BusinessMagazin

Tag: administratori

  • La jumatate de drum

    Administratorii ce au luat un start intarziat sau mai lent au timp inca doua luni pentru a mai recupera din diferentele uriase.
     
     Loc
    Compania
    Clienti
     1.
    ING
    762.265
     2.
    Allianz-Tiriac
    567.404
     3.
    Generali
    188.952
     4.
    Aviva
    184.853
     5.
    Interamerican
    137.631
     6.
    AIG
    123.581
     7.
    BT Aegon
    63.936
     8.
    BRD
    56.806
     9.
    BCR
    49.031
     10.
    Omniasig
    31.318
     11.
    OTP
    13.818
     12.
    Bancpost
    12.446
     13.
    Prima Pensie
    7.442
     14.
    KD
    1.149
     15.
    MKB Romexterra
    677
     16.
    AG2R
    231
     17.
    Marfin
    54
     18.
    Zepter
    0
     
    Total
    2.201.594
     
    Sursa: CSSPP, date valabile la 15 noiembrie 2007

  • GHID DE PENSII: Pensie si inca ceva

    Sistemul de pensii obligatorii, asa-numitul pilon II, nu poate asigura la varsta retragerii din munca venituri spectaculos de mari – si nici nu este, de fapt si de drept, rolul sau sa imbogateasca pe cineva, ci doar sa asigure un nivel de trai cat de cat decent. Pana una-alta, contributiile care se vor indrepta spre acest sistem sunt mici – si oricat de bine ar fi ele investite de catre administratori, castigurile nu pot fi altfel decat proportionale cu sumele investite.

    In 2008, procentul care va fi transferat dinspre sistemul public spre cel privat este de 2% din venitul brut al contributorului, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an. Astfel, in 2016 contributia la fondul de pensii privat obligatoriu va fi, potrivit legislatiei actuale, de 6% din venitul brut al participantului. Un calcul simplu arata ca, si la un venit destul de consistent de 1.000 de euro pe luna, sa spunem, contributia lunara nu este foarte mare. In contul unui participant cu un astfel de nivel de venituri s-ar aduna urmatoarele contributii: in primul an 240 de euro (corespunzator unei contributii lunare de 20 de euro), in al doilea an un total de 300 de euro (la o contributie lunara de 25 de euro) si tot asa, pana in 2016, cand contributia anuala ar fi de 720 de euro. In total, in contul respectivului participant se strang in tot acest interval (fara a pune la socoteala comisioanele percepute de administratori, randamentele obtinute prin investire si eventualele cresteri salariale) circa 4.300 de euro. O proiectie pe termen lung este insa greu de facut, in conditiile in care nivelul acestor contributii s-ar putea schimba – iar discutii in acest sens (la nivel de teorie inca) au aparut deja.

    In completarea produselor obligatorii exista – cu o oferta destul de limitata pentru moment, dar care va creste fara doar si poate in anii ce vin – si pensiile facultative. Si in acest sistem (mai permisiv in privinta categoriei de angajati care au acces la el), nivelul contributiei este limitat. Mai precis, contributia pe care o poate face un participant este limitata la 15% din venitul sau lunar brut. La acelasi exemplu al angajatului ce are un venit lunar brut de 1.000 de euro, contributia anuala pe care ar putea acesta sa o depuna pentru o pensie facultativa este de maxim 1.800 de euro. Din aceasta suma totala, legislatia actuala prevede insa o deductibilitate fiscala doar pentru maxim 200 de euro pe an. In acest moment – la doar cateva luni de la lansarea sistemului – este aproape imposibil de estimat ce venit vor aduce pensiile obligatorii si/sau facultative peste ani buni de acum inainte, cu atat mai mult cu cat acesta depinde mult de cuantumul si perioada de contributie, dar si de randamentele pe care le pot obtine administratorii de fonduri. Estimativ insa, cu o contributie lunara de 150 de euro (ca in modelul de mai sus), un barbat ce economiseste timp de 30 de ani ar putea avea o pensie de circa 4.500 de euro anual, potrivit unui instrument de calcul al Aviva.

    Pentru cei ce si-ar dori un venit mai mare si dispun de posibilitatea de a face investitii suplimentare, mai exista si alte posibilitati de plasare a banilor. Pentru fiecare dintre acestea riscul este diferit – dar pe masura si randamentul pe care il pot oferi.

    Cel mai la indemana este, pentru oricine, banalul (dar si cel mai sigur si usor de urmarit) depozit bancar. Fara a oferi randamente prea mari, depozitul bancar ofera in schimb siguranta si destul de multa predictibilitate. In medie, un depozit constituit pentru un an ofera in prezent dobanzi variabile cuprinse intre 1,3% si 5% pentru moneda europeana si 3% si 8% pentru lei. In genere, dobanda fixa este ceva mai mica, dar ofera mai multa predictibilitate pentru depunator. Trebuie insa avut in vedere ca randamentul depozitelor se impoziteaza cu 16% si exista, in plus, si diferite comisioane percepute de banca.

    Asigurarea de viata cu componenta investitionala (de tip unit-linked, cum se mai numeste) este, pentru cei ce au posibilitatea de a investi o anumita suma pe termen lung si foarte lung, un alt plasament potrivit. Practic, din contributiile lunare, o parte este folosita pentru componenta de protectie, in timp ce cea mai mare parte din prima este investita in diferite instrumente financiare. In Romania, aceste produse au un istoric suficient de indelungat pentru a oferi potentialului contributor macar o idee despre ceea ce pot sa ofere – chiar daca performantele din trecut nu sunt, nici pe departe, o garantie si pentru realizarile viitoare. Totusi, pentru a da doar cateva exemple, programul in lei cu grad scazut de risc oferit de ING Asigurari (Mixt RON) a inregistrat din decembrie anul trecut o crestere de 7,72%; programul de investitii in dolari cu risc ridicat a avut, de la acelasi moment, o crestere de 7,37%, in timp ce programul in dolari cu investitii pe piata monetara a avut o crestere de 4,5%. Programele similare ale Aviva au avut randamente intre 4,4 si 4,7% pentru lei din decembrie 2006 pana in prezent, intre 7,9% si 17,3% pentru cele in dolari si minus 3,7 si 7,31 pentru cele in euro.

    Fondurile mutuale, produse ce pot oferi la randul lor grade diferite de risc si castig, sunt o alta optiune de economisire/investire pe termen lung. De la inceputul anului si pana in prezent, randamentul mediu pe aceasta piata a fost un pic peste 12%, insa procentul variaza foarte mult in functie de gradul de risc al fondului.

    Alternativa valida pentru investitorul neexperimentat a plasamentelor facute direct pe bursa, fondurile mutuale pot oferi deschiderea spre castigurile consistente de pe piata de capital, insa, pe masura, si a pierderilor.

    Oricare ar fi, in final, modalitatile de a pune „ban peste ban“ pentru un trai mai decent la varsta pensionarii, doua lu-cruri trebuie avute in vedere de la bun inceput. In primul rand, cele mai potrivite sunt instrumentele cu scadente cat mai indelungate si randamente (cat de cat) garantate. Si, pentru ca in discutie se pune chiar traiul fiecaruia, poate ca uneori castigul mai mic este de preferat in fata unor mai riscante promisiuni de imbogatire peste noapte.

    Puncte cheie

    PENSII OBLIGATORII. Cotizarea la sistemul pensiilor administrate privat nu presupune pentru angajat niciun cost suplimentar, ci doar virarea unei parti a contributiilor de pensii (CAS) deja platite in sistemul public catre un fond de pensii administrat privat. In 2008, contributia care merge spre fondul de pensii privat va fi de 2% din salariul brut, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in urmatorii ani. Cuantumul pensiei obligatorii administrate privat se stabileste (la finele perioadei de contributii) pe baza calculului actuarial si a activului personal net aflat in contul contributorului. Activul personal din cont nu poate fi folosit decat pentru stabilirea unei pensii si in nici un alt scop. Prin lege, suma totala cuvenita pentru pensia privata nu poate fi mai mica decat valoarea contributiilor platite in decursul anilor, din care se scad penalitatile de transfer si comisioanele legale.

    PENSIE FACULTATIVA. Unul dintre avantajele pensiilor facultative sta in deductibilitatea fiscala a contributiilor – care, desi mica (maxim 200 de euro pe an), aduce din start un randament de 16% investitiei. Contributia maxima la un fond de pensii poate fi de 15% din venitul salarial brut lunar. La pensii, accesul la banii economisiti este restrictionat, in timp ce la asigurari banii pot fi retrasi oricand (chiar daca, retrasi dupa o perioada scurta de timp, aduc pierdere si nu profit). In plus, la pensii, administratorul trebuie sa garanteze macar contributiile efectuate (fara comisioane), in timp ce la asigurari, riscul este transferat total participantului.

    INVESTITII UNIT-LINKED. Asigurarile unit-linked presupun plasarea unei parti din contributie in fonduri administrate de societatea de asigurari sau de un administrator extern. In cazul acestor produse exista insa si o componenta de asigurare de viata, spre care merge o parte din contributie. In Romania, politele unit-linked au
    aparut in urma cu aproape zece ani, iar pe piata exista acum mai multe companii ce le ofera. Printre acestea se numara Interamerican, Aviva Asigurari de Viata, ING Asigurari de Viata, Allianz-Tiriac, Generali, KD Life, iar BCR Asigurari de Viata si-a anuntat intentia de a le introduce in oferta. Anul trecut, randamentele programelor de investitii unit-linked au variat intre o pierdere de peste 7% si un castig de mai bine de 30%.

    DEPOZITE BANCARE. Fara a oferi randamente foarte mari, depozitul bancar ofera siguranta si destul de multa predictibilitate. In medie, un depozit constituit pe o perioada de un an ofera in prezent dobanzi intre 1,3% si 5% pentru moneda europeana si 3% si 8% pentru lei. Randamentul depozitelor se impoziteaza cu 16% si exista, in plus, si diferite comisioane percepute de banca.

  • GHID DE PENSII: Doar de voie

    Primii administratori de fonduri facultative de pensii au fost autorizaţi încă de acum şase luni, iar primele contribuţii au început să se strângă de mai bine de patru luni – cu câteva luni înainte de data de începere a campaniei de vânzare pentru pensiile private obligatorii. Cu toate acestea, cele şapte fonduri facultative care funcţionează în prezent (aflate în administrarea a cinci societăţi) strângeau la finele lunii octombrie doar în jur de 20.000 de participanţi şi active sub 3 milioane de lei (891.000 de euro). Ritmul lent de vânzare pentru aceste produse se explică, de altfel, foarte simplu: administratorii sunt acum în plină „bătălie“ pentru atragerea clienţilor de pensii private obligatorii – produse pentru care perioada de vânzare este limitată doar până la jumătatea lunii ianuarie 2008. Este însă de aşteptat ca după încheierea campaniei de vânzare pentru produsele de pensie obligatorie, administratorii să înceapă să îşi îndrepte mai mult atenţia şi către pilonul III. Semnale există deja, multe dintre companiile de asigurare (active prin societăţi separate şi în zona pensiilor private) anunţând deja că de la anul vor intra şi pe piaţa pensiilor facultative. Nu cu multă vreme în urmă, Mircea Oancea, preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) anticipa că numărul fondurilor de pensii facultative va creşte în 2008 până la 14 – faţă de doar şapte în prezent -, mai multe companii de administrare fiind in curs de autorizare pe acest segment de piaţă.

    Deşi promovată mai puţin de către administratori până acum, pensia facultativă este un produs ale cărui beneficii pot fi chiar mai mari decât ale pensiei obligatorii private. Un calcul al administratorilor ce funcţionează pe această piaţă arată că, dacă pensia de stat poate asigura la bătrâneţe un venit de circa 30% din cel actual, pensia obligatorie poate aduce un beneficiu suplimentar de alte 30 de procente. Venitul suplimentar pe care îl pot asigura cele două componente ale sistemului de pensii (pilonul I şi respectiv pilonul II) este cumva limitat de faptul că, în aceste cazuri, cuantumul contribuţiei este ante-stabilit (şi nu poate fi suplimentat în funcţie de dorinţa contributorului). Practic, pentru pilonul II al sistemului de pensii contribuţia este stabilită prin lege la 2% din venitul brut, procent ce va creşte progresiv cu 0,5% în fiecare an, ajungând la 6% în 2016. Aceşti bani sunt însă redistribuiţi din sistemul public de pensii, diminuându-l, iar câştigul suplimentar poate să vină din randamentele pe care le obţine administratorul privat.

    Un venit suplimentar mai consistent poate fi însă asigurat de pensiile facultative – produse din aşa-numitul pilon III al sistemului. Deşi contribuţiile pe care le poate face un angajat în acest sistem sunt şi ele limitate, la 15% din venitul lunar, pentru moment, o pensie facultativă are câteva avantaje evidente. În primul rând, angajatorul poate să participe şi el cu o cotă egală cu contribuţia angajatului – pensiile fiind considerate, ca atare, un mijloc bun de fidelizare a salariaţilor. Pentru contributor, avantajul este o sumă mai mare care se strânge într-un cont individual – spre deosebire de sistemul public, în care banii se strâng într-un cont unic şi nu sunt investiţi, ci doar redistribuiţi imediat în sistem. Un al doilea avantaj al acestor produse stă în deductibilitatea fiscală pe care legea o stabileşte pentru o contribuţie maximă de 200 de euro pe an (atât pentru angajat, cât şi pentru angajator). Practic, această deductibilitate asigură contributorului din start un randament de 16% al investiţiei făcute, fără a mai pune la socoteală câştigurile pe care (cel puţin teoretic) trebuie să i le aducă plasarea acestor sume în diferite instrumente financiare. Un alt avantaj ţine de faptul că acest sistem este deschis şi angajaţilor cu vârste mai înaintate – spre deosebire de pilonul II, în care nu pot intra decât cei de maxim 45 de ani (existând obligativitate doar pentru cei de maxim 35 de ani). Pentru a obţine o pensie facultativă, clientul unui asemenea fond are doar obligaţia de a vira minim 90 de contribuţii lunare (altfel spus, de a contribui minim 7,5 ani), iar aceste contribuţii nu trebuie să fie în mod obligatoriu consecutive. În plus, fără a scădea sub un minim impus de fiecare companie în parte (ce variază în prezent între 3,5 şi 6 lei pe lună) şi un maxim de 15% din venitul lunar brut, nivelul contribuţiei poate fi crescut sau diminuat în timp, în funcţie de disponibilitatea participantului. Plata pensiei private facultative se poate face după vârsta de 60 de ani, iar legea permite şi continuarea contribuţiei după această vârstă.

    În acest moment – la doar câteva luni de la lansarea sistemului – este aproape imposibil de estimat ce venit vor aduce pensiile facultative peste ani buni de acum înainte, cu atât mai mult cu cât acesta depinde mult de cuantumul şi perioada de contribuţie. Estimări există însă, făcute de companiile ce administrează astfel de fonduri. Spre exemplu, cu o contribuţie anuală de 200 de euro realizată timp de 35 de ani, un salariat poate obţine o pensie facultativă de circa 135 de euro pe lună, eşalonată pe o perioadă de pensionare de 15 ani – calculau mai demult specialiştii de la Raiffeisen Asset Management (RAM). Calculele iau în considerare un randament mediu anual de 5%. Pe site-ul Aviva, un instrument de calcul arată că pentru a avea o pensie suplimentară de 150 de lei pe lună (1.800 de lei pe an), o femeie cu vârsta actuală de 30 de ani ar trebui să contribuie timp de 30 de ani cu o sumă lunară de 71 de lei. Aceste valori sunt însă doar orientative – dat fiind că ele depind mult de randamentul pe care vor reuşi să îl obţină prin investirea activelor administratorii. Cu titlu de exemplu, fondurile de pensii din Bulgaria au înregistrat în perioada septembrie 2005-septembrie 2007 o rată medie anuală de creştere de aproape 13%, potrivit autorităţilor din această ţară, în timp ce randamentele anuale ale fondurilor private de pensii poloneze variază între 10% şi 13,5%.

    Cu titlu de exemplu, fondul facultativ ING Clasic (unul dintre primele autorizate, în aceeaşi zi cu AZT Moderato al Allianz Ţiriac şi Pensia Mea al Aviva) avea la sfârşitul lui octombrie active în administrare de 714.600 de lei (peste 212.000 de euro) şi peste 4.500 de participanţi. Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul companiei, în ultimele trei luni evoluţia valorii unităţii de fond la ING Clasic a consemnat un plus de 1,88%. Totuşi, evoluţiile de până acum nu sunt relevante pentru mersul acestor fonduri pe termen lung, dat fiind că până în momentul în care portofoliul ajunge la un milion de lei active nete (circa 300.000 de euro), nu se aplică structura de investiţii din prospect (iar banii sunt ţinuţi în depozite bancare). Până atunci, evident, şi randamentele sunt pe măsură.

    Puncte cheie

    FONDURI FACULTATIVE. AZT Moderato, administrat de Allianz-Ţiriac, este deocamdată cel mai mare fond de pensii facultative de pe piaţă, cu 7.930 de participanţi şi active administrate de 1,26 milioane de lei. Al doilea fond administrat de Allianz-Ţiriac, AZT Vivace, cumulează 2.981 de participanţi şi active de peste 300.000 de lei. ING Asigurări de Viaţă administrează, la rândul său, două fonduri: ING Clasic (cu 4.528 de participanţi şi active de 714.603 lei) şi ING Optim (cu 1.853 de participanţi şi active de aproape 250.000 de lei). Fondul Pensia Mea, administrat de Aviva, avea la finele lui octombrie 2.231 de participanţi şi active de 344.837 de lei), BCR Prudent, administrat de BCR Asigurări de Viaţă, avea 335 de participanţi şi 45.179 de lei active, iar OTP Strateg, administrat de OTP Garancia, strângea la acelaşi moment 73 de clienţi şi active de 6.269 de lei. Cel din urmă a intrat însă „în joc“ doar de curând, respectiv în luna octombrie. Pe piaţa pensiilor facultative mai este autorizat şi Raiffeisen Asset Management, însă fondul său nu este încă avizat pentru a putea vinde.

    VIITOR. Numărul fondurilor de pensii facultative se va dubla în 2008, mai multe companii de administrare fiind în curs de autorizare pe acest segment de piaţă, anticipa recent preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), Mircea Oancea.

    CONTRIBUŢII: Prin lege, contribuţia maximă la fondurile de pensii facultative este de 15% din venitul salarial brut lunar, iar în limita a 200 euro/an contribuţiile sunt deductibile fiscal. Opţional, şi angajatorul poate contribui în contul salariaţilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro. Contribuţia netă (respectiv suma plătită de către participanţi şi/sau în numele acestora din care s-a dedus comisioanele) se transformă în unităţi de fond, într-un cont al participantului. Administratorul investeşte banii în instrumente financiare, potrivit politicii de investiţii, definită în prospectul schemei. Suma care se acumulează în contul contributorului (egală cu numărul de unităţi de fond înmulţit cu valoarea la zi a unei unităţi de fond) este activul său personal – care se transformă, după perioada legală de contribuţii, în pensie facultativă. Un contributor poate participa la oricâte fonduri de pensii facultative doreşte, legea nelimitându-i această opţiune, dar rămâne în picioare condiţia ca suma maximă a contribuţiilor să nu depăşească 15% din venitul lunar.

    PLATA PENSIEI FACULTATIVE: Contributorul are dreptul să îşi încaseze pensia facultativă dacă îndeplineşte cumulat trei condiţii: a împlinit vârsta de 60 ani, a plătit minim 90 de contribuţii lunare şi activul său este cel puţin egal cu o sumă minimă ce va fi stabilită prin lege. Dacă un participant nu îndeplineşte una dintre ultimele două condiţii, el poate să primească suma din contul său ca plată unică sau rate pe o durată de maxim cinci ani.

  • GHID DE PENSII: Cine nu e gata

    Greu de crezut, privind la rezultatele obtinute de administratori dupa doar prima luna de vanzare a pensiilor private obligatorii, ca dupa patru luni vor mai fi multi dintre cei ce ar trebui sa intre in sistemul privat de pensii care sa nu-si fi exprimat deja optiunea. Pe 15 octombrie, dupa a doua data de raportare, aproape 1,2 milioane de angajati – circa o treime din intreaga piata estimata de administratori – semnasera deja contractul cu o companie de pensii. Calculele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), ceva mai optimiste decat ale companiilor, estimeaza numarul total de clienti potentiali la aproximativ 4,5 milioane. Regulile „jocului“ spun ca toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani trebuie sa incheie un contract de pensie privata, in timp ce pentru cei de maxim 45 de ani intrarea in sistem este optionala. Pentru cei care au insa obligatia, dar nu isi exprima pana pe 17 ianuarie alegerea pentru unul dintre cei 18 administratori autorizati de CSSPP, legea prevede o redistribuire automata, prin asa-numita „loterie“.

    Repartizarea aleatorie este definita in Norma nr. 31/2007, o reglementare adoptata recent de CSSPP pentru modificarea Normei nr. 18/2007 privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat. Potrivit acestei reglementari, „loteria“ este procesul prin care persoanele eligibile in varsta de pana la 35 de ani care nu au aderat din proprie initiativa la un fond de pensii privat in termenul stabilit de legislatie (17 septembrie – 17 ianuarie 2008) sau care au semnat mai multe acte individuale de aderare sunt repartizate aleatoriu. Pana in prezent, procentul celor ce au semnat mai multe contracte, care din acest motiv au fost invalidate de catre Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS), este foarte mic: doar 2% din total. Cel mai probabil acest procent va ramane la cote destul de scazute, odata ce CSSPP a modificat modalitatea in care se face validarea finala a adeziunilor – conform noilor reglementari, in trei etape (noiembrie, decembrie si ianuarie) si nu doar o data, la final, cum era prevazut anterior. Chiar si asa, probabil ca indecisi vor mai ramane, asa cum va exista si un numar – oricat de mic – de contracte invalidate. In cazul celor aflati in aceasta situatie, in ianuarie CNPAS va organiza „loteria“, respectiv repartizarea aleatorie.

    Regulile dupa care se va desfasura aceasta procedura sunt descrise in detaliu in Norma 18 a CSSPP, modificata de Norma 31 – ambele putand fi consultate pe pagina de internet a CSSPP, la sectiunea „legislatie“. Potrivit lor, CNPAS va realiza o prima clasificare a persoanelor ce trebuie repartizate in functie de varsta, in doua intervale: persoane cu varsta intre 16 si 25 de ani si cele intre 26 si 35 ani. Fiecare dintre cele doua categorii de mai sus va fi apoi organizata in functie de gen (femei si barbati). In acest fel se organizeaza, practic, patru urne din care se face ulterior repartizarea aleatorie.

    Prima grupa de persoane ce urmeaza a fi repartizata catre fondurile de pensii, potrivit specificatiilor din norma CSSPP, este cea a femeilor cu varsta intre 16 si 25 de ani; a doua a barbatilor din acelasi interval de varsta, urmand in grupele trei si patru femeile, respectiv barbatii din cel de-al doilea interval de varsta (26-35 de ani). Prin aceasta procedura, cu extrageri repetate, se asigura distributia relativ egala a persoanelor cu anumite caracteristici (de varsta, de sex si, respectiv, speranta de viata) intre toti administratorii. Repartizarea se va face, pentru persoanele din fiecare categorie de mai sus, spre toti cei 18 administratori autorizati – direct proportional cu numarul persoanelor validate pentru fiecare fond de pensii in parte raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile. Altfel spus, fondurile ce vor reusi sa atraga in perioada de campanie cel mai mare numar de contributori vor primi si cea mai mare parte dintre indecisi.

    La finalizarea procesului de repartizare aleatorie, CNPAS valideaza persoanele repartizate pentru fiecare fond in parte si transmite companiilor lista de persoane ce le-a fost alocata. Compania este cea care, in maxim 15 zile de la primirea acestei instiintari, este obligata sa instiinteze contributorii.

    Indiferent de modul cum au ajuns sa intre in sistem – prin propria adeziune sau ca urmare a „loteriei“ – niciun contributor nu se poate transfera la un alt fond pana cand nu se realizeaza plata primei contributii. Ulterior, transferul intre fonduri se va putea face de patru ori pe an (respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie), potrivit unui proiect de norma al CSSPP supus in prezent dezbaterii publice (disponibil la sectiunea „dezbatere publica“ de pe site-ul Comisiei, cu data finala de transmitere a comentariilor pe 26.11.2007). Pentru cei ce aleg sa se transfere de la o companie la alta, penalizarea maxima ce poate fi perceputa este de 5% din activul personal al participantului in primii doi ani de la aderare, ulterior fiind gratuita. Procentul de penalizare poate diferi insa de la un administrator la altul si este prevazut in prospectul fondului. Pentru a se feri de un eventual val de plecari, majoritatea administratorilor au optat insa pentru a pastra nivelul maxim de 5%. Un motiv in plus – chiar daca transferul nu implica o penalizare fabuloasa, procentul fiind aplicat la o contributie destul de scazuta – pentru ca fiecare angajat ce are obligatia de a intra in sistem sa o faca dupa propria alegere si in deplina cunostinta de cauza.

    Puncte cheie

    IN DISCUTIE. Transferul intre fondurile de pensii private obligatorii se va putea face de patru ori pe an, respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie, potrivit unui proiect de norma al CSSPP. Penalizarea de transfer este stabilita prin lege la maxim 5% din activul personal net al participantului pentru primii doi ani, ulterior fiind zero.

    VALIDARE. Comisia de Pensii a modificat recent norma privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat, stabilind ca validarea adeziunilor are loc de trei ori pe perioada campaniei, in mod definitiv. In forma initiala, regulile cereau ca validarea contractelor semnate sa fie facuta, definitiv, doar la finele celor patru luni ale campaniei de vanzare.

    PIATA. Pe piata pensiilor private obligatorii se lupta 18 companii, care administreaza tot atatea fonduri, dupa ce CSSPP a dat unda verde si pentru Zepter Fond de Pensii. Potrivit estimarilor Comisiei, numarul total al clientilor potentiali pentru administratorii de fonduri – respectiv persoane cu varsta de pana in 45 de ani – este de 4,5 milioane. Estimarile companiilor sunt ceva mai pesimiste, vorbind despre o piata potentiala de 3-3,5 milioane de contributori.

    CONTRIBUTORI. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat sunt obligati sa intre doar salariatii cu varsta de maxim 35 de ani, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 aderarea fiind optionala. Dupa terminarea celor patru luni de vanzare stabilite de catre CSSPP, respectiv pana in ianuarie 2008, cei care aveau obligatia, dar nu si-au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleatoriu si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera oricand in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani in momentul semnarii.

    VANZATORII DE PENSII. Pe lista celor ce pot incheia contracte de pensii se inscriu: agentii de marketing ai companiilor, brokerii de pensii (companii ce au ca obiect de activitate exclusiv intermedierea de pensii private), bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj de pe Bursa. Fara exceptie, pentru a putea incheia contracte toti trebuie sa fie in prealabil autorizati de catre CSSPP, iar verificarea lor se poate face pe site-ul Comisiei, www.csspp.ro, la sectiunea „registru“. Agentii de marketing pot lucra doar pentru o companie, in timp ce brokerii de pensii pot lucra pentru oricat de multi administratori. Bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj pot desfasura activitatea de marketing pentru un singur administrator sau, dupa caz, pentru un singur broker de pensii private. In prezent, aproape 250.000 de agenti sunt autorizati sa vanda produse de pensie.

  • GHID DE PENSII: Oricate semnaturi, acelasi efect

    In forma initiala, regulile impuse de CSSPP cu privire la aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat (norma 18/2007) impuneau ca validarea contractelor semnate sa fie facuta, definitiv, doar la finele celor patru luni ale campaniei de vanzare. In decursul celor patru luni, adeziunile trimise de catre administratori, erau validate doar temporar, iar daca la o data ulterioara acestei validari aparea un al doilea contract pentru un contributor deja validat, acesta risca sa ajunga sa fie redistribuit automat prin asa-numita loterie. Modificarea, adusa saptamana trecuta prin norma 31/2007 prevede faptul ca validarea adeziunilor are loc de trei ori pe perioada campaniei in mod definitiv. Astfel, in loc de o validare finala la sfarsitul lunii ianuarie, vor avea loc trei – dupa doua, trei si respectiv patru luni de la startul campaniei de vanzare (17 septembrie). Acest lucru inseamna ca, odata ce un contract este validat de catre CSSPP, el nu mai poate fi anulat – in eventualitatea in care ar aparea un al doilea act de adeziune pentru aceeasi persoana (ca urmare a unei fraude, de exemplu). Pentru cei care, din nestiinta, ar ajunge sa semneze contracte cu mai multe fonduri de pensii, aceasta modificare inseamna, de fapt, invalidarea din start a celei de-a doua semnaturi ce ar ajunge la CSSPP.

    Modificarea operata de CSSPP elimina si „sperietoarea“ sutelor de mii de contracte cu dubla semnatura despre care, pana de curand, vorbeau mai toti administratorii. Practic, chiar si in situatia in care aceste duble semnaturi ar aparea masiv – desi statisticile de pana in prezent nu lasa sa se intrevada o asemenea situatie – primul contract semnat ramane „batut in cuie“ in portofoliul administratorului cu care a fost incheiat. Nu de putine ori, administratorii au avertizat ca, daca legislatia nu se schimba (in forma in care tocmai a facut-o) procentul contractelor cu dubla semnatura ar putea urca spre 40-50%. Totusi, dupa prima luna de vanzare – perioada in care au fost incheiate circa 1,2 milioane de contracte de pensie obligatorie – numarul semnaturilor multiple a fost aproape nesemnificativ, reprezentand sub 2% din total. Doar 15.000 de acte de aderare au fost, in aceste conditii, invalidate de catre CSSPP.

    Statisticile de vanzare prezentate de CSSPP saptamana trecuta au mai adus o surpriza, pe langa cea a numarului mic de contracte cu dubla semnatura. Din totalul actelor incheiate de cei 18 administratori activi pe piata, 37% apartin segmentului de varsta de 35-45 de ani, care nu are obligatia legala de a adera la sistemul privat de pensii. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat sunt obligati sa intre doar salariatii cu varsta de maxim 35 de ani, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 aderarea fiind optionala. Dupa terminarea celor patru luni de vanzare stabilite de catre CSSPP, respectiv pana in ianuarie 2008, cei care aveau obligativitatea, dar nu au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera in orice moment in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani. Din numarul total al contributorilor care au fost validati pana pe 15 octombrie, peste jumatate, respectiv 51,59%, sunt femei. Potrivit estimarilor Comisiei, numarul total al clientilor potentiali pentru administratorii de fonduri – respectiv persoane cu varsta de pana in 45 de ani – este de 4,5 milioane. O estimare mai optimista decat cele avansate de companii, care vad o piata potentiala de 3-3,5 milioane de contributori.

    Revenind insa la noutatile momentului, saptamana trecuta a mai adus o surpriza. Comisia de Pensii a anuntat retragerea avizului unui numar de 41 de agenti de marketing ai unui fond de pensii administrat privat, ca sanctiune pentru incalcarea dispozitiilor legale. Avizele au fost retrase chiar la solicitarea administratorului, respectiv a companiei ING Fond de Pensii. Cei 41, se spune in comunicatul CSSPP, au comis diferite tipuri de fraude – falsificarea actelor de aderare, obtinerea semnaturii participantului sub presiune, oferirea unor parti din comisioanele aferente activitatii de marketing, semnaturile au fost obtinute prin intermediar sau nu sunt ale viitorilor participanti, precum si permisiunea semnarii actelor de aderare de catre participanti in prezenta unor terte persoane, neautorizate in acest sens

    Potrivit legii, agentii de marketing nu au voie sa ofere beneficii colaterale participantilor in scopul de a-i convinge sa adere la fondul de pensii pe care il reprezinta sau sa acorde foloase pentru atragerea potentialilor participanti. In acelasi fel, nimeni nu are dreptul sa oblige un potential participant sa adere la o anumita companie sau sa interzica acest lucru.

  • GHID DE PENSII: Cat conteaza maine alegerea de azi?

    Porniti ca o tornada asupra celor 3 milioane de potentiali contributori la sistemul de pensii private obligatorii, cei peste 220.000 de agenti de marketing autorizati incearca sa convinga cu argumente din cele mai variate ca fondul pentru care lucreaza e „cel mai cel“. Rezultatele acestui asalt n-au intarziat sa se vada la data primei raportari facute de companii: dupa mai putin de doua saptamani de la startul campaniei de vanzare, la Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS) au fost validate peste 450.000 de adeziuni. Al doilea moment de validare, 15 octombrie, va aduce cel mai probabil si mai multe acte de adeziune, dat fiind ca administratorii au avut mai mult timp pentru a-si trece toate contractele semnate prin intreaga procedura de validare (destul de greoaie, de altfel). Cel putin pana in prezent, distributia contractelor validate temporar intre cei 17 administratori autorizati este extrem de inegala: primul clasat detine mai bine de jumatate, iar primii cinci strang aproape 90% din total.

    In incercarea de a strange cat mai multi contributori pentru fondul pe care il promoveaza, fiecare dintre cei 17 administratori activi mizeaza, in mesajele de marketing, pe atuuri „esentiale pentru o companie de pensii“. Conteaza, spun unii dintre ei, experienta indelungata in domeniul administrarii de pensii; ba mai mult, spun altii, conteaza certitudinea ca administratorul respectiv va fi pe piata si „maine“ sau ca are o bogata experienta in administrarea investitiilor. Sau, de ce nu, ca este activa in domeniul pensiilor private in 5-7-10 alte tari (numarul nici nu mai conteaza prea mult) sau ca in actionariatul companiei participa si institutii financiare europene recunoscute. Si tot asa, criteriul cel mai important pentru cel ce isi alege un administrator de pensii privare difera in functie de compania al carei agent incearca sa vanda. Nimic rau in asta, pana la urma, dar ce conteaza de fapt si de drept pentru un angajat care incearca acum sa isi aleaga administratorul care sa ii stranga (si investeasca) timp de 20-30 de ani banii de pensie?

    In esenta, cel mai important lucru pe care trebuie sa il aiba in vedere un angajat cu varsta de maxim 35 de ani este, pana la urma, faptul ca are obligativitatea de a adera la un fond sau altul. In cazul in care, dupa cele patru luni, cat dureaza campania de aderare (pana pe 17 ianuarie, mai precis), nu a facut nicio optiune, atunci el va fi automat redistribuit spre o companie sau alta, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Lipsa unei optiuni, asadar, lasa la voia intamplarii spre ce fond de pensii vor pleca cele 2 procente din CAS care vor fi virate anul viitor obligatoriu spre o companie sau alta, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%. Si atat timp cat redistribuirea se face aleator, iar in acest proces sunt luati in calcul toti cei 17 administratori functionali (18, probabil, pana la momentul respectiv, in conditiile in care de curand si Zepter Fond de Pensii a fost autorizat ca administrator), sansele unui contributor de a nimeri exact acolo unde nu si-ar fi dorit exista (cel putin, daca nu sunt chiar considerabile). Pericolul de a ajunge la „loterie“ este la fel de mare si pentru cei ce vor semna cu mai multi administratori – pentru ca, in cazul in care exista mai multe adeziuni facute de acelasi contributor, acesta are toate sansele sa fie distribuit, dupa 17 ianuarie, aleator.

    Cat de mult conteaza insa optiunea facuta acum pentru un fond sau altul, atat timp cat, pana la urma, nimeni nu va ramane „pe dinafara“? In esenta, fondurile seamana foarte mult unul cu celalalt, marea majoritate avand ca strategie de investitii un risc moderat si comisioane la maximele permise de lege. Exceptii fac, in privinta strategiei de investitii, Generali (care administreaza un fond cu risc ridicat) si, in privinta comisioanelor, Aviva si Interamerican (ce au anuntat, pe o perioada promotionala, ca percep comisioane mai mici). Dar, trecand peste aceste mici diferente, toate fondurile seamana intre ele; ce difera insa este experienta si renumele administratorului. Mai precis, increderea pe care o inspira (plecand de la un istoric existent sau nu pe piata romaneasca, sau, de ce nu, de la cea de pe pietele internationale) o companie sau alta. Pe de alta parte, fondurile de pensii nu pot da faliment, conform legislatiei in vigoare, astfel incat pericolul nu pare a fi foarte mare nici din aceasta directie. La fel de adevarat este ca, in timp, multi dintre administratorii mici vor ajunge sa-si vanda portofoliile catre marii jucatori – iar pentru cei ce nu vor sa ajunga sa fie „mutati“ dintr-o parte in alta, o analiza la momentul „zero“ poate ajuta.

    „Dimensiunea“ administratorului (practic numarul de clienti si activele administrare) pot insa sa conteze atunci cand vine vorba despre strategiile de plasare a contributiilor. Portofolii mai mari inseamna si active mai importante si, pe masura, posibilitatea de a face economii de scala – pe care, sub presiunea concurentei, administratorii vor opta (poate) sa le transmita (si) clientilor. Dar discutiile despre plasamente sunt inca premature, in conditiile in care primele contributii vor ajunge la administratori abia in martie-aprilie anul viitor, iar despre plasamente concrete, randamente, castiguri, economii de scala se va putea vorbi doar mult mai incolo – peste 8-10-12 luni, cel mai probabil. Acesta este, de fapt si de drept, primul moment in care, pe rezultate concrete, se va putea evalua corectitudinea unei alegeri facuta acum pentru un administrator sau altul.