BusinessMagazin

Tag: Agricultura

  • CSR 2021: Auchan Retail România: Zero Risipă

    Motivaţie: Potrivit studiilor Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, anual, la nivel global, 1,3 miliarde de tone de mâncare sunt aruncate, în timp ce în România o treime din alimente ajunge la gunoi. Studiile din domeniu arată că alimentele pierdute sau risipite contribuie direct şi la schimbările climatice, având o amprentă de carbon la nivel global de aproximativ 8% din totalul emisiilor cu efect de seră globale.

    De altfel, risipa alimentară reprezintă o risipă de resurse limitate, precum energie şi apă de-a lungul întregului ciclu de viaţă al produselor.  Risipa de alimente are nu numai costuri sociale, economice şi de mediu ridicate, ci şi consecinţe etice. Conform Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, 793 de milioane de oameni din lume sunt subnutriţi. Conform Eurostat, în 2014, 55 milioane de persoane (9,6% din populaţia UE) nu îşi permiteau o masă de calitate o dată la două zile.

     

    Descrierea proiectului: Implementat în luna iunie a anului 2020, programul „Zero Risipă” reprezintă una dintre acţiunile majore ale companiei Auchan Retail România cu scopul de a reduce risipa alimentară.

    Obiectivul programului este salvarea de la risipă a minimum 800 de tone de alimente din comerţ în fiecare an. De asemenea, retailerul şi-a propus ca, pe termen lung, în magazinele sale să nu se risipească niciun aliment, iar pubelele să fie goale. În plus, în 8 dintre hipermarketuri a fost implementat sistemul de inteligenţă artificială cu scopul de a contribui la diminuarea risipei fără intervenţie umană.

    Ţelul acestui program este sensibilizarea consumatorilor în ceea ce priveşte magnitudinea impactului risipei alimentare asupra mediului înconjurător, dar şi asupra economiei şi a costurilor de pe întreg lanţul de distribuţie: de la producător, până la clientul final. De asemenea, prin „Zero Risipă”, retailerul şi-a propus creşterea nivelului de conştientizare cu privire la un consum responsabil, cu scopul de a preveni şi de a combate risipa alimentară.

     

    Rezultate: În primele şase luni de la începerea programului „Zero Risipă” (august 2020 – ianuarie 2021), retailerul, împreună cu clienţii săi, a economisit peste 1,4 milioane de alimente, echivalentul a 406 tone de produse şi peste 812.000 de mese complete, evitând producţia de 1.016 tone de emisii de gaze cu efect de seră.  Astfel, obiectivul companiei de a reduce risipa de alimente cu cel puţin 800 de tone anual este atins, ţinând cont că în primele 6 luni de activitate, obiectivul este pe jumătate atins.

    „Zero Risipă” a devenit acum parte din ritualul operaţional al angajatului ce are ca scop siguranţa şi securitatea alimentară, aspect care se perpetuează în fiecare dimineaţă de către fiecare angajat din fiecare perimetru al magazinelor. Numărul de angajaţi implicaţi în acest proiect este de peste 1.000, iar perioada efectivă de pregătire şi implementare a proiectului a fost de şapte luni.

  • CSR 2021: Creştem România BIO

    Carrefour România

    MOTIVAŢIE: În 2018, Carrefour a lansat Act for Food, un angajament global prin care îşi propune să devină lider mondial în tranziţia alimentară, oferind acces la alimente sănătoase, de calitate şi la preţuri corecte. Una dintre acţiunile concrete este sprijinirea agriculturii bio. În România, doar 2% din suprafaţa totală agricolă este cultivată bio – creşterea acestui procent are impact benefic asupra fermierilor, mediului înconjurător şi a stilului de viaţă. Creşterea producţiei locale determină şi un preţ accesibil pentru produsele bio, încurajând astfel consumul lor. „Creştem România Bio” este o mişcare naţională de susţinere a agriculturii sustenabile şi de încurajare a obiceiurilor sănătoase de consum, având la bază produsele bio. Proiectul a urmărit pe de o parte dezvoltarea sectorului agricol bio, prin sprijinirea fermierilor locali în conversia către agricultura bio, iar pe de altă parte, educarea consumatorului către alegeri mai sănătoase.
     
    DESCRIEREA PROIECTULUI: „Creştem România BIO” este un program anual, implementat la nivel naţional. Proiectul reprezintă un demers strategic local, prin care Carrefour propune noi standarde în agricultură şi întăreşte ecosistemul de producători, organisme de certificare şi consumatori, aliniat la angajamentul global Act for Food Carrefour. Este primul program de conversie la agricultura ecologică destinat fermierilor locali, a debutat în 2019 şi adresează nevoia practicanţilor români de agricultură convenţională de a avea acces la un proces simplificat de tranziţie către agricultura bio. Astfel, Carrefour a preluat eforturile de documentaţie, costurile de certificare, producţia pe întreaga perioadă de conversie, cât şi 2 ani după certificare şi a oferit consiliere de business şi marketing sau schimb de experienţă.
    Producătorii care caută susţinere în procesul de conversie completează un formular pe
    www.crestemromaniabio.ro, iar dacă întrunesc criteriile de eligibilitate intră în procesul de recrutare şi avansează în etapele de conversie.

    REZULTATE: În perioada 2019-2021, în program s-au înscris 885 de fermieri locali. O parte dintre aceştia au început de anul trecut să le ofere clienţilor legume şi fructe provenite din culturi aflate în proces de conversie. De altfel, potrivit reprezentanţilor companiei, eticheta „în conversie la agricultura ecologică” este unică pe piaţa de retail din România. Totodată, anul acesta au apărut pe rafturi şi primele produse certificate BIO. Suprafaţa pe care se cultivă legume şi fructe bio în România a crescut, iar peste 5% face parte din programul „Creştem România BIO”. Doar 2% dintre produsele din piaţa de retail din România sunt bio, în timp ce 3-4% din sortimentaţia Carrefour este deja bio, iar acest procent va continua să crească. Contractul oferit agricultorilor a dus şi la diversificarea tipului de fructe şi legume cultivate (de exemplu, roşii, castraveţi, ardei, dovlecei, cartofi mov, alune, ciuperci shiitake), precum şi la extinderea zonelor bio din ţară (adăugându-se regiunile Botoşani, Suceava, Timişoara, Caraş-Severin, Satu Mare, Vaslui, Iaşi).

     

  • Povestea tinerilor care în momentul în care li s-a născut primul copil au decis să lase complet viaţa de la oraş şi să se mute într-un sat la ţară. Cum au ajuns să trăiască acum

    Adela Viişan-Brebeanu şi Filip Viişan sunt doi părinţi care, în urmă cu mai bine de patru ani, au ales să-şi ia băieţelul – de trei săptămâni pe atunci – şi să se mute la ţară, în Ialomiţa, pentru că mereu îşi doriseră să-l poată creşte mai aproape de natură. Voiau, totodată, să-şi producă propria hrană şi să lucreze pământul. Dorinţa lor avea să se transforme, în timp, într-un proiect cu pachete cu activităţi pentru copii, care prind contur la Ferma terapeutică şi educaţională Happy by nature.

    Cu doi ani înainte de mutarea la ţară am accesat un proiect european în agricultură, care ne-a fost aprobat cu puţin timp înainte de venirea noastră aici (în comuna Reviga din judeţul Ialomiţa, la 120 de kilometri de Bucureşti – n. red.). Acesta a fost baza de la care am pornit şi este, în continuare, activitatea noastră principală.”

    Proiectul pe care l-au accesat pentru fermă este o măsură pentru tinerii fermieri, iar prima tranşă, de 30.000 euro, au investit-o într-un tractor. După patru ani, au investit şi restul banilor în alte câteva utilaje şi materia primă necesară, precum combustibil, seminţe şi altele. După ce s-au stabilizat şi s-au obişnuit cu viaţa la ţară, au făcut paşii către dezvoltarea unui business. Aşa, că lună de lună, cei doi părinţi pregătesc „cutii ale naturii” cu materiale inspirate din ritmul anotimpurilor, prin care îi încurajează pe copii să petreacă mai mult timp afară, angajându-se în activităţi care-i conectează cu natura.

    „Locuim la aproximativ doi kilometri de cel mai apropiat sat. Suntem complet «off-grid», adică avem electricitate de la propriile noastre panouri solare şi de la turbina eoliană, avem o fântănă de mare adâncime – din care apa izvorăşte singură, iar iarna ne încălzim cu centrală pe lemne. Când te muţi la ţară, îţi reorganizezi priorităţile, în sensul că nu te poţi aştepta să ai acelaşi stil de viaţă ca la oraş.

    Oricum, noi nici nu ne-am dorit asta, de aceea am şi făcut schimbarea.” Fiecare dintre ei are sarcinile împărţite. Unul se ocupă de culturile mari, altul de cele mai mici, ce ţin mai mult de proiectarea grădinii, alegerea culturilor, contractele de vânzare. Au trecut şi prin momente dificile, precum cel în care o furtună le-a distrus solarul sau eoliana abia instalate sau când întreaga cultură le-a fost distrusă de secetă. Proiectul „Cutia Naturii” s-a născut în urmă cu un an, cu scopul de a-i conecta pe copii la natură. Este o cutie care apare lunar, conţinând activităţi de grădinărit şi lucru cu elementele naturii specifice anotimpului respectiv. Fiecare cutie conţine tot ce este necesar pentru cinci activităţi însoţite de materiale şi instrucţiuni de lucru, dar şi descoperiri din natură, care îi învaţă pe copii despre ritmul natural al anotimpurilor, despre plante, insecte, păsări, pământ şi apa de ploaie.

    ¬ Costul unei cutii este de 59 lei, la care se adaugă costul de 19 lei pentru transportul prin curier rapid.

    „Cutiile au fost create pentru copii cu vârsta între 3-10 ani şi susţin curriculumul naţional cu influenţe din educaţiile Forest School, Steiner-Waldorf şi Montessori. Au fost dezvoltate gândindu-ne la părinţii ocupaţi, astfel că fiecare cutie conţine aproape tot ce ai nevoie pentru a începe. Ocazional, vor avea nevoie de obiecte reciclate, precum borcane vechi din sticlă. Pentru activităţile de grădinărit, vor avea nevoie de un recipient în care să planteze, precum un cofraj mic de ouă, cutii de iaurt sau mici ghivece.”

    Aşa că, pe lângă familiarizarea cu natura, Adela Viişan-Brebeanu şi Filip Viişan mizează şi pe insuflarea ideii de grijă pentru mediu, folosind materiale şi ambalaje fără plastic şi reciclabile. Costul unei cutii este de 59 lei, la care se adaugă costul de 19 lei pentru transportul prin curier rapid.

    „Pe lângă faptul că aceste cutii sunt preferate de părinţii care încearcă să aducă natura mai aproape de familiile lor, am descoperit că activităţile pe care le propunem le sunt de folos şi cadrelor didactice – fie din grădiniţe cu specific alternativ, fie din grădiniţe care urmează programa şcolară naţională. Astfel că, ori de câte ori putem, trimitem cutiile fără costuri în şcoli şi grădiniţe”, spun cei doi antreprenori.

    Ei se ocupă singuri momentan de întregul proiect, de la concept şi crearea activităţilor, la lipirea etichetelor şi ambalare. În primele luni s-au ocupat şi de livrări, până au reuşit să găsească o alternativă. Pregătirea lor profesională se îmbină cumva şi în business, Adela absolvind un MBA şi cursurile USAMVB (Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară) cu specializare în inginerie economică în agricultură, iar Filip având cunoştinţe tehnice specifice lucrului în televiziune, pe care le completează acum cu studii la USAMVB.

    Pentru dezvoltarea proiectului „Cutia Naturii” au finalizat cursuri de specialitate şi au participat la workshopuri specifice educaţiei Forest-School, Montesoori şi Waldorf. Sfaturile tatălui Adelei, inginer agronom de profesie, se adaugă la cunoştinţele necesare pentru a susţine existenţa la ţară. „Pentru anii care vor urma, ne dorim să menţinem Cutia Naturii în formatul său fizic, deoarece aşa poate ajunge la cât mai mulţi copii din ţară şi din afară. Pentru a putea creşte numărul de cutii pe care le realizăm lunar ar trebui să ne mărim echipa, iar pentru asta ar fi necesar să accesăm câteva fonduri. În plus, sperăm ca după ce lucrurile la nivel naţional se liniştesc, să putem ţine şi câteva ateliere de lucru chiar aici, în fermă.”

    ¬ Adela Viişan-Brebeanu şi Filip Viişan se ocupă singuri momentan de întregul proiect, de la concept şi crearea activităţilor, la lipirea etichetelor şi ambalare. În primele luni s-au ocupat şi de livrări, până au reuşit să găsească o alternativă.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Leadder – traininguri pentru antreprenori (Bucureşti)

    Fondatori: Denisa şi Dan Cantaragiu

    Investiţii: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 800.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Bridge Language Study House – centru de limbi străine (Cluj-Napoca)

    Fondatori: familia Pillich

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Washescu – spălătorie de haine self-service (Bucureşti)

    Fondatori: Vlad Dinescu şi Lucian Dobrotă

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri în cel mai bun an al afacerii (2019): 600.000 lei (125.000 de euro)

    Prezenţă: Bucureşti

    Infinitum – produse cosmetice (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Anca Juncan şi Cristina Lupu

    Investiţii: 165.000 de euro

    Prezenţă: România şi Europa

    Grădiniţa Ama (Craiova)

    Fondatori: familia Coman

    Investiţie iniţială: 90.000 de euro

    Prezenţă: Craiova

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • La 25 de ani, probabil că mulţi sunt încă la primul loc de muncă. Ei au decis însă să fie propriii lor şefi, unii chiar înainte de a-şi termina studiile

    La 25 de ani, probabil că mulţi sunt încă la primul loc de muncă. Încă încearcă să facă cunoştinţă cu piaţa muncii, să-şi găsească drumul în carieră, să-şi caute jobul visurilor. Alţii poate că încă nici nu au lucrat vreodată până atunci şi se pregătesc psihologic pentru această etapă. Dar mai sunt şi aceia pentru care vârsta de 25 de ani vine deja cu un pic de experienţă antreprenorială în spate. Poate cu bani de la părinţi – sau nu –, poate cu sfaturi şi ajutor de la oameni cu ştate mai vechi, există şi acei tineri care nu se văd vreodată angajaţi şi care preferă să-şi construiască propriul job ideal. Despre ei veţi citi în continuare.

     

    1. Paul Creţu a pus bazele plantaţiei sale de cătină din Târgu-Neamţ pe vremea când era încă student la Automatică şi Calculatoare, în Iaşi. Se întâmpla acum şase ani, pe când avea 22 de ani, şi a pornit la drum cu dragostea pentru agricultură pe care i-au insuflat-o bunicii şi cu o bucată de pământ pe care a primit-o de la părinţi.

    Iniţial, nu voia plantaţie de cătină, ci de nuci, dar cu fonduri europene. În anul acela însă nu s-au mai dat fonduri europene pentru nucă, aşa că s-a reorientat. Îşi petrecuse copilăria la bunici, aşa că ştia ce înseamnă agricultura, iar în plus s-a documentat despre ce înseamnă cătina şi cum se cultivă.

    A investit în îngrădirea terenului, în cumpărarea şi plantarea puietului, şi-a cooptat colegii de facultate care au venit să-l ajute şi astfel a ajuns să aibă 10.000 de copăcei de cătină pe o suprafaţă de cinci hectare. După prima recoltă, s-a gândit că ar putea valorifica producţia de cătină şi altfel decât vânzând-o ca atare, aşa că a dezvoltat o reţetă de sirop de cătină pe care a pus-o pe piaţă sub brandul Orange Valley. Reţeta cuprinde cătină presată la rece, combinată fie doar cu miere de albine, fie cu miere de albine şi ghimbir. Procesul de producţie are loc lângă Târgu-Neamţ.

     

    2. Marius Ardelean avea 22 de ani când a pornit businessul Rockha, în care a pornit cu sprijinul tatălui său. Absolvent de Informatică, Marius Ardelean produce, într-un atelier din Târgu-Mureş, agende de lux cu hârtie fabricată din piatră.

    „Rockha a luat naştere pe 1 martie 2018, când, din întâmplare, am văzut în mediul online că există hârtie rezistentă la apă. Mi-a luat mai puţin de 30 de secunde să mă hotărăsc că vreau să văd această minune cu ochii mei şi am achiziţionat un caiet cu hârtie din piatră”, a povestit Marius Ardelean în cadrul emisiunii ZF Afaceri de la zero.

    Fascinat de proprietăţile hârtiei din piatră, s-a gândit că ar putea produce chiar el agende şi caiete din acest material, însă a pus ideea pe lista de proiecte de făcut pentru „când va fi mare”. Proiectul a revenit însă la scurtă vreme, când, ca temă pentru facultate, şi-a prezentat ideea în faţa unui profesor. Reacţia pozitivă a acestuia a fost imboldul de care Marius Ardelean a avut nevoie pentru a se gândi mai serios la ceea ce avea să devină, doar câteva luni mai târziu, Rockha.

    Materia primă – hârtia brută, făcută din piatră – vine de la furnizori din Uniunea Europeană, iar pielea folosită pentru realizarea coperţilor este adusă din Italia. În România, până când agendele sunt gata, trec prin trei locuri diferite din ţară.

    Înainte de a fonda Rockha, Marius Ardelean a avut mai multe joburi de vară, iar pentru o scurtă perioadă a lucrat în domeniul IT, în care, de altfel, are şi studii, fiind absolvent de Informatică economică.

     

    3. David Marius are 22 de ani,  s-a născut în Republica Moldova, a făcut şcoala în Italia şi a adus în România un business pentru care materia primă vine din Italia. El spune povestea spirulinei Spacefood, o microalgă pe care o poţi adăuga în smoothie-uri, mâncare, deserturi, pentru a da gust zilelor grăbite.

    „Ideea mea a fost susţinută doar de tatăl meu, care a crezut în mine din ziua 1. Antreprenoriatul îmi aminteşte de desenele cu multe puncte pentru copii, care trebuie unite pentru a crea într-un final forma dorită, iar noi mergem pe acest drum cu speranţa că aceste puncte se vor uni”, spunea David Marius la sfârşitul anului 2020.

    Pentru el, totul a început cu importul de spirulină vie congelată din Ucraina în Republica Moldova. Era o alternativă la spirulina praf, însă nu s-a oprit aici, ci a făcut cercetări pe cont propriu la ferme din Italia, iar în 2019 a încheiat un parteneriat cu o fermă care îşi are rădăcinile într-o lungă tradiţie de familie, întinsă de-a lungul a trei generaţii. Acolo cultivă spirulina pe care o vinde astăzi sub numele Spacefood.

     

    4. Ionel Timiş şi Bene Laszlo, în vârstă de 21 de ani, s-au cunoscut în cadrul unui accelerator de start-up-uri dedicat liceenilor, în 2017. După absolvirea programului, au hotărât să-şi lanseze o afacere proprie, care a luat numele Zamir şi care era, iniţial, un magazin online de tricouri personalizate. Mai târziu, businessul s-a reorientat către revânzarea de îmbăcăminte printată, iar astăzi este un brand de şosete colorate. Cele mai populare sunt cele cu desene care ilustrează halbe de bere, dar şi cele cu personaje precum Salvador Dali, Pablo Picasso sau Albert Einstein.

    Cum publicul-ţintă pentru şosetele Zamir sunt studenţii, businessul celor doi tineri a fost afectat anul trecut de faptul că aceştia au plecat din Cluj-Napoca spre oraşele lor natale, din cauza pandemiei. Investiţia celor doi în Zamir a fost de 600 de lei.

    „Părinţii noştrii ne-au susţinut extrem de mult in iniţiativa noastră şi ne-au ajutat şi din punct de vedere financiar. Probabil ar fi fost mai greu să aducem magazinul la stadiul actual fără ajutorul şi susţinerea lor”, spun ei.

    Pe lângă antreprenoriat, cei doi tineri sunt studenţi – Ionel Timiş la Informatică economică, iar Bene Laszlo la Construcţii de maşini. Spun însă că domeniile pentru care se pregătesc nu exclud antreprenoriatul, aşa că, în viitor, vor să le facă pe amândouă în paralel.

     

    5. Leonardo Mărincean (26 de ani), Ovidiu Damian (24 de ani), Sergiu Tritean (20 ani) şi Horia Roman-Crişan (20 ani) sunt patru studenţi din Turda care, în urmă cu un an, au dat viaţă visului lor de a fi antreprenori, dezvoltând StarMaps.

    Practic, ei surprind, folosindu-se de un soft care preia datele din satelit, toate constelaţiile de pe cer preluate dintr-un anumit loc, la un anumit moment, şi le ilustrează sub forma unui tablou.

    „Suntem o echipă destul de variată, toţi studenţi în prezent, la Contabilitate, Informatică economică, politehnică şi strategii şi politici de marketing. Ne cunoaştem de mai mult timp, am lucrat împreună pe mai multe proiecte, în special în ONG-uri, iar în decembrie 2019 ne-am întâlnit la o cafea şi am decis să deschidem un SRL şi să testăm tot felul de idei trăznite, până găsim una care să aibă succes pe piaţă”, povestea Leonardo Mărincean la emisiunea online ZF Afaceri de la zero, la începutul acestui an.

    Iniţial, tinerii credeau că tablourile StarMaps vor fi un produs doar pe placul cuplurilor, însă au avut, de-a lungul primului an, comenzi şi pentru aniversarea căsătoriei părinţilor, pentru celebrarea primei întâlniri între prieteni, printre clienţi numărându-se şi invitaţi şi apropiaţi ai familiei participanţi la un botez şi părinţi care îşi amintesc momentul în care le-au venit copiii pe lume.

    Toţi cei patru tineri se visează antreprenori pe termen lung, dar, spune Leonardo, asta depinde mult de capitalul pe care reuşesc să-l adune până când îşi vor termina studiile. Dincolo de StarMaps, ei vor să fie antreprenori în domeniile pentru care se pregătesc. Cunoştinţele fiecăruia în domeniul în care studiază au fost utile şi pentru StarMaps.

     

    6. O vacanţă în Islanda era ceea ce avea să-i dea Mădălinei Olteanu primul imbold de a-şi deschide o afacere. A intrat într-un magazin de bijuterii din capitala Reykjavik şi a rămas fascinată, aşa că, la întoarcerea în ţară, s-a uitat la câteva tutoriale pe internet şi a început să meşterească bijuterii similare. În două luni, îşi dăduse deja demisia de la multinaţionala la care lucra şi îşi deschisese propria firmă. Se întâmpla acum aproape opt ani, când avea 23 de ani şi „un curaj nebun”, după cum spune ea astăzi.

    Businessul ei poartă numele Lemn în Dar, un brand care însoţeşte o gamă mare de produse, de la agende – produsul-emblemă al afacerii – la invitaţii de nuntă şi de botez, cutii, semne de carte personalizate, papioane, mărţişoare şi multe altele. Mădălina şi colegii ei fac asamblarea în Sibiu, iar de tăierea laser se ocupă colaboratorii lor, la indicaţiile stricte ale tinerei. În total, pe site – unde vinde de jumătate de an – sunt peste 200 de modele disponibile, iar multe alte comenzi sunt personalizate.

    Investiţia iniţială în Lemn în Dar a fost de 10-20.000 de euro, din economii şi sprijin de la părinţi, iar înainte de a accesa canalul de vânzare online, produsele erau comercializate la standuri amplasate în centrul Sibiului.

    Experienţa profesională a Mădălinei Olteanu acoperă mai multe domenii, precum fiscalitate, contabilitate, vânzări, un cumul care, spune ea, a ajutat-o pentru a-şi gestiona propriul business. A studiat finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori la Academia de Studii Economice din Bucureşti, apoi a făcut un master la SNSPA, de Project management în limba engleză.

     

    7. Povestea Bobar începea în urmă cu 12 ani, când Diana Bobar, studentă la pictură la Universitatea de Vest din Timişoara pe atunci, ţinea în viaţă un blog de modă ca un adevărat jurnal, unde îşi expunea tentativele creative, de la şedinţe de styling cu piese second-hand, la idei de transformare a hainelor vechi. La postările ei online a început să primească reacţii, iar curând a venit şi prima colecţie de haine.

    A fost făcută în joacă, la începutul anului 2008, ca o autoprovocare. Colecţia a fost croită şi cusută de Diana, fără să ştie ce înseamnă croitorie, cu ajutorul tutorialelor de pe YouTube şi al tiparelor gratuite din Burda, la o maşină casnică, veche, împrumutată. Piesele au fost probate şi ajustate, una câte una, pe Diana, apoi fotografiate tot de ea, cu ajutorul unui trepied. La scurt timp după publicarea colecţiei pe blog, au venit primele comenzi, iar Diana a profitat de scutirile de care beneficia ca student pentru înfiinţarea unei firme şi a pornit o mică afacere. „Această primă colecţie a fost produsă din ţesături textile cu diferite defecte, dintr-un depozit local, ţesături pe care am ales să le achiziţionez din banii de buzunar din studenţie.”

    Astăzi, Diana Bobar este administratorul Bobar, un brand de haine şi un business unde împarte munca administrativă cu sora ei, Florina Bobar, absolventă de ştiinţe economice. Spun că se echilibrează şi se completează, astfel încât să poată împleti partea creativă cu realitatea funcţionării unei afaceri. Atelierul funcţionează în centrul oraşului Timişoara.

    Pe lângă timp, Diana a investit în materiale şi banii de buzunar primiţi pe vremea studenţiei, încă din ultimul an de facultate. Erau destinaţi pentru a-şi cumpăra de mâncare, însă a preferat să vâneze reducerile şi aşa şi-a cumpărat, într-o zi, o foarfecă profesională pentru croit, în alta – propria maşină casnică de cusut, în alta – o masă potrivită ca înălţime, ajungând astfel să nu mai croiască pe covor.

  • Cele mai dinamice companii din agricultură. În căutarea drumului care să ducă hrana de la fermă la furculiţă

    Agricultura este unul dintre cele mai râvnite domenii din economie, lucru care se observă în numărul mare de firme nou-înfiinţate de la an la an, pentru că marja de profit a companiilor de profil, în special a celor care se ocupă de cultura vegetală ‒ cultivarea cerealelor, plantelor tehnice şi a oleaginoaselor‒, este de două cifre. Dinamismul în acest sector se observă foarte bine la companii mici şi medii, care au creşteri ale veniturilor şi de peste 50% de la un an la altul. Liderii, în general, atât în producţia de cereale, cât şi comerţul acestora sau distribuţia de inputuri au rămas în vârf în ultimii ani, însă au crescut într-un ritm lent.

    În prezent, companiile din agricultură au motive să desfacă şampania, după o producţie record de grâu de 11,33 milioane de tone în acest an agricol. Însă rămân încă rezervate, în aşteptarea recoltelor de floarea-soarelui şi porumb. Din suprafaţa recoltată de până acum în Câmpia Română producţiile sunt foarte bune şi merg în linie dreaptă cu prognozele pentru producţia agricolă totală, estimată de analişti la circa 34 milioane de cereale, o cifră istorică. Ce impact vor avea scumpirea materiilor prime, a energiei electrice şi a costului de transport asupra sectorului? Ce urmează pentru acest domeniu începând cu 2023, când agricultorii vor avea acces la cele 6,7 miliarde de euro prin noul Plan Naţional Strategic?

    Agricultura este un sector important  pentru economie, un domeniu strategic chiar, iar acest fapt s-a observat foarte bine anul trecut, când ne-a bătut la uşă pandemia de Covid-19 cu toate provocările sale. Lanţurile logistice blocate la nivel internaţional au scos la lumină producătorii agricoli români, ei având materiile prime de bază pentru a produce hrană. În plus, nu putem ascunde evoluţia fulminantă pe care a avut-o producţia agricolă de la intrarea României în UE.

    Fermierii români, în ultimii cinci ani, au menţinut prima poziţie la producţia de floarea-soarelui din UE. Totodată, la porumb s-au luptat cot la cot cu francezii pentru prima poziţie, pe care au obţinut-o în 2018 şi în 2019, dar au pierdut-o anul trecut din cauza secetei pedologice. Însă, cu toate că România cultivă cea mai mare suprafaţă cu porumb boabe din Uniunea Europeană, cu peste 50% mai mult decât Franţa an de an, francezii au avantajul tehnologiei performante şi al accesului la apă, infrastructura de irigaţii din România fiind precară, chiar dacă s-au făcut paşi mici pentru îmbunătăţirea sa. La grâu, rapiţă, soia şi cartofi, România s-a menţinut în primele 10 poziţii în ultimii cinci ani în UE. Astfel a devenit un jucător important în piaţa Mării Negre, alături de Rusia şi Ucraina, şi un exportator de top al UE. Totuşi, Franţa îşi menţine prima poziţie la producţia de rapiţă de câţiva ani şi este înaintea României la producţiile de soia şi cartofi.

    Pandemia de COVID-19 nu a fost provocarea numărul 1 pentru agricultură în 2020, cum a fost pentru majoritatea sectoarelor din economie, ci seceta din iarnă, care a ţinut până în primăvara, iar apoi s-a instaurat şi înspre toamnă. Solul fertil şi seminţele de calitate însămânţate de fermieri nu au reuşit să contrabalanseze calamitatea naturală, iar aportul de apă pe care ar fi trebuit să-l asigure fermierii din forţe proprii, insuficient sau deloc, în zonele în care nu se poate iriga. Astfel, la finelele anului, cu o suprafaţă irigată de numai jumătate de milion de hectare, din cele 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, producţia agricolă a scăzut cu 40%, până la 19 milioane de tone de cereale, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Astfel, valoarea producţiei ramurii agricole, care include atât producţia vegetală, cât şi cea animală, dar şi serviciile agricole – semnănat, întreţinere recolte, cules etc.  – a scăzut cu 15,4% în 2020 faţă de anul trecut, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Aceasta s-a cifrat la 81,4 de miliarde de lei.

    Pentru anul agricol 2021, analiştii estimează o recoltă de circa 34 de milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă un nou record pentru România şi recâştigarea poziţiilor pierdute la grâu şi porumb în 2020. Recolta de grâu a fost de 11,3 milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii, iar din primele suprafeţe recoltate de fermieri şi producţiile de porumb şi floarea-soarelui sunt bune.

    „În Brăila, la floarea-soarelui avem o producţie medie de 2,4-2,5 t/ha, iar la porumb de 8 t/ha. La mine în fermă producţia medie este de 12 t/ha. Pentru toată lumea este un an bun”, spune Vasile Datcu, fermier şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli (APA) din Brăila.

    Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Ialomiţa, este în asentimentul lui Datcu. „La noi, producţia medie la porumb este de 6-11 t/ha, dar în fermele comerciale este mai mare de 8 t/ha, iar la floarea-soarelui, cea mai slabă producţie este de 2,5 t/ha, iar cea mai bună de 3,5 t/ha”, a afirmat acesta.

    Însă, chiar şi anul trecut, în pofida provocărilor fermierilor, pandemia de COVID-19 a generat un boom de apariţii în zona platformelor online cu legume şi fructe, care au văzut oportunitatea de a livra produse proaspete zi de zi la uşa clienţilor din Capitală, în timpul stării de urgenţă şi nu doar.

    De altfel, sunt companii cu vechime care au crescut semnificativ anul trecut, pentru că în vocabularul lor, primordial a fost cuvântul adaptare. Cătălin Grigoriu, antreprenorul care deţine împreună cu fraţii Pavăl afacerea Moldova Farming din domeniul cultivării cerealelor şi distribuţiei de inputuri agricole, din Bacău, spunea că anul agricol 2020 a fost foarte dificil, din cauza secetei care a redus semnificativ producţiile la toate culturile, dar acest lucru i-a determinat să investească într-un sistem propriu de irigaţii, pentru a fi pregătiţi pe viitor. Mai mult, antreprenorul afirma că pentru a se menţine pe piaţă la nivel de management au decis să vândă terenuri agricole, au apelat la împrumuturi bancare, au redus suprafaţa de teren pe care o lucrăm şi au devenit extrem de atenţi şi precauţi. Rezultatul s-a văzut în cifra de afaceri, care a ajuns anul trecut la valoarea de 147,5 milioane de lei, în creştere cu 233% faţă de anul precedent, arată calculele ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Astfel, a devenit cea mai dinamică companie din sectorul agricol. Ce au făcut alte companii autohtone ca să crească?

    „Am făcut investiţii în 2020 pentru a creşte, care au constat în crearea unor noi canale de vânzare, cum sunt online-ul, exportul, şi am făcut noi parteneriate IKA (International Key Accounts pentru a lista produsele în supermarketuri – n. red.)”, spune Rareş Florea, CFO al producătorului de vinuri Domeniile Avereşti din zona Moldovei, deţinut de Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români. Duluţe a vândut în 2018 Agricost, cea mai mare fermă din România după suprafaţa cultivată, arabilor de la Al Dahra, într-o tranzacţie estimată la vremea aceea la 200 de milioane de euro.

    Compania Vinicola Avereşti 2000, care deţine brandul Domeniile Avereşti, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de
    23,8 milioane de lei, în creştere cu 61,1% faţă de anul anterior.

    Executivul spune că direcţia de investiţii a fost una portivită, pentru că în 2021 oamenii se uită foarte mult la calitate şi la preţ versus calitate. „Anul 2022 va însemna adaptabilitate. Cine se adaptează va supravieţui şi va creşte. Ar trebui să ne obişnuim cu asta şi să acceptăm că nu ne vom mai întoarce la ceea ce a fost înainte”, a mai afirmat el.

    Florin Florea, antreprenorul care a pus pe picioare acum aproape două decenii businessul Albatros Gold, producător de ouă din judeţul Alba, spune că, la rândul său, a investit pentru a creşte, mai ales că producea hrană, necesară pentru oameni şi animale.

    „Societatea noastră, încă de la început, a lucrat pe un plan de investiţii menit să ne crească producţia. Planul de investiţii pentru anul 2020 a fost făcut din 2019 şi a însemnat investiţii de 1 milion euro, pe care le-am făcut din surse proprii, chiar dacă a fost pandemie. Am făcut investiţii în creşterea producţiei, iar creşterea producţiei s-a văzut la final în creşterea cifrei de afaceri”, a povestit antreprenorul.

    Compania Albatros Gold a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de de 50,4 milioane de lei, în creştere cu 41,9% faţă de anul anterior, arată datele publice. Florin Florea spune că şi în 2021 a investit, dar diferenţa este că în acest an s-a ocupat de consolidarea businessului şi nu de creşterea producţiei, prin scăderea costurilor, dar şi prin găsirea unor surse suplimentare de venit.

    „Anul 2020 a însemnat o creştere fantastică de costuri de producţie, iar în 2021 preţul îngrăşămintelor s-a dublat. Preţul oleaginoaselor, cum sunt uleiul de floarea-soarelui, seminţele de floarea-soarelui sau şrotul de soia, crescut, de asemenea, iar la energia electrică avem creşteri de 300% şi la ambalaje de 100%. Ne-a crescut preţul de cost al unui ou cu 100% şi cred că preţul va exploda ca în 2017, când a fost criza fipronilului”, susţine Florin Florea. El precizează că a crescut cu 10% preţul ouălor în retail şi comerţul clasic, unde sunt prezenţi, dar va fi nevoit să crească şi mai mult.

    Printre companiile româneşti cu creşteri importante se numără şi o companie cu capital străin şi anume compania Campo D’Oro, parte a grupului danez Ingleby. Compania a crescut cu 68,3%, până la
    89 de milioane de lei. Acesta este cel mai mare salt făcut de companie de la înfiinţare, din 2001, până acum. Ingleby s-a remarcat rapid în România prin achiziţia „de azi pe mâine” a mai multor companii din agricultură, pritre care a fost şi preluarea societăţii Campo D’Oro de la investitorul italian Giovanni Roncato. Aceasta este printre cele mai mari companii care exploatează teren agricol din România. Grupul Ingleby Farms este familia miliardarului de origine suedeză Hans Rausing şi prin firma Campo D’Oro din judeţul Timiş exploatează 12.155 de hectare de teren, conform datelor de pe site-ul companiei. Grupul mai are în România 7.261 de hectare de pădure, situate la 100 de kilometri distanţă de Bucureşti, în judeţul Argeş, şi o cultură de 200 de hectare de afine, fiind una dintre cele mai mari din ţară.

     

    Un domeniu mult dorit

    În primul semestru din acest an, au fost înfiinţate peste 10.000 de companii noi cu activităţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, de cinci ori mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, chiar dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili pentru agricultorii români, arată datele de la Registrul Comerţului. Specialiştii din domeniu spun că factorul determinant a fost producţia foarte bună, căci „din 5 ani, 4 sunt siguri buni pentru agricultură şi într-unul suntem la mâna ploii”. În plus, ei menţionează că agricultura este rentabilă, pentru că primeşti subvenţie pe suprafaţă, ai acces facil la fonduri europene, iar noul Plan Naţional Strategic va începe în 2023 cu un buget de 6,7 miliarde de lei, preţurile cerealelor sunt istorice şi se aşteptă o producţie record de cereale în 2021. 

    Agricultura a fost al doilea cel mai râvnit sector după comerţ, dar în faţa construcţiilor şi transporturilor în acest an, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Ovidiu Bucătaru, CFO în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spunea că terenurile sunt la fel de valoroase ca un start-up în domeniul IT, dar riscul este mai mare în IT decât în agricultură, de aceea mulţi investitori o preferă pe cea din urmă.

    Salarii dublate într-un deceniu, dar (prea) mici în comparaţie cu media economiei

    Agricultura este domeniul în care cea mai mare parte din forţa de muncă din România îşi desfăşoară activitatea. Potrivit statisticilor europene peste 20% din români lucrează în agricultură, acesta fiind cel mai mare procent din UE. În 2020, companiile din agricultură, care domeniu care cuprinde şi activităţiile de pescuit şi silvicultură, au avut o cifră de afaceri totală de 43,7 miliarde de lei şi aproape 120.000 de angajaţi, de la un număr de 25.000 de firme, arată datele de la Registrul Comerţului. Salariul mediu net al angajaţilor din domeniu a fost de 2.513 lei,
    sub media economiei, dar în creştere cu 125% faţă de acum zece ani, adică faţă de 2011, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS. De altfel, dacă luăm în calcul salariul mediu net până la final de iulie al acestui an, salariul mediu net a crescut cu 137% faţă de 2011.

    Însă hiba agriculturii româneşti este faptul că circa 2 milioane de persoane fac agricultură de subzistenţă, nu au contracte de muncă sau unii dintre ei mai lucrează cu contracte de zilieri, dar numai aproximativ 800.000 sunt fermieri cu acte în regulă. În România, predomină fermele foarte mici, majoritatea acestora fiind ferme de subzistenţă sau semisubzistenţă, ale căror venituri sunt extrem de fluctuante, printre altele din cauza riscurilor climatice. În plus, acestea folosesc producţia pentru propriul consum, ci nu pentru a o comercializa.

    Organizaţiile, federaţiile, mediul asociativ, cât şi fermierii cred că acestă situaţie se poate îndrepta prin investiţii în învăţământul agricol liceal, care s-a degradat în ultimele două decenii. De exemplu, numărul liceelor cu profil preponderent agricol a scăzut de la 120 al 57. De altfel, în ultimii ani, numărul absolvenţilor de licee agricole a scăzut, ceea ce duce la nivelul general scăzut de instruire al administratorilor exploataţiilor agricole, astfel că doar 0,4% dintre administratorii de ferme au o formare agricolă completă, în timp ce majoritatea covârşitoare a acestora au doar experienţă practică, conform celor mai recente statistici europene. Dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă se află într-un stadiu incipient, dar acesta ar putea conduce la creşterea fermelor mici sau dezvoltarea fermelor de familie, un concept des întâlnit în vestul Europei.

  • Octavian Petrescu, RodBun: Agricultura este cel mai mare beneficiar al măsurilor de reducere a încălzirii globale, dar şi unul dintre cei mai mari responsabili de a acţiona în acest sens

    ► IPCC a setat un target, respectiv acela de a rămâne sub 1,5 grade Celsius încălzire globală. Agricultura este deopotrivă cel mai mare beneficiar al măsurilor de reducere a încălzirii globale, dar şi unul dintre cei mai mari responsabili de a acţiona în acest sens. Lipsa acţiunii imediate poate va fi resimţită în mod direct de întreg lanţul alimentar. Considerăm că aceasta este singura direcţie sustenabilă pentru viitor.

    ► În ultimii patru ani am făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte orientarea unei părţi semnificative din fermele partenere către cultura ecologică. Între valorile de bază ale RodBun am prevăzut faptul că “rodul” trebuie să fie “bun” inclusiv pentru pământ şi pentru aer. Astăzi am ajuns la o suprafaţă de 2.200 de hectare exploatată în sistem ecologic.

    ► Ne propunem să continuăm extinderea suprafeţelor exploatate în sistem ecologic, împreună cu exploatarea tehnologiilor de eficientizare precum: continuarea investiţiilor în sisteme de monitorizare şi analiză prin satelit cu ajutorul algoritmilor de machine learning; extinderea soluţiilor de monitorizare a calităţii solului şi respectiv monitorizarea umidităţii pentru eficientizarea sistemelor de irigaţii cu ajutorul senzorilor IoT.

     

     

  • Parlamentul UE aprobă planul de reformare a Politicii Agricole Comune (PAC)

    Planul de reformă a fost adoptat cu 452 de voturi pentru, 178 împotrivă şi 57 de abţineri.

    “Parlamentul European şi-a dat acordul pentru noua Politică Agricolă a Uniunii Europene. Această versiune reformată îşi propune să fie mai ecologică, mai corectă, mai flexibilă şi mai transparentă”, anunţă Parlamentul UE într-un comunicat postat pe site-ul propriu şi vizualizat de MEDIAFAX.

    Potrivit Parlamentului European, noua Politică Agricolă Comună (PAC) prevede înăsprirea măsurilor de protejare a biodiversităţii şi aderă la legile şi angajamentele UE în domeniul mediului înconjurător şi protejării climei.
    “Statele membre vor fi obligate să asigure că cel puţin 35% din bugetele pentru dezvoltare rurală şi cel puţin 25% din plăţile directe vor fi alocate măsurilor de protejare a mediului şi climei”, precizează Parlamentul European.

    Conform planului, 10% dintre plăţile directe acordate prin bugetul comunitar în domeniul agriculturii sunt destinate fermelor mici şi mijlocii. De asemenea, sunt prevăzute fonduri de rezervă în valoare de 450 de milioane de euro, care vor fi utilizate în situaţii de instabilitate a pieţelor.

  • O piaţă care creşte: Numărul de PFA-uri noi a crescut cu o treime în ultimul an. Unu din patru freelanceri noi lucrează în agricultură sau în IT. Agricultura şi IT-ul sunt domeniile cu cele mai multe PFA-uri nou înfiinţate în 2021

    ♦ Peste 25.000 de PFA-uri au fost înfiiţate în primele zece luni ale acestui an, în creştere cu 31% faţă de perioada similară a anului trecut ♦ În total, în România sunt active aproape 415.000 de PFA-uri.

    Peste 25.000 de PFA-uri (acronimul de la persoană fizică autorizată) noi au fost înregistrate în România în primele zece luni ale anului, arată datele Registrului Comerţului. Numărul de PFA-uri nou-înfiinţate în perioada ianuarie – octom­brie 2021 este cu 31% mai mare decât în perioada similară din 2020 şi depăşeşte nunărul total al PFA-urilor nou-înfiinţate pe tot parcursul anului 2020.

    Cele mai multe PFA-uri noi au fost înfiinţate în 2021 în domeniile agricultură (15% din total, reprezentând 3.756 de PFA-uri), informaţii şi comunicaţii (14% din total, reprezentând 3.451 de PFA-uri) şi transport şi depozitare (11% din total, adică 2.882 de PFA-uri).

    „Numărul mare de PFA-uri noi din sectorul agriculturii se explică prin faptul că noi, la AFIR (Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) am avut două sesiuni de finanţare active anul acesta: submăsura 6.1 pentru instalarea tinerilor fermieri, unde am avut undeva la 4.300 de proiecte depuse şi submăsura 6.3., sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici, unde am avut undeva la peste 5.600 de proiecte. Una dintre condiţiile pentru a obţine finanţarea este aceea de a avea o formă juridică de tip PFA sau şi alte tipuri de organizare juridică, cum ar fi SRL-urile sau Întreprinderile Individuale”, a explicat Mihai Moraru, director general al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR).

    Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, numărul de PFA-uri din agricultură a crescut semnificativ în 2021 faţă de ultimii doi ani: dacă în zece luni din 2021 s-au înfiinţat peste 3.700 de PFA-uri noi în agricultură, în tot anul 2020 au fost înfiinţate sub 1.300 de PFA-uri noi în agricultură, iar în 2019 numărul a fost de circa 2.100. Raportat la ultimii cinci ani, cel mai bun an pentru înfiinţarea de PFA-uri în acest sector a fost 2017, când în agricultură s-au creat peste 5.000 de PFA-uri noi.

    „E o situaţie win-win, pentru că sumele obţinute prin aceste programe pot urni o afacere mică de familie. Pe de altă parte, venirea în regim de PFA presupune şi o fiscalizare a veniturilor. (…)“

    „La noi, la AFIR, sunt peste 800.000 de fermieri şi beneficiari de subvenţii înregistraţi în toate formele juridice şi asociative posibile. Este o pătură de potenţial fermieri care cu aceste submăsuri pot să treacă la următorul nivel, iar tinerii să preia exploataţiile de la familii, pentru că avem o vârstă a fermierilor destul de înaintată. Aceste măsuri sunt un punct de plecare şi de stabilizare a exploataţiilor, care, odată stabilizate, pot trece la dezvoltare”, a mai spus Mihai Moraru. El a mai explicat că sunt multe poveşti de succes în rândul fermierilor care au beneficiat de subvenţii şi care au adăugat exploataţiilor şi unităţi de producţie sau care s-au diversificat cu o componentă de zootehnie pe lângă cea vegetală.

    Sectorul IT&C este pe locul doi în topul domeniilor cu cele mai multe PFA-uri nou înfiinţate în 2021, cu aproape 3.500 de PFA-uri noi create în primele zece luni ale anului. Orientarea spre freelancing, dar şi faptul că IT-ştii români sunt din ce în ce mai căutaţi de către firme internaţionale de IT care nu au sediul în România reprezintă o explicaţie a acestei situaţii.

    ”Mi-am făcut un PFA încă din 2014, iar motivul pentru care l-am înfiinţat la acea vreme a fost acela de a primi un venit mai mare decât aş fi primit pe un contract de muncă. Însă ulterior această formă mi-a permis să lucrez şi pentru alţii, puteam să le emit factură, aşa că a fost o alegere foarte bună. Acum am şi PFA şi un SRL şi prefer să am colaborări sub această formă, pentru că am o profundă neîncredere în sistemul nostru de pensii”, spune Mihai, 32 de ani, freelancer în domeniul IT.

    Un PFA este o formă juridică care permite persoanei să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă şi care are, în prezent, o povară a taxării mai mică decât un contract individual de muncă.

    Spre exemplu, la un venit lunar net de 10.000 de lei, costul total al angajatorului este de circa 17.500 de lei pentru un contract individual de muncă. În cazul în care angajatorul colaborează cu o persoană fizică autorizată, pentru echivalentul unui venit lunar de 10.000 de lei net, suma lunară facturată de PFA este de circa 12.000 de lei, potrivit unei simulări făcute pe platforma www.calculatorvenituri.ro.

    La finalul lunii septembrie 2021, în România activau în total aproape 415.000 de PFA-uri, în creştere cu 6% faţă de perioada similară a anului 2020, arată datele Registrului Comerţului.

  • ZF Agropower. Un solar de legume, o crescătorie de vite sau o cultură de fructe de pădure sunt afaceri care pot porni cu mai puţin de 50.000 de euro

    O afacere clasică, precum un so­lar de legume ori o crescătorie de ani­male, sau o afacere de nişă, cum sunt plantaţiile de fructe de pădure, fructe aro­matice sau de alimente cultivate în sistem ecologic, sunt afaceri sigure pen­tru investiţii, în condiţiile în care există cerere mare pentru ele în prezent. Investiţia în oricare dintre aces­tea nu depăşeşte 50.000 de euro, în­să antreprenorul trebuie să aibă o rezervă de minimum 3.000 de euro pen­tru cheltuieli neprevăzute sau să deţine 30-50% din valoarea totală a in­vestiţiei, în cazul în care porneşte o afacere cu cofinanţare europeană, a fost una dintre concluziile ediţiei din 4 octombrie a emisiunii ZF Agropo­wer, un proiect susţinut de Banca Transilvania şi Profi.

    Cosmin Maglas, CEO & fon­dator al companiei de consultanţă Atra­gem Finanţare, crede că nicio afa­cere nu poate porni fără un aport pro­priu de capital, care se poate transforma în sumă plătită consultantului pentru conceperea unui plan de afaceri, în ca­zul unui proiect cu accesare de fonduri europene, sau poate fi folosit pentru operaţionalizarea afacerilor vreme de şase luni sau un an.

    Aceasta, până când este produsă acea valoare care să îi permită antreprenorului să gestionezi banii firmei. „Nu aş porni la drum fără să ştiu sigur că am acces la minimum 3.000 de euro şi ducându-mă la unele afaceri de minimum 30-50% din valoarea sumei pe care vrei să o accesezi prin fonduri europene.“

  • La un pas să vândă compania cu 25.000 de euro în 2007, antreprenorul Horia Cardoş a ajuns cu businessul Agroland la afaceri de 45 mil. euro şi ţinteşte 100 mil. euro până în 2025. Care e povestea sa

    Încă de pe băncile facultăţii, lui Horia Cardoş, fondator şi CEO Agroland, i-a plăcut să facă business. Angajat nu a fost niciodată, aşa că a învăţat cum se gestionează o companie din propriile greşeli. A avut, de-a lungul parcursului antreprenorial întins pe mai bine de două decenii şi jumătate, atât eşecuri usturătoare, cât şi succese notabile. A luat decizii care au schimbat radical viitorul afacerilor pe care le conduce, iar acum se pregăteşte să plece în căutarea unui executiv căruia să îi predea ştafeta pentru a se concentra pe următoarea bornă din evoluţia companiei: extinderea internaţională. Ce lecţii a deprins din carieră, ce sfaturi are pentru tinerii antreprenori aflaţi la început de drum şi cum arată planurile sale şi ale companiei pentru perioada următoare ne-a povestit în cel mai recent eveniment Meet the CEO, organizat de Business MAGAZIN.

    „Revoluţia m-a prins pe stradă, la Timişoara. Au fost nişte zile foarte dure din toate punctele de vedere”, îşi începe Horia Cardoş povestea. În ultimii ani ai comunismului, îşi aminteşte el, Timişoara era puţin diferită faţă de restul ţării – se făcea bişniţă. „Fiind student, având venituri limitate, o alocaţie din partea părinţilor, evident că nu îmi ajungeau banii. Am încercat să îi suplinesc şi mi-a ieşit destul de bine. Cumpăram ţigări sau alte produse de contrabandă şi semicontrabandă – şi le expediam altor prieteni de-ai mei, studenţi în alte centre universitare. Dar evident că nu făceam business, ci cheltuiam ceea ce câştigam.”

    A venit Revoluţia, căreia i-a urmat o perioadă foarte efervescentă, în care încă nu reuşea să capitalizeze veniturile pe care le încasa, fiind vorba de sume foarte mici. „Dar, comparativ cu salariile pe care părinţii noştri le aveau atunci, câştigam destul de bine.”

    De la zero

    În anii ’90 a avut mai multe businessuri mărunte de distribuţie. În acest timp, unul dintre furnizori l-a întrebat dacă este dispus să se apuce să construiască o reţea de distribuţie pentru o companie de medicamente veterinare din Italia. „Zis şi făcut, m-am apucat, pentru că aveam suficient timp şi foarte multă energie, bani mai puţini. În ’96 am preluat o firmă din Arad, unde eram asociat cu acei tipi din Italia, iar în ’97 am răscumpărat partea lor şi am pornit mai departe de unul singur. Am împrumutat bani de la prieteni, de la părinţi, vreo 20.000 de euro, şi am început foarte entuziast acest business. Lucrurile mergeau foarte bine, până s-a pus problema încasării contravalorii produselor vândute, unde au început să apară probleme foarte mari. Pe vremea aceea, zona de zootehnie avea foarte puţini clienţi privaţi şi aceia foarte mici. Existau doar ferme în proprietatea statului sau foste I.A.S-uri. Am reuşit să pierd toţi cei 20.000 de euro, aşa că a trebuit mă reorientez.”

    Deşi nu avea nicio legătură cu agricultura sau zootehnia, fiind absolvent de chimie industrială la Politehnica din Timişoara (în ciuda faptului că nu îi plăcea chimia, fapt pentru care a repetat chiar anul patru o dată şi de două ori anul cinci), iar cu businessul avea legătură doar din piaţă, începuse să fie pasionat de domeniu, aşa că a început să studieze afacerile din zona zootehniei şi a agriculturii şi a considerat că merită să rămână în acest sector, să îi mai ofere o şansă. „Şi atunci am schimbat complet modelul de business. De la un model de distribuţie către clienţii mari, cu marje mici şi termene de încasare foarte lungi, am zis că poate e mai interesant să mă reorientez spre retail, unde pot să le cer clienţilor mici marje mult mai mari, termenele de plată fiind practic inexistente într-un magazin, iar riscul de neplată la fel, inexistent.”

    Rădăcini pe malul Begăi

    A deschis, aşadar, în 1997, în Timişoara, primul magazin de produse pentru fermieri, pe strada Ialomiţa (actuala Divizia 9 Cavalerie), o stradă comercială, unde aveau să se alăture mai târziu, ca vecini, cei de la Dedeman. „Între timp strada şi-a schimbat denumirea, dar noi am rămas tot acolo. Magazinul funcţionează şi astăzi, dar între timp a fost depăşit ca vânzări de foarte multe dintre magazinele noastre.” Horia Cardoş spune că i-a plăcut atât de mult zona respectivă încât în doi ani a reuşit să cumpere un teren şi şi-a construit o casă chiar în spatele respectivei străzi. „Aproape în fiecare zi trec prin faţa acestui magazin şi simt o nostalgie, mă bucur că acel eşec, din primele zile în care făceam business, m-a dus într-o direcţie în care mă simt mult mai bine şi putem să avem un impact mai important.”

    Antreprenorul îşi aminteşte că primul său angajat a avut un salariu de 100 de mărci. „Cu 100 de mărci la vremea aceea cumpărai lângă Timişoara un hectar de pământ. Dacă e să facem echivalarea, cred că angajaţii au pierdut, pentru că acum un salariu este 1.000-2.000 de euro, 3.000 pentru un profesionist, iar un hectar de teren, între 6.000 şi 15.000.”

    A atras ulterior, în urma unei vizite făcute la un târg din Bucureşti, în toamna anului 1996, unde îşi exprimase către mai multe companii interesul de a deveni distribuitorul lor în zona de Vest, parteneriatul unei companii din Ungaria, parte a unui concern american. „Ei intenţionau să deschidă o fabrică de furaje în Salonta. Ţin minte şi acum că în ’97, cu toţi banii câştigaţi şi pierduţi, câştigaţi şi pierduţi din nou, încă nu aveam maşină, aşa că m-am dus la ei cu trenul. Mi-au spus că îmi trebuie camioane, depozite, garanţie.
    Le-am spus că depozite şi camioane închiriez, iar de garanţie fac rost de undeva, de la un prieten. Oamenii m-au acceptat în acel moment şi am reuşit să pornesc colaborarea cu ei, cu această fabrică de furaje, care a şi însemnat cumva motorul dezvoltării noastre, pentru că la vremea aceea nu prea se găseau. Oamenii în continuare creşteau păsări şi animale la curte.” În acelaşi an şi-a cumpărat şi prima maşină, o Dacia second-hand, primul automobil nou – un Daewoo Cielo – achiziţionându-l abia doi ani mai târizu.

    ​Carte de vizită Horia Cardoş, CEO şi fondator Agroland

    ♦Este originar din Timişoara;

    ♦Între 1987 şi 1992 a urmat cursurile Facultăţii de Chimie Industrială, din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara;

    ♦În 1997 a pus bazele companiei Agroland;

    ♦În 2021 a dus Agroland la Bursa de Valori Bucureşti;

    ♦Obiectivul de afaceri pentru 2025: 100 mil. euro.

    Lucrurile, spune antreprenorul, au început să funcţioneze destul de bine, pe marjă interesantă, aşa că au început să deschidă şi alte magazine, prima dată în Timiş, apoi în Caraş-Severin. „Oportunităţile veneau odată cu extinderea teritorială pentru că aveam deja clienţi care veneau din judeţele învecinate la magazinele noastre. Ne făceam reclame în ziare, în televiziunile locale, la radio. Pe atunci purtam într-un mod neinspirat numele furnizorului de furaje. Ne-a ajutat perioada, pentru că în vremea aceea lipseau foarte multe lucruri. Dacă ieşeai destul în evidenţă clienţii veneau la tine. Sigur, astăzi nu mai poate fi vorba de aşa ceva.”

    Una dintre provocările vremii, îşi aminteşte el, era finanţarea. „Ne finanţam de la furnizori. Dacă voiai să creşti, pe lângă faptul că investeai tot ce câştigai, trebuia să diversifici relaţia, să ai cât mai mulţi furnizori. Pe de altă parte şi ei doreau să câştige cât mai mult din piaţă, şi lucrurile mergeau bine dacă reuşeai să îţi onorezi obligaţiile. Şi am reuşit.”

    În 2004 a pornit brandul Agroland şi a început francizarea. „Odată ce am setat sistemul de franciză ne gândeam că putem să ajungem la nivel naţional la 500 de magazine. Erau magazine mici, cu suprafaţă de 40-50 de metri pătraţi, 80 de metri pătraţi cele mari. Astăzi nu poţi să le numeşti magazine, dar aşa am început. Ne gândeam că vom ajunge la 20 de milioane de euro cifră de afaceri, că vom face lucruri interesante.”

    Vremuri tulburi

    Câţiva ani mai târziu însă, în 2007, a venit un moment critic, în care povesteşte că a vrut chiar să vândă compania. Şi asta pe fondul faptului că în zonele rurale, de unde proveneau principalii clienţi ai companiei, terenurile începuseră să se transforme în zone de dezvoltare imobiliară, „iar ţăranii noştri au început să încaseze foarte mulţi bani, sute de mii, milioane de euro”, unii alegând să îşi betoneze curţile şi să cumpere totul de la Metro în loc să cultive în continuare grădinile şi să crească animale. „Exact înainte de 2007-2008 am vrut să renunţ, tocmai în ideea că businessul ăsta se va termina, nu vom mai găsi clienţi, oamenii îşi vor cumpăra hrana de la Metro sau alte magazine. Ţin minte şi astăzi. Am vorbit cu unul din furnizori şi i-am spus că vând tot cu 25.000 de euro. În 2007 aveam, cred, 30 de magazine. Atunci mi-a spus: «E mult, pentru ce să-ţi dau atât?» Atunci eu am regretat, acum regretă el”, povesteşte el amuzat. La doar un an distanţă compania avea să treacă însă printr-un nou hop, după ce antreprenorul a avut un accident de maşină „destul de urât”, care l-a ţinut departe complet de tot ce se întâmpla în firmă. „Am stat în spital cam şase săptămâni şi lucrurile nu au mai funcţionat deloc. A fost una dintre cele mai dure lecţii pe care le-am învăţat. Până în momentul accidentului, aproape toate deciziile treceau pe la mine, deşi eram deja 30-35 de oameni. Atunci au fost însă zile în şir în care nu puteau să comunice cu mine. Se întâmpla primăvara, chiar în vârf de sezon, aşa că fie nu au luat decizii, fie au luat decizii nefericite.” Au pierdut astfel cei mai importanţi doi clienţi şi circa 30-40% din cifra de afaceri, „lucru critic pentru o firmă de dimensiunile noastre, la vremea aceea”. Cardoş spune că acea etapă a fost o lecţie foarte dură pe care nu o va uita niciodată şi care consideră că i-a definit felul în care relaţionează astăzi cu colegii, cu echipa, dar şi felul în care încearcă să facă lucrurile să se întâmple, cel puţin din punct de vedere operaţional, fără să fie nevoie de prezenţa sa. „Am fost foarte aproape de faliment în 2008. Din fericire băncile cu care lucram au fost foarte deschise şi înţelegătoare, era şi cu puţin înainte de perioada Lehman Brothers, şi încă erau destul de dispuse să asiste companiile în dificultate.” Văzând lucrurile în perspectivă, a ales să nu introducă compania în insolvenţă, „fiindcă ştiam că cel mai important lucru pentru un antreprenor şi pentru o companie este credibilitatea”, aşa că a hotărât să facă orice efort necesar pentru a o salva. „Compania respectivă există şi astăzi, nu are niciun fel de activitate, dar nici datorii către nimeni. Am avut incidente de plată, lucruri care se întâmplă mai puţin astăzi, cel puţin la companiile serioase, şi asta m-a determinat să înfiinţez o altă companie, care s-a numit Agroland”, brand pe care îl lansase deja în 2004.

    Lecţia pe care a primit-o atunci l-a determinat să schimbe macazul în privinţa modului în care mergeau lucrurile în companie. Primul lucru major pe care a decis să îl facă când şi-a dat seama că trebuie să schimbe ceva a fost să vândă tot – o serie de businessuri care nu aveau legătură cu businessul principal – „şi am vândut bine”. Apoi, dacă până atunci toate deciziile erau filtrate de el, spune că în urma accidentului „intenţionat şi conştient am început să deleg, inclusiv responsabilităţi. Şi am asistat, de multe ori fără să intervin, la greşelile uneori evidente făcute de colegii mei. Şi mi-am spus că dacă aş sta în fiecare zi în spatele lor, nu voi câştiga nimic. Apoi am tot crescut”.

    Revenind la motivele pentru care dorise să vândă compania, criza din 2008-2009, spune antreprenorul, i-a adus pe mulţi cu picioarele pe pământ, nu doar în România, ci şi în restul Europei, atât în Vest, cât şi în Est. „România nu este o ţară izolată, cu mediu şi populaţie rurală mai mare decât în alte părţi, şi de aceea noi creştem păsări sau cultivăm în grădină. Lucrul acesta se întâmplă şi în Vestul Europei şi din 2008-2009 tendinţele acestea s-au accentuat. Noi vindem destul de multe echipamente pentru micii fermieri. Cea mai mare piaţă din Europa pentru acest gen de echipamente este Marea Britanie, urmată de Germania, Italia şi Franţa. România este după ţările din Vest.” Este evident, adaugă el, că nu poţi să hrăneşti populaţia globului cu hrană crescută în curte. „Dar 5-10% poate fi hrănită în felul ăsta în fiecare ţară. Inclusiv Comunitatea Europeană are program prin care încurajează micii fermieri. Astăzi Europa e în stare să îşi producă hrana necesară. Din păcate, România încă nu.”

     

    Consultanţa de specialitate, esenţială în business

    În 2014-2015 compania a început să lucreze cu consultanţi în zona de business, iniţial cu Ascendis, apoi cu Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare. „Acolo am avut într-adevăr şansa să am de-a face cu consultanţi de business de nivel excepţional. A fost unul din evenimentele fericite care s-au întâmplat, în momentul în care am reuşit să accesăm un program BERD de international advisory. Am avut acces la oameni care au reuşit să schimbe atât modul meu de gândire cât şi felurile în care lucrurile se întâmplă în companie.” Alături de consultanţi a decis că trebuie să recruteze oameni buni, oameni de calitate. „E o mare diferenţă între ce se întâmplă într-o companie privată şi o corporaţie, unde ai foarte multe instrumente la îndemână. Într-o companie privată aproape că trebuie să lupţi pentru resurse, e o provocare permanentă şi, poate, principala mea preocupare. Să reuşesc să construiesc echipa aceea aducând oameni cu experienţă, valoroşi, de-afară, să aducă compania la un alt nivel.” Anul acesta, de exemplu, povesteşte că au reuşit să recruteze ca director de operaţiuni fostul manager logistic de la Coca-Cola Bottling din Timişoara. „Oamenii aceştia au mâncat business pe pâine şi ne ajută, pe cei din companiile antreprenoriale, să ne structurăm compania, fiindcă e o mare diferenţă între ceea ce facem noi ca antreprenori români, fără multă istorie şi cunoştinţe – în general. Avem nevoie de genul acesta de structură, de expertiză a oamenilor veniţi din corporaţii, mai mari sau mai mici. Ei vin cu o structură şi o bună cunoaştere a proceselor. Suntem o companie publică astăzi dar trebuie să implementăm foarte repede principiile unei corporaţii.”

     

    La BVB

    În toamna lui 2019, antreprenorul a intrat în legătură cu brokerii de la Tradeville, primul pas fiind emisiunea de obligaţiuni, care s-a realizat pe 6 martie 2020, „fix în momentul de scădere maximă a tuturor burselor din lume”. „Ne-am sfătuit cu brokerul dacă oprim sau mergem mai departe. Am decis să mergem mai departe şi a fost suprascrisă şi oferta noastră de obligaţiuni, într-adevăr, la un preţ mai mare. În martie anul trecut lumea era panicată indiferent ce business făcea, iar noi ne-am trezit cu vreo 8 milioane de lei, numai buni pentru planurile noastre. Foarte multe businessuri şi-au făcut atunci planuri de salvare. Din fericire, businessul nostru a funcţionat în tot acest timp, produsele noastre fiind considerate esenţiale. Şi asta ne-a permis, într-adevăr, să accelerăm dezvoltarea şi să avem un an excepţional.” În noiembrie 2020 a făcut şi o majorare privată de capital, oferind 15% din companie noilor investitori.

    Pe 1 martie 2020 compania a atins una dintre cele mai importante, dacă nu cea mai importantă bornă din istoria sa: listarea la Bursa de Valori Bucureşti. „Eu cred că suntem abia la început. Avem planuri foarte ambiţioase şi nu am niciun motiv să cred că nu se vor realiza.”

    Despre sine spune că e un slab manager pe zona operaţională, dar că unul dintre rolurile sale principale este să promoveze, să asigure, să fluidizeze tranziţia de la o companie unde lucrurile se întâmplau într-un fel – „piaţa ne permitea să se întâmple în acel fel” – la o companie publică, unde lucrurile trebuie să fie mult mai transparente, „şi mai mult, prin ceea ce s-ar numi guvernanţă corporativă, să asigurăm transparenţa vizavi de deciziile noastre, să asigurăm acţionarii că planurile noastre vor fi puse în aplicare, că avem resursele necesare, şi nu vorbim doar de resurse financiare. Avem resursele financiare şi ştim ce avem de făcut. Când compania era doar SRL, nu aveam responsabilitate decât faţă de familia mea şi 10% faţă de acţionarul minoritar. Acum lucrurile sunt mult schimbate şi nu doar din punct de vedere moral. Interesele oamenilor acelora trebuie să fie bine reprezentate la noi”.

    În toamna aceasta antreprenorul spune că urmează să facă o nouă majorare de capital, de data aceasta publică. „Pentru noi, ca emitent, investitorii sunt parteneri pe termen lung, aşa că în fiecare vrem să ieşim şi să atragem capital. Pentru o companie în expansiune – imaginaţi-vă că sunt surse de pe Bursă, surse proprii şi surse bancare – vorbim de investiţii între 5 şi 7 milioane de euro în fiecare an, inclusiv în acest an. Deci nu vom sta pe loc. Avem nevoie de parteneri cum e piaţa de capital.” La un moment dat, notează Cardoş, o companie nu mai poate să se finanţeze exclusiv din surse bancare. „Dacă o face, îi creşte foarte mult gradul de îndatorare. Noi am prins şi o fereastră foarte interesantă. Am făcut o evaluare a companiei împreună cu brokerii. Când am făcut majorarea de capital, era în jur de 10 milioane de euro. În prima zi, pe 1 martie, acţiunile s-au apreciat de patru ori. Au crescut cu 300%. Cei care au investit atunci bani în proiectul nostru şi au dorit să vândă au avut un profit fantastic în doar trei luni.”

    El spune că o tactică pe care a decis să o abordeaze în urma listării este de a oferi persoanelor cheie din echipă opţiunea de a primi gratuit acţiuni în companie, „lucru care din punctul nostru de vedere înseamnă o motivare de două feluri”. Poate fi o motivare financiară, explică el, „şi este o motivare financiară, pentru că putem vorbi de foarte mulţi bani comparativ cu un salariu”, iar al doilea lucru este că acel angajat, conştient sau inconştient, ştiind că are de primit un pachet, îşi va da interesul să depună un efort suplimentar sau să facă ceea ce trebuie să facă ca un mic proprietar în compania în care este acţionar. „Este o metodă şi poate unul dintre cele mai importante lucruri şi avantaje ale listării la Bursă. Evident, cel mai important e atragerea de capital pentru dezvoltarea viitoare, dar motivarea angajaţilor cheie e esenţială.”

    Un alt beneficiu adus de schimbarea statutului în companie publică e că, de la 1 martie încoace, atât antreprenorul, cât şi angajaţii de la HR, sunt căutaţi de oameni care altădată nu s-ar fi gândit niciodată să lucreze la Agroland. „Odată ce devine publică, cumva şi credibilitatea şi atractivitatea companiei respective creşte. Ni se întâmplă.”

     

    Cum inovezi în agricultură

    O altă zonă în care Horia Cardoş s-a implicat activ este zona de tehnologie în agricultură şi domenii conexe. În urmă cu 5 ani, când Cargill a ieşit din România, antreprenorul a întrezărit o oportunitate şi a preluat o echipă de vânzări de la Cargill, care se ocupă de achiziţia de cereale şi vânzarea de inputuri pentru agricultura mare. „Am preluat echipa din zona de Sud-Vest, în principal zona Olteniei. Acum trei ani acea echipă s-a transformat într-o firmă de sine stătătoare, Agroland Agribusiness, care la rândul său s-a listat la Bursă anul acesta şi a avut şi emisiune de obligaţiuni. Agribusiness în principal înseamnă achiziţia de cereale de la fermieri şi vânzarea de inputuri către aceştia. E o zonă unde lucrurile se întâmplă cam cum se întâmplau acum 50 de ani, deşi produsele sunt puţin mai evoluate, dacă vorbim de tratamente sau fertilizanţi”, explică Horia Cardoş. Deşi sunt o firmă mică în agribusiness, unde cifrele sunt de sute de milioane de euro pentru o companie, dar cu marje mult mai mici, antreprenorul s-a gândit, împreună cu asociatul său, care deţine astăzi 24% din companie, să facă o diferenţă în industrie. „Diferenţa putem să o facem prin oferirea către fermieri a unor soluţii inovatoare din zona de tehnologie în agricultură. Tehnologia în agricultură sau digitalizarea agriculturii e la început peste tot în lume, nu doar în România. Aşa că am considerat că avem o ocazie şi o oportunitate să adunăm echipe, idei, oameni care pot oferi soluţii, antreprenori pasionaţi, cu viziune, care pot construi soluţii ce se pot comercializa la nivel global.” Au iniţiat astfel o fază de preincubare în care a adunat 46 de echipe din toată ţara, în general echipe mixte – atât IT-işti cât şi specialişti din zona de agronomie/zootehnie, şi au ajuns la cinci echipe finaliste, fiecare primind suma 10.000 de euro, „din care noi am cumpărat părţi sociale în respectivele companii”. În continuare, aceste start-up-uri se găsesc într-o fază de incubare, în care compania îi sprijină, de la mentori la soluţii pentru partea de marketing. „Le oferim acces la baza de fermieri, în care să îşi testeze produsele. Trei dintre aceste start-up-uri sunt în ograda Agroland Business System, şi două au rămas în zona de agribusiness. Două sunt soluţii de roboţi, mai avem o soluţie de trasabilitate bazată pe tehnologia blockchain, şi una de sere hidroponice, care chiar dacă este doar semiinovativă, vine cu costuri mult mai reduse. Cu resurse relativ puţine, îmi doresc ca cel puţin unul dintre aceste start-up-uri să treacă la etapa de finanţare.”

    Când s-a abordat tema produselor bio, antreprenorul a amintit că, legislativ, 25% din terenuri vor trebui să fie, până în 2030, certificate organic, „ceea ce e un pariu incredibil de ambiţios al Comisiei Europene, dar cred că se va realiza. Sigur că este mai scump să mănânci curat, organic. Dar până la urmă e vorba şi despre accesul celor care sunt dispuşi să plătească preţul acesta la acest gen de produse. Fiindcă astăzi în România nu poţi să cumperi peste tot produse bio. Pe zona de organic, bio, free range şi non-GMO încă suntem la început”. Totodată, el spune că suntem foarte aproape şi de folosirea insectelor în hrana animalelor ca şi proteină, lucru care va impulsiona industria de îndată ce va fi adoptat la scară largă.

     

    Ce face Horia Cardoş când nu face business

    În ceea ce priveşte pasiunile pe care le are în afara biroului, Horia Cardoş menţionează navigaţia, o pasiune pe care a descoperit-o în ultimii ani, în 2017. „E un sport foarte fain. Ar părea că e scump dar nu e scump deloc. Deşi, da, nu e la fel de ieftin ca şi alergarea.” O altă activitate care îi face plăcere este savurarea literaturii de business. „E foarte important să citeşti cărţi de business. La un moment dat citeam numai cărţi de business. S-a întâmplat însă un lucru ciudat în martie anul trecut. Am câteva cărţi începute pe noptieră, dar de atunci nu am mai reuşit să le termin. Deşi lucrurile ne-au mers şi ne merg bine, e o agitaţie undeva care nu mă mai lasă să am liniştea aceea de a citi, de a savura o carte”, descrie el impactul pe care apariţia pandemiei l-a avut asupra sa. O carte pe care antreprenorul o recomandă şi crede că nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui lider e „Good to Great”, de James C. Collins.

    Legat de echilibrul dintre muncă şi viaţa personală, recunoaşte că nu a împăcat foarte bine cele două laturi, un preţ plătit pentru succesul din viaţa profesională fiind faptul că a petrecut prea puţin timp cu copiii săi – antreprenorul având un fiu şi o fiică – lucru pe care l-a realizat abia când fiica sa a plecat la studii în străinătate.

    În ciuda episoadelor tulburi pe care le-a depăşit de-a lungul timpului în plan profesional, Horia Cardoş spune că nu a ajuns totuşi niciodată, pe parcursul carierei, într-o perioadă de burnout. „Nu lucrez foarte mult, nu stau 16 ore la birou sau în faţa unui laptop – încerc să îmi prioritizez lucrurile şi să nu iau foarte multe decizii mărunte. Am fost epuizat, cum a fost cazul anul trecut sau anul acesta, cu gripa aviară, care ne-a afectat, dar altfel nu.” Antreprenorul spune că nu este genul foarte disciplinat, deşi câteodată i-ar fi de folos. „În viaţa unei companii pot să apară o sumedenie probleme. Cele mai multe, dar probleme bune, apar când compania se dezvoltă foarte repede într-un timp foarte scurt. Ce pot să vă zic e că nu mă duc la culcare cu problemele.” Deşi nu are o rutină fixă pe care o urmează, spune că în general se culcă destul de târziu şi se trezeşte la
    4 dimineaţa, dar după ce îşi analizează problemele pe care le are de rezolvat se odihneşte din nou până în jurul orei 6:45 AM. De asemenea, se duce la birou – fie în Timişoara, fie în Bucureşti, în fiecare zi. „Sunt un om ocupat, dar îmi place ce fac.” 

    În ceea ce priveşte antreprenorii pe care îi admiră, – „deşi mi-aş dori să vorbesc de antreprenori din plan local – Dines e un exemplu fabulos şi un model pentru cei din România” – cel mai important dintre aceştia este Steve Jobs. Apreciază la el felul în care a schimbat lumea: deşi nu era un tip plăcut deloc, a reuşit totuşi să îşi impună viziunea atât în faţa Consiliului de Administraţie, cât şi a echipei.

     

    „Indiferent ce veţi face în viaţă, încercaţi să lucraţi într-o companie”

    Privind retrospectiv asupra întregii cariere, dacă în 2007 a reuşit să evite, printr-o întâmplare fericită, una dintre cele mai proaste decizii pe care ar fi putut să le ia în privinţa companiei – aceea de a o vinde cu 25.000 de euro, cea mai proastă decizie liber asumată spune că a rămas înfiinţarea diviziei pentru piese de schimb destinate maşinilor agricole. „A fost o decizie insuficient documentată şi am intrat pe o piaţă în care să ajungi top 10 aveai nevoie de mult mai multe resurse decât aveam noi pentru acest proiect.” O altă afacere proastă a fost deschiderea primului Agroland Mega lângă Craiova în urmă cu cinci-şase ani. „Locaţia este proastă şi sortimentaţia nu era potrivită. Am învăţat foarte multe şi aşa am ajuns la consultanţii de retail care ne-au adus pe drumul bun. Tinerii antreprenori ar trebui să îşi caute consultanţi. Dar poate nu din prima, pentru că uneori e important să dai şi cu capul de prag, fie el de sus sau de jos”, e de părere executivul.

    O altă greşeală pe care a făcut-o, neintenţionat, e că nu s-a aflat niciodată în postura de angajat. „Nu am fost angajat. Mi-am fondat propriile companii şi toate greşelile pe care le-am făcut le-am suportat din buzunarul meu sau împreună cu asociaţii. Le spun acest lucru şi copiilor mei: indiferent ce veţi face în viaţă, încercaţi să lucraţi într-o companie – mare, mică – dar învăţaţi de la cineva. Eu am început să citesc presa economică de foarte mult timp şi am încercat să mă inspir, pentru că îmi lipseşte educaţia formală în domeniul economic.”

    Următorul pas

    Despre momentul în care va preda ştafeta, spune că îşi doreşte ca acesta să vină peste foarte mulţi ani, adăugând că nu ia în calcul vânzarea pentru că nu are niciun motiv să o facă. „Noi azi suntem la 45 de milioane  de euro la nivel de grup (cifra de afaceri estimată, consolidată la nivel de grup, la finele anului 2021 – n. red.), iar următorul pas sper să fie undeva la 100 de milioane de euro, în următorii 3-4 ani. E un obiectiv ambiţios, dar realizabil. Ştim ce avem de făcut. În aceşti trei sau patru ani mi-am propus să încep căutarea unui nou CEO. Indiferent cât aş încerca să mă mint, la peste 50 de ani nu mai ai energia de la 30 sau 40 de ani. Cred că o persoană cu calităţile necesare ar putea să facă treaba mai bine decât o fac eu. M-am şi gândit la momentul acela. Noi am zis că atunci când vom ajunge la 40 de magazine Agroland din formatul Mega în ţară vom deschide primele magazine în exterior. E un proiect de care mi-ar plăcea să mă ocup, aşa că CEO-ul pe care îl vom recruta începând de anul viitor să se ocupe de un business pe cale de a se maturiza în România.” Despre executivul care îi va lua locul spune că îşi doreşte să fie „suficient de stăpân pe sine şi în stare să mă contrazică atunci când ar crede că nu am dreptate”. 

    SCURT ISTORIC AGROLAND

    Fondată de antreprenorul Horia Cardoş în 1997, la Timişoara, cu capital 100% românesc, Agroland a ajuns în prezent cea mai mare reţea de magazine hobby farming, pet & garden din România. În 2021 compania s-a listat la BVB.Businessul are în portofoliu 250 de unităţi, aflate în 29 de judeţe, 14 dintre acestea fiind deschise sub formatul Agroland Mega, un model inovator de magazine de tip one stop shop, aflate în apropierea clienţilor, cu suprafeţe de peste 400 de metri pătraţi, de 4-5 ori mai mari decât ale actualelor magazine. Agroland înregistrează, anual, un număr de peste 2,2 milioane de clienţi. Businessul are o echipă de 220 de angajaţi şi comercializează în principal produse pentru grădinărit, animale de companie si pentru hobby farming.

    Începând cu 2013 a devenit membră a ERPA – Asociaţia Producătorilor de Păsări Rurale din Europa. De curând, Agroland a intrat pe piaţa Food preluând activitatea platformei Avicola Mihăileşti, producător de ouă de consum şi pui de o zi, care include şase ferme aflate pe o suprafaţă de 30 de hectare în judeţul Giurgiu. În prezent, aici sunt crescute peste 200.000 de păsări. Printre clienţii fermelor se află mari lanţuri de supermarketuri din ţară şi din străinătate, printre care şi Lidl România, care achiziţionează ouă de consum. Potrivit prognozelor Agroland, preluarea activităţii Avicola Mihăileşti va majora cifra de afaceri a companiei cu circa 3,5 milioane de euro în 2021, ceea ce semnifică 10% din totalul cifrei anuale de afaceri. O altă direcţie de dezvoltare a companiei Agroland este aceea a tehnologiei în agricultură şi în domenii conexe. AgTech TM by Agroland este primul program complet de incubare din România care stimulează şi susţine inovaţia în agricultură.

    Zece recomandări ale lui Horia Cardoş pentru tinerii antreprenori şi pentru cei care îşi doresc să aleagă această cale:

    1 Fondaţi o afacere când aţi găsit un produs, un serviciu, o idee de care să fiţi pasionaţi. Nu banii trebuie să fie motivaţia din spatele construirii unui business.

    2 Uitaţi-vă la acea idee şi vedeţi dacă puteţi să faceţi diferenţa în lume. Dacă îţi pui ţinte înalte, şi o ratare ar putea să arate suficient de bine. E o idee pe care am găsit-o recent într-o carte. Dacă îţi pui ţinte mediocre, nici nu are sens să te apuci din punctul meu de vedere, pentru că vei fonda un business mediocru, care nu va fi interesant nici pentru alţi investitori, nici pentru fonduri, nici pentru Bursă.

    3 Fiţi suficient de ambiţioşi în aşa fel încât să vă propuneţi de la bun început să realizaţi lucruri măreţe. „Always think big” nu e o vorbă în vânt sau un slogan de pus pe perete. E un lucru pe care trebuie să-l avem tot timpul în vedere.

    4 Fiţi curajoşi. Vor fi momente, vor fi nopţi în care veţi fi singuri şi va trebui să luaţi decizii pe care trebuie să fiţi pregătiţi să le luaţi. Decizii în care vă veţi pune, poate, în joc nu neapărat cariera, dar ceea ce aţi construit până acum. Deci trebuie să aveţi curaj pentru a vă înfrunta acele temeri.

    5 Fiţi perseverenţi şi răbdători. Un proverb – care nu trebuie luat literal – spune că, dacă ai suficientă răbdare, vei putea sta pe malul unui râu şi vei vedea curgând la vale cadavrele duşmanilor tăi. Trebuie să crezi în ideea ta, în produsul tău. Vor fi şi momente de îndoială, dar trebuie să îţi aminteşti că atunci când ai fondat compania ai crezut în ceva.

    6 Fiţi modeşti – conştienţi că forţele pieţei sunt mult mai mari decât compania voastră. Dacă eşti arogant ca şi fondator sau ca şi companie, foarte repede se va găsi un concurent care să exploateze această înfumurare şi punctele slabe. O piaţă dominată de o singură companie nu va duce neapărat la progres.

    7 Folosiţi experienţa de angajat înainte să fondaţi propria companie.

    8 Rămâneţi focusaţi.Antrepreorii văd oportunităţi peste tot. Trebuie să te opreşti din a încerca să construieşti o sumedenie de businessuri şi să te focusezi pe businessul unde ţi-ai găsit pasiunea. Ulterior, când apar nişte bani personali din dividende sau din vânzări către fonduri de investiţii, sigur, poţi să vorbeşti de o diversificare a investiţiei. Dar atât timp cât eşti ancorat în businessul pe care l-ai fondat şi care se poate confunda cu viaţa ta, până la urmă, trebuie să rămâi focusat.

    9 Unul dintre cele mai importante active ale unui fondator şi ale unei companii este onestitatea. Este mult mai profitabil să fii onest în business, să îţi respecţi partenerii.

    10 E important să fiţi pasionaţi, să ţintiţi sus, dar e important şi să aveţi viziune. Viziunea evoluează şi e treaba fondatorului să o facă înţeleasă, să o transmită echipei.

    Invitaţii Meet the CEO

    Din martie 2010, când a avut loc prima ediţie a MEET THE CEO, Business Magazin i-a avut pe copertă pe câţiva dintre cei mai importanţi CEO din România. Horia Cardoş a fost invitatul celei mai recente ediţii a MEET THE CEO organizat de Business Magazin. Participanţii la ediţiile precedente au fost:

    MEET THE CEO este un eveniment în cadru restrâns, care facilitează dialogul cu cei mai importanţi manageri din România. Pentru a afla cine sunt invitaţii ediţiei următoare şi pentru mai multe detalii despre MEET THE CEO,  accesaţi secţiunea Evenimente de pe site-ul www.bmag.ro sau sunaţi la numărul de telefon 0318.256.293.