BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Nu avem nicio admiraţie pentru cineva care face şi vinde clătite. În schimb, avem o admiraţie capitalistă pentru cei care iau mită şi nu sunt prinşi

    Am pornit de la un articol, o opinie din ZF scrisă de un cititor, cu un titlu extrem de interesant – „Mai vinde fiică-ta clătite?” –, aşa că, în esenţă, domnul Băcanu Gheorghe, autorul articolului şi un cititor constant al ZF, scrie cum un prieten de-al lui l-a întrebat ironic dacă fiica lui mai vinde clătite. Fiica domnului Băcanu are un business foarte onorabil de peste 10 ani de producere şi vânzare de clătite. Oare chiar aşa de josnic e să prepari şi să vinzi clătite? se întreabă domnul Băcanu. „Maliţiozitatea sau ironia întrebării a vizat (cred?!) atât iniţiativa privată a fiicei mele, cât şi faptul că aceasta are ca obiect de activitate prepararea şi comercializarea clătitelor”, scria în opinia sa domnul Băcanu, un inginer auto care lucrează într-un service. Cei care vând clătite, cei care vând hamburgeri, cei care vând sirop, ceai, limonadă, cei care vând pizza, prăjituri, tricouri, adică micii antreprenori, se confruntă cu o ironie publică majoră. Ce fel de patron eşti dacă tu vinzi clătite? Clătite pot să fac şi eu acasă! Ce fel de patron eşti tu dacă vinzi hamburgeri? Ce fel de patron eşti tu dacă munceşti sau dacă munceşti astfel încât să fii confundat cu un angajat?! Este o contradicţie în termenii capitalismului. Nu poţi să te numeşti patron dacă vinzi clătite. Faci capitalismul de râs. Cuvântul antreprenor nu impune respect nici în faţa angajaţilor, nici în faţa clienţilor, nici în faţa publicului, aşa cum impune respect cuvântul patron. Marea majoritate dintre oameni, dintre cetăţenii noştri nu dau doi bani pe cineva care vinde clătite, care are un food truck de unde iei un sandviş la un târg, nu dau doi bani pe cineva care face clătite. Dar în schimb au cel mai mare respect pentru cei care dau tunuri, pentru cei care fură, pentru cei care iau mită, pentru cei care sunt corupţi, pentru cei care învârt două hârtii şi fac un milion. Din clătite nu poţi să devii milionar, dar din mită da. Toată lumea a auzit de cazul lui Dumitru Buzatu, şeful consiliului Judeţean Vaslui, baronul Vasluiului de 30 de ani, baronul celui mai sărac judeţ din România, care a fost prins luând mită 1,25 milioane de lei. Discuţia publică nu s-a învârtit în jurul ideii de corupţie, de mită, ci în jurul faptului că a fost atât de prost, încât a fost prins. Într-o lume a criptomonedelor, care a fost creată special pentru a primi şi a transfera banii negri, cum să iei cash şi să fii prins tu, personal? Există un respect declarativ, admirativ pentru cei care au făcut bani, pentru cei care fac bani din relaţiile pe care le au, din intrările pe care le au, din contractele pe care le obţin. Există un respect pentru cei care dau şi iau mită! Pentru cineva care face şi vinde clătite, pentru cineva care face şi vinde hamburgeri, nu există niciun respect. Doar o ironie. În lumea capitalismului de la noi, dacă ai o maşină medie nu poţi să fii văzut ca patron. Eşti un patron sărac. Dacă în schimb ai o maşină de brand de la 100.000 de euro în sus, toată lumea se uită admirativ la tine, eşti un adevărat patron, chiar dacă în realitate nu ai niciun ban în buzunar!  România este o ţară la extreme, avem 1.000 de companii mari care fac 50% din businessul total din România, iar la polul opus avem 700.000 de companii mici şi mijlocii „care fac clătite”, care reuşesc să plătească un salariu, taxe la stat, dar care nu au posibilitatea să dea tunuri financiare. Nu prea avem companii mijlocii care să susţină businessul local. În accepţiunea generală a celor care stau pe margine, a fi patron înseamnă să fii şmecher, să te afişezi ca un şmecher. Nu poţi să fii un patron dacă vinzi clătite, o activitate pe care o poate face oricine, o afacere din care nu ai cum să te îmbogăţeşti. Capitalismul adevărat înseamnă să faci bani, să devii milionar prin relaţii, prin şmecherie, prin corupţie, prin mită. Nu poţi să fii perceput ca un patron adevărat dacă tu eşti cel care munceşte la tigaia în care se fac clătitele.

    Cu această realitate ne confruntăm.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Capitalistul săptămânii: Robert Brozin

    În cazul lui Robert Brozin, succesul are gust de pui. Şi, chiar dacă nu a egalat competitori de talia KFC, brandul Nando’s, căruia antreprenorul i-a pus bazele în urmă cu puţin peste trei decenii, a reuşit să cucerească deja 30 de pieţe de pe cinci continente.

    Născut în Africa de Sud, în familia unui contabil evreu, Robert Brozin a urmat şcoala în Johannesburg, iar după finalizarea studiilor a completat doi ani de serviciu militar. În 1984 a absolvit şi facultatea, licenţiindu-se în comerţ la Universitatea din Witwatersrand. Şi-a început cariera la PwC, unde a rămas timp de doi ani, însă după ce a eşuat în încercarea de a-şi obţine atestatul de contabil, şi-a dat demisia pentru a se alătura afacerii tatălui său. Acesta gestiona filiala din Africa de Sud a companiei Sanyo Electronics şi i-a oferit antreprenorului funcţia de marketing manager, pe care Robert Brozin a gestionat-o timp de trei ani.

    În timpul unui prânz servit la un restaurant cu specific portughez, Chickenland, unde a încercat o reţetă de pui cu sos peri-peri, antreprenorului i-a venit ideea lansării propriului business, un restaurant în care să servească la rândul său reţete similare, regăsite în foarte puţine unităţi de pe continent. În 1987 a decis astfel să achiziţioneze, cu ajutorul unei investiţii formate din bani împrumutaţi de la prieteni şi rude, 67% din restaurantul în care îi venise pentru prima data ideea afacerii, rebranduindu-l sub numele de Nando’s. În doar trei ani, a extins afacerea cu alte două unităţi în ţara natală, deschizând totodată un restaurant şi în Portugalia. În 2003, compania a început expansiunea în sistem de franciză. Brozin a rămas la conducerea Nando’s până în 2010, când a cedat frâiele businessului lui David Niven, aflat la acel moment la conducerea operaţiunilor din Statele Unite şi Europa ale companiei.

    După retragerea din activitatea de business, fondatorul a ales să îşi dedice timpul activităţilor filantropice, dar şi vieţii de familie, el având trei copii.

    În prezent, sub brandul Nando’s funcţionează, la nivel internaţional, peste 1.200 de unităţi răspândite în 30 de ţări de pe cinci continente. 

     

    CARTE DE VIZITĂ: Robert Brozin, cofondator, Nando’s

    1. S-a născut pe 17 decembrie 1959 în Middelburg, Mpumalanga, Africa de Sud;

    2. După finalizarea stagiului militar a obţinut diploma de licenţă în economie în cadrul Universităţii din Witwatersrand;

    3. Şi-a început cariera la PwC, unde a lucrat timp de doi ani;

    4. S-a alăturat apoi, pentru alţi trei ani, tatălui său în businessul deţinut de acesta;

    5. În 1987, după ce s-a îndrăgostit de o reţetă de pui peri-peri încercată în restaurantul Chickenland, a achiziţionat 67% din acest business, rebranduindu-l sub numele de Nando’s, şi a rămas la conducerea companiei până în 2010;

    6. Se implică activ în acţiuni filantropice, e căsătorit şi are trei copii.

  • De ce a decis un bancher să renunţe la oportunităţile mediului financiar pentru a fi consilierul unui antreprenor local activ în industria de fashion

    Laurenţiu Ciocîrlan, unul dintre cei mai cunoscuţi bancheri de investiţii din România, aflat în managementul unora dintre cele mai importante listări la Bursa de Valori Bucureşti şi fost Managing Partner al EquiLiant Capital, creat de fraţii Pavăl, a devenit consilierul personal al lui Darian Vicol, fondatorul retailerului românesc de fashion Made By Society. „Rolul meu este să îl sprijin atât pe  el, cât şi echipa managerială în definirea strategiei de extindere în străinatate şi în atragerea unui investitor care să facă posibilă accelerarea acestei expansiuni. Planul meu este să susţin acest efort de dezvoltare prin asigurarea capitalului şi prin urmărirea disciplinată a principalelor direcţii strategice”, susţine Laurenţiu Ciocîrlan într-un comunicat de presă prin care anunţă noua traiectorie profesională.
    Ciocîrlan îşi motivează decizia prin faptul că antreprenorul din spatele brandului a reuşit să crească de la o cifră de afaceri de 100.000 de euro în 2016 la venituri de circa 16 milioane de euro, estimări pentru anul în curs. „Dincolo de aceasta creştere mă atrage faptul că lanţul este deja în pregătiri avansate pentru a intra în piaţa din Polonia. Există puţine firme româneşti care să se poată lăuda cu un concept care se extinde la nivel internaţional. Profesional, voi fi şi mai încântat să pun umărul la succesul internaţional al unei firme româneşti şi, în acest fel, să bătătorim drumul şi pentru alte succese similare. Sunt convins că, după ce drumul e trasat, vor fi şi alţi antreprenori români care vor prinde curaj să iasă din România cu conceptul lor de business”, adaugă Laurenţiu Ciocîrlan.
    Lanţul de concept-store-uri deschise sub brandul Made By Society funcţionează în prezent în România, Anglia (Londra) şi Bulgaria (Sofia). Din 2018, compania a deschis 20 de magazine din cele trei pieţe. Echipa numără în acest moment 450 de angajaţi, businessul desfăşurându-şi activitatea în zona de retail fizic şi online, cât şi în cea de producţie, cu o fabrică de confecţii proprie în judeţul Botoşani.

  • Beniamin Gonţ, un antreprenor român, a cumpărat cu 100.000 de euro o clădire istorică, dar aproape ruină, în Franţa şi a obţinut autorizaţia pentru a o transforma într-un hotel butic

    Antreprenorul român Beniamin Gonţ a cumpărat în urmă cu mai bine de un an, în Franţa, o clădire istorică, dar aflată într-o puternică stare de degradare, planurile sale fiind să dezvolte aici un hotel butic şi un restaurant. Omul de afaceri a finalizat între timp procesul de consolidare a imobilului, urmând restaurarea.

    „Am devenit proprietar anul trecut, după ce în vara lui 2021 am bătut palma şi am demarat procedura de achiziţie. Ulterior semnării promisiunii de vânzare, a început verificarea mea de către statul francez cu privire la provenienţa banilor. Preţul a fost unul foarte tentant, puţin peste 100.000 de euro“, spune Beniamin Gonţ.

    În ceea ce priveşte starea clădirii, el o descrie drept cea a unui pacient în stadiu terminal: 21 de diagnostice, toate într-o stare avansată şi toate ar fi condus la prăbuşirea clădirii.

    „Am cumpărat o ruină la un preţ bun. Dar o ruină superbă. În prezent, am finalizat lucrările de consolidare, urmează un lung proces de restaurare.“

    În ceea ce priveşte viitorul apropiat – restul de 2023 şi 2024 -, el spune că are alocat un buget care îi va acoperi cel puţin conservarea clădirii şi stoparea degradării.

    „Nu mi-am fixat un obiectiv (în ceea ce priveşte bugetul total – n.red.), deoarece nu am toată suma de bani necesară pentru a finaliza proiectul. Voi finanţa lucrările din activităţile antreprenoriale pe care le-am demarat deja şi pe care le voi continua.“

    Omul de afaceri român e activ în special în sectorul de real-estate şi spune că prima firmă şi-a deschis-o când a împlinit 18 ani, deşi visa la asta de mai multă vreme, inspirat de părinţii săi, care încercau tot felul de opţiuni pentru suplimentarea veniturilor familiei.

    „Am crescut în anii 2000 într-o ţară care se schimba extrem de rapid. Sau cel puţin asta era impresia mea atunci. Revenind la începuturi, eram proaspăt student când am început să merg la diverse festivaluri şi târguri cu o amenajare de tip candy-bar. După un an şi jumătate, împreună cu o bună prietenă, am închiriat un mic spaţiu comercial în oraşul în care eram student. După  trei ani, aveam deja trei mici patiserii şi o gelaterie.“

    El este originar din Sinaia, un oraş profund turistic, prin urmare, afirmă că i-a fost simplu să aleagă acest drum al antreprenoriatului, cel puţin la început.

    „De când am deschis prima firmă, obiectivul meu a fost ca tot profitul să îl reinvestesc în imobiliare. Desigur, nu am putut face asta de la început, dar cu timpul şi cu ceva noroc, am reuşit să pun suficient deoparte cât să reinvestesc în primul apartament.“

    Nu arăta prea bine, avea nevoie de renovări şi amenajări, dar de aici şi preţul bun. L-a pus la punct şi l-a vândut. Asta se întâmpla la şase ani de la primul candy-bar.

    Anul următor, cu profitul rezultat din vânzarea apartamentului şi din activitatea comercială, a achiziţionat o vilă veche, interbelică, cu şapte apartamente şi o curte generoasă.

    „Ce a urmat a fost cam acelaşi tipar ca în cazul apartamentului, dar la o scală mai mare. Au urmat şi altele, aşa că astăzi fac renovări, restaurări şi, aşa cum mi-am dorit de la început, real estate. Încerc să îmi ţin ochii deschişi şi mintea pregătită pentru orice posibilităţi.“

    Crede că face parte dintr-o generaţie care a crescut mai degrabă în idealul antreprenorului, în opoziţie cu cel al angajatului. „Nu ne-am dorit tradiţionalul job de opt ore, de luni până vineri.“

    Despre cel mai recent proiect al său, afirmă că nu a vrut neapărat să meargă în Franţa, chiar nu se gândea că vrea ceva în afara României.

    „Mi se părea că ar putea fi foarte complicat şi foarte scump. Dar, a apărut o oportunitate deghizată într-o ieşire de pe o autostradă. Eram cu nişte prieteni în vacanţă, era ora prânzului, ni s-a făcut foame, am intrat în prima localitate. După ce am mâncat, ne-am plimbat. Fiind pasionat de real estate, mi-am aruncat ochii pe geamurile unei mici agenţii imobiliare, unde erau afişate, pe foi A4, mai multe oferte din zonă. Mi-a atras atenţia un anunţ, cu vânzarea unei vile vechi, la un preţ incredibil de bun. Era la preţul unor apartamente de 2-3 camere din Bucureşti.“ Cum nu se grăbea, a făcut o programare pentru vizionare. Când a ajuns prima dată acolo, agentul imobiliar nici nu a vrut să intre şi i-a spus ca el o face pe proprie răspundere.

    „Da, era într-o stare avansată de degradare. Dar cu un potenţial fabulos.“

    Clădirea fusese abandonată timp de peste un deceniu, iar diverşi oameni ai străzii locuiseră temporar acolo, ba chiar făcuseră şi focul înauntru.

    „Recunosc faptul că, nefiind obişnuit cu legislaţia franceză, a existat o perioadă destul de lungă în care au avut loc verificări din partea statului francez. Mi s-a explicat de la început că aceasta este procedura. Nu pot spune că a fost descurajantă aşteptarea, este normal să respecţi legislaţia fiecărei ţări şi regulile locului.“

    Despre autorităţile locale, Beniamin Gont spune că sunt foarte încântate când o persoană doreşte să investească în zonă, indiferent de dimensiunea proiectului. Clădirea este situată în regiunea Bearn, din sud-vestul Franţei.

    „Am obţinut autorizaţia de construcţie şi reamenajare pentru un a transforma imobilul într-un hotel butic şi un restaurant. Vor rezulta la final 25 locuri de cazare şi un restaurant cu o capacitate de 85 de locuri. Imobilul are şi un parc generos, gândit în stilul aristrocrat din perioada sfârşitului de secol 18 – începutului de secol 19.“

    Antreprenorul spune că, de această dată, doreşte să păstreze proiectul pentru a-l opera, dar în funcţie de perioada de timp necesară renovării şi de bugetul total al investiţiei, va face o analiză, mergând pe principiul ìnu te îndrăgosti de marfa ta“.

    „După ce am vizionat pentru prima dată proprietatea am început să mă gândesc serios la genul ăsta de investiţie, am început să mă uit şi la alte proprietăţi asemănătoare în regiunea respectivă. Nu am găsit ceva la fel de ofertant. Există multe vile vechi de vânzare, dar la preţuri mult mai mari. E adevărat, şi în stare ceva mai bună.“

    În ceea ce priveşte viitorul, el spune că preferă să finalizeze acest proiect care implică timp si resurse financiare importante pentru bugetul său.

    „Aş vrea să subliniez faptul ca nu doar cei din afară pot veni să investească la noi în ţara ci şi noi putem să investim în Europa. Faptul că suntem membri ai Uniunii Europene ne dă acestă oportunitate şi sper ca în scurt timp să fim prezenţi şi în spaţiul Schengen. De acolo se vor deschide noi şi largi orizonturi.“

     

  • Povestea tinerei care a deschis un nou tip de magazin în România, care în ţări precum Olanda sau Belgia e ceva normal. Ea face acum zeci de mii de euro cu proiectul său

    În urmă cu patru ani, Cătălina Marcu păşea timid în lumea plantelor de interior şi o explora cu dorinţa de a o înţelege cât mai bine. A luat la scotocit toată ţara, apoi şi Europa şi a constatat că, dacă în state precum Olanda sau Belgia magazinele cu plante nu erau o noutate şi nici o excepţie, în România nici măcar online nu erau prea multe opţiuni. Şi, ca toate poveştile care încep de la o intrigă, aşa a debutat şi existenţa magazinului Plantropic.

    „Motivaţia a venit din dorinţa de a oferi plante de apartament care nu se găseau în momentul respectiv pe rafturile magazinelor online sau offline şi de a curatoria o listă de plante care schimbă total spaţiul din propria locuinţă sau adaugă o pată de culoare, care te face să întrebi «De unde este planta aceea?». De aici şi până la bazele unui shop online în care găseşti plante rare sau ghivece realizate în colaborare cu artişti locali a fost doar un pas”, povesteşte astăzi Cătălina Marcu. Cu un pas şi o investiţie de 5.000 de euro, aşa a fost asigurat începutul Plantropic, în mediul online.
     

    Pe parcurs, alţi bani au fost alocaţi pentru a se face trecerea la spaţiul fizic, adică magazinul care funcţionează astăzi pe bulevardul Alexandru Ioan Cuza din Bucureşti, la numărul 21. Plantropic a generat în 2022 o cifră de afaceri de 56.000 de euro, printre cele mai importante proiecte în care brandul a fost implicat fiind amenajarea cu plante de interior a birourilor Tesla Group şi Digital Star, prin intermediul biroului de design interior JOOCA Studio. Şi deschiderea magazinului fizic este tot o realizare a anului trecut. „Clienţii Plantropic sunt oameni pasionaţi de plante, de artă, design interior, arhitectură, în general iubitori de frumos.

    Noi le oferim plante de interior de diverse dimensiuni, culori, forme, nevoi, plante pet-friendly, ghivece ceramice.” Preţurile variază de la 12 la 2.000 de lei, evident – în funcţie de dimensiunile plantei sau de raritatea acesteia. Pe lângă activitatea pe care o are în cadrul Plantropic, Cătălina este freelancer în domeniul comunicării, ceea ce îi oferă flexibilitate şi îi permite să fie prezentă zilnic în spaţiul fizic din Bucureşti. „Putem spune că sămânţa a fost sădită încă din liceu, pentru că am urmat unul cu profil economic şi am avut o profesoară minunată de educaţie antreprenorială. Sunt licenţiată în Relaţii Economice Internaţionale, iar masterul l-am finalizat la USAMV Bucureşti în Viticultură şi Vinificaţie.

    Poate că la prima vedere aceste specializări pot părea neobişnuite pentru un owner de magazin de plante, însă ele mi-au adus perspectiva de care aveam nevoie pentru a-mi dezvolta afecerea şi a înţelege cât mai bine ce presupune un business viu, cu plante pe cât de frumoase pe atât de fragile şi perisabile.” Acum, aproape pe final de 2023, Cătălina Marcu îşi doreşte ca, prin Plantropic, să se implice în amenajarea mai multor spaţii rezidenţiale şi să marcheze patru ani de la fondarea proiectului printr-un eveniment. Nu a fost uşor să ajungă aici, dar a reuşit, iar asta merită celebrat. „Cea mai mare provocare este cea de a fi mereu prezent, actual, consistent în muncă şi acolo pentru nevoile clienţilor. Cred că aceste lucruri fac un business să funcţioneze pe termen lung şi să păstreze alături clienţii care îţi oferă încrederea lor”, spune Cătălina Marcu.   

    Preţurile variază de la 12 la 2.000 de lei, evident – în funcţie de dimensiunile plantei sau de raritatea acesteia.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Dog Resort – pensiune pentru câini (jud. Ilfov)

    Fondatoare: Olivia Pamfil

    Investiţie iniţială: câteva zeci de mii de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 250.000 de euro

    Prezenţă: Corbeanca şi Ştefăneşti, judeţul Ilfov

    Senneville – brutărie-cofetărie (Timişoara)

    Proprietar: David Alb

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 4 mil. euro

    Prezenţă: Timişoara

    The Box–Barbell Club – centru sportiv (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Dan Mocan, Dani Faur şi Bogdan Petrican

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 100.000 de euro

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Limonădăria Nea Tică – local specializat în limonadă (Caransebeş)

    Fondator: Alex Bugariu

    Cifră de afaceri în 2022: 200.000 de euro

    Prezenţă: Caransebeş

    By Scent Collection Club – platformă online cu parfumuri (Bucureşti)

    Fondator: Marian Ştefan

    Cifră de afaceri estimată pentru 2024: 1 mil. lei (200.000 de euro)

    Prezenţă: online

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Optimismul handmade. De ce a decis o tânără care a studiat biochimia să îşi pornească un business în industria artizanatului

    Tot backgroundul în artă al Dianei Madoşa, o tânără de 25 de ani din Arad, erau, până de curând, cele două ore de ceramică şi patru ore de pictură urmate la Palatul Copiilor, în şcoala primară. A studiat Biochimia la Timişoara şi a mai făcut un master de Ecologie Sistemică şi Dezvoltare în Cluj-Napoca. Nimic nu a împiedicat-o însă să-şi înceapă propriul drum într-un domeniu creativ, aşa că astăzi, dincolo de industriile în care s-a format, învaţă ce înseamnă să lucreze artizanal, cu mâinile, în atelierul căruia i-a dat numele Sunny Side Co.

    „Nu regret că am petrecut cinci ani învăţând despre toate formele de viaţă de pe Terra, despre ecosisteme naturale şi bioetică. Toate drumurile lăturalnice m-au adus aici, acum având un job în domeniul designului grafic şi o afacere creativă la început de drum”, povesteşte Diana. Sunny Side Co. a înflorit din dorinţa ei de a cunoaşte alţi oameni din comunitatea creativă, pasionaţi de handmade. Îşi dorea să împărtăşească cu cineva entuziasmul pentru micile obiecte făcute de mână, pentru modelaj, ceramică şi papetărie. În secret, îşi dorea de fapt să-şi transforme pagina de Pinterest în realitate. „La începutul lui 2023, am avut norocul să dau de Bianca de la Peaches & Papers pe Instagram, ea să fie din Arad şi să aibă nevoie de ajutor în perioada mărţişoarelor. Practic, am implorat-o să mă aleagă pe mine ca învăţăcel, ne-am văzut la o cafea, i-am făcut cadou o pereche de cercei în formă de floare şi mi-a zis că trebuie neapărat să-mi încep pagina de Instagram. Iar restul e istorie.”

    Peaches & Papers este proiectul Biancăi Rad, o tânără de profesie web developer, care a devenit antreprenor tot din pasiune pentru universul handmade. De la un hobby, totul a devenit afacere, la fel ca în cazul Dianei Madoşa. „Am început cu zece pachete de lut polimeric (cadou de ziua mea), o maşină de paste de la Lidl şi un abonament de Adobe Illustrator. Aş spune că nu am avut o investiţie clară în minte. Voiam să creez piese de decor interior, dar am considerat că cerceii sunt un produs-deschizător de drumuri mai potrivit. Pe parcurs, am reinvestit tot ce am câştigat şi încă ceva, în materiale şi ustensile pentru o gamă mai mare de produse. Stickere, sacoşe de bumbac, semne de carte magnetice, sunt doar câteva din proiectele în care investesc”, spune Diana. Ideea micului magazin online s-a născut în toamna anului 2022 şi s-a concretizat la începutul acestui an. În atelierul ei din Arad, Diana lucrează de zor la cercei din lut polimeric, stickere holografice, oglinzi personalizate şi semne de carte magnetice, pe care le listează pe platforma Dichisar, un site propriu urmând să fie lansat în curând

    . Atelierul este, de fapt, un birou lung cu spaţii de depozitare în stânga şi-n dreapta, dar mai ales dedesubt. Cele mai accesibile produse sunt cele de papetărie, care încep de la 8 lei. Produsele din categoria accesorii au preţuri care variază între 30 şi 60 de lei. Cei care cumpără sunt oameni care pun preţ pe obiectele handmade, care îşi doresc să susţină artiştii locali şi care vor ca lucrurile pe care le cumpără să-şi păstreze latura umană. „Cred că cel mai mult rezonez cu fete şi femei între 18-30 de ani, cărora le face ziua mai bună un obiect micuţ şi simpatic, fie că e un sticker, fie că e o pereche de cercei cu norişori. Stilul meu inspiră la voie bună, la visare, fiind presărat cu note subtile de umor specific gen Z.”

    Diana spune că, de-a lungul acestor luni în care s-a ocupat în calitate de antreprenor de Sunny Side Co., a învăţat cât de important este să adune o comunitate cu valori asemănătoare în jurul brandului ei. Ca orice om la începutul unei experienţe noi, a avut nevoie de susţinere de la oamenii din jur. „Au fost momente când simţeam că poate nu-i va păsa nimănui de următoarea mea creaţie, aşa că de ce să mă mai chinui să-mi transform ideile în realitate? Dar apoi primeam un mesaj pe Instagram de la un om total necunoscut, care îmi spunea că abia aşteaptă să plaseze o comandă şi să continui ce fac, pentru că fac bine. A fost incredibil să văd că există oameni cu care nu am nicio legătură, care îşi doresc să mă susţină, să am succes şi să ajung tot mai departe.” În plus, a învăţat că lucrurile bune au nevoie de timp pentru a creşte. „E greu să nu te compari cu tot ce vezi pe internet, cu progresul altora.” Cel mai important proiect la care Diana a lucrat în 2023 a fost şi cel mai recent, o colaborare pentru colecţia de vară Peaches & Papers. Bianca Rad a ales mai mulţi artişti alături de care a creat o colecţie pe care a lansat-o în luna august, iar Diana a participat prin crearea unor perechi de cercei în culori de vară: galben solar, verde salvie, roz pudrat, albastru înnorat, mov liliac şi un nisipiu texturat cu particule de nisip vulcanic. Formele organice au fost inspirate de flori şi frunze, iar izul întregii colecţii duce cu gândul la ultimele zile însorite de vară, cele nu de mult apuse. „Pentru ce a mai rămas din 2023, îmi doresc să finalizez site-ul magazinului online. În acelaşi timp, am început să lucrez la idei pentru colecţia de toamnă şi iarnă.”   

    Cele mai accesibile produse sunt cele de papetărie, care încep de la 8 lei. Produsele din categoria accesorii au preţuri care variază între 30 şi 60 de lei.

    „Au fost momente când simţeam că poate nu-i va păsa nimănui de următoarea mea creaţie, aşa că de ce să mă mai chinui să-mi transform ideile în realitate? Dar apoi primeam un mesaj pe Instagram de la un om total necunoscut, care îmi spunea că abia aşteaptă să plaseze o comandă şi să continui ce fac, pentru că fac bine.”  Diana Madoşa, fondatoare Sunny Side Co.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Avas Dresses – atelier de modă (Bucureşti)

    Fondatori: Alexandru Manughevici şi prietena lui

    Prezenţă: online

    Zea et Sia – brand de bijuterii (Bucureşti)

    Fondatoare: Oana Bîrsescu

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Prezenţă: online, pe site-ul propriu, pe Fashion Days şi eMag

    Potcoava – centru de echitaţie (jud. Dâmboviţa)

    Fondator: Ionuţ Popescu

    Investiţii: 1,2 mil. euro

    Cifră de afaceri în 2022: 3 mil. lei (600.000 de euro)

    Prezenţă: Runcu, jud. Dâmboviţa

    Lemniscus – atelier de pielărie (Suceava)

    Fondator: Natanael Grămesc

    Investiţie iniţială: 1.500-2.000 de euro

    Prezenţă: online

    Daring Trash – piese vestimentare cu design grafic (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Ioana Boroş

    Investiţie iniţială: 5.000 de euro

    Prezenţă: online şi în magazinele AlbAlb şi Galeria Galateca din Bucureşti, Monoton din Timişoara şi Confident din Brăila

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: Din păcate pentru România, din ce în ce mai mulţi antreprenori, freelanceri şi oameni cu profesii liberale au obosit să fie slugile guvernelor care s-au perindat pe la Palatul Victoria

        Daca s-ar face un contract cadru intre statul roman si mediul privat cu siguranta am fi intr-un proces fara sfarsit. Astfel, statul poate obliga antreprenorii la diverse biruri, ii poate pedepsi/ amenda pentru neplata taxelor si impozitelor, poate mari oricand vrea darile. Antreprenorii, daca gresesc, garanteaza cu ceea ce au: proprietati, active, incasari, etc. Statul ce garanteaza? Legi mai bune, neinterpretabile? Eficienta in institutiile statului? Corectitudine fata de contribuabili? O justitie care se misca mai repede? O responsabilizare individuala a bugetarilor daca gresesc?

        Se doreste o colectare mai mare/ buna. Cine i-a oprit pe tovarasii Ciuca/ Ciolacu sa o faca pana acum? Am inteles si sunt de acord ca unele impozite si taxe trebuie marite. Nu am o problema sa ni se ia mai mult. Problema mea e alta! Ce faci cu bani incasati, statule,”grasanule”? Vrei corectitudine din partea contribuabililor. De acord, dar in oglinda! Ca la orice contract serios si normal. Vrei garantii, ofera-mi certitudini, nu promisiuni. Respectul e o chestiune reciproca, altfel vorbim de sens unic si abuz de putere.

        M-am bucurat ca a venit din nou PSD la putere. Pai cu USR-istii nu poti sa evoluezi in niciun fel. Macar in PSD sunt si oameni care au facut cate ceva in viata lor. Unii au strans averi, poate discutabile, si le pasa sa nu fie ”storsi” de propriul partid. Ceea ce e foarte trist este ca partidul care ar trebui sa reprezinte mediul privat, cel national si liberal, a devenit un breloc al partidului stat, social-democrat. Nici nu aveam cum sa ne bazam pe PNL, atata timp cat acolo nu exista niciun antreprenor ”pur-sange”. 90% bugetari pe viata si 10 % privati ancorati in afaceri aproape exclusiv cu statul. ”Prietenii stiu de ce”, apropo de o reclama la alcool…

        Nu ma plang de taxe noi si impozite marite, de controale fiscale, de impredictibilitate, dar m-am saturat sa fiu luat de prost. Ceva de genul: ”munceste tu -privatule- mai mult, ca sa traiasca bugetarii mei mai bine” Serios? Nu e corect ca antreprenorii sa fie pe radarul pedepselor guvernului si indolentii/ incompetentii statului sa fie protejati, indiferent daca-si fac sau nu treaba. Ma iertati, dar statul a devenit ca o huiduma, care nu mai poate fi hranita si tolerata la infinit de mediul privat. Statul e un fel de bolnav costisitor, care nu vrea sa ia niciun tratament si asteapta aplauze pentru apetitul crescut al cheltuielilor publice.

        Si ar mai fi ceva important… Simt cum conducatorii statului se duc numai in genunchi la Bruxelles. Nu au pic de mandrie nationala in ei. A facut Austria din Romania pres si noi nicio replica. Zero barat! Nimic concret. Numai vorbe goale. Daca guvernul nostru ar umili/ bloca cumva pe austrieci, cum ne umilesc ei, ar capata respectul nostru, al romanilor care-si platesc taxele si impozitele la timp. La Cotroceni e liniste. Asa a fost in ultimii 8 ani…

        Nu mai vad niciun motiv real ca mediul privat sa ramana sluga statului! Pana cand sa creezi noi locuri de munca sau sa te lupti zi de zi cu birocratia, ca sa mentii angajatii in firma. Ca sa ce? Sa castige statul mai mult? Sa-ti ceara biruri mai mari? Ca sa mearga asistatii sociali la carciuma? Stiu, votul lor e egal cu votul meu, iar pesedistii se bazeaza pe acolitii lor, dependenti de ajutoare electorale. Eu m-am saturat sa sustin statul roman. De ce credeti ca au plecat 3 milioane de romani din tara si exodul continua? Pentru ca foarte multi conationali s-au saturat de mult sa fie tratati ca slugi de catre statul roman. O sa ma satur si eu si altii ca mine, iar numarul celor care lucreaza in mediul privat se va dilua considerabil. 

        Diferenta dintre cei plecati si cei care au ramas/ cei care nu vrem sa plecam este ca de la noi mai luati cate ceva, de bine de rau. Din pacate pentru Romania, din ce in ce mai multi antreprenori, freelanceri si oameni cu profesii liberale au obosit sa fie slugile guvernelor care s-au perindat pe la Palatul Victoria. N-ati avut voi idei de taxare fiscala cate idei a pus mediul privat in practica. Si intr-o buna zi, poate n-o sa mai vrem sa facem deloc afaceri in Romania. De stres, de ciuda, de scarba. Nu conteaza de ce, dar sigur din cauza voastra. Si atunci sa vedem ce si de la cine mai colectati. Bugetul vostru nu este obiectivul nostru.     

    Dragos Dragoteanu, Certified International Property Specialist

  • Antreprenorul care a urmat visul american şi a pus bazele unuia dintre cei mai mari retaileri ai lumii. Puţini ştiu că bunicii săi au plecat din România pentru o viaţă mai bună

    După ce bunicii săi au emigrat din România în Canada, iar părinţii săi, din Canada în Statele Unite, Jeffrey Brotman a reuşit să urmeze „visul american” şi, după ce s-a lansat în antreprenoriat cu un mic business de fashion, a reuşit să dea lovitura cu retailul alimentar, după ce a pus bazele Costco, al cincilea cel mai mare jucător de profil din lume la ora actuală.

    Născut în Tacoma, Washington, în familia unor imigranţi evrei, Jeffrey Brotman a studiat la Universitatea din Washington, unde a obţinut o diplomă în ştiinţe politice. La finalul studiilor a pornit, alături de fratele său, primul business: o firmă care producea jeanşi pentru femei, denumită Bottoms. Ulterior au pus şi bazele unui retailer vestimentar pentru bărbaţi, Jeffrey Michael, activ în anii ’90.

    Compania care avea să-i aducă însă succesul internaţional a fost Costco, pe care a lansat-o în 1982, alături de Jim Sinegal. Antreprenorul a servit ca preşedinte al companiei până la moartea sa, cu o scurtă acoladă între 1993 şi 1994, când a fost vicepreşedinte.

    Brotman s-a numărat, de asemenea, printre primii investitori ai lanţului de cafenele Starbucks, din boardul căreia a şi făcut parte, dar şi din cel al altor businessuri, precum Seafirst Bank. În paralel cu activitatea de business s-a implicat şi în diverse acţiuni filantropice, în special în mediul academic.

    Antreprenorul a fost căsătorit cu Susan Yhrailkill, alături de care a avut un fiu, activistul şi antreprenorul Justin Brotman, dar şi o fiică, Amanda, implicată, de asemenea, în mediul antreprenorial şi în zona de sustenabilitate, filantropie şi design. Brotman a murit pe 1 august 2017, la vârsta de 74 de ani.

    În 1985, când compania ajunsese la o echipă de aproape 2.000 de angajaţi şi un număr de 17 depozite, Costco Wholsale Corporation s-a listat la bursă. La nivelul anului trecut jucătorul, al cincilea cel mai mare retailer din lume, cu venituri anuale de 55 de miliarde de dolari, funcţionând cu 858 de depozite şi o echipă de circa 304.000 de oameni în unităţi răspândite deopotrivă în America de Nord şi de Sud, Europa, Asia, Australia şi Noua Zeelandă. 

     

    Carte de vizită

    Jeffrey Brotman, cofondator, Costco

    1. S-a născut în Tacoma, Statele Unite;

    2. A studiat Ştiinţe Politice la Universitatea din Washington;

    3. S-a lansat în antreprenoriat cu un magazin de jeanşi pentru femei, Bottoms;

    4. În 1985 a pus bazele Costco, alături de Jim Singal;

    5. A fost membru al consiliului de administraţie în mai multe companii, inclusiv Starbucks;

    6. Împreună cu soţia sa, Susan Yhrailkill, a avut doi copii, Justin şi Amanda, amândoi călcându-i pe urme în lumea antreprenoriatului.

  • Antreprenorul care a urmat visul american şi a pus bazele unuia dintre cei mai mari retaileri ai lumii. Puţini ştiu că bunicii săi au plecat din România pentru o viaţă mai bună

    După ce bunicii săi au emigrat din România în Canada, iar părinţii săi, din Canada în Statele Unite, Jeffrey Brotman a reuşit să urmeze „visul american” şi, după ce s-a lansat în antreprenoriat cu un mic business de fashion, a reuşit să dea lovitura cu retailul alimentar, după ce a pus bazele Costco, al cincilea cel mai mare jucător de profil din lume la ora actuală.

    Născut în Tacoma, Washington, în familia unor imigranţi evrei, Jeffrey Brotman a studiat la Universitatea din Washington, unde a obţinut o diplomă în ştiinţe politice. La finalul studiilor a pornit, alături de fratele său, primul business: o firmă care producea jeanşi pentru femei, denumită Bottoms. Ulterior au pus şi bazele unui retailer vestimentar pentru bărbaţi, Jeffrey Michael, activ în anii ’90.

    Compania care avea să-i aducă însă succesul internaţional a fost Costco, pe care a lansat-o în 1982, alături de Jim Sinegal. Antreprenorul a servit ca preşedinte al companiei până la moartea sa, cu o scurtă acoladă între 1993 şi 1994, când a fost vicepreşedinte.

    Brotman s-a numărat, de asemenea, printre primii investitori ai lanţului de cafenele Starbucks, din boardul căreia a şi făcut parte, dar şi din cel al altor businessuri, precum Seafirst Bank. În paralel cu activitatea de business s-a implicat şi în diverse acţiuni filantropice, în special în mediul academic.

    Antreprenorul a fost căsătorit cu Susan Yhrailkill, alături de care a avut un fiu, activistul şi antreprenorul Justin Brotman, dar şi o fiică, Amanda, implicată, de asemenea, în mediul antreprenorial şi în zona de sustenabilitate, filantropie şi design. Brotman a murit pe 1 august 2017, la vârsta de 74 de ani.

    În 1985, când compania ajunsese la o echipă de aproape 2.000 de angajaţi şi un număr de 17 depozite, Costco Wholsale Corporation s-a listat la bursă. La nivelul anului trecut jucătorul, al cincilea cel mai mare retailer din lume, cu venituri anuale de 55 de miliarde de dolari, funcţionând cu 858 de depozite şi o echipă de circa 304.000 de oameni în unităţi răspândite deopotrivă în America de Nord şi de Sud, Europa, Asia, Australia şi Noua Zeelandă. 

     

    Carte de vizită

    Jeffrey Brotman, cofondator, Costco

    1. S-a născut în Tacoma, Statele Unite;

    2. A studiat Ştiinţe Politice la Universitatea din Washington;

    3. S-a lansat în antreprenoriat cu un magazin de jeanşi pentru femei, Bottoms;

    4. În 1985 a pus bazele Costco, alături de Jim Singal;

    5. A fost membru al consiliului de administraţie în mai multe companii, inclusiv Starbucks;

    6. Împreună cu soţia sa, Susan Yhrailkill, a avut doi copii, Justin şi Amanda, amândoi călcându-i pe urme în lumea antreprenoriatului.

  • Radu Crăciun, BCR Pensii: „Rata de creştere a activelor fondurilor de pensii este mai mare decât rata de creştere a capitalizării bursei, ceea ce în final ne va duce într-un blocaj”

    Suntem într-un moment de graţie al bursei, dar acesta încet încet se va linişti în timp dacă nu ţinem interesul viu în piaţă. Fondurile de pensii în mod clar au nevoie de listări de magnitudinea Hidroelectrica sau în zona aceasta pentru că altminteri nu există foarte multe oportunităţi, arată Radu Crăciun, Preşedinte/Director General, BCR Pensii şi Preşedinte, Asociaţia pentru Pensiile Administrate Privat din România în cadrul conferinţei ZF Piaţa de Capital 2023.

    Rata de creştere a activelor fondurilor de pensii este mai mare decât rata de creştere a capitalizării bursei, ceea ce în final ne va duce într-un blocaj. Hidroelectrica vine după 7 ani de la listarea anterioară a statului, întrebarea este: Vom mai aştepta încă 7 ani până să vedem o listare mare? 

    Ce a mai declarat Radu Crăciun:

    Eu nu cred că statul român şi-a terminat treaba, sunt încă firme de stat mari care ar putea să fie listate şi care ar putea face ca banii fondurilor de pensii să rămână în România.

    Trebuie să ne gândim cum punem la treabă banii în România, ar fi păcat să plece spre alte pieţe mai lichide sau ofertante.

    Investitorii îşi doresc ca antreprenorii să fie şi mai îndrăzneţi decât sunt acum. Aştept cu nerăbdare să vad şi antreprenorii români mişcându-se de la statutul de jucători naţionali la statutul de jucători regionali.