obligaţia producătorilor şi obligaţia fiecărui furnizor de gaze naturale, care nu are şi calitatea de producător, de a încheia contracte pe pieţele centralizate din România, transparent şi nediscriminatoriu, în conformitate cu reglementările emise de ANRE”, a comunicat Guvernul, după şedinţa din 28 septembrie.

    De asemenea, pentru perioada 1 ianuarie 2018 – 31 decembrie 2021, sunt reglementate obligaţiile producătorilor şi ale furnizorilor care nu au şi calitatea de producător de a încheia contracte pe pieţele centralizate din România, transparent şi nediscriminatoriu.

    „Prin menţinerea soluţiei de livrare a gazelor naturale către clienţii casnici, în baza preţurilor finale reglementate de ANRE, până la data de 30 iunie 2021, în conformitate cu prevederile legii, se asigură condiţiile unui control al ANRE asupra preţului final de comercializare a gazelor naturale de către furnizori, către clienţii casnici”, a precizat Executivul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Traseul peştelui din supermarket: “Peştele prins la câţiva kilometri de coasta de nord a Scoţiei a văzut China, Coreea de Sud şi probabil încă vreo două ţări”

    Chris Elliott a crescut la o fermă din ţinutul Antrim. „Toţi din Irlanda au ferme”, râde el. „Este obligatoriu. Muţi dintre noi au rădăcini rurale.“ La ferma din Antrim, din apropierea oraşului cu acelaşi nume, sunt „câteva vaci de lapte, câteva vaci de carne, culturi de cartofi şi de căpşuni şi zmeură. Ceva destul de tipic”. La început interesat de biologia marină, Elliott s-a ocupat apoi de ştiinţele veterinare. „La sfârşitul anilor 1980 şi începutul anilor 1990 era acel interes pentru folosirea incorectă a medicamentelor pentru animale – şi eu am devenit foarte interesat“. A lucrat timp de 20 de ani la Serviciul de Ştiinţe al Irlandei de Nord, o agenţie guvernamentală, înainte de a ajunge la Universitatea Reginei din Belfast ca profesor în siguranţa alimentară.

    Când familia are fermă, ştii sigur de unde vine mâncarea. Elliott crede că provenienţa alimentelor va sta la rădăcina viitorului mare scandal privind consumul alimentar din Marea Britanie.“ La un moment dat vei afla că ceva ce credeai că este produs în Marea Britanie este adus din afară – vei fi şocat.“

    Apoi, este peştele. „Norvegia şi Rusia domină industria mondială a pescuitului – au investit masiv şi au construit un număr mare de vapoare-fabrici. Acum, ce se întâmplă cu peştele?” (Lui Elliott îi plac întrebările retorice.) „Ce fac ei se cheamă «C şi M», adică taie capul peştelui şi îi scot maţele. Apoi duc peştii în altă ţară. Cea mai mare parte a operaţiunilor de tranşare se întâmplă în China deoarece acolo angajează zeci de mii de femei ca să taie peştele – femeile sunt mai bune la făcut file decât maşinile, şi sunt mai ieftine“. Apoi peştii sunt îngheţaţi în unităţi de 7,5 kilograme şi trimişi în Coreea de Sud, „deoarece are cele mai multe depozite frigorifice din lume”. Au depozite masive, de dimeniunea stadionului Wembley. Cumpărătorii se duc în Coreea de Sud, la fel şi traderii, care cumpără diferite cantităţi din diferite specii pentru a le vinde altor traderi, care vând mai departe către companii.

    După ce peştele este cumpărat sub forma acestor grămezi, se pierde controlul lanţului de aprovizionare. Aşa că „peştele prins la câţiva kilometri de coasta de nord a Scoţiei a văzut China, Coreea de Sud şi probabil încă vreo două ţări. Ce ajunge înapoi în porturile scoţiene este o ladă de 7,5 kilograme de peşte îngheţat despre care ţi se spune că este cod”. Se pot comite multe fraude aici. Elliott le spune „păcatele peştelui marin”:  înlocuirea speciilor, îngroşarea fileurilor cu apă sărată, etichetarea peştelui prins cu năvod ca peşte capturat cu undiţa, notarea incorectă a proporţiilor. „Dacă ne gândim la Marea Britanie, aproape tot peştele procesat care intră în produse gata de consum sau îngheţate vin prin acest lanţ de aprovizionare“.

    Un „obsedat“ de frauda alimentară – aşa se descrie chiar el -, Elliott urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă prin lume în legătură cu clima. „Schimbările climatice perturbă sever cererea şi oferta. Spre exemplu în Asia de Sud-Est au fost probleme mari cu recolta de chimion la sfârşitul anului 2014. Chimionul este vândut prin lanţuri de aprovizionare foarte complexe. Este recoltat în diferite ţări din regiune, precum Vietnam şi India, apoi transportat la facilităţi masive de procesare din Turcia – un mare procesator de condimente. Am aflat de oameni care s-au îmbolnăvit în Canada pentru că au consumat chimion. Intraseră în şoc anafilactic. Chimionul fusese mărunţit cu coji de alune. Retailerii mici care vând condimente în cantităţi mai mari pot cumpăra direct din ţara lor de origine  – ceea ce asigură încă o breşă prin care crima organizată poate pătrunde în lanţuri de aprovizionare insuficient reglementate, spune Elliott. El povesteşte că a respins, din teamă, o invitaţie de la un procesator turc pentru vizitarea facilităţilor sale. „Mi-am zis: «Nu cred că mă voi duce pentru că probabil nu mă voi mai întoarce acas㻓. Este o diferenţă între infractorii şi fraudatorii din comerţul cu alimente. „Infractorii sunt chiar proşti şi sunt prinşi. Fraudatorii sunt în general foarte deştepţi şi nu sunt prinşi. În general la fraudatori ne gândim aici“.

  • Omul care vânează “falsificatorii de mâncare”. La el apelează autorităţi şi clienţi din întreaga lume

    Şi în fiecare săptămână laboratorul său descoperă cazuri de înşelăciune cu alimente. La ei apelează autorităţi şi clienţi din întreaga lume. „Dacă ne gândim mai întâi la Europa, auzim din ce în ce mai des despre mafia care se implică în infracţiuni cu alimente. Aceasta pentru au fost contraţi în alte părţi ale spectrului infracţional.“

    Un coleg în trecere îi aminteşte lui Elliott că are de semnat un teanc de acorduri de confidenţialitate. Acesta îşi freacă fruntea cu tristeţe. Mostrele trimise pentru testare la institut vin de la companii de peste tot din lume, inclusiv de la marile lanţuri de retail. Spre exemplu, anul trecut institutul a analizat oregano uscat şi a descoperit că 25% dintre probele aduse de la supermaketuri, de la retaileri online şi de la magazine de cartier conţineau şi alte substanţe în afară de oregano.

    Pe unul dintre ecrane se învârte reprezentarea matematică a unei noi mostre de „oregano”. Culorile diferite scot în evidenţă substanţele străine: măsline, mirt şi frunze de alun, dar şi oţetar, cistus şi phlomis, plante care trăiesc în sudul Europei. Aşezaţi într-o tăviţă, micii fulgi de „oregano” par inocenţi. Un cercetător analizează o altă mostră cu un dipozitiv ţinut în mână care poate fi folosit în puncte importante de verificare din lanţul de aprovizionare. „Aici, în Star Trek, putem analiza orice fel de probă şi putem face orice tip de extracţie”, spune Simon Haughey, cercetător cu experienţă. 

    Când institutul descoperă o fraudă, nu anunţă public sursa probelor suspecte. „Pur şi simplu am fi copleşiţi cu procese”, spune Elliott. „Am primit destul de des ameninţări”. Institutul este păzit 24 de ore din 24 – cum este destul de greu ca frauda alimentară să atragă şi o condamnare, orice îmbunătăţire a metodelor de detecţie reprezintă o posibilă ameninţare pentru crima organizată. „Adesea, când se ţin seminarii despre fraudă, o parte din cei din public sunt ei înşişi fraudatori. Vin ca să ştie ce mai este nou.“

    Complexitatea lanţurilor de aprovizionare înseamnă că este dificil de demonstrat complicitatea: „Am găsit un produs falsificat la Tesco (retailer britanic). Sunt sigur în proporţie de 99,9% că nu ştiau despre el”, povesteşte Elliott. „Nu lăsăm pe nimeni să scape – vom spune mai departe autorităţii competente.“ În urma jenantului scandal „Horsegate” din 2013, Tesco, dar şi alţi comercianţi au recunoscut că au vândut în necunoştinţă de cauză produse din carne de cal. Atunci, guvernul i-a cerut lui Elliott să efectueze o analiză privind „integritatea şi siguranţa reţelelor de aprovizionare cu alimente”. Raportul, prezentat guvernului în iulie 2014, prevede o serie de recomandări, printre care înfiinţarea unei unităţi de luptă contra criminalităţii alimentare. Şase luni mai târziu, a fost lansată unitatea naţională de lupta contra criminalităţii alimentare, în subordinea Agenţiei Standardelor Alimentare din Londra. Directorul executiv al diviziei, Andy Morling, a fost ofiţer de informaţii. „Unde sunt bani, sunt şi infracţiuni; unde sunt bani mulţi, sunt şi infracţiuni grave. Există cu siguranţă oportunităţi pentru crima organizată de a pătrunde în afaceri cu alimente deoarece au deja construită infrastructura: controlează afaceri de transport, deţin depozite, au posibilitatea de a spăla bani. Însă cred că de această dată suntem înaintea lor”, spunea Morling în septembrie la o conferinţă pe tema siguranţei alimentare.

    Recent, Morling şi-a publicat prima evaluare strategică anuală. „Amploarea acestei probleme m-a surprins şi, ceea ce este unic printre cazurile de fraudă, lipseşte agitaţia făcută de victimă”, scrie el. Morling crede, de asemenea, că distribuitorii de alimente nu aduc problema suficient de mult în lumină. „Raportează industria către noi pe cât de mult am vrea? Nu sunt sigur. Nu-mi place şi nu pot accepta asta.“

    Elliott îl descrie pe Morling ca fiind „un om bun”, dar este rezervat în ceea ce priveşte puterea unităţii pe care acesta o conduce.

    „Am senzaţia că îi este foarte, foarte greu lui Andy Morling să avanseze de acolo de unde e. Pentru ca unitatea sa să funcţioneze cum trebuie, să aibă mai multă putere de constrângere, ar trebui să se ducă în altă parte. Aş zice ca Biroul pentru Proprietate Intelectuală, agenţie guvernamentală, să găzduiască echipa – are în grijă diferite sectoare. Lucrează foarte bine cu alte sectoare.“

    Apoi, un element frapant în scandalul cărnii de cal este că au urmat puţine condamnări. „În primul rând nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea – era ca şi cum diferite departamente guvernamentale şi-au pasat unul altuia cupa cu otravă. Am mult respect pentru Owen Paterson, atunci secretarul de stat pentru mediu, alimente şi afaceri rurale, deoarece s-a ridicat dintre toţi şi a spus: «Gata, daţi-mi-o mie. Mă ocup eu»”, spune Elliott. „Însă ştiu că lui Paterson i-a fost greu să lucreze cu poliţia. În cele din urmă poliţia a acceptat să efectueze investigaţiile pentru că este specializată în fraudă. Organizarea a durat trei luni”, povesteşte cercetătorul. În trei luni orice răufăcător poate să dispară. Şi aşa au făcut aproape toţi.