BusinessMagazin

Tag: analiza

  • Avertisment: Balaurul inflaţiei s-a trezit, iar BCE trebuie să renunţe la iluzii

    Însă, ca unul dintre fondatorii monedei unice europene, comentariile acestuia au mai multă greutate decât cele ale majorităţii concetăţenilor săi.

    Rata anuală a inflaţiei din Germania a crescut în martie mai rapid decât în februarie, atingând cel mai ridicat nivel din toamna anului 1981, potrivit datelor Destatis. Preţurile de consum au urcat cu 7,3% anual.

    Primul economist-şef al BCE în momentul creării acesteia în 1998, a declarat pentru Financial Times că banca centrală suferă de o „diagnosticare greşită“ a factorilor aflaţi în spatele creşterii dramatice a preţurilor, trăind „într-o iluzie“ ce minimizează pericolul ca inflaţia să scape de sub control.

    „BCE a contribuit masiv la această capcană în care se află acum pentru că ne îndreptăm către riscul unui mediu staglaţionist“, a declarat Issing. „Inflaţia era un dragon adormit; acest dragon s-a trezit acum“, a avertizat acesta.

    Foştii săi colegi de la BCE anticipează că mulţi dintre factorii care împing în sus preţurile se vor estompa rapid de la finalul acestui an, inflaţia urmând să scadă din nou sub 2% până în 2024, însă potrivit lui Issing aceştia ignoră riscul ca pandemia şi războiul din Ucraina să ţină inflaţia ridicată prin inversarea a 30 de ani de globalizare.

    „BCE s-a bazat pe modelul său de forecasting, dar acest model nu poate emite semnalele corecte pentru că este bazat pe trecut“, potrivit lui Issing.

    Războiul din Ucraina şi sancţiunile impuse Rusiei vor aduce schimbări mult mai ample pentru economia şi pieţele europene decât crize anterioare ca pandemia, avertizează şi economiştii, potrivit CNBC.

    În contextul războiului din Ucraina, liderii europeni sunt forţaţi să-şi accelereze planurile de reducere a dependenţei de energia rusească, însă această decuplare agresivă vine cu un preţ pentru economia europeană, împingând inflaţia deja ridicată la niveluri record.

    Astfel, pentru economia europeană „nu există nicio posibilitate de revenire la vreo normalitate de orice fel în acest moment“, avertizează Carsten Brzeski, de la ING.

    Un alt avertisment privind inflaţia ridicată vine din partea Peterson Institute for International Economics. Institutul arată că riscurile ca economia mondială ca întreg să intre în recesiune până la sfârşitul anului sunt în creştere din cauza inflaţiei record.

    O combinaţie de factori, printre care creşterea puternică a preţurilor petrolului în urma războiului din Europa, scăderea cheltuielilor consumatorilor pe fondul celor mai ridicate preţuri din patru decenii şi încetinirea creşterii Chinei, sporeşte şansele ca economia mondială să alunece în recesiune,

  • Motorină versus benzină – cine va câştiga „războiul” carburanţilor pe burse? – analiză

    Pe întreg parcursul anului trecut, în România, preţurile la pompă ale motorinei şi benzinei au rămas relativ apropiate. Diferenţe uşor mai ridicate au fost în vara anului 2021, deşi ele s-au menţinut în general sub 20 de bani pe litru.

    O diferenţă uşor de observat a început să apară în primăvara acestui an, şi, spre deosebire de perioadele anterioare, nu a atins rapid un platou, ci s-a adâncit în ultima parte a lunii martie şi în aprilie. De la 47 de bani pe 31 martie, diferenţa a ajuns la 66 de bani pe 6 aprilie şi 68 de bani pe 11 aprilie.

    Astfel, deşi benzina s-a ieftinit, urmând tendinţa petrolului pe bursele internaţionale, motorina a atins noi maxime istorice.

    Privind în urmă, pe date din ultimii 7 ani, abia între noiembrie 2018 şi martie 2019 am mai avut diferenţe semnificative, dar, în general, sub 50 de bani pe litru.

    Situaţia nu este vizibilă doar în România, ci în mai toată regiunea.

    În Polonia, conform monitorului european, benzina costă 1.42 EUR/litru, iar motorina era pe 4 aprilie mai scumpă: 19 eurocenţi, faţă de 13 eurocenţi în România şi 12 eurocenţi în Ungaria.

    În Bulgaria, diferenţa era de doar 2 cenţi, în timp ce, în Slovacia, motorina era mai ieftină cu 3 cenţi, potrivit buletinului Comisiei Europene.

    Piaţa carburanţilor diesel, utilizaţi în domenii variate precum transport rutier de mărfuri, construcţii sau agricultură, este una globală, iar cererea crescută dintr-o regiune sau aprovizionarea limitată are efecte la mii de kilometri distanţă.

    Trendul cotaţiilor de referinţă în Europa (ICE) a fost favorabil benzinei în primele luni, cu o recuperare ulterioară a motorinei.

    În SUA, unde în trecut un galon de motorină a fost cu 30-40 de cenţi mai scump, s-a ajuns la o diferenţă şi de 1 dolar. Şi aici benzina a predat ştafeta motorinei în special în luna martie, diferenţa accentuându-se ca urmare a unei ieftiniri mai pronunţate a benzinei relativ la motorină.

    De la vârful din 11 martie, de 4,33 dolari/galon, benzina a ajuns la 4,11 dolari/galon potrivit AAA. Motorina este la 5,04 dolari/galon de la un vârf de 5,135 dolari/galon acum o lună.

    Europa este exportatoare de benzină, dar importatoare de motorină, însă situaţia nu este omogenă, iar diferenţele între ţări şi regiuni sunt mari.

    Pe lângă petrol, care poate fi rafinat pentru a obţine benzină sau motorină, Rusia exportă şi direct motorină, aproximativ 20% din cererea continentului fiind acoperită din această direcţie. Izbucnirea războiului a generat un şoc al ofertei, tocmai când cererea se afla într-un sezon de creştere.

    În ultima perioadă, companiile petroliere au avut tendinţa de a se reorienta, chiar de la distanţe mult mai mari, apelând la surse precum Orientul Mijlociu, Asia sau SUA.

    Pe de altă parte, cererea pentru lucrări agricole sau logistică a crescut, pe fondul conflictului din Ucraina şi al efectelor sale în pieţele de mărfuri agricole.

    Cererea de transport pentru echipamente grele a fost de asemenea în creştere, iar acesta se realizează în principal cu motorină, nu cu benzină.

    Diferenţialul este aşteptat a rămâne ridicat sau chiar a se majora, chiar în perioada următoare, dacă nu asistăm la o temperare a ostilităţilor.

    Motorina ar putea rămâne o perioadă sensibil mai scumpă decât benzina, cu toate că ar fi unele speranţe de temperare spre vară.

    O auto-reglare parţială ar putea veni pe termen mediu de la încetinirea aprovizionării. Cu inflaţie în creştere şi o abordare mai prudentă a consumatorilor, şi în urma blocajelor din China adăugate peste împotmolirea logistică anterioară, restricţiile impuse de China pentru a menţine controlul asupra numărului de infectări ar putea avea efecte în serie.

    Lanţurile logistice erau deja sub presiune, şi a comanda în Europa o bicicletă din China poate costa până la 2/3 din valoarea sa pentru transport poate îndepărta o parte din cerere.

    Operatorul maritim Maersk a vorbit de o ”acumulare de întârzieri”, iar o analiză Oxford Economics arată că dificultăţile de aprovizionare sunt la un nou maxim.

    Speranţe pentru şoferi vin şi dinspre evoluţiile petrolului pe pieţele internaţionale. De la peste 131 dolari/baril, petrolul Brent este acum în jur de 100 dolari/baril.

    Eliberarea a 120 de milioane de barili din rezervele SUA şi ale altor state anunţate de IEA, închiderea unor oraşe în China şi creşterile de dobândă anunţate de băncile centrale, inclusiv din SUA au stopat deocamdată ascensiunea petrolului.

    Pentru o vreme, o uşoară tendinţă de ieftinire a benzinei ar putea să continue, deşi în privinţa motorinei, trendul nu este clar, chiar dacă petrolul nu s-ar scumpi.

    Pentru estimarea trendului din lunile următoare, direcţia conflictului din Ucraina este, însă, de importanţă majoră.

  • SFÂRŞITUL BENZINEI: Noul combustibil în care bogaţii lumii investesc MILIARDE şi care ar putea duce la DISPARIŢIA maşinilor cu motoare tradiţionale

    Hidrogenul este considerat de mulţi sursa de energie a viitorului, mai ales în transport, iar guvernele care gândesc strategic se luptă de pe acum pentru un rol cât mai important în viitoarea industrie, relatează Ziarul Financiar.

    Este nepoluant şi abundent, dar deocamdată scump de obţinut. Nemţii investesc masiv în el, francezii au planuri pentru a-l produce, şi chiar şi polonezii se pregătesc pentru atunci când va deveni un combustibil mainstream.

    După dezastrul nuclear de la Fukushima, can­ce­larul Angela Merkel a decis să desfiinţeze toate cen­tra­lele nucleare din Germania. Deficitul de energie este acoperit cu gaze naturale, importate mai ales din Rusia, combustibil mai puţin poluant decât cărbunele şi care ar trebui să ajute cea mai mare ecomomie europeană în tranziţia sa care o economie verde. Însă înmulţirea ne­în­ţelegerilor dintre Moscova şi diferitele state eu­ropene face ca Berlinul să fie presat să se îndepărteze de marea putere energetică şi militară de la est.

    În acest context, guvernul german a adoptat în vară o strategie naţională pentru hidrogen cu planuri de a creşte capacitatea de producţie la 5 GW până în 2030 şi la 10 GW până în 2040 prin tehnologie nepoluantă. Pentru a realiza acest lucru, vor fi investite 7 miliarde de euro în afaceri noi şi cercetare, potrivit Euractiv. Când a prezentat strategia Germaniei pentru hidrogen, la Berlin, ministrul economiei Peter Altmaier a numit documentul de

    28 de pagini „cea mai mare inovaţie de la EEG încoace“, făcând referire la pachetul de norme de reglementare a surselor germane de energie regenerabilă care a intrat în vigoare în 2000 – marea reformă energetică germană.

    Cu acest „salt cuantic“, Germania vrea să devină liderul mondial al tehnologiilor hidrogenului, a adăugat Altmaier. A fost prima dată când Germania şi-a stabilit obiective cantitative pentru producţia de hidrogen. Până în 2030, Germania îşi propune să aibă generatoare cu o capacitate totală de până la 5 GW, ceea ce corespunde cu producţia unei cantităţi de hidrogen de aproximativ 14 TWh. Până în 2040, capacitatea trebuie crescută la 10 GW.

    Cea mai mare parte din energia necesară producţiei va fi asigurată de ferme eoliene offshore. Până în prezent, producerea hidrogenului din surse de energie regenerabile este posibilă numai în cantităţi mici, în aşa-numitele „laboratoare reale“ în care se cercetează modul în care electroliza poate fi îmbunătăţită. Reprezentanţii industriei manu­facturiere germane se arată neimpresionaţi, spunând că în prezent nu există vreun model viabil economic pentru utilizarea hidrogenului curat. Ei dau exemplul industriei oţelului, care depinde de cantităţi mari de gaze naturale – neutre pentru climă, susţin aceştia – şi pentru care utilizarea hidrogenului ca sursă de energie ar fi extrem de costisitoare. Industria oţelului este strâns legată de industria auto.

    Luna aceasta, şi guvernul francez şi-a prezentat stra­tegia naţională privind hidrogenul. Acesta prevede inves­tiţii de 7,2 miliarde de euro până în 2030 şi o capa­citate de producţie a hidrogenului de 6,5 GW până la acea dată. În acelaşi timp, va fi înfiinţat comitetul na­ţional H2 – simbolul hidrogenului molecular. În cadrul acestei strategii, ministerul mediului şi minis­terul economiei au publicat planuri comune axate pe decarbonizarea producţiei de hidrogen şi proiectarea unei industrii a hidrogenului. Documentul arată importanţa promovării dezvoltării vehiculelor cu propulsie pe hidrogen, cum ar fi camioanele, maşinile pentru gunoi, trenurile şi – pe termen lung – avioanele.

    În ceea ce priveşte distribuţia investiţiilor, 1,5 miliarde de euro vor fi cheltuite pentru cons­truc­ţia instalaţiilor de electroliză, care vor fi alimentate ulterior cu energie regenerabilă.

    Aproape un miliard de euro este destinat dezvoltării camioanelor grele alimentate cu hidrogen. Potrivit guvernului, obiectivul este de a crea între 50.000 şi 150.000 de locuri de muncă directe şi indirecte în Franţa în următorii zece ani.

    Strategia franceză pentru dezvoltarea unei industrii a hidrogenului a fost legată financiar în parte de planul de 100 de miliarde de euro al guvernului de recuperare a economiei din criza provocată de pandemie. „Scopul acestui plan este de a ieşi din criză mai puternici, cu o economie mai competitivă şi cu emisii reduse de carbon“, a declarat ministrul economiei Bruno Le Maire, care va conduce noul Comitet naţional al hidrogenului din Franţa. Instituţia ar trebui să reunească permanent părţile interesate din industrie şi politică. Şi în Germania un nou consiliu naţional al hidrogenului va consilia politicienii, potrivit PV Magazine. Însă între strategiile celor două puteri economice europene există diferenţe majore. În timp ce Germania intenţionează să producă hidrogen din surse regenerabile, cum ar fi energie eoliană sau hidroenergie, Franţa insistă pentru început pe energia nucleară, care reprezintă în prezent 70% din mixul de energie al ţării. Le Maire s-a descris ca fiind un „avocat al nuclearului“. Germania intenţionează să-şi închidă toate centralele nucleare până în 2022. Le Maire a spus şi că ţara sa ar fi interesată de o colaborare cu Germania în proiecte de hidrogen curat, iar …lectricitÈ de France, supergurp energetic deţinut de statul francez, nu a pierdut timpul, anunţând o investiţie de pionierat în sectorul hidrogenului din Germania. Este vorba de un parteneriat pentru construirea unei centrale de electroliză de 30 de MW care foloseşte surse regenerabile.

    Şi Comisia Europeană are o strategie pentru hidrogen, prezentată în iulie. Aceasta vizează creşterea capacităţii la 40 de GW şi generarea a 10 milioane de tone de hidrogen curat până în 2030. CE estimează că până în 2050 hidrogenul verde va acoperi 24% din cererea globală de energie. Însă până acolo, drumul este lung. În prezent, 96% din hidrogenul consumat provine din arderea combustibililor fosili, potrivit unei analize a Rocky Mountain Institute.

    În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, PKN Orlen, companie de petrol şi gaze naturale controlată de stat, a anunţat recent construcţia unui centru de producţie a hidrogenului cu o capacitate de 600 kg / h în Wloclawek. Investi?ia va fi acoperită prin emiterea de obligaţiuni verzi pe piaţa europeană de capital. De asemenea, în cadrul unei reforme mai ample a sectorului energetic, guvernul de la Varşovia se consultă cu Agenţia de Energie Atomică a Japoniei pentru construirea unui reactor de cercetare de temperaturi înalte răcit cu gaz. Reactorul este considerat ca fiind parte a soluţiei pentru producerea de hidrogen. „Vedem că hidrogenul poate fi produs şi cu ajutorul energiei nucleare şi vedem că economia hidrogenului poate juca un rol important în următorii ani, mai ales aici în UE, şi lucrăm cot la cot cu alte state europene şi cu Comisia Europeană pentru construirea unui sector al hidrogenului cu industrie şi parteneri în Polonia“, se arată într-un comunicat al ministerului climei din Polonia. Hidrogenul curat, în al cărui proces de producţie nu se eliberează carbon în atmosferă, este obţinut prin electroliza apei cu ajutorul energiei regenerabile sau nucleare. Pentru producerea unei cantităţi de 14 TWh de hidrogen ar fi nevoie de aproximativ 20 TWh de electricitate verde.

  • Putin face aceleaşi greşeli pe care Hitler le-a făcut când a invadat Uniunea Sovietică – analiză

    Cu toate acestea, Putin comite unele dintre aceleaşi greşeli care au dus la eşecul invaziei Germaniei din 1941 asupra URSS – în timp ce foloseşte “trucuri şi tactici asemănătoare cu cele ale lui Hitler” pentru a-şi justifica brutalitatea, spun istoricii militari şi cercetătorii.

    Aceasta este ironia din spatele deciziei lui Putin de a invada Ucraina, care a devenit clară pe măsură ce războiul intră în a doua lună: liderul rus, care se prezintă ca un cercetător al istoriei, se clatină pentru că nu a acordat suficientă atenţie lecţiilor “Marelui Război Patriotic” pe care îl venerează.

    Există, bineînţeles, diferenţe semnificative între actualul război din Ucraina şi confruntarea dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.

    Maşina de război nazistă era formidabilă, agilă şi bine antrenată. Wehrmachtul a ucis şi rănit 150.000 de soldaţi ai Armatei Roşii în prima săptămână a invaziei lor din iunie 1941. Au cucerit vaste porţiuni de teritoriu şi, într-o singură “mega-încercuire”, au prins în capcană patru armate sovietice, capturând 700.000 de prizonieri de război.

    Şi nu există nicio echivalenţă morală între Iosif Stalin, dictatorul sovietic, şi preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski.

    Stalin a fost un sociopat care a înfometat milioane de ucraineni până la moarte şi şi-a ucis rivalii politici. Zelenski este un lider ales în mod democratic, care a mobilizat ucrainenii şi a inspirat întreaga lume cu demonstraţiile sale evidente de curaj şi cu apărarea elocventă a democraţiei.

    Dar dacă privim mai atent la luptele lui Putin în Ucraina, apar paralele ironice. Istoricii militari spun că Putin urmează manualul lui Hitler în cel puţin trei domenii.

     

    Putin a uitat o regulă de bază a războiului

    Tancul a stârnit de mult timp teamă în trupele inamice. Când britanicii au introdus primele tancuri în timpul Primului Război Mondial, soldaţii au fugit îngroziţi.

    Ucraina, însă, a devenit un “cimitir pentru tancurile ruseşti”. Soldaţii ucraineni folosesc orice, de la drone la lansatoare Javelin pentru a distruge convoaiele de tancuri.

    Dar tancurile ruseşti au fost blocate dintr-un alt motiv surprinzător: lipsa de combustibil. Lipsa de combustibil face parte dintr-o problemă mai mare. Armata rusă, odată lăudată, s-a împotmolit în Ucraina nu doar din cauza rezistenţei acerbe, ci şi din cauza unui lucru mai prozaic: logistica.

    Putin s-a luptat pentru a-şi hrăni, alimenta şi echipa armata. Au existat rapoarte despre trupele ruse care au jefuit bănci şi supermarketuri, despre tancuri care au rămas fără combustibil şi despre soldaţi care au folosit forme de comunicare militară care nu corespund standardelor – cum ar fi smartphone-urile – care au contribuit la moartea, conform forţelor ucrinene, a cel puţin şapte generali ruşi.

    “Dovezile sugerează că Putin a crezut că ar putea obţine o victorie rapidă prin desfăşurarea de forţe speciale şi unităţi aeropurtate”, spune Ian Ona Johnson, profesor de istorie militară la Universitatea Notre Dame. “Aşa că, atunci când a fost nevoit să treacă la un război mult mai tradiţional, implicând în esenţă cea mai mare parte a armatei ruse de-a lungul graniţei ucrainene, nu a fost pregătit logistic.”

    Planificarea logistică deficitară a jucat, de asemenea, un rol critic în înfrângerea Germaniei naziste pe frontul de est, unde Hitler se aştepta la o victorie rapidă.

    Armata germană nu a reuşit să stabilească suficiente linii de aprovizionare pentru distanţele mari şi terenul dur al Uniunii Sovietice. Tancurile germane au rămas fără combustibil. Consecinţele acestei planificări logistice deficitare aveau să se dovedească fatale atunci când a lovit iarna rusă. Hitler nu şi-a echipat mulţi dintre soldaţi cu îmbrăcăminte de iarnă, deoarece credea că armata sovietică era inferioară. Soldaţii germani au fost forţaţi să lupte la temperaturi de îngheţ în timp ce erau încă îmbrăcaţi în uniformele de vară, unii folosind ziare şi paie pentru a se proteja de frig.

    “Acest lucru s-a dovedit a fi devastator atunci când s-a instalat o iarnă rusă deosebit de brutală”, spune Johnson. “Ceva de genul 250.000 de soldaţi germani au suferit în cele din urmă răni cauzate de degerături sau au murit din cauza frigului în acea iarnă din cauza problemelor logistice”.

    Armata germană a ajuns la cel mai scăzut nivel în bătălia de la Stalingrad, considerată punctul de cotitură al celui de-al Doilea Război Mondial. Acolo, soldaţii germani slab echipaţi au fost nevoiţi să mănânce cai, câini şi şobolani pentru a supravieţui iernii.

    Scara luptelor din Ucraina de astăzi nu se apropie de cea a Frontului de Est, dar lecţia celor două războaie poate fi rezumată într-o maximă militară atribuită generalului Omar Bradley, un general american din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: “Amatorii vorbesc despre strategie. Profesioniştii vorbesc despre logistică”.

     

    Putin şi-a înstrăinat potenţialii aliaţi

    Într-un război deja plin de imagini sfâşietoare, o fotografie poate fi cea mai rea. Este o fotografie obsedantă a unei femei ucrainene însărcinată, în haine rupte, care este transportată pe o targă. Femeia este conştientă, cu mâna aşezată protector peste pântecele gol, care este pătat cu sânge. Atât ea, cât şi copilul ei vor muri mai târziu din cauza rănilor suferite. Autorităţile ucrainene spun că femeia se afla într-o maternitate din oraşul asediat Mariupol când a fost bombardată de artileria rusă.

    Imaginea a subliniat ceea ce unii comentatori spun acum că este abordarea standard a lui Putin în ceea ce priveşte războiul: ucide fără discernământ civili pentru a înfrânge voinţa poporului ucrainean.

    Armata rusă a fost acuzată că a bombardat spitale, centre comerciale, clădiri de apartamente şi un teatru cu cuvântul “copii” scris în limba rusă pe exteriorul clădirii. De asemenea, Rusia a fost acuzată că a încercat să înfometeze un oraş ucrainean prin blocarea ajutorului umanitar.

    Cu toate acestea, brutalitatea armatei ruse are efectul opus, a scris Maria Varenikova din Lviv, Ucraina, într-un articol recent pentru New York Times. “Dacă există o emoţie dominantă care stăpâneşte Ucraina în acest moment, aceasta este ura”, a spus Varenikova. “Este o ură profundă şi clocotitoare faţă de preşedintele Vladimir V. Putin, armata şi guvernul său”.

    Putin are potenţiali aliaţi în Ucraina. Rusia şi Ucraina sunt două naţiuni slave care împărtăşesc legături religioase şi culturale. Mulţi ucraineni au rude în Rusia şi vorbesc această limbă. Şi, din punct de vedere istoric, a existat o mai mare loialitate faţă de Rusia în partea de est a ţării.

    Dar brutalitatea fără discernământ a lui Putin împotriva civililor îi uneşte pe ucraineni într-un mod în care nu au mai fost uniţi până acum. Un comentator a numit ura o “comoară ascunsă” în război, deoarece poate susţine rezistenţa timp de generaţii.

    Brutalitatea nediscriminatorie a lui Hitler împotriva civililor sovietici a jucat, de asemenea, un factor crucial în înfrângerea sa.

    Hitler avea mulţi potenţiali aliaţi în Uniunea Sovietică. Mulţi sovietici îl dispreţuiau şi se temeau de Stalin, care ucidea în mod obişnuit oponenţii politici, executa liderii militari şi persecuta cetăţenii sovietici. A ucis aproximativ patru milioane de ucraineni prin înfometare în timpul unei perioade infame, cunoscută sub numele de Holodomor.

    Acesta este motivul pentru care unii sovietici l-au primit iniţial pe Hitler ca pe un eliberator şi au oferit unor trupe germane cadouri de Crăciun.

    Dar tratamentul brutal aplicat de Hitler civililor a înăsprit rapid rezistenţa sovietică. Trupele germane au jefuit şi înfometat oraşele ruseşti până la supunere. Au adunat evreii sovietici şi alte minorităţi, împuşcându-i sau otrăvindu-i în dube mobile de gazare. Propaganda nazistă i-a învăţat pe germani că sovieticii erau în mod generic slavi “mongolizaţi” inferiori, care meritau moartea sau sclavia.

    Stalin era atât de urât încât aproximativ un milion de sovietici au servit în armata germană. Brutalitatea lui Hitler a distrus orice şansă pe care o avea de a câştiga simpatizanţi sovietici şi de a slăbi rezistenţa sovietică.

     

    Putin foloseşte un limbaj asemănător cu cel al lui Hitler pentru a justifica războiul

    Vara trecută, Putin a publicat un lung eseu intitulat “Despre unitatea istorică a ruşilor şi ucrainenilor”, care încerca să explice că există o diviziune artificială între cele două ţări şi că “adevărata suveranitate a Ucrainei este posibilă doar în parteneriat cu Rusia”.

    Limbajul folosit de Putin i-a făcut pe unii istorici să tresară. Aceştia au spus că a reluat o parte din retorica folosită de Hitler în “Mein Kampf”, autobiografia şi manifestul politic al dictatorului. Cartea lui Hitler deborda de istorie distorsionată despre măreţia pierdută a Germaniei, conspiraţii globale care subminează puterea Germaniei şi justificări pentru cucerirea unui alt grup de oameni.

    “La fel ca Führerul, preşedintele Rusiei deplânge tragedia care s-a abătut asupra patriei sale, un imperiu de odinioară, şi vrea şi el să dea timpul înapoi”, a scris Avi Garfinkel, reporter la Haaretz, un ziar israelian, într-un articol intitulat “Cum evocă agenda lui Putin pentru Ucraina Mein Kampf a lui Hitler”.

    Aceasta poate fi una dintre cele mai tulburătoare legături dintre Putin şi Hitler. Unii critici ai lui Putin spun că acesta foloseşte limbajul şi tehnicile de propagandă naziste pentru a justifica invazia Ucrainei. Aceştia au comparat litera “Z” inscripţionată pe tancurile ruseşti cu un simbol folosit de nazişti în lagărele de concentrare. Alţii au comparat un recent miting masiv condus de Putin pe un stadion din Moscova cu scene dintr-un discurs al lui Hitler dintr-un film de propagandă nazist numit “Triumful voinţei”.

    Unele dintre cele mai puternice reacţii la retorica lui Putin provin din afirmaţia sa că armata rusă se străduieşte să “denazifice” Ucraina şi că încearcă să protejeze oamenii care au fost “abuzaţi de genocidul regimului de la Kiev”.

    Timothy Snyder, o autoritate în istoria Europei Centrale şi a Holocaustului, spune că afirmaţia lui Putin despre “denazificare” este “grotescă”, deoarece încearcă să justifice invadarea unei ţări democratice – condusă de un preşedinte evreu care şi-a pierdut rudele în Holocaust – susţinând că se află acolo pentru a lupta împotriva naziştilor.

    Snyder numeşte justificarea lui Putin o variantă a Marii Minciuni a lui Hitler – o tehnică de propagandă nazistă care insistă asupra faptului că, dacă un lider politic repetă suficient de mult un neadevăr colosal, oamenii vor sfârşi prin a-l crede.

    “Adolf Hitler a primit un sfat: spune o minciună atât de mare încât oamenii nu vor crede că ai încerca vreodată să-i înşeli la o scară atât de mare”, a scris Snyder într-un eseu intitulat “Trucurile şi tacticile lui Putin în Ucraina, asemănătoare cu cele ale lui Hitler”.

    Spunând minciuni potrivit cărora Ucraina este condusă de nazişti hotărâţi să comită un genocid, Putin îşi bate joc de oamenii care au supravieţuit Holocaustului, spune Snyder, autorul cărţii “On Tyranny”.

    Cu toate acestea, îmbrăţişarea de către Putin a Marii Minciuni s-ar putea, de asemenea, întoarce împotriva sa. Într-o ţară în care strămoşii multor cetăţeni au pierit în Holocaust, invocarea unei astfel de tragedii istorice pentru a justifica războiul ar putea doar să-i facă pe unii ucraineni mai hotărâţi să îşi apere patria.

    Poate că acesta este motivul pentru care unii ucraineni nu-l mai numesc pe Putin preşedintele rus. Ei îl numesc “Noul Hitler”.

     

    Care ar putea fi cea mai mare ironie dintre toate

    Ştim care a fost rezultatul invaziei lui Hitler. Uniunea Sovietică a distrus în cele din urmă maşina de război nazistă. Sovieticii, mai mult decât orice altă ţară, au fost responsabili pentru înfrângerea Germaniei naziste. Hitler s-a sinucis în timp ce trupele ruseşti se apropiau de buncărul său din Berlin în 1945.

    Se estimează că 26 de milioane de sovietici au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Unul dintre ei a fost fratele de doi ani al lui Putin, Viktor, care a murit după ce armata germană a asediat un oraş rusesc, blocând livrarea de alimente şi apă.

    Nu ştim cum se va încheia războiul din Ucraina. Putin ar putea învinge. El ar putea diviza naţiunea şi să pună mâna pe resursele bogate în energie din estul Ucrainei şi să-şi consolideze stăpânirea asupra coastelor ţării, spun unii.

    Şi ştim că, în război, nicio parte nu are monopolul brutalităţii. Un grup de extremă dreapta cu un istoric de înclinaţii neonaziste a jucat un rol crucial în rezistenţa ucraineană. Soldaţii ucraineni au fost acuzaţi că au împuşcat prizonieri ruşi.

    Dar dacă Ucraina îşi păstrează cumva independenţa şi teritoriul, s-ar putea întâmpla ceva care ar putea duce la una dintre cele mai mari ironii.

    O victorie ucraineană va fi descrisă ca un alt Mare Război Patriotic. Ucrainenii vor comemora victoria ţării lor cu parade şi monumente. Iar Putin nu va mai fi aclamat ca un lider isteţ şi îndrăzneţ care a restaurat măreţia Rusiei prin manipularea pieselor de şah pe o scenă globală.

    El va fi văzut ca un nebun a cărui orgoliu şi brutalitate l-au împins să facă aceleaşi greşeli ca şi dictatorul pe care pretindea că îl dispreţuieşte.

  • ANAF scoate tunurile grele şi creşte numărul de controale. Cine sunt românii vizaţi

    Specialiştii EY România – Emanuel Băncilă, Partener, Coordonatorul Practicii de inspecţii şi controverse fiscal şi Adrian Rus, Partener, liderul departamentului Preţuri de transfer – fac o trecere în revistă a măsurilor pe care se bazează Autoritatea ca să îşi realizeze obiectivele şi pe care ar trebui să le cunoască şi fiecare contribuabil.

    De altfel, ANAF a vorbit şi despre creşterea cu 10% a numărului de inspecţii fiscale până la finele anului 2025, dar şi despre majorarea colectării cu 2,5 puncte procentuale din PIB în acelaşi interval de timp şi reducerea decalajului de colectare a TVA, priorităţi prevăzute, de altfel, de Planul Naţional de Rezilienţă şi Redresare a României. Care sunt măsurile pe care se bazează Autoritatea să îşi realizeze obiectivele şi pe care ar trebui să le cunoască şi contribuabilii?

    Indicatori de risc. ANAF a creat o structură specifică de management al riscului, care, cel puţin în teorie, ar trebui să ajute la eficientizarea inspecţiilor fiscale prin crearea de clase de risc, în funcţie de care urmează ca toţi contribuabilii să fie planificaţi pentru inspecţia fiscală. Conform raportului de activitate al ANAF pe anul 2020, Direcţia de Management al Riscului a testat deja aproximativ 100 de indicatori de risc, urmând ca, până la sfârşitul lui 2022, să îi definitiveze pe aceia în funcţie de care se vor stabili clasele de risc. Momentan, pentru activitatea de inspecţie fiscală se folosesc doar 11 indicatori de risc, a căror analiză este obligatorie înaintea începerii unei inspecţii fiscale. De asemenea, la acest moment, procedura în urma căreia un contribuabil este clasificat ca fiind cu grad de risc fiscal mare, este netransparentă, neputând fi contestată.

    Informaţii din CBCR. Strategia ANAF menţionează între obiective şi intensificarea acţiunilor de control în domeniul preţurilor de transfer, inclusiv prin gestionarea eficientă a informaţiilor obţinute ca urmare a utilizării instrumentelor de cooperare administrativă, cum este raportarea ţară cu ţară sau Country-by-Country Reporting. În practică, însă, nu este clar cum foloseşte ANAF informaţiile din aceste raportări, menite, în principal, să evalueze potenţialele riscuri asociate preţurilor de transfer şi cum identifică acele ţinte pentru controalele vizând prerţurile de transfer.

    Modul în care inspectorii fiscali colectează informaţii, cum selectează afacerile cu risc fiscal crescut şi le inspectează este în permanentă transformare în ultimii ani, interpretarea umană fiind completată, mai nou, şi de analize de date. În schimb, ceea ce evidenţiază practica este că ANAF îşi va intensifica şi mai mult acţiunile de control.

    Mai îngrijorătoare decât creşterea volumului de inspecţii fiscale sunt, însă, schimbările în modalităţile de abordare a inspecţiilor fiscale în domeniul preţurilor de transfer şi în volumul informaţiilor solicitate de către ANAF. Astfel, companiile care operează în România ar trebui să se întrebe dacă sunt pregătite adecvat pentru a răspunde nu doar rapid şi cu încredere, ci, mai ales, într-un mod cât mai cuprinzător la întrebările detaliate din zona preţurilor de transfer adresate de ANAF. Vedem din ce în ce mai mult din partea ANAF nu numai solicitări de informaţii detaliate privind preţurile de transfer (care, însă, uneori nu sunt disponibile pentru societăţile din România care sunt parte a unui grup de multinaţionale), dar şi contestări ale profilelor funcţionale şi de risc ale companiilor româneşti.

    Verificări documentare. Separat, a fost reactivat un instrument existent din 2016 în legislaţia din România, care a fost ignorat până la finele lui 2021. Începând din acest an, însă, aceste „verificări documentare” urmează să fie utilizate din ce în ce mai mult: autoritatea fiscală română şi-a propus ca acest tip de control să reprezinte 60% din totalul verificărilor până în 2025. De menţionat, însă, că această specie de control nu prezintă garanţiile legale necesare, nerespectând principiile general acceptate pentru o inspecţie fiscală clasică.

    Astfel, se poate ajunge în situaţia în care un contribuabil este controlat fără să ştie, în opoziţie cu inspecţia fiscală clasică, care este o procedură transparentă, ce nu poate începe fără un aviz de inspecţie, cu delimitarea clară a obiectului controlului, într-o perioadă de timp bine determinată şi cu respectarea dreptului la apărare pe întreg parcursul inspecţiei. Din păcate, în luna martie 2022 o serie de contribuabili persoane fizice se confruntă cu decizii de impunere emise în baza unor verificări documentare cu stabilirea eronată a bazei de impunere.

    SAF-T. Anul acesta este pentru România anul SAF-T (Fişierul Standard de Audit Fiscal), obligatoriu pentru marii contribuabili de la 1 ianuarie 2022, cu o perioadă de graţie de şase luni pentru anumite companii, intrate la finele lui 2021 în rândul marilor contribuabili. Raportarea SAF-T, reprezintă într-adevăr un mijloc de eficientizare a inspecţiilor fiscale. Prin gradul mare de detaliu – SAF-T solicită completarea obligatorie a 260 de câmpuri dintr-un total de 800, se creează premisele unor controale fiscale de la distanţă şi, pe termen mediu, eliminarea sau simplificarea anumitor declaraţii din zona TVA. În acest fel, o companie va putea beneficia de o inspecţie fiscală de la distanţă, cu timpi reduşi şi interacţiune limitată.

    Contribuabilii au câştig de cauză. Pe de altă parte, însă, o atenţie deosebită trebuie acordată şi corectitudinii actului de inspecţie fiscală. Pentru o astfel de radiografie trebuie să analizăm evoluţia numărului de acte de impunere desfiinţate în cadrul căilor administrative şi judiciare de atac. În România, finalizarea definitivă a unei proceduri de contestare a unui act inspecţie fiscală poate dura între cinci şi şase ani. Ori, în anul 2020, în aproximativ 30% dintre cazuri (raportat la totalul de sume impuse de ANAF), contribuabilii au avut câştig de cauză în faţa instanţelor de judecată, desfiinţând actele de impunere emise de inspecţia fiscală. La acest procent, trebuie adăugat şi un altul, de 15%, pentru care contribuabilii au obţinut anularea actelor de impunere în faza administrativă a contestării (fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii judiciare în faţa instanţelor de judecată). Totodată, autoritatea fiscală a raportat că, în peste 300 de cauze, instanţele au dispus reluarea procedurii de soluţionare. Astfel, dacă ulterior aceste cauze vor fi soluţionate în favoarea contribuabilului, este probabil ca acest procent să se crească semnificativ.

    Din analiza cifrelor publicate de ANAF putem concluziona că un procent destul de mare, între 45% – 50% din sumele impuse de ANAF în urma inspecţiilor fiscale sunt anulate ulterior prin contestare de către contribuabili. Având în vedere că sumele câştigate de contribuabili sunt purtătoare de dobânzi (i.e. 7,3% pe an), iar o dispută fiscală durează în principiu peste 5 ani, rezultă că ANAF va returna ulterior contribuabililor o dobândă de peste 40% aplicată la sumele anulate.

    Dar, până să ajungă în instanţă, riscurile pot veni de oriunde – chiar şi din controlul activităţilor de rutină sau din controlul companiilor solide din punct de vedere comercial. Recalificarea tranzacţiilor capătă noi accente, autorităţile fiscale chestionând autorităţile de reglementare specifice fiecărei industrii, pentru acest tip de controverse şi dispute fiscale neexistând niciun fel de precedent.

     

  • Surpriză. După ce au intrat în companie şi au analizat în detaliu conturile, francezii de la Orange le cer grecilor de la OTE o reducere cu 24 mil. euro a sumei plătite pentru achiziţia Telekom Fix

    Grupul francez Orange, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa globală de comunicaţii, a cerut grecilor de la OTE să diminueze cu 24 de milioane de euro preţul final pentru pachetul majoritar de acţiuni al fostului monopol din telefonia fixă Romtelecom (Telekom Fix), conform unui document transmis investitorilor de grupul elen. Cererea Orange vine la câteva luni după ce francezii au avut acces complet la dosarele companiei şi au început să analizeze în amănunt conturile operatorului, odată cu demararea operaţiunilor de integrare după obţinerea tuturor autorizaţiilor de la organismele competente.

    Orange a transmis cererea pe data de 24 decembrie 2021 şi aşteaptă încă un răspuns de la partea greacă. Contractul de vânzare / cumpărare prevede această posibilitate, de ajustare a preţului final.

    Orange agrease să plătească o sumă totală de 295,6 mil. euro către grecii de la OTE pentru pachetul de acţiuni de la Telekom Fix.
     

  • Maioreanu, eToro: Istoria ne-a învăţat că pieţele au ieşit mai puternice din fiecare război

    Incertitudinea economică şi creşterile semnificative ale preţurilor materiilor prime ca urmare a crizei ucrainene au reaprins temerile legate de “stagflaţie”, o combinaţie toxică de încetinire economică bruscă şi inflaţie mare, scrie Bogdan Maioreanu, analist şi comentator de piaţă al eToro. 

    Pieţele sunt nervoase, încercând să ia în calcul orice veste despre conflict, preţul petrolului crescând pentru scurt timp la peste 130 de dolari pe baril. Pieţele financiare arată roşu, ceea ce face ca investitorii optimişti de anul trecut să privească consternaţi la portofoliile lor care acum pierd bani. Investiţiile în timpul conflictelor şi războaielor geopolitice au fost întotdeauna dificile, dar pieţele au rezistat de fiecare dată.

    Istoria ne-a învăţat că pieţele au ieşit mai puternice din fiecare război care a avut loc în ultimii 100 de ani. În cele şase luni care au urmat izbucnirii Primului Război Mondial, indicele Dow Jones Industrial Average a pierdut 30%. Pentru că războiul afectase grav lumea financiară, s-a decis închiderea Bursei de Valori din SUA. Putem face o paralelă cu închiderea bursei ruseşti în prezent. Bursa s-a deschis după şase luni de închidere, iar Dow Jones a urcat în acel an cu 88%. La finalul conflictului, care a durat din 1914 până în 1918, indicele american a câştigat în
    total 43%, adică 8,7% pe an. În cel de-al Doilea Război Mondial, la finalul conflictului, care a durat din 1939 până în 1945, Dow Jones a câştigat în total 50%, sau 7% anualizat. La sfârşitul războiului din Vietnam, care a durat din 1965 până în 1973, piaţa americană a realizat o performanţă globală de 43%, sau 5% anualizat.

    Mai recent, atacul terorist din 11 septembrie 2001 a adus un declin de 15% la câteva zile după eveniment. De data aceasta, piaţa americană nu şi-a atins minimul până în 2002. Dar motivul nu a fost atacul în sine, ci criza bulei Dotcom care a început cu un an înainte. Piaţa bear (în scădere) de atunci a fost cauzată de prăbuşirea rapidă a preţurilor acţiunilor de tehnologie care fuseseră cumpărate la valori mari, în condiţiile în care unele companii au dat faliment şi au fost scoase de pe bursă. A urmat apoi o piaţă bull (în creştere) care a durat până în 2008. În momentul invadării Irakului de către SUA, acţiunile au crescut cu 2,3% în ziua invaziei şi au încheiat anul cu o creştere de 30%. Prin urmare, există dovezi solide că, dacă este convenţional, războiul afectează bursele de valori pe o perioadă limitată de timp, creând condiţiile pentru o creştere explozivă.

    Toate creşterile bursiere de mai sus nu au fost lipsite şi de scăderi abrupte ale pieţelor. Cea mai mare scădere istorică datorată războiului a avut loc odată cu intrarea Germaniei naziste pe teritoriul Cehoslovaciei în 1939 şi cu atacul asupra Franţei în 1940. S&P 500 a scăzut cu 20,5% şi, respectiv, 25,8% în următoarele 22 de zile de tranzacţionare. În timpul Crizei petrolului din 1973, S&P 500 a scăzut cu peste 17%. Atunci când Uniunea Sovietică a invadat Afganistanul în 1979, a avut loc o scădere consecutivă a indicelui timp de 12 zile, de aproximativ 3,8% în total. Când Rusia a cucerit ulterior Crimeea, în 2014, s-a înregistrat o scădere de 2%.

    Istoria arată, de asemenea, că pieţele reacţionează iniţial prost la creşterea incertitudinii, aşa cum vedem şi în prezent, investitorii mai întâi vând şi apoi pun întrebări. Acest lucru reduce evaluările şi aşteptările şi contribuie la crearea premiselor pentru o redresare a pieţei. De asemenea, guvernele reacţionează şi ele şi ne aşteptăm să vedem acest lucru acum. De exemplu, în Europa, cea mai afectată dintre regiunile majore, există o serie de “amortizoare” puternice de criză. De la un euro mai slab, care face ca ţările şi companiile europene să fie mai competitive pe piaţa internaţională în ceea ce priveşte preţurile mărfurilor, la o creştere a cheltuielilor guvernamentale, condusă de apărare şi de ajutorul pentru refugiaţi şi o Bancă Centrală Europeană care este pe cale să menţină ratele dobânzilor la zero pentru mai mult timp, toate acestea vor contribui la protejarea economiei şi în cele din urmă, a pieţelor.

    Conflictul din Ucraina şi efectele sale produc îngrijorări cu privire la stagflaţie. Ultima perioadă de stagflaţie în Occident a fost în anii 1970. Manualul de investiţii de atunci era reprezentat de “activele dure”, cum ar fi materiile prime (DJP, XLE), bunurile imobiliare (XLRE) şi “activele defensive” a căror cerere nu depinde de fluctuaţiile preţurilor, cum ar fi sănătatea (XLV), utilităţile şi produsele de bază pentru consumatori (XLP). Software-ul, care nu exista în anii ’70, ar putea avea rezultate bune ca fiind un “nou segment defensiv” în domeniul tehnologiei. Din punctul de vedere al investiţiilor, potenţialii perdanţi pot fi companiile expuse la scăderea cererii din partea consumatorilor, cum ar fi industria auto, bunurile de folosinţă îndelungată şi producătorii de tehnologie hardware. Sectorul financiar (XLF) este, de asemenea, afectat de o curbă de randament a obligaţiunilor aplatizată şi de reducerea apetitului pentru credite.

    Astfel, este important să aveţi un portofoliu diversificat. În 1917, Forbes a publicat o listă cu cele mai mari 100 de companii americane. Când Forbes a revizuit lista originală în 1987, după Marea Depresiune, războaie, inflaţia din anii 1970 şi boom-ul postbelic, 61 dintre companii nu mai existau. Dintre cele 39 rămase, 21 erau încă în activitate, dar nu mai figurau în top 100. Doar 18 se mai aflau în Top 100 şi cu excepţia General Electric şi Kodak, toate au avut performanţe inferioare indicilor de piaţă.

  • XTB: În urma sancţiunilor impuse Rusiei au de suferit unele bănci, companii auto şi aeriene

    Pe măsură ce a spulberat ordinea de după cel de-al Doilea Război Mondial pe Vechiul Continent, ducând la revenirea violenţei, ţările din Europa şi din alte părţi ale lumii s-au grăbit să condamne acţiunile Rusiei.

    Au fost anunţate sancţiuni de o amploare fără precedent, care au dus la închiderea bursei de valori din Moscova şi la o prăbuşire de peste 90% a indicelui acţiunilor ruseşti listate la Londra.

    Cu toate acestea, sancţiunile împotriva Rusiei au şi efecte secundare. Casa de brokeraj pe burse internaţionale XTB, filiala Polonia, a sumarizat grupurile de acţiuni care pot fi considerate câştigătoare şi învinse.

     

    Pierzători

    Vom începe cu perdanţii deoarece este mult mai uşor de subliniat care sectoare pierd din cauza sancţiunilor care au dus la perturbări în comerţul internaţional şi au generat unde de şoc pe pieţele financiare.

    Printre grupurile de acţiuni care au fost cele mai afectate de sancţiuni se numără cele care au fost vizate de sancţiuni în primul rând – instituţiile financiare şi companiile aeriene.

    Cu toate acestea, sectorul auto este, de asemenea, afectat pe măsură ce companiile încep să se auto sancţioneze şi să oprească operaţiunile în Rusia, scrie XTB Polonia.

     

    Băncile

    Sancţiunile impuse Rusiei de Occident au deconectat ţara într-o mare măsură de pe pieţele financiare internaţionale.

    În timp ce ţările occidentale nu au vizat plăţile pentru fluxurile de petrol şi gaze ruseşti, instituţiile financiare importante din ţară au fost vizate.

    Deşi acest lucru îngreunează pentru companiile ruseşti încasarea plăţilor pentru bunurile şi serviciile lor, le îngreunează, totodată, şi să realizeze plăţi pentru bunuri şi servicii străine.

    Acest lucru se dovedeşte dificil pentru băncile europene care nu numai că se ocupă de plăţile UE-Rusia, dar au şi investiţii mari în Rusia. Preţul acţiunilor a fost afectat, reflectând această pierdere a afacerilor şi aşteptarea unor reduceri mari de portofoliu.

    Exemple de companii afectate: Deutsche Bank (DBK.DE), Societe Generale (GLE.FR) şi UniCredit (UCG.IT).

    Deutsche Bank (DBK.DE) are legături strânse cu clienţii săi ruşi, ceea ce se reflectă în evoluţia recentă a preţului acţiunilor companiei. Acţiunea a scăzut sub limita inferioară a canalului ascendent şi a atins minimul de la sfârşitul lunii septembrie 2021. Sursa: xStation5

     

    Sectorul auto

    Producătorii de automobile şi alte companii din sectorul auto sunt, de asemenea, puternic afectate de războiul din Ucraina. Întreruperea lanţului de aprovizionare a dus la lipsuri de piese.

    Producătorii germani de maşini precum BMW, au anunţat că vor trebui să oprească producţia la unele dintre fabricile interne deoarece asamblarea nu poate continua din cauza lipsei de piese din Ucraina.

    Companiile de anvelope sunt, de asemenea, afectate, deoarece aprovizionarea cu materii prime a industriei din Rusia a fost afectată.

    În cele din urmă, o reacţie în creştere a publicului împotriva celor care fac afaceri cu Rusia a determinat unele companii să se auto sancţioneze şi să impună restricţii dincolo de cele oficiale, cum ar fi, de exemplu, Volkswagen oprirea exporturilor şi vânzărilor în Rusia.

    Exemple de companii afectate: Renault (RNO.FR), Volkswagen (VOW1.DE), Continental (CON.DE) şi BMW (BMW.DE).

    Rusia este a doua cea mai mare piaţă pentru Renault (RNO.FR). Preţul acţiunilor producătorului francez de maşini a scăzut cu peste 30% de la lansarea invaziei ruse, deoarece investitorii se tem că firma va fi în curând în imposibilitatea de a desfăşura afaceri în Rusia. Sursa: xStation5

     

    Sectorul aviatic

    Uniunea Europeană, Statele Unite, Canada, Regatul Unit şi altele au decis să închidă spaţiul aerian de pe teritoriile lor pentru aeronavele ruseşti.

    Drept urmare, companiile aeriene ruse au fost forţate să folosească rute mai lungi sau să abandoneze cu totul unele conexiuni deoarece acestea nu mai erau profitabile.

    Rusia a ripostat rapid într-un mod similar, făcând mult mai dificil pentru companiile aeriene europene, precum Lufthansa, să ajungă în Asia.

    Transportatorii cu operaţiuni semnificative în Europa de Est, cum ar fi TUI, au fost, de asemenea, puternic afectaţi.

    În timp ce sancţiunile sunt aşteptate să fie mai dureroase pentru companiile ruseşti, companiile europene şi americane vor suferi, de asemenea, pierderi de afaceri – Airbus şi Boeing au anunţat deja că nu vor mai furniza servicii de asistenţă şi aprovizionare cu piese de schimb companiilor aeriene ruseşti.

    Exemple de companii afectate: Lufthansa (LHA.DE), TUI (TUI.DE), Airbus (AIR.DE), Boeing (BA.US).

    Europa Centrală şi de Est este o regiune de afaceri importantă pentru transportatorul european low-cost TUI (TUI.DE). Chiar dacă evaluarea companiei rămâne scăzută în urma pandemiei, acţiunile s-au depreciat cu încă 25% în ultima săptămână şi nu poate fi exclusă o retestare a minimelor de la sfârşitul lunii noiembrie 2021. Sursa: xStation5

     

    Câştigători

    Dimensiunea economiei ruse şi legăturile comerciale profunde cu numeroase ţări europene fac ca sancţiunile să aibă un impact negativ semnificativ asupra unor companii din SUA şi din Europa.

    Există însă şi grupuri de acţiuni care beneficiază de pe urma situaţiei sau, mai exact, de schimbarea ordinii globale, potrivit XTB.

    Ţările care nu au văzut nevoia să cheltuiască mult pentru apărare s-au răzgândit, în timp ce statele dependente de aprovizionarea cu energie din Rusia au început să caute surse în altă parte.

     

    Tehnologii energetice noi

    Dependenţa ridicată a Europei de importurile ruseşti de energie a îngreunat impunerea de sancţiuni eficiente.

    În timp ce UE şi aliaţii săi vizează o mare parte a economiei ruse, ei au ezitat să vizeze sectorul energetic rus de teamă că Rusia va riposta prin oprirea completă a exporturilor de energie.

    Acest lucru ar putea declanşa o criză energetică în Europa, dar îi încurajează şi pe lideri să caute aprovizionare cu energie în altă parte.

    Au fost făcute apeluri pentru încetinirea ieşirii de pe energie nucleară în Germania sau oprirea ETS.

    Nu au fost luate încă decizii clare, dar pare foarte probabil ca UE să se orienteze către energia regenerabilă, energia nucleară sau hidrogenul ca modalităţi de a înlocui petrolul şi gazul rusesc, ceea ce s-ar putea dovedi a fi o oportunitate pentru companiile care operează în acele sectoare, explică XTB.

    Exemple de companii câştigătoare: Vestas Wind Systems (VWS.DK), Orsted (ORSTED.DK), NEL (NEL.NO) şi Uranium Energy (UEC.US)

    Vestas Wind Systems (VWS.DK) a câştigat deoarece a devenit evident că Europa va depune eforturi pentru a-şi reduce dependenţa de mărfurile energetice ruseşti. Cererea de sisteme de energie regenerabilă în Europa este de aşteptat să crească în urma invaziei Rusiei. Acţiunile au ricoşat din limita inferioară a canalului descendent şi se uită către testarea limitei superioare. Sursa: xStation5

     

    Sectorul apărării

    Invazia rusă a Ucrainei nu înseamnă doar că războiul a revenit în Europa. Înseamnă, de asemenea, că se va relua la nivel global cursa militară între superputeri.

    Întrucât ţările NATO au văzut agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ca pe o ameninţare directă la adresa alianţei, ţările membre au anunţat că vor cheltui mai mult pentru apărare.

    Cancelarul german Scholz a declarat că 100 de miliarde de euro vor fi cheltuite pentru armata germană pentru a compensa investiţiile sub ţintă din anii precedenţi.

    De asemenea, este de aşteptat ca alte ţări NATO să sporească cheltuielile pentru a fi în conformitate cu obiectivul NATO de 2% din PIB. Companiile de apărare din Europa şi Statele Unite au câştigat deopotrivă săptămâna aceasta, pe măsură ce politicienii din Europa şi Statele Unite au cerut să mărească cheltuielile militare, scrie XTB Polonia.

    Exemple de companii câştigătoare: Rheinmetall (RHM.DE), BAE Systems (BA.UK), Raytheon Technologies (RTX.US) şi Lockheed Martin (LMT.US).

    Lansarea invaziei ruse şi aşteptările care decurg din creşterea cheltuielilor pentru apărare au permis acţiunilor Lockheed Martin (LMT.US) să depăşească maximele prepandemice şi să atingă noi recorduri. Lockheed Martin deţine un important contract guvernamental american prin care furnizează armatei SUA avioane militare şi alte echipamente de mult timp. Sursa: xStation5

  • De ce sunt importante pentru Putin regiunile Doneţk şi Lugansk din Ucraina. Care este miza din spatele armatei

    Decizia, anunţată după o şedinţă televizată a Consiliului de Securitate al Rusiei, a venit ca răspuns la cererile liderilor autoproclamatelor Republici Populare Doneţk şi Lugansk ca Putin să le recunoască drept state independente şi să le protejeze de o eventuală planificare ofensivă a Ucrainei pentru a le realipi. Ucraina a negat acest lucru şi a spus că Rusia încearcă să folosească acuzaţia ca pretext pentru o nouă invazie.

    Peste 14.000 de oameni au murit în conflictul din estul Ucrainei de când Moscova a anexat peninsula Crimeea în 2014. Ucraina şi ţările occidentale susţin că Rusia a furnizat arme şi luptători pentru a alimenta războiul separatist, acuzaţie pe care Moscova continuă să o nege.

     

    Ce sunt republicile populare Doneţk şi Lugansk?

    Autoproclamate, dar dependente aproape în totalitate de Kremlin pentru sprijin, republicile populare Doneţk şi Lugansk şi-au declarat independenţa faţă de Kiev în aprilie 2014, după ce miliţiile susţinute de Rusia au preluat controlul asupra birourilor guvernamentale locale şi a altor infrastructuri în urma invaziei Crimeei de către Moscova.

    Învecinate cu Rusia pe flancul estic al Ucrainei, regiunile, în mare parte vorbitoare de limbă rusă, găzduiesc peste 3 milioane de cetăţeni. De-a lungul timpului, acestea au primit cantităţi mari de asistenţă financiară, umanitară şi militară din partea Kremlinului. Sprijinul Moscovei a venit după ce mişcarea pro-occidentală Maidan l-a răsturnat pe preşedintele pro-rus al Ucrainei în februarie 2014.

    Conform acordurilor de la Minsk – discuţii de pace intermediate de Franţa şi Germania – încetarea focurilor a lăsat separatiştilor controlul de facto asupra a aproximativ o treime din districtele administrative ucrainene Doneţk şi Luhansk, cu o linie de control puternic fortificată care îi separă de trupele ucrainene.

    Ucraina descrie regiunile drept „teritorii ocupate temporar”, iar acordurile de la Minsk prevăd eventuala revenire a acestora la Kiev. Dar atât Kievul, cât şi Moscova, nu au reuşit să pună în aplicare termenii acordurilor, lăsând statutul teritoriilor într-o profundă incertitudine.

    În acelaşi timp, Rusia şi-a petrecut ultimii opt ani sporindu-şi influenţa asupra regiunilor. Moscova a eliberat paşapoarte şi cetăţenie pentru aproximativ 800.000 de locuitori din Doneţk şi Luhansk, potrivit oficialilor ruşi, subliniind în acelaşi timp necesitatea ca Kremlinul să-i protejeze.

     

    De ce este importantă recunoaşterea de către Moscova?

    În trecut, Moscova s-a abţinut din a recunoaşte independenţa provinciilor, preferând în schimb să exercite control indirect şi să folosească teritoriile ca pârghii în disputele sale mai ample cu Ucraina şi Occidentul.

    Recunoaşterea va aduce probabil două rezultate iniţiale majore. În primul rând, prăbuşirea acordurilor de la Minsk şi a speranţelor pentru o soluţie diplomatică a conflictului din estul Ucrainei.

    În al doilea rând, ar oferi Kremlinului justificarea de a trimite trupe şi echipamente militare în zonă. Acest lucru ar putea creşte riscul unui conflict total între Moscova şi Kiev de-a lungul unei linii de front deja active.

     

    Cum va răspunde vestul?

    NATO şi UE au avertizat că recunoaşterea regiunilor separatiste ar putea duce tensiunile dintre Moscova şi Kiev până în punctul critic. Unii oficiali europeni au cerut o serie de sancţiuni severe împotriva Rusiei.

    Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat săptămâna trecută că recunoaşterea ar reprezenta „o încălcare flagrantă a integrităţii teritoriale şi suveranităţii Ucrainei” şi ar încălca dreptul internaţional. O astfel de mişcare ar fi „o escaladare deschisă”, a spus ministrul de externe al Lituaniei, Gabrielius Landsbergis, adăugând că „ar trebui să fie aplicate sancţiuni rapide şi decisive” dacă regiunile vor fi recunoscute de Putin.

    Cu toate acestea, UE, SUA, Regatul Unit şi alte ţări occidentale au declarat anterior că o serie de sancţiuni majore împotriva Moscovei vor fi aplicate numai în cazul unui atac militar asupra Ucrainei. Nu a existat un acord public cu privire la modul în care Occidentul ar putea răspunde în cazul recunoaşterii regiunilor Doneţk şi Lugansk.

     

    De ce totul se întâmplă acum?

    După o consolidare majoră a armatei ruse aproape de graniţele Ucrainei, guvernele occidentale au avertizat de săptămâni întregi că regiunile Doneţk şi Lugansk ar putea fi folosite pentru a crea un pretext de război, fie provocând un răspuns din partea Kievului, fie organizând o operaţiune „false flag” în care Rusia să treacă în poziţia de victimă.

    Rusia a negat că intenţionează să invadeze Ucraina, dar a insistat ca Occidentul să fie de acord cu o serie de garanţii de securitate, cum ar fi interzicerea aderării Ucrainei la NATO şi retragerea trupelor NATO din estul Europei.

    Recunoaşterea celor două regiuni de către Putin creşte periculos riscul unui conflict cu Kievul.

    Care este impactul recunoaşterii pentru eforturile diplomatice de a evita războiul dintre Rusia şi Ucraina?

    Mişcarea sugerează că Putin şi-a pierdut încrederea în eforturile diplomatice de a evita un nou conflict în Ucraina, conduse în ultimele zile de preşedintele francez Emmanuel Macron. Viitorul celor două state este văzut ca o zonă critică de compromis în orice soluţie negociată, iar recunoaşterea ar părea să pună capăt acestei posibilităţi.

  • Cum s-a transformat un lucru care înainte era un motiv de ruşine să ajungă acum noua „modă” în domeniu

    De metal, de ceramică, de safir, invizibile, fixe, mobile – aparatele dentare au devenit o normalitate în ultima vreme şi un indiciu că zâmbetul a căpătat o importanţă tot mai mare în complexul de elemente ale aspectului fizic. Într-o epocă în care afişarea pe reţelele de socializare este un miraj care atrage continuu adepţi, o dantură perfectă este un „must”.

    Specialiştii se feresc să numească asta o „modă”, fiind mai mult un aspect care ţine cont de sănătate, însă afluxul mare de purtători din ultimii ani face ca aparatul dentar să nu mai fie, ca altădată, un motiv de ruşine, mai ales în rândul copiilor, ci mai degrabă un accesoriu cool.

    „Aparatele ortodontice sunt construcţii speciale care sunt aplicate la nivelul aparatului dento-maxilar cu scopul de a preveni sau de a trata anomaliile dentare şi/sau dentomaxilare. Deşi preferabil la vârste la care procesele de creştere şi dezvoltare ale organismului sunt prezente, tratamentul ortodontic nu este exclus la nicio vârstă”, spune prof. dr. Ecaterina Ionescu, preşedintele Colegiului Medicilor Stomatologi.

    O dovedeşte numărul mare al celor trecuţi de 30, chiar 40 de ani, care aleg să aducă un „upgrade” zâmbetului lor în ultima perioadă. În funcţie de modul în care se racordează la arcada dentară, aparatele dentare se clasifică în fixe (metalice sau ceramice), mobile şi invizibile (aligners). Preţurile pentru aparatele fixe variază între 2.500-3.000 de lei şi 4.900 de lei pe arcadă, fiind în creştere pentru celelalte tipuri.  Durata purtării lor depinde de o sumedenie de factori, precum tipul problemei care trebuie rezolvată, gravitatea acesteia, vârsta pacientului, direcţiile de creştere ale dinţilor, reactivitatea individuală. În medie, durata este însă cuprinsă între un an şi jumătate şi doi ani şi jumătate. Deşi nu există date cu privire la numărul pacienţilor care poartă sau au purtat astfel de aparate dentare, frecvenţa anomaliilor dentare şi/sau dento-maxilare este în continuă creştere, mai spune preşedintele Colegiului Medicilor Stomatologi.

    „Explicaţia pentru creşterea numărului de purtători de aparate dentare este, pe de o parte, incidenţa crescută a anomaliilor dentomaxilare la copii şi a celor netratate la generaţia adultă, dar şi modificarea abordării pacienţilor de către specialişti. Azi nu te uiţi doar la dinţi şi radiografii, ci şi la aspectul şi proporţiile faciale, articulaţie, musculatură, la cum respiră pacientul, cum mestecă, vorbeşte, zâmbeşte, la postură. Totul pentru un rezultat estetic şi funcţional maxim”, spune Narcisa Sorop, directorul executiv al Asociaţiei Medicilor Dentişti cu Practică Privată din România (AMSPPR).

    Cum tehnologia a avansat în ultimii ani, tratamentul ortodontic a devenit mult mai atractiv pentru majoritatea oamenilor. Pe lângă faptul că aparatul dentar ajută la îmbunătăţirea muşcăturii, la alinierea şi poziţionarea corectă a dinţilor, el schimbă şi fizionomia feţei în bine, adică modifică puţin profilul feţei, concomitent cu corectarea muşcăturii, sau schimbă consistenţa buzelor, odată cu poziţionarea corectă a dinţilor din faţă, explică dr. Anca Temelcea, medic primar ortodonţie şi ortopedie dentofacială la clinicile Dr. Leahu şi doctor în ştiinţe medicale. „Se poate opta pentru un aparat dentar cu bracheţi metalici ce au elasticele în diverse culori, în funcţie de culorile preferate sau de anotimp, şi, astfel, purtătorii să şi-l personalizeze conform culorii preferate. La fel de utile şi la modă sunt şi aparatele dentare invizibile sau transparente, fie aplicate pe interiorul dinţilor, fie realizate din gutiere transparente, pentru persoanele care nu vor să afişeze faptul că urmează un tratament ortodontic”, spune dr. Anca Temelcea.

    Pentru copiii cei mai mici, care încă nu au toţi dinţii definitivi, există aparate dentare speciale, mobile, viu colorate cu elemente din sârmă şi care contribuie la modificarea poziţiei dinţilor sau corectarea muşcăturii, până la apariţia danturii definitive.

    Dr. Anca Temelcea, medic primar ortodonţie şi ortopedie dento-facială la clinicile Dr. Leahu şi doctor în Ştiinţe medicale

    Se poate opta pentru un aparat dentar cu bracheţi metalici ce au elasticele în diverse culori, în funcţie de culorile preferate sau de anotimp şi, astfel, purtătorii să şi-l personalizeze conform culorii preferate. La fel de utile şi la modă sunt şi aparatele dentare invizibile sau transparente, fie aplicate pe interiorul dinţilor, fie realizate din gutiere transparente, pentru persoanele care nu vor să afişeze faptul că urmează un tratament ortodontic.

    Cu cât un copil merge mai din timp la un medic specialist ortodont, începând cu vârsta de trei ani, cu atât este mai bine şi pot fi interceptate anomaliile de la nivelul danturii. Totuşi, există aparate dentare potrivite pentru orice vârstă, aşa că oamenii de 30, 40 sau chiar peste 50 de ani decid adesea să apeleze la un tratament ortodontic, deoarece rezultatele obţinute îi ajută să-şi recapete zâmbetul şi să se integreze mult mai uşor în societate. „De curând, am avut un pacient care avea 74 de ani şi şi-a dorit un tratament ortodontic pentru a obţine o dantură perfect funcţională. Este un serviciu pe care îl poţi accesa la orice vârstă, în funcţie de nevoie, şi doar în urma unui plan discutat cu medicul specialist.” În funcţie de cât de mult se vede aparatul, preţul aparatelor este mai mare sau mai mic. Astfel, aparatele dentare invizibile sunt cele mai scumpe şi ajung să coste câteva mii bune de lei. „Durata de purtare a aparatului dentar depinde foarte mult de anomalia cu care se prezintă pacientul la medicul ortodont. În general, în şase luni se obţine alinierea dentară, restul de perioadă, statistic vorbind, un an sau un an şi jumătate, este utilizat în economia tratamentului ortodontic pentru corectarea muşcăturii. Aceasta este etapa cea mai grea de suportat de către pacient, deoarece în momentul în care observă că are dinţii drepţi, zâmbeşte şi are altă încredere, nu înţelege de ce trebuie să mai poarte câteva luni aparatul dentar.” Principalele probleme cu care se prezintă pacienţii sunt cele legate de poziţionarea dinţilor, care fie sunt înghesuiţi, fie strâmbi, spune medicul de la clinicile Dr. Leahu. Mulţi pacienţi care au strungăreaţă, adică au spaţiu între dinţii frontali, vin pentru un tratament ortodontic deoarece îşi doresc să micşoreze acel spaţiu şi să aibă o dantură aliniată frumos. O altă problemă cu care se prezintă pacienţii în cabinet este şi cea legată de muşcătură. Observă acasă că nu muşcă tocmai corect şi, ajungând la medic, constată că trebuie să poarte un aparat dentar, deoarece funcţiile masticatorii sunt afectate.

    „Această «modă» a fost încurajată cumva şi de pandemia care a readus în conştiinţa oamenilor necesitatea de a face prevenţie şi, de ce să nu fim oneşti, în multe cazuri a ajutat şi purtarea măştii de protecţie pentru că ascunde bine aparatele metalice. Astfel, sub protecţia măştii mai mulţi au avut curaj să facă acest pas important”, spune Beatrice Pătraşcu, fondatoarea clinicilor The Gentle Dentist din Bucureşti. Ea spune că, la fel ca orice fenomen, şi acesta al orientării spre purtarea aparatelor dentare poate suferi fluctuaţii, dar nu ia calcul o finalitate a acestuia.

    Beatrice Pătraşcu, fondatoarea clinicilor The Gentle Dentist din Bucureşti

    Această „modă” a fost încurajată cumva şi de pandemia care a readus în conştiinţa oamenilor necesitatea de a face prevenţie şi, de ce să nu fim oneşti, în multe cazuri a ajutat şi purtarea măştii de protecţie pentru că ascunde bine aparatele metalice. Astfel, sub protecţia măştii mai mulţi au avut curaj să facă acest pas important.

    Din punctul ei de vedere, nu este o modă sau un trend, ci o evoluţie firească datorită conştientizării importanţei sănătăţii şi, poate, rodul muncii generaţiilor de stomatologi care au înţeles că trebuie să educe pacientul să facă şi prevenţie. „În clinica Gentle Dentist, s-a înregistrat o creştere a solicitărilor în 2021, când oamenii au realizat că vor purta mască pentru cel puţin încă doi ani şi au profitat că pot să ascundă aparatele. Cel mai tânăr pacient care a beneficiat de tratament cu aparat mobil are cinci ani, dar avem pacienţi şi de trei ani care au tratamente interceptive – acestea folosesc creşterea pentru a transforma o problemă dificilă într-una mai uşoară”, spune Beatrice Pătraşcu.

    Totuşi, având în vedere statisticile care plasează România pe ultimele locuri în rândul ţărilor europene în privinţa igienei dentare, pentru mulţi ani de acum încolo încă va fi vorba mai mult despre tratarea unor probleme şi mai puţin despre o prevenţie în medicina dentară, cred specialiştii din cadrul reţelei naţionale de clinici Junior & Family Dental Center.

    „Dacă este însă să privim cu optimism, putem spune că generaţia tinerilor de 20-25 de ani, mai ales cei educaţi, este mult mai preocupată de aspectul danturii şi pune mult preţ pe prevenţie, astfel încât într-un orizont mai îndepărtat de timp vom putea asista la o schimbare de paradigmă, în sensul că medicul stomatolog va ajuta pacientul să prevină problemele mai grave şi, sperăm, nu vom mai fi în situaţia în care singura soluţie să fie extracţia”, spune Dan Drăghici, CEO şi fondator al Drăghici Dental.

    Dan Drăghici, CEO şi fondator al Drăghici Dental

    Generaţia tinerilor de 20-25 de ani, mai ales cei educaţi, este mult mai preocupată de aspectul danturii şi pune mult preţ pe prevenţie, astfel încât într-un orizont mai îndepărtat de timp vom putea asista la o schimbare de paradigmă, în sensul că medicul stomatolog va ajuta pacientul să prevină problemele mai grave şi, sperăm, nu vom mai fi în situaţia în care singura soluţie să fie extracţia.

    Reţeaua Junior & Family Dental Center are mai multe clinici proprii sau partenere în Iaşi, Bucureşti, Timişoara şi Bacău. În fiecare dintre aceste oraşe au fost creşteri semnificative, de la an la an, ale numărului de pacienţi pentru care s-a ales soluţia aparatului dentar. Preocuparea mai mare a tinerilor pentru partea estetică a danturii este unul dintre motive, alături de lărgirea gamei de aparate dentare, care a făcut ca un număr mai mare de patologii să poată fi tratate apelând la această soluţie terapeutică.

    Denisa Zaharia, fondator şi managing partner al clinicii PerfectDent, estimează o creştere a tratamentelor ortodontice cu 40% în ultimii doi ani, pe baza mai multor factori, printre care se numără inovaţiile din mediul digital şi tehnologic, interesul în creştere al pacienţilor şi atenţia mai mare pentru sănătate ca urmare a pandemiei.

    „Foarte multe activităţi cu care eram obişnuiţi au trecut în mediul online şi, ca urmare, adulţii au devenit mult mai atenţi la propria înfăţişare, la aspectul dinţilor şi la orice dizarmonie la nivelul zâmbetului lor, care până acum trecea neobservată”, spune Denisa Zaharia.

     

    Cenuşăreasa asistenţei medicale

    O treime (33,7%) dintre părinţi nu au fost vreodată cu copiii la stomatolog, în creştere cu 5% faţă de anul trecut, fiind cel mai mare procent înregistrat în ultimii patru ani, potrivit celui mai recent studiu de piaţă anual Kantar, comandat de reţeaua Clinicile Dentare Dr. Leahu.

    Reprezentanţii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate au declarat că în 2020, din totalul cheltuielilor pentru asistenţa medicală din România, din fondul unic de asigurări sociale de sănătate, medicina dentară a reprezentat doar 0,33%, astfel că această ramură a fost numită „Cenuşăreasa asistenţei medicale”.

    Rezultatele analizei Kantar mai arată că motivele principale pentru care românii nu se programează la medicul dentist sunt autodiagnosticarea (69%), dar şi lipsa resurselor (35% – bani; 20% – timp). Scade, în schimb, procentul celor care se tem de stomatolog.

    Piaţa locală de stomatologie a depăşit valoarea de 2,33 miliarde de lei în 2020, această valoare reprezentând veniturile cumulate ale celor aproximativ 6.400 de companii active analizate de Coface România.