BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Cum pot deveni clădirile fantomă, dar pline de istorie din Bucureşti, adevărate mine de aur pentru investitori şi chiar şi pentru dezvoltarea Capitalei

    Hotel Cişmigiu a fost o alegere preferată în 2023 atât pentru turiştii de afaceri, cât şi pentru cei de agrement, fiind apreciat în special de turiştii străini, care vin aici mai ales pentru istoria locului. Cu provocări precum creşterea costurilor operaţionale, adaptarea a fost însă esenţială pentru menţinerea profitabilităţii şi pentru acest brand simbol al Bucureştiului.

     

    Este un efort greoi şi investiţiile sunt într-adevăr mari, dar eu cred că vor fi din ce în ce mai multe. Cred că oamenii de business vor înţelege avantajele şi profitabilitatea în timp pe care o pot avea. În genul acesta de proiecte, câştigurile nu apar de azi pe mâine. Într-adevăr, investiţiile sunt mari, dar sunt proiecte care trebuie privite în pe un timp foarte lung ca investiţie şi sunt într-adevăr profitabile. Şi eu cred că se vor apărea din ce în ce mai multe astfel de investiţii în Bucureşti şi îmi doresc să se întâmple acest lucru. Există clădiri superbe care aşteaptă să fie reînviate, iar dacă toate acestea se vor întâmpla, vom avea şi noi o creştere a turismului, avem potenţialul să devenim şi noi un punct de atracţie pentru cei care doresc să-şi petreacă un city break în Bucureşti sau o vacanţă aici”, a descris Mirela Cojocaru, directorul general al Hotelului Cişmigiu, potenţialul de investiţii în clădiri simbol ale Capitalei, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

    În cadrul interviului, Cojocaru a subliniat că anul 2023 a fost cel mai bun an pentru Hotelul Cişmigiu, depăşindu-se nivelurile de performanţă din 2019. Gradul de ocupare a atins nivelul de 78%, iar veniturile din cazare şi centrul de conferinţă au ajuns la 1,9 milioane de euro. „Anul 2023 a fost pentru noi cel mai bun an. Am depăşit anul 2019, care înregistrase cele mai bune rezultate. Ne-a ajutat în primul rând traficul de turişti pe România şi de la nivel internaţional, care au fost mari, dar în acelaşi timp ne-a ajutat şi proprietatea. Ne-a ajutat poziţia, ne-au ajutat serviciile pe care le oferim”, a spus Mirela Cojocaru. Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală, care sunt foarte apreciate de turişti, în mod special turiştii străini. Unul dintre aspectele care au contribuit la aceste rezultate a fost atragerea turiştilor străini, în special cei de afaceri, care au apreciat poziţia centrală şi serviciile oferite de hotel. Totodată, există o creştere semnificativă a turiştilor de agrement care au venit să se bucure de centrul istoric al Bucureştiului, contribuind la umplerea capacităţii hotelului în zilele de weekend.

    112 euro/noapte, media preţului unei nopţi de cazare la Hotel Cişmigiu în anul 2023

    Peste 80% dintre turiştii care se cazează acolo sunt turişti străini. „În general sunt oameni de business, care au nevoie de o locaţie centrală, care să le faciliteze accesul la întâlnirile de business pe care le au aici. Dar în anul 2023, comparativ cu anii de dinainte de pandemie, am observat şi o creştere a numărului de turişti care vin în Bucureşti pentru a-şi petrece timpul liber şi nu pentru proiectele de business pe care le au aici. Evident, cel mai mare număr de turişti din această zonă sunt turiştii din Israel, care sunt  cunoscuţi ca turişti care preferă hotelurile din centrul Bucureştiului şi preferă să călătorească în Bucureşti pentru divertisment.” Cu toate acestea, Cojocaru a evidenţiat şi provocările cu care s-au confruntat, cum ar fi creşterea costurilor operaţionale cu aproximativ 20%, iar adaptarea la aceste schimbări a fost un aspect cheie pentru menţinerea profitabilităţii. În ceea ce priveşte perspectivele pentru anul 2024, a menţionat că se aşteaptă la o creştere mai mică din cauza scăderii traficului internaţional de turişti, dar îşi propun să menţină şi să îmbunătăţească performanţele din anul precedent. Referindu-se la viitor, se explorează planuri pentru renovarea hotelului, păstrând în acelaşi timp importanţa istorică a clădirii, aceasta fiind o atracţie pentru turişti.

    Hotelul Cişmigiu este deţinut de spaniolii de la Hercesa. Ei au achiziţionat clădirea în 2004 şi hotelul a fost deschis în 2012: „S-a lucrat foarte mult, investiţia a fost mare, clădirea a fost reconsolidată integral pentru că nu nu mai putea fi salvată. A fost păstrată faţada istorică şi practic este la bază o clădire nouă şi foarte solidă”.

    În următoarea perioadă şi-au propus să înceapă un nou plan de investiţii: „Analizăm să ajungem la varianta finală a acestui plan. Intenţionăm să facem o renovare în hotel.”  

    Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală.

    Carte de vizită Mirela Cojocaru, director general, Hotel Cişmigiu

    1. A acumulat peste 18 ani de experienţă în industria ospitalităţii şi management în Bucureşti;

    2. A evoluat în cadrul Hotelului Cişmigiu timp de 8 ani şi 3 luni, îndeplinind roluri de la Sales & Marketing Manager la Hotel Director;

    3. A ocupat poziţii de conducere la RIN Hotels timp de 6 ani şi 1 lună, concentrându-se pe managementul achiziţiilor publice;

    4. A studiat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu un masterat în Dezvoltare şi Promovare Turistică şi o licenţă în Geografie şi Geologie;

    5. Are expertiză în vânzări, marketing şi management operaţional, cu o atenţie deosebită la inovare şi adaptabilitate într-o industrie în schimbare constantă.

    Sursa: LinkedIn

     

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul ZF Real Estate by Storia.ro:

     

    Cum a fost anul 2023 pentru industria turismului?

    Anul 2023 a fost foarte dificil, în mod special în gestionarea cheltuielilor, deşi am înregistrat venituri mai mari ca în 2019. Cheltuielile au fost la fel de mari. Majoritatea proprietăţilor nu au reuşit să atingă profitul din 2019, noi am reuşit să-l depăşim puţin. Aceasta a fost marea provocare pentru întreaga industrie, să putem gestiona toate creşterile de preţuri care au început spre finalul anului trecut (2022) şi au continuat anul acesta (2023). De la serviciile principale până la soluţiile de curăţenie – toate s-au scumpit în medie cu undeva la 20%. Dar pandemia a venit şi ea cu un lucru bun – ne-a învăţat să ne uităm mai bine la cheltuieli, să ne reorganizăm modul de lucru şi procedurile de lucru astfel încât să putem opera hotelul cu cheltuieli mult mai bine gestionate. Iar aceste lecţii ne-au prins bine.

    Ce înseamnă să păstrezi un astfel de nume simbol pentru industria hotelieră a Capitalei?

    Este un avantaj din punctul meu de vedere, este şi o mândrie şi o onoare să fiu responsabilă de gestionarea unei astfel de clădiri cu o istorie impresionantă şi faptul că avem peste 80% dintre turişti, turişti străini. Istoria clădirii este importantă pentru ei – ei au această cultură şi apreciază foarte mult genul acesta în momentul în care îşi caută cazare pentru sejurul din Bucureşti.

    Cum va fi anul 2024 pentru industrie?

    Din toate informaţiile pe care le am şi analizele pe care le-am făcut, se pare că va fi o scădere la nivel de trafic de turişti la nivel mondial, nu doar în România, ceea ce înseamnă că nu suntem foarte optimişti că putem depăşi cu mult cifra de afaceri înregistrată anul acesta. Creşterea va exista, dar va fi destul de de mică. Ne dorim să păstrăm şi poate doar un pic să depăşim cifra de anul acesta, pentru că nu cred că vom mai avea acelaşi trafic de turişti pe care l-am avut în 2022 şi 2023.

  • Real Estate. Cum să faci business dintr-un simbol al Capitalei?

    Hotel Cişmigiu a fost o alegere preferată în 2023 atât pentru turiştii de afaceri, cât şi pentru cei de agrement, fiind apreciat în special de turiştii străini, care vin aici mai ales pentru istoria locului. Cu provocări precum creşterea costurilor operaţionale, adaptarea a fost însă esenţială pentru menţinerea profitabilităţii şi pentru acest brand simbol al Bucureştiului.

     

    Este un efort greoi şi investiţiile sunt într-adevăr mari, dar eu cred că vor fi din ce în ce mai multe. Cred că oamenii de business vor înţelege avantajele şi profitabilitatea în timp pe care o pot avea. În genul acesta de proiecte, câştigurile nu apar de azi pe mâine. Într-adevăr, investiţiile sunt mari, dar sunt proiecte care trebuie privite în pe un timp foarte lung ca investiţie şi sunt într-adevăr profitabile. Şi eu cred că se vor apărea din ce în ce mai multe astfel de investiţii în Bucureşti şi îmi doresc să se întâmple acest lucru. Există clădiri superbe care aşteaptă să fie reînviate, iar dacă toate acestea se vor întâmpla, vom avea şi noi o creştere a turismului, avem potenţialul să devenim şi noi un punct de atracţie pentru cei care doresc să-şi petreacă un city break în Bucureşti sau o vacanţă aici”, a descris Mirela Cojocaru, directorul general al Hotelului Cişmigiu, potenţialul de investiţii în clădiri simbol ale Capitalei, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

    În cadrul interviului, Cojocaru a subliniat că anul 2023 a fost cel mai bun an pentru Hotelul Cişmigiu, depăşindu-se nivelurile de performanţă din 2019. Gradul de ocupare a atins nivelul de 78%, iar veniturile din cazare şi centrul de conferinţă au ajuns la 1,9 milioane de euro. „Anul 2023 a fost pentru noi cel mai bun an. Am depăşit anul 2019, care înregistrase cele mai bune rezultate. Ne-a ajutat în primul rând traficul de turişti pe România şi de la nivel internaţional, care au fost mari, dar în acelaşi timp ne-a ajutat şi proprietatea. Ne-a ajutat poziţia, ne-au ajutat serviciile pe care le oferim”, a spus Mirela Cojocaru. Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală, care sunt foarte apreciate de turişti, în mod special turiştii străini. Unul dintre aspectele care au contribuit la aceste rezultate a fost atragerea turiştilor străini, în special cei de afaceri, care au apreciat poziţia centrală şi serviciile oferite de hotel. Totodată, există o creştere semnificativă a turiştilor de agrement care au venit să se bucure de centrul istoric al Bucureştiului, contribuind la umplerea capacităţii hotelului în zilele de weekend.

    112 euro/noapte, media preţului unei nopţi de cazare la Hotel Cişmigiu în anul 2023

    Peste 80% dintre turiştii care se cazează acolo sunt turişti străini. „În general sunt oameni de business, care au nevoie de o locaţie centrală, care să le faciliteze accesul la întâlnirile de business pe care le au aici. Dar în anul 2023, comparativ cu anii de dinainte de pandemie, am observat şi o creştere a numărului de turişti care vin în Bucureşti pentru a-şi petrece timpul liber şi nu pentru proiectele de business pe care le au aici. Evident, cel mai mare număr de turişti din această zonă sunt turiştii din Israel, care sunt  cunoscuţi ca turişti care preferă hotelurile din centrul Bucureştiului şi preferă să călătorească în Bucureşti pentru divertisment.” Cu toate acestea, Cojocaru a evidenţiat şi provocările cu care s-au confruntat, cum ar fi creşterea costurilor operaţionale cu aproximativ 20%, iar adaptarea la aceste schimbări a fost un aspect cheie pentru menţinerea profitabilităţii. În ceea ce priveşte perspectivele pentru anul 2024, a menţionat că se aşteaptă la o creştere mai mică din cauza scăderii traficului internaţional de turişti, dar îşi propun să menţină şi să îmbunătăţească performanţele din anul precedent. Referindu-se la viitor, se explorează planuri pentru renovarea hotelului, păstrând în acelaşi timp importanţa istorică a clădirii, aceasta fiind o atracţie pentru turişti.

    Hotelul Cişmigiu este deţinut de spaniolii de la Hercesa. Ei au achiziţionat clădirea în 2004 şi hotelul a fost deschis în 2012: „S-a lucrat foarte mult, investiţia a fost mare, clădirea a fost reconsolidată integral pentru că nu nu mai putea fi salvată. A fost păstrată faţada istorică şi practic este la bază o clădire nouă şi foarte solidă”.

    În următoarea perioadă şi-au propus să înceapă un nou plan de investiţii: „Analizăm să ajungem la varianta finală a acestui plan. Intenţionăm să facem o renovare în hotel.”  

    Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală.

    Carte de vizită Mirela Cojocaru, director general, Hotel Cişmigiu

    1. A acumulat peste 18 ani de experienţă în industria ospitalităţii şi management în Bucureşti;

    2. A evoluat în cadrul Hotelului Cişmigiu timp de 8 ani şi 3 luni, îndeplinind roluri de la Sales & Marketing Manager la Hotel Director;

    3. A ocupat poziţii de conducere la RIN Hotels timp de 6 ani şi 1 lună, concentrându-se pe managementul achiziţiilor publice;

    4. A studiat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu un masterat în Dezvoltare şi Promovare Turistică şi o licenţă în Geografie şi Geologie;

    5. Are expertiză în vânzări, marketing şi management operaţional, cu o atenţie deosebită la inovare şi adaptabilitate într-o industrie în schimbare constantă.

    Sursa: LinkedIn

     

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul ZF Real Estate by Storia.ro:

     

    Cum a fost anul 2023 pentru industria turismului?

    Anul 2023 a fost foarte dificil, în mod special în gestionarea cheltuielilor, deşi am înregistrat venituri mai mari ca în 2019. Cheltuielile au fost la fel de mari. Majoritatea proprietăţilor nu au reuşit să atingă profitul din 2019, noi am reuşit să-l depăşim puţin. Aceasta a fost marea provocare pentru întreaga industrie, să putem gestiona toate creşterile de preţuri care au început spre finalul anului trecut (2022) şi au continuat anul acesta (2023). De la serviciile principale până la soluţiile de curăţenie – toate s-au scumpit în medie cu undeva la 20%. Dar pandemia a venit şi ea cu un lucru bun – ne-a învăţat să ne uităm mai bine la cheltuieli, să ne reorganizăm modul de lucru şi procedurile de lucru astfel încât să putem opera hotelul cu cheltuieli mult mai bine gestionate. Iar aceste lecţii ne-au prins bine.

    Ce înseamnă să păstrezi un astfel de nume simbol pentru industria hotelieră a Capitalei?

    Este un avantaj din punctul meu de vedere, este şi o mândrie şi o onoare să fiu responsabilă de gestionarea unei astfel de clădiri cu o istorie impresionantă şi faptul că avem peste 80% dintre turişti, turişti străini. Istoria clădirii este importantă pentru ei – ei au această cultură şi apreciază foarte mult genul acesta în momentul în care îşi caută cazare pentru sejurul din Bucureşti.

    Cum va fi anul 2024 pentru industrie?

    Din toate informaţiile pe care le am şi analizele pe care le-am făcut, se pare că va fi o scădere la nivel de trafic de turişti la nivel mondial, nu doar în România, ceea ce înseamnă că nu suntem foarte optimişti că putem depăşi cu mult cifra de afaceri înregistrată anul acesta. Creşterea va exista, dar va fi destul de de mică. Ne dorim să păstrăm şi poate doar un pic să depăşim cifra de anul acesta, pentru că nu cred că vom mai avea acelaşi trafic de turişti pe care l-am avut în 2022 şi 2023.

  • Ca o vedetă

    Cine caută cu atenţie pe unele site-uri folosite de turişti pentru a-şi aranja cazare prin mai toată lumea poate găsi gazde mai aparte, la care, în mod normal, nu şi-ar închipui că ar fi posibil să ajungă. Aceste gazde, scrie Wall Street Journal, sunt diferite vedete care-şi scot temporar la închiriat în scop turistic casele de vacanţă sau alte proprietăţi pe care nu le folosesc o perioadă.

    Spaţiile de cazare la vedete acasă sunt disponibile prin intermediul unor platforme ca Booking.com sau Airbnb, iar cei care le folosesc nu au voie să se laude dând detalii din timpul şederii lor şi trebuie să semneze acorduri de confidenţialitate în acest sens înainte de începerea sejurului.

    Platformelor specializate în intermedierea spaţiilor de cazare le surâde ideea de a-şi adăuga în portofoliul de gazde vedete, pentru că astfel îşi îmbunătăţesc imaginea şi atrag noi tipuri de clienţi, cum ar fi cei fascinaţi de viaţa celor bogaţi şi celebri. Celebrităţile participante sunt, pe de o parte, recompensate pentru acest lucru, chiar dacă platformele refuză să dezvăluie sume, şi, în plus, pot folosi această colaborare pentru a-şi promova brandul. De exemplu, actriţa Gwyneth Paltrow lasă în baia locuinţei oferite spre închiriere turiştilor în Montecito, California, produse de la compania sa, Goop, iar Martha Stewart îşi întâmpină oaspeţii, care, în timpul şederii lor la proprietatea sa de închiriat, pot beneficia de brunch cu ea şi o lecţie de confecţionat decoraţiuni. La rândul lor, Ashton Kutcher şi Mila Kunis şi-au pus pe Airbnb casa de pe plajă din Santa Barbara şi întâmpină ei înşişi oaspeţii, în timp ce producătorul muzical american DJ Khaled şi-a scos la închiriat tot pe aceeaşi platformă camera în care îşi ţine colecţia de pantofi sport. Pe lângă ocazia de a-i admira colecţia impresionantă şi a dormi alături de ea, oaspeţii au parte şi de o plimbare gratuită în maşină cu şofer la cumpărat, bineînţeles, de pantofi sport.

  • Un antreprenor care avea o companie de software si calatorea in toata tara a gasit solutia pentru infrastructura deficitara din Romania. Solutia gasita l-a ajutat chiar sa isi faca un nou business

    Vulturaşul este prima şcoală de zbor declarată din România, fapt care se vede în însuşi numărul de înregistrare – DTO0001. Este un proiect născut în 2019, din pasiunea lui Ionuţ Dorel Motoi pentru avioane şi din nesaţul senzaţiei de libertate pe care doar zborul poate s-o ofere.

    Acum şase ani, am terminat cursurile de PPL (licenţă de pilot privat), avându-l ca instructor pe domnul Ioan Postolache, capul de formaţie al iacărilor acrobaţi, prima formaţie privată de zbor acrobatic din România. Împreună cu el am fondat acest business.”

    Ionuţ Dorel Motoi avea o companie de dezvoltare de software şi avea nevoie să călătorească frecvent în România. Cum variantele de deplasare rutieră nu erau în cele mai bune condiţii, s-a gândit că ar fi mult mai eficient să circule pe cale aeriană, dar fără să depindă de orarele de zbor. Aşa că s-a înscris la şcoala de zbor de la Tuzla, iar când a absolvit-o şi-a pus în gând să-şi cumpere propriul avion. „Domnul Postolache mi-a zis: «Păi, Dorele, de ce nu îţi iei tu un avion de acrobaţie care să zboare şi repede?» M-am uitat la el şi mi-am dat seama că era o superidee, mai ales că tocmai ce zburasem cu el în YAK-ul dansului acrobatic şi mi s-a părut ceva senzaţional, de vis, ceva ce nu avea nicio treabă cu zborul clasic!”

    A început aşadar căutările şi a găsit, într-un sat din Germania, un avion cu puţine ore de zbor la activ, în stare bună, pe care l-a testat şi l-a cumpărat. Următorul pas a fost înfiinţarea şcolii de zbor Vulturaşul, lecţiile de acrobaţie primindu-le tot de la Ioan Postolache. Investiţiile au depăşit
    250.000 de euro.

    „Mi-am dat seama repede că ceea ce învaţă un pilot în şcoala de pilotaj este exact ceea ce învăţăm cu toţii la şcoala de condus maşina, adică să conduci în condiţii normale. Ce ne facem însă când ajungem din greşeală într-o situaţie riscantă în care avionul nu mai zboară aşa cum ar trebui? Atunci ne trebuie pregătire, iar cea mai bună pregătire mi-am dat seama că este cea făcută pentru zborul acrobatic, care conţine toate elementele şi situaţiile prin care poate trece un avion.”

    Dobândirea ratingului de acrobaţie costă 2.200 de euro, iar preţul unei experienţe de zbor pentru nonpiloţi este 1.800 de lei.

    Cei doi fondatori se asigură că fiecare cursant care trece pe la Vulturaşul şi devine pilot acrobat are toate cunoştinţele necesare pentru a fi pregătit în orice situaţie. Pentru cei care nu au experienţa pilotajului, şcoala oferă experienţe în cadrul zborurilor cadou, iar cei care sunt deja piloţi se pot califica pentru zborul acrobatic, obţinând ratingul necesar.

    „Nu avem angajaţi, noi suntem propriii angajaţi. De curând, mi-am luat şi eu licenţa de pilot instructor de clasă în acrobaţie.”

    Vulturaşul a adus în 2022 o cifră de afaceri de 300.000 de lei şi un profit net de 100.000 de lei. Dobândirea ratingului de acrobaţie costă 2.200 de euro, iar preţul unei experienţe de zbor pentru nonpiloţi este 1.800 de lei. Cel mai adesea, clienţi sunt oamenii de afaceri din România şi din Europa, dar şi orice persoană fizică ce îşi doreşte să experimenteze senzaţia unui zbor acrobatic.

    „Căutăm să mai achiziţionăm un avion şi apoi să lansăm un program pentru a putea ajuta clienţii să ajungă piloţi de la zero. Programul va fi unul exclusivist şi dedicat doar piloţilor privaţi, care vor să fie pregătiţi să zboare în siguranţă şi cu stil.”

    Parcursul lui Ionuţ Dorel Motoi în antreprenoriat a început în 2005, experienţa lui fiind în principal în industria software. Împreună cu soţia lui, deţine şi o unitate de cazare în Tuzla, înLan, fiind şi fondatorul aplicaţiei de valeţi auto Valetino şi al aplicaţiei destinate spălătoriilor self wash SPLM.

    Din toate încercările de antreprenor de până acum, cofondatorul Vulturaşul a înţeles, printre altele, că cele mai mari dificultăţi le pun gestionarea businessului la nivel financiar, costurile de întreţinere a aeronavei fiind foarte mari.

    „Fonduri europene nu am reuşit să identificăm pentru a ne dezvolta”, spune el.  

    „Căutăm să mai achiziţionăm un avion şi apoi să lansăm un program pentru a putea ajuta clienţii să ajungă piloţi de la zero. Programul va fi unul exclusivist şi dedicat doar piloţilor privaţi, care vor să fie pregătiţi să zboare în siguranţă şi cu stil.“ Ionuţ Dorel Motoi, cofondator, Vulturaşul

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Poufarine – atelier de papetărie (Bucureşti)

    Fondatoare: Roxana Marghescu

    Investiţii: 10.000 de euro

    Prezenţă: online şi la târguri

    AE Shoes – brand de încălţăminte (Bucureşti)

    Fondatoare: Andreea Enache

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: aproape 300.000 de lei (60.000 de euro)

    Prezenţă: online şi la Urban Hub Bucureşti

    Turbo Cafe – cafenea (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Mihai Matei şi Vlad Florian Andrei

    Investiţii: 80.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 500.000 de lei (100.000 de euro)

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Smart Key Romania – chei inteligente pentru maşini (Cluj-Napoca)

    Fondator: Marian Ghiliciu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 600.000 de lei (120.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    ATV Măguri-Răcătău – centru de închiriere de ATV-uri (jud. Cluj)

    Fondator: Marin Pleşa

    Investiţie iniţială: peste 30.000 de euro

    Cifră de afaceri: 4.000 de euro

    Prezenţă: Măguri-Răcătău, jud. Cluj

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cine este brăileanul cu afaceri de milioane de euro ce readuce la viaţă una dintre primele staţiuni înfiinţate în România în anul 1879, cu un potenţial turistic uriaş

    Cu gândul la gloria turistică de altădată, antreprenorul brăilean Vasile Dogărescu şi-a propus să pună din nou pe harta europeană a staţiunilor balneoclimaterice Lacul Sărat. A investit peste 20 de milioane de euro într-un proiect ce cuprinde cabinete medicale, camere de cazare şi facilităţi recreative, ce vor genera venituri de 3 milioane de euro după doar doi ani de funcţionare. Ambiţiile antreprenorului care are în portofoliu şi un lanţ de benzinării, cât şi afaceri în agricultură, nu se opresc însă aici. 

    Vasile Dogărescu face parte din generaţia antreprenorilor români care au intrat în afaceri în 1990: a început atunci să vândă produse alimentare, după care a deschis prima brutărie, apoi şi pe cea de-a doua. De la brutărie a apărut necesitatea materiei prime, astfel că în anul 1996 a început şi să cultive teren agricol pentru cele două brutării şi mori dezvoltate. În anul 1997, a început un nou business, respectiv o reţea de distribuţie pe plan local a carburanţilor. „Astăzi avem două linii de business separate, una pentru distribuţia de carburant şi cealaltă pentru lucrarea terenului agricol.”

    Investiţia în turism a început-o însă în 2022: „Motivaţia a venit din faptul că fiind brăilean cunosc valoarea Lacului Sărat şi am vrut să investim, să fim un business diferit, să investim în sănătatea oamenilor. Lacu Sărat a avut o istorie foarte frumoasă – este printre primele staţiuni care au fost înfiinţate, odată cu Govora şi Călimăneşti. Începând cu anul 1879, a fost o staţiune care a avut un renume destul de bun până la Revoluţie, iar din 1990 a intrat într-un picaj”.

    Antreprenorul brăilean şi-a propus astfel să revigoreze zona – iar după un an de zile de concept, proiectare, în 2018 a început implementarea proiectului său de suflet, a cărui construcţie s-a desfăşurat şi în condiţii „pandemice”: „A fost şi bine, şi rău – bine fiindcă că ne-am dat seama că am fost vizionari cu conceptul nostru de business. Odată cu pandemia ne-am dat seama că am fost vizionari. Ştim cu toţii că pandemia ne-a resetat într-un fel şi oamenii se gândesc mai mult la sănătatea lor individuală şi asta ne-a bucurat. Pe de altă parte, au existat întârzieri în partea de construcţii. Contractele erau însă derulare, fără posibilitatea de upgrade la valori şi atunci impactul financiar nu a fost semnificativ”.

    Valoarea investiţiei în proiect a ajuns la peste 20 de milioane de euro, din care 90% au reprezentat surse proprii ale antreprenorului şi 10% cofinanţare bancară. Când vine vorba de provocări, antreprenorul se referă mai ales la recrutarea forţei de muncă: „Nefiind într-o zonă turistică, nu ne este uşor să aducem oameni calificaţi, şi aici mă refer în primul rând la top management, dar şi la personal; am depăşit însă această problemă”. O altă provocare ţine de faptul că zona nu este recunoscută ca destinaţie turistică: „Majoritatea turiştilor ne întreabă: Ce să facem noi la Brăila? În afară de proiectul pe care noi l-am dezvoltat, va trebui să investim şi în direcţia promovării zonei, astfel încât oamenii să înţeleagă ce găsesc la Brăila, pentru că există atracţii turistice şi aici”. În analiza pe care au făcut-o înainte de lansarea businessului, au realizat că pot ţinti deopotrivă clienţi din Bucureşti (având în vedere o distanţă care poate fi parcursă în circa două ore şi jumătate), cât şi pe cei din zona de nord a Moldovei. „Ne-am propus să valorificăm apa sărată şi nămolul, astfel că avem aici 60 de cabinete medicale, unde putem să tratăm peste 300 de persoane în acelaşi timp, iar în ceea ce priveşte numărul de camere – sunt 185 de camere şi şi apartamente. De asemenea, avem şi patru săli de conferinţe care pot găzdui simultan 1.000 de participanţi; precum şi şase restaurante, unde ar putea fi serviţi toţi cei prezenţi la conferinţe şi cei care sunt în hotel. În exterior se află trei piscine cu exterioare, dintre care una cu apă sărată şi 1.000 de şezlonguri.”

    Principala sursă de venituri vine în prezent din zona companiilor, care organizează team buildinguri, însă în ceea ce îi priveşte pe turiştii individuali, aceştia au între 35 şi 50 de ani. Preţurile pentru cazare sunt de aproximativ 500 de lei/noapte pentru doi adulţi, iar în ceea ce priveşte tratamentele oferite, pachetele care includ două-trei proceduri costă 250/320 lei pentru o persoană. În primul an de funcţionare au ajuns la venituri de 1,3 milioane de euro, iar pentru anul în curs anticipează o creştere de 70%: „Dacă anul trecut ne-au trecut pragul aproximativ 10.000 de oaspeţi, anul acesta am avut 17.000. Sperăm ca până la sfârşitul anului să trecem peste 3 milioane de euro ca venituri”.

    Dacă în primă fază şi-au propus să dezvolte popularitatea zonei în rândul turiştilor români, Vasile Dogărescu este încrezător că în curând şi străinii vor ajunge mai des la Brăila: „Există o directivă europeană care funcţionează de mai bine de 10 ani, unde unităţile de asigurare pot să-şi trimită asiguraţii în oricare ţară din Uniunea Europeană să-şi facă tratamentele medicale – decontarea să fie făcută de ţara de origine. Aici ar trebui ca Ministerul Sănătăţii să dea girul asupra unei proceduri de acreditare a unităţilor cu profil balnear. După ce vom avea acest protocol şi aceste acreditări, sperăm să avem foarte mulţi turişti din afara ţării şi atunci vom avea deci un mix. Şi în prezent avem însă turişti străini, inclusiv din Statele Unite.” De ce ar trebui ca antreprenorii români să investească în businessuri similare, în locurile lor de origine? „De multe ori ai o neîncredere în autorităţi, în tot ce vezi că se întâmplă, dar până la urmă cred că merită să investim. O zonă nu poate fi dezvoltată de nimeni altcineva decât de antreprenorii care performează acolo. Dacă noi nu suntem primii care luăm iniţiativa şi nu investim, nu doar financiar, dar şi în materie de încredere, nu cred că vom reuşi. Dacă aloci foarte mult timp şi dacă mai pui şi suflet în afacere, cred că deja proiectul poate să fie unul de succes.”  

     

    Carte de vizită Vasile Dogărescu:

    1. Antreprenorul Vasile Dogărescu a intrat în business în anii ’90 şi deţine lanţul de benzinării Eldomir, dar şi  alte afaceri din domeniul agricol, adunate sub acelaşi brand;

    2. Reunite sub umbrela Eldomir Impex, afacerile antreprenorului au ajuns anul trecut la venituri de apro­ximativ 31,2 milioane de lei, un profit net de 7 mi­lioane de lei şi un număr mediu de 90 de salariaţi, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile;

    3. Proiectul Alma Health & Spa Retreat, lansat în 2020, deţine ca element central o unitate de tratament dispusă pe o suprafaţă de 2.500 de metri pătraţi şi care cuprinde 60 de cabinete individuale de tratament, piscină cu apă sărată şi săli de kinetoterapie;

    4. Totodată, Alma Health & Spa Retreat include şi o plajă privată cu 1.000 de şezlonguri, dar şi un aquapark cu 5 tobogane cu apă, 3  piscine, dintre care una cu apă sărată din Lacul Sărat, una  cu apă dulce şi una pentru copiii de până la 3 ani;

    4. Serviciile resort-ului sunt completate printr-un centru de evenimente şi conferinţe cu capacitate de până la 1.000 de participanţi, 3 săli de conferinţă, un ballroom, dar şi restaurante cu spaţii generoase, lumină naturală şi acces la terase.

  • Vezi cum poţi merge într-unul dintre cele mai luxoase locuri de pe pământ fără să plăteşti o avere – GALERIE FOTO

    Deşi atrage de la an la an un număr tot mai mare de turişti şi expaţi deopotrivă, Dubaiul este privit în continuare cu reticenţă de mulţi, care îl consideră prea îndepărtat, prea scump şi prea greu de vizitat pe cont propriu. Lucrurile nu stau însă deloc aşa.

    Un oraş al recordurilor şi al luxului, Dubaiul reprezintă o alternativă ideală la city break-urile de prin Europa, mai ales în sezonul rece, când Bătrânul Continent e încă acoperit de zăpadă şi scuturat de ploi şi vânturi reci.

    Tot pentru a scăpa de temperaturile scăzute am ales şi eu să îl vizitez, în urmă cu un an, la final de aprilie. Cu toate că, în primă instanţă, din cauza preţurilor piperate al biletelor de avion am fost cât pe ce să renunţ la a-mi petrece Paştele în Emirate, după un scurt research am găsit alternativa ideală: plecare de pe aeroportul din Sofia (110 euro/persoană zborul dus-întors – de reţinut că asta era înainte de explozia preţurilor), unde am ajuns cu maşina, dar spre care există acum zboruri low-cost extrem de accesibile, chiar şi la 25 de euro dus-întors.

    Am ajuns în Sofia în miez de noapte, în seara dinaintea călătoriei, iar dimineaţa, când am deschis ochii trezită de alarma telefonului, am avut parte de un spectacol feeric şi cât se poate de neaşteptat: în faţa ferestrei, muntele Vitoşa, la poalele căruia se întinde capitala vecină, fusese îmbrăcat într-un strat gros de zăpadă, iar afară încă ningea ca în poveşti, deşi în câteva zile urma să intrăm deja în luna mai.

    Condiţiile meteo i-au luat pe nepregătite şi pe operatorii aerieni, aşa că decolarea avionului nostru a avut o întârziere de peste o oră. Cu gecile subţiri de primăvară, sub care dârdâiam incontrolabil, am plecat în viteză spre ţările calde. Unde ne aştepta o vreme toridă, cu vreo 35 de grade în termometre.

    Pentru că aveam doar patru zile la dispoziţie şi trecuse mult timp de la ultima vizită pe malul mării, ardeam de nerăbdare nu doar să explorăm oraşul, dar şi să ne răsfăţăm cu o zi la plajă. Şi le-am făcut pe amândouă, cu vârf şi îndesat. Ce poţi face timp de patru zile în Dubai?

    Ştiaţi că?

    Œ Românii nu au nevoie de viză pentru a vizita Emiratele;

     Dubaiul deţine cele mai multe recorduri mondiale;

    Ž Astăzi unul dintre cele mai opulente oraşe din lume, în urmă cu 200 de ani Dubaiul era doar un sat de pescari.

    Cu nisipul „de-acasă”

    Luând în calcul soarele dogoritor de la orele dimineţii, am renunţat rapid la ideea de a ne începe peregrinarea prin capitala Emiratelor în prima parte a zilei, luând în schimb calea plajei. Am ales la întâmplare, şi foarte inspirat, plaja publică, pustie şi artificială Jumeirah, „tapetată” cu nisip alb, transportat din deşertul Dubai. Am rămas aici preţ de câteva ore, pentru a testa apele calde ale Golfului Persic. În ciuda zvonurilor auzite înainte de sosire, nu a fost nicio problemă în a ne bucura de soare în costum de baie, deşi nu ne aflam pe o plajă privată. Dacă în prima zi am profitat de umbra unui palmier răzleţ, în cea de-a doua vizită pe malul mării aveam să închiriem un şezlong, deloc ieftin, însă imperios necesar pentru temperaturile de afară: în jur de 70 de lei fiecare, cu umbrela adiacentă.

    În apropierea aceleiaşi plaje am avut norocul de a da peste un Filli – un lanţ local de fast-food-uri cu mâncare delicioasă, pe care îl descoperisem încă din seara sosirii, în apropiere de hotel, şi unde am descoperit cel mai gustos milkshake cu fistic testat vreodată.

    La mică depărtare se profila suplu, dar ascuns parţial de un alt hotel în construcţie, faimosul Burj al-Arab, singurul hotel de şapte stele din lume, în care vă puteţi caza pentru „modesta” sumă de 6.000-10.000 de lei pe noapte.

    La această primă vizită ne-am cazat la Flora al Barsha, un hotel de patru stele, unde o cameră dublă imensă, cu mic dejun inclus şi transport gratuit la plajă costa 52 de euro (anul acesta preţul a crescut, şi se situează între 65-135 de euro/noapte). Amplasat în vecinătatea mallului Emirates – cel mai mare din lume, dar şi în apropierea staţiei de metrou – după părerea mea un „must” când ajungi în Dubai, a reprezentat o alegere cât se poate de inspirată. Asta spre deosebire de cazarea aleasă în cea de-a doua vizită – un hotel situat în cartierul Deira, pe care vă recomand să îl evitaţi ca zonă de înnoptare.Turism la înălţime

    Pe la amiază ne-am făcut curaj să luăm oraşul la pas. În Dubai, aproape totul este la înălţime, la propriu şi la figurat. La înălţimea aşteptărilor, dar şi la înălţimi ameţitoare deasupra solului, fie că vorbim de atotcunoscuta Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, ori la terenul de tenis – helipad situat, şi el, la cea mai mare înălţime de pe glob, unde au venit să facă schimb de mingi, la un amical, Federer şi Agassi. Cu „înălţimea sa”, Burj Khalifa, ne-am început şi noi seria de obiective vizitate, nu înainte de a străbate imensul Dubai Mall, prin care ajungeai, inevitabil, dacă alegeai metroul ca mijloc de transport. Calea de acces în mall era înţesată cu mici magazine în care erai invitat zgomotos, ca în bazarele turceşti, să testezi parfumuri sau să probezi haine tradiţionale. După ce scăpai de hărţuiala vânzătorilor de pe acest „culoar de tranzit”, odată ajuns în giganticul complex, începeai să descoperi adevăratul paradis al pasionaţilor de shopping. Dacă magazinele erau amenajate în cel mai încântător şi atractiv mod cu putinţă, îmbiindu-te să intri şi să faci cumpărături până atingi limita cardului de credit – ispită în faţa căreia am reuşit să nu cedăm, cele care m-au frapat cu adevărat au fost toaletele, căci, spre deosebire de cele întâlnite în mod obişnuit într-un centru comercial, acestea arătau ca ale unui hotel de 5 stele, de la finisaje la odorizante şi prosoapele pentru mâini.

    Tot în Dubai Mall se găseşte şi uriaşul aquarium, pe care cei care nu doresc să plătească bilet îl pot admira, parţial, gratuit. Pe cât de fascinantă pentru copii şi adulţi deopotrivă, pe atât de ingrată este însă această atracţie, dacă e să luăm în calcul faptul că, în loc să se bucure de infinitul oceanului, zeci de specii sunt ţinute captive spre deliciul vizitatorilor.

    Odată ce am reuşit să ieşim din furnicarul de oameni veniţi la cumpărături, am intrat într-altul, mult mai compact: în piaţeta în care străpunge cerul Burj Khalifa, faimosul obiectiv fusese „asediat” de turişti din toate colţurile lumii, care îşi îndreptaseră ca o mare de zombie camerele telefoanelor spre monstrul de sticlă.

    Cu întârziere, din pricina Ramadanului, într-un final a început şi spectacolul fântânilor muzicale, şi el cel mai mare din lume, care ne-a cucerit pe deplin. Timp de jumătate de oră, multe ore la rând, am aşteptat cuminţi cele doar cinci minute de cântec şi dans, ba melodii cunoscute, ba ritmuri arăbeşti, difuzate alternativ.

    Ultima sesiune a avut loc la 23:30, după care ne-am retras la o terasă situată în apropiere, care oferea o privelişte cuprinzătoare asupra turnului luminat, dar şi un meniu cu preţuri cât se poate de accesibile pentru locaţia şi oraşul în care ne aflam. De pildă, o limonadă costa 35 de lei, iar o porţie de paste cu fructe de mare, 60.

    Unde bem o bere rece în Dubai

    Următoarea zi am luat monorailul (cost: circa 5 euro) şi ne-am îndreptat spre Palm Jumeirah, celebra insulă în formă de palmier, având ca destinaţie finală Atlantis, unul dintre cele mai iconice hoteluri ale Dubaiului. După un drum de câteva staţii – la înălţime, cum altfel – în care am stat cu ochii căscaţi de-o parte şi de alta a vagonului, având o privelişte 360, am coborât la „poalele” impunătorului hotel. După o plimbare pe promenada din faţa clădirii, toropiţi de căldură ne-am întors pentru o bere rece. Am intrat în Wavehouse, un bar din incinta Atlantis, care a fost o supriză extrem de plăcută, deopotrivă ca atmosferă şi servicii. Cu titlu de exemplu, pentru a vă face o idee, pe meniul actual postat pe site-ul locaţiei, în prezent o pizza are un cost de 20-25 de euro, o porţie de fish & chips, 28, una de coaste de porc (şi nu sunt multe locaţii care servesc preparate din carne de porc), 32 de euro, iar pastele carbonara, 21. Drumul de întoarcere l-am străbătut, parţial, la pas, pe aleile perfect trasate şi încadrate de palmieri, unde doar cu multe milioane în cont îţi poţi permite o reşedinţă. Seara ne-am petrecut-o departe de centrul oraşului, la Global Village, un amalgam kitchos de miniorăşele construite după specificul unui număr mare de ţări, având machetate cele mai cunoscute obiective, de la Turnul Eiffel la Big Ban şi tot aşa. În acest mare bazar găseai de toate, de peste tot, atât ca experienţe culinare, cât şi ca activităţi: într-un loc se vindeau covoare persane, în altul baclavale, puţin mai încolo te puteai da în rollercoaster sau în bărcuţe, iar dacă ţi-era poftă, găseai vată pe băţ, clătite, wurşti, îngheţată şi câte şi mai câte. Iar preţul de intrare era unul modic, de circa 10 lei.

    O altă faţă a Dubaiului

    În cea de-a treia zi a sejurului ne-am îndreptat către cartierul Al Fahidi, centrul „vechi” al oraşului. Cu o istorie scurtă, care începe în secolul 18, cu un mic orăşel de pescari, Dubaiul nu are prea multe de arătat dacă ne raportăm la trecut. Cu toate acestea, zona tradiţională a oraşului oferă o plimbare plăcută printre casele ce se vor îmbătrânite de timp, dar care, la o analiză mai atentă, par „fabricate” astfel pentru a salva aparenţele. Câteva buticuri cu obiecte artizanale, o moschee îngălbenită (dar nu de vreme) şi micile terase cu privelişte spre Dubai Creek (râul ce traversează oraşul) oferă însă o experienţă plăcută pentru turişti.

    La o scurtă plimbare cu o barcă numită abra peste râu ajungi în Deira, unde descoperi, frapant, o altă faţă a Dubaiului. Aici, mizeria şi haosul sunt la ele acasă. Tomberoanele de gunoi dau pe-afară, mirosurile devin, în lunile de vară, insuportabile (după cum aveam să aflăm la a doua vizită în Emirate, în timpul unei scurte escale), iar gândacii îşi fac de cap pe pereţii teraselor. Şi tot acasă e acest cartier pentru muncitorii de toate naţionalităţile, inclusiv pentru localnicii mai puţin norocoşi, pentru care luxul e doar un tablou pe care îl admiră de la distanţă sau la care iau parte doar construindu-l cu propriile mâini, pe şantiere.

    Pe înserate am urcat la rooftopul hotelului Address, unde puteam cina însă doar cu rezervare. Atât ziua, cât şi pe timpul nopţii barul şi infinity-poolul deopotrivă sunt o experienţă pe cinste, pentru care trebuie să scoateţi din buzunare de la câteva zeci la câteva sute de euro, după caz.

    Impresii de final

    Pentru că scopul călătoriei nu era neapărat acela de a bifa toate obiectivele oraşului, ci mai degrabă de a ne relaxa, în ultima zi am rămas la plajă, iar spre seară ne-am îndreptat spre JBR Beach, de unde am putut admira, în zare, Ain Dubai…cea mai mare şi mai înaltă roată din lume. Spre deosebire de liniştea şi curăţenia de pe Jumeirah, plaja de aici era înţesată de oameni şi nu aş recomanda-o pentru băile de soare pe care le oferă Dubaiul. La plecare ne-am oprit la un restaurant georgian din apropiere, Old Tbilisi, unde am avut parte de cea mai delicioasă masă a întregului sejur. Ojakhuri (preparat tradiţional cu carne prăjită şi cartofi) e demenţial, iar pâinicile de casă sunt, de asemenea, de neratat! Preţurile sunt medii – preparatul despre care vă vorbeam costă în jur de 75 de lei, un ice tea, circa 25 de lei, iar o sticlă de soft drink, cam 20.

    Am ratat multe obiective în Dubai, de la colorata Miracle Garden la futuristicul Museum of the future, unde nu am mai găsit sloturi orare disponibile pentru o vizită, sau The Frame. Pe ultimele le-am văzut însă în treacăt, iar muzeul l-am inclus pe lista obligatorie pentru o vizită viitoare. Rămân, de asemenea, numeroase activităţi: plimbare cu ATV-urile în deşert, cea mai lungă tiroliană urbană, o vizită în Abu Dhabi, capitala Emiratelor (dacă nu vreţi să îi dedicaţi un sejur separat), o zi petrecută la spectaculoasele infinity pooluri şi multe altele, după preferinţele şi bugetul fiecăruia.

    Cert este că, dincolo de preconcepţiile multora şi chiar şi în contextul în care preţurile biletelor de avion – şi nu numai – au explodat, Dubaiul rămâne o destinaţie accesibilă chiar şi pentru cei care dispun doar de un buget mediu şi reprezintă o opţiune ideală pentru o excursie de câteva zile în lunile de iarnă-primăvară, pentru a scăpa de temperaturile mici din România. Iar o vacanţă pe cont propriu implică doar o minimă organizare, aşa că nu vă simţiţi „legaţi” de ofertele agenţiilor de turism, căci Dubaiul e un loc sigur şi are de toate pentru toţi. Şi ce nu are încă probabil că se construieşte acum.   ■

    Tips & TrickS Dubai:

     Dacă nu vi se oferă, cereţi cartela gratuită cu internet (1 Gb) pe care autorităţile o asigură turiştilor în aeroport, la controlul paşapoartelor, valabilă 24 de ore;

     Rezervaţi o cazare în apropierea liniei roşii/negre de metrou;

     Dacă sunteţi un grup de patru persoane, pe distanţe mici înlocuiţi autobuzul cu taxiul, căci costul final va fi unul similar;

     Cumpăraţi alcool din Duty Free-ul aeroportului. În orice alt loc este foarte scump;

     Dacă biletele de avion sunt prea scumpe în perioada dorită, căutaţi rute alternative pentru a ajunge în Dubai (plecare din Sofia sau Belgrad/aterizare în Abu Dhabi Ă transfer spre Dubai)

     Evitaţi, pe cât posibil, perioada Ramadanului şi excludeţi complet sejururile în lunile de vară, deoarece temperaturile extreme fac vizitele turistice de nesuportat;

     Faceţi rezervări înainte de a pleca în vacanţă pentru restaurantele/obiectivele dorite, căci e posibil să nu mai găsiţi sloturi/locuri libere;

     Spectacolul oferit de fântânile muzicale are un program fix, care suferă modificări pe durata Ramadanului;

     Ţineţi mereu o eşarfă/un hanorac la îndemână, deoarece între aerul condiţionat din autobuze/malluri/taxiuri şi căldura de afară există o prăpastie termică uriaşă;

     Nu în ultimul rând…testaţi milkshake-ul cu fistic de la Filli!

  • Recomandări de călătorii: Mexicul reuşeşte să surprindă şi îi învaţă pe turişti, în primul rând, lecţia recunoştinţei

    Mexicul este despre sălbăticie şi natură, resorturi şi lux, cultură şi civilizaţie, istorie şi arhitectură, cât şi gastronomie, toate luate împreună sau separat. Peninsula Yucatan, una dintre cele mai vizitate zone din Mexic, adună în acelaşi loc istoria bogată şi plină de mister a mayaşilor, o gastronomie plină de culoare şi gust, cât şi sălbăticia naturii care reuşeşte să coexiste cu luxul resorturilor. Mexicul reuşeşte să surprindă şi îi învaţă pe turişti, în primul rând, lecţia recunoştinţei.

     

    Mexicul a dat lumii tequila, mariachi, Frida Kahlo, Dia de los Muertos şi lista poate continua. Aflat la peste 10.000 de kilometri de România, Mexicul pare o destinaţie prea îndepărtată şi, poate, mai puţin cunoscută pentru românii doritori de aventuri şi vacanţe exotice. Mexicul este o ţară a puternicelor contraste, unde polii opuşi funcţionează într-o armonie greu de înţeles pentru un european a cărui trai se bazează pe uniformitate. Cu un sistem public de sănătate pentru care europenii ar protesta şi cu un sistem de învăţământ pe care occidentalii nu şi-l pot închipui, mexicanii  reuşesc ca la finalul zilei să se bucure, să danseze în piaţeta centrală a oraşului, să cânte şi să zâmbească cu gura până la urechi. Dincolo de lecţiile de istorie şi cultură, Mexicul îi învaţă pe turiştii care vin din ţările cele mai dezvoltate ale lumii cum să se bucure mult pentru puţin. Mexicul îi învaţă pe turişti, în primul rând, lecţia recunoştinţei. Şi nu este singura.

    Mexicul este ţara contrastelor, oferind turiştilor capacitatea de a-i surprinde din punct de vedere cultural, istoric, gastronomic, natural, arhitectural şi multe altele, ceea ce a atras tot mai mulţi turişti europeni, inclusiv români, în ultimii ani.

    Destinaţie exotică, termen înţeles şi prin prisma elementelor naturale, cât şi din perspectiva luxului pe care marile oraşe le poate oferi, Mexicul impresionează.

    Turismul mexican se hrăneşte din banii cheltuiţi de americani pe vacanţe, iar una dintre cele mai căutate destinaţii este Peninsula Yucatan, de altfel căminul civilizaţiei Maya. Circa 60% din turiştii ajunşi în peninsula mexicană sunt americani.

    Mexicul este despre sălbăticie şi natură, resorturi şi lux, cultură şi civilizaţie, istorie şi arhitectură, cât şi gastronomie, toate luate împreună sau separat.

     

    Situl arheologic din Tulum este singurul de acest tip situat la malul mării, iar importanţa sa este dată de faptul că în vremea civilizaţiei maya reprezenta un port comercial, fiind totodată un punct al schimburilor de mărfuri între aşezările nordice şi cele sudice.

    Din Peninsula Yucatan, cea mai populară zonă este Riviera Maya, unde albul nisipului se armonizează cu turcoazul Mării Caraibilor. Perla Rivierei Maya este Tulum, un punct turistic renumit pentru ruinele maya, dar şi pentru plajele izolate. În Tulum există şi un parc naţional cu acelaşi nume, printre care şi-au făcut loc şi câteva hoteluri. Hotelurile oferă servicii de patru şi cinci stele, dar confortul resorturilor se îmbină cu natura, astfel că dimineţile se aud papagalii cântând sub imaginea iguanelor ce se odihnesc pe tufele plantelor exotice.

    Pe lângă bogaţia naturală, în Tulum se găseşte şi una dintre cele mai importante aşezări mayaşe. Situl arheologic din Tulum este singurul de acest tip situat la malul mării, iar importanţa sa este dată de faptul că în vremea civilizaţiei maya reprezenta un port comercial, fiind totodată un punct al schimburilor de mărfuri între aşezările nordice şi cele sudice.

    De menţionat este faptul că în zona Tulum există şi urmaşii mayaşilor, care vorbesc limba mayaşă, şi, deşi sunt catolici, încă respectă anumite datini din religia mayaşă. Mayaşii contemporani se disting uşor de restul mexicanilor prin înălţimea în medie de 1,5 metri şi prin ochii alungiţi.

    De la bogaţia naturală şi culturală, în Tulum se găseşte şi “5th Avenue”, anume Playa del Carmen, cea mai cunoscută zonă de promenadă din Tulum, unde se găsesc printre cele mai scumpe restaurante din zonă, magazine ale brandurilor locale şi internaţionale, cât şi mici magazine de suveniruri cu preţuri destul de piperate.

    Înapoi la cultura mayaşă, un simbol al Mexicului este Chichen Itza, piramida mayaşă considerată una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne, de altfel şi cea mai viralizată piramidă mayaşă de pe internet.

    Chichen Itza, probabil cea mai populară piramidă mayaşă, înseamnă în limba mayaşă “La gura fântânii lui Itza”. Itza este numele unui grup etnic care a câştigat dominaţia politică şi economică a zonei de nord a peninsulei. O posibilă traducere pentru Itza este vrăjitor al apei. Astăzi, Chichen Itza este un ansamblu de aşezări arheologice, cu o diversitate arhitecturală, care are în mijlocul său Templul lui Kukulkan, ridicat în onoarea zeului şarpe cu pene din mitologia mayaşă.

    Importanţa ei este dată de faptul că a fost unul dintre cele mai mari oraşe mayase, o civilizaţie extrem de complexă şi avansată, având cunoştinţe în astronomie, matematică, arta ceramică, tehnica prelucrării textilelor şi a metalelor precum aur, argint sau cupru. Însă cel mai cunoscut lucru despre cultura mayaşă este, poate, calendarul mayaş, care nu a fost nici până în ziua de azi întru totul desluşit.

    Numele mayaş Chichen Itza înseamnă “La gura fântânii lui Itza”. Itza este numele unui grup etnic care a câştigat dominaţia politică şi economică a zonei de nord a peninsulei. O posibilă traducere pentru Itza este vrăjitor al apei. Astăzi, Chichen Itza este un ansamblu de aşezări arheologice, cu o diversitate arhitecturală, care are în mijlocul său Templul lui Kukulkan, ridicat în onoarea zeului şarpe cu pene din mitologia mayaşă. Cunoştinţele avansate de astronomie ale culturii mayaşe pot fi observate an de an la Chichen Itza. La fiecare echinocţiu, soarele după-amiezii creează iluzia unui şarpe care coboară din vârful piramidei până la baza sa, unde este construit un cap de şarpe.

    În zona Chichen Itza se găseşte şi cenota Sagrado, o groapă naturală cu ape subterane, unde, în vreme de secetă, mayaşii aruncau oameni şi diverse obiecte în semn de ofrandă pentru Zeul Ploii.

    Cenota de la Chichen Itza nu este însă singura astfel de formă geologică, Peninsula Yucatan fiind cunoscută ca având cea mai extinsă reţea de ape subterane din lume, cu mii de astfel de cenote. Pe vremea mayaşilor, cenotele erau folosite pentru aprovozionarea cu apă şi pentru jertfe.

    Lângă Chichen Itza se află o altă cenotă Ik Kil, care poate fi vizitată şi unde turiştii pot face chiar şi o baie.

    Cenota Ik Kil face parte din reţeaua de cenote a Peninsulei Yucatan, de altfel cea mai extinsă reţea de ape subterane din lume, cu mii de astfel de cenote. Pe vremea mayaşilor, cenotele erau folosite pentru aprovizionarea cu apă şi pentru jertfe. Cenota Ik Kil, aflată în apropierea sitului arheologic Chichen Itza, poate fi vizitată şi turiştii pot face chiar şi o baie.

    Mai la vest de Chichen Itza se află Merida, considerat cel mai sigur oraş din Mexic şi capitala statului Yucatan. Oraşul este dominat de străduţe înguste şi case multicolore. Multe clădiri din Merida, construite în stil colonial, amintesc parcă de vechii spanioli care au cucerit oraşul. Despre Merida se spune că este cel mai vechi oraş al Americii, fiind locuit continuu din perioada mayaşă şi până astăzi. La ceas de seară, din când în când, centrul oraşului se umple de muzică, iar oamenii profită prin a dansa, a râde şi a se bucura.

    În oraş se găseşte şi restaurantul Manjar Blanco, al lui Miriam Peraza, căreia Netflix i-a dedicat un episod numit Cochinita din serialul Taco Chronicles. Miriam Peraza este unul dintre cei mai cunoscuţi bucătari din Mexic, care a făcut cunoscute gusturile yucatane pe întreg teritoriul mexican. Bucătaria a învăţat-o de la mama şi bunica sa, însă a reuşit să se facă cunoscută participând la diverse evenimente gastronomice.

    Bucătăria mexicană este una dintre cele mai faimoase din lume, iar Peninsula Yucatan are o listă numeroasă de preparate, pe care orice turist ar trebui să le încerce, cel puţin parţial. Elementul principal din aproape orice mâncare este ardeiul iute, Mexicul având o varietate impresionantă de tipuri de ardei iuţi, cel mai picant fiind habanero. Totuşi, pentru cei cărora nu le place iutele, există preparate destinate şi lor.

    Un alt produs specific Mexicului este chiar tequila, astfel că nicio vacanţă în Mexic nu ar trebui să se termine fără o vizită la o fabrică de tequila, una se află chiar în zona Valladolid, la mijlocul distanţei între Merida şi Cancun, unde se poate face şi o degustare, cât şi o vizită a distileriei.

    Deşi Yucatan este o zonă încărcată cu simbolistica istoriei mayaşe, cu bogăţie naturală şi cu o cultură puternică a localnicilor, luxul reuşeşte să coexiste cu toate celelalte valori ale peninsulei, fiind mai bine conturat în Cancun. Oraşul Cancun este şi supranumit Miamiul Mexicului datorită rivierei presărate cu hoteluri luxoase şi resorturi all inclusive, valorând probabil miliarde de dolari, cu restaurante unde masa este servită vedetelor şi bogaţilor şi cu plaje unde albul nisipului se îmbină armonios cu turcoazul mării. Oraşul plin de viaţă mereu este şi destinaţia în care aterizează cei mai mulţi turişti anual. În 2022, aeroportul din Cancun a avut 9 milioane de pasageri, mai mult decât dublu faţă de terminalul din Mexico City, capitala Mexicului.

    Nu tot Mexicul este la fel de bine primitor cu turiştii, ţinând cont că este o ţară a narcotraficanţilor, de aceea, recomandarea specialiştilor este ca turiştii să apeleze la o agenţie de turism din România, care are încheiate parteneriate cu agenţii locale, ce se asigură că sejurul turiştilor atinge toate punctele importante pe care Mexicul, în special Peninsula Yucatan le are, cât şi a-i ajuta pe turişti să evite zonele periculoase. Una dintre agenţiile locale care oferă pachete de vacanţă în Mexic este Eturia, care are oferte ce pornesc de la 1.000 euro şi pot ajunge şi până la aproape 9.000 euro, în funcţie de durata sejurului, hotelurile şi zonele alese, cât şi activităţile ce pot fi incluse în pachet.    

    Tacosul lui Miriam Peraza este preparatul care a făcut-o celebră în Mexic. Miriam Peraza, proprietara restaurantului Manjar Blanco din Merida, este unul dintre cei mai cunoscuţi bucătari din Mexic, astfel că Netflix i-a dedicat un episod numit Cochinita din serialul Taco Chronicles. Preparatul Cochinita poate şi servit în restaurantul său din oraşul Merida.

  • CSR 2023. Turism sustenabil, bazat pe energie verde

    Motivaţie:

    Exigenţele în creştere ale turiştilor şi angajamentul Theodora Golf Club de a-şi reduce amprenta de carbon şi de a asigura un viitor durabil pentru comunitate au determinat cel mai mare resort de golf din România să facă încă un pas în adoptarea de practici sustenabile declară Theodora Popa, vicepreşedinte Theodora Golf Club, deţinută de aceeaşi familie care controlează afacerea Transavia. În plus, volatilitatea preţurilor energiei electrice din ultima perioadă a subliniat necesitatea unei abordări mai eficiente în ceea ce priveşte gestionarea consumului de energie electrică. Astfel, în 2023, resortul din inima Transilvaniei a finalizat implementarea de panouri fotovoltaice, plasându-se astfel în topul companiilor din turism din ţară care generează energie electrică curată.

    Resortul Theodora Golf Club din localitatea Teleac, comuna Ciugud, judeţul Alba, pune la dispoziţia oaspeţilor peste 62 ha în care golful se îmbină cu relaxarea. Cel mai mare teren de golf din România se întinde pe 56 ha, cu 18 parcursuri în lungime totală de 6518 m. Celelalte 7 ha sunt ocupate de vilele resortului şi alte facilităţi, cum ar fi 15 vile de lux cu
    84 de camere de patru stele, o sală de conferinţe indoor de 150 de locuri, un pavilion outdoor pentru evenimente şi o cameră panoramică pentru mese private sau pentru întâlniri de business mai restrânse, o piscină exterioară pentru sezonul cald, restaurantul The View, un Lounge Bar cu 160 de locuri în interior şi cu 90 de locuri pe terasă.

     

    Descrierea proiectului:

    Instalarea de panouri fotovoltaice care generează peste 500 KWP instalaţi este un pas important pentru Theodora Golf Club în protejarea mediului înconjurător şi în implementarea strategiei de sustenabilitate. Energia regenerabilă se alătură astfel soluţiilor adoptate deja, precum  creşterea eficienţei managementului apei, eliminarea ustensilelor de unică folosinţă din plastic şi a recipientelor din plastic pentru produsele individuale de igienă din camere, utilizarea carturilor electrice pentru transportul pe teren, creşterea responsabilităţii angajaţilor şi a nivelului de informare şi implicare a oaspeţilor.

     

    Rezultate:
    Panourile fotovoltaice instalate deja au o capacitate de generare de 500 KWP instalaţi, ceea ce echivalează cu plantarea anuală a peste 11.000 de copaci. „Această investiţie contribuie la reducerea amprentei de carbon şi la asigurarea unui viitor durabil pentru comunitatea noastră, în timp ce oferă turiştilor Theodora Golf Club o experienţă de calitate superioară, prietenoasă cu mediul. Mai mult decât atât, această investiţie ne protejează de fluctuaţiile volatile ale preţurilor energiei electrice, asigurând stabilitatea şi sustenabilitatea activităţilor noastre pe termen lung, dar şi satisfacţia şi confortul turiştilor care ne vizitează”, afirmă Theodora Popa.

    Tot ea adaugă că „responsabilitatea socială aduce beneficii imediate pentru comunitate şi mediu, contribuie la dezvoltarea unei societăţi mai echitabile şi mai durabile, cu beneficii pentru toţi actorii implicaţi, ajută la construirea unei reputaţii pozitive pentru companii şi la promovarea valorilor sociale şi etice într-un mod concret şi tangibil. Doar aşa, companiile pot deveni parteneri de încredere pentru comunitate şi pot câştiga loialitatea clienţilor şi a angajaţilor”.

  • Când Netflix îţi planifică vacanţa

    Fie că sunteţi fani sau nu, seria Emily în Paris şi-a pus amprenta asupra modului în care o nouă generaţie de telespectatori ai Netflix percep Parisul – iar acum gigantul de streaming şi-a dat acordul folosirii brandului seriei pentru organizarea de scurte vacanţe în Paris care oferă experienţe personalizate aşa cum sunt văzute în show.

    Potrivit presei internaţionale, ideea de „setjetting” s-a impus în timpul restricţiilor de Covid – când telespectatorii a trebuit să se imagineze în locaţiile elegante pe care le priveau pe ecran, deoarece nu le era permis să iasă din casă. Emily in Paris, de exemplu, a fost difuzat în 58 de milioane de gospodării în 2020, creând o piaţă pentru călătoriile pariziene – iar setjettingul a devenit ulterior o direcţie de călătorie, deoarece oamenii pot acum să călătorească în străinătate pentru a vizita locul în care s-au desfăşurat scenele lor favorite de film.

    În cazul lui Emily Cooper, tânăra americană care vine din Chicago pentru a lucra într-o agenţie de marketing fictivă, fanii pot acum să se adune în piesele de decor din Paris, cum ar fi Place de l’Estrapade din arondismentul 5, unde Emily găseşte un apartament. Piaţa drăguţă are toate caracteristicile unui decor parizian – arhitectură semeaţă, fântâni arteziene, copaci înfrunziţi şi un bistro tradiţional francez, deşi de fapt, în trecut acesta era un loc destinat torturii. Un start-up de călătorii, Dharma, a primit aprobarea organizării acestor vacanţe de la Paramount Global, părintele producătorului show-ului, MTV Entertainment Studios; iar Netflix le permite de asemenea utilizarea conţinutului şi brandului serialului. Dharma va organiza tururi de câteva zile numite Parisul cu Emily, în care gazdele numite „Emileaders” vor ghida grupuri de 8-16 participanţi în jurul locaţiilor bine-cunoscute din serial şi prin experienţe captivante axate pe lifestyle, modă şi romantism. Turiştii pot avea parte de experienţe precum consumarea unor cocktailuri Lillet-Spritz, participarea la un curs de seducţie sau la cursuri de pregătire franceză şi de patiserie.

     

  • Care este cel mai nou tip de turism mondial, pe care foarte puţini oameni de pe pământ au curajul să îl practice şi şi-l permit

    Ilida Alvarez visează de când era mică să călătorească în spaţiu. Dar dânsei, proprietara unei firme de mediere juridică, îi este frică să zboare şi nu este miliardară – două lucruri despre care până nu de mult era sigură că îi vor face fantezia la fel de inaccesibilă ca stelele. Dar a greşit, scrie The New York Times.

    Ilida, în vârstă de 46 de ani, şi soţul ei, Rafael Landestoy, au rezervat anul trecut un zbor cu o capsulă presurizată de 10 persoane care, ataşată la un balon umplut cu heliu, va pluti uşor până la altitudinea de 30 de kilometri, în timp ce pasagerii gustă şampanie şi se relaxează pe scaune ergonomice. Rezervarea a necesitat un avans de 500 dolari; zborul în sine va costa 50.000 dolari şi va dura 6 până la 12 ore.

    „Simt că a fost făcut la măsură pentru laşi ca mine, care nu vor să urce la bordul unei rachete”, a spus Alvarez, al cărei zbor, organizat de o companie numită World View, este programat să plece din Marele Canion în 2024. La mai puţin de un an după ce Jeff Bezos şi Richard Branson au demarat o cursă spaţială comercială, propulsându-se vara trecută fiecare cu nava lui în atmosfera superioară la câteva săptămâni unul de celălalt, piaţa globală a turismului spaţial creşte vertiginous. Există zeci de companii care oferă acum rezervări pentru orice, de la excursii cu baloane cu presiune zero la tabere de pregătire pentru astronauţi şi simulare de zboruri cu gravitaţie zero.

    Dar deocamdată să nu va puneţi costumul spaţial pe voi. În timp ce banca elveţiană UBS estimează că piaţa călătoriilor spaţiale va ajunge la o valoare de 3 miliarde de dolari până în 2030, Administraţia Federală a Aviaţiei încă nu a aprobat majoritatea călătoriilor în afara acestei lumi, iar construcţia primului hotel spaţial nu a început. Şi în timp ce accesul şi opţiunile – ca să nu mai vorbim de platformele de lansare – sunt în plină dezvoltare, turismul spaţial rămâne astronomic de scump pentru majoritatea oamenilor. În primul rând, prin ce se defineşte o călătorie în spaţiu?

    La aproximativ 100 de kilometri (60 de mile) deasupra capetelor noastre se află linia Kármán, limita aeronautică larg acceptată a atmosferei Pământului. Este limita folosită de Féderátion Aéronautique Internationale, care certifică şi controlează înregistrările astronautice globale. Însă multe organizaţii din Statele Unite, inclusiv FAA şi NASA, definesc tot ceea ce depăşeşte 50 de mile ca fiind spaţiu. O mare parte din atenţie a fost concentrată asupra unui trio de companii care produc rachete, toate conduse de miliardari: Blue Origin a lui Bezos, printre ai cărei pasageri a figurat William Shatner, un star din „Star Trek”; Virgin Galactic a lui Branson, unde biletele pentru un zbor spaţial suborbital încep de la 450.000 dolari; şi SpaceX a lui Elon Musk, care în septembrie 2021 a făcut istorie lansând un zbor spaţial integral civil, fără oameni cu pregătire de astronauţi la bord. Zborul inaugural al Virgin Galactic din 2021 a atins altitudinea de 53 de mile, în timp ce Blue Origin zboară peste pragul de 62 de mile. Ambele sunt eclipsate de SpaceX, ale cărei rachete au ca destinaţie cosmosul, ajungând la peste 120 de mile deasupra Pământului.

    În timp ce banca elveţiană UBS estimează că piaţa călătoriilor spaţiale va ajunge la o valoare de 3 miliarde de dolari până în 2030, Administraţia Federală a Aviaţiei încă nu a aprobat majoritatea călătoriilor în afara acestei lumi, iar construcţia primului hotel spaţial nu a început.

    Baloanele, precum cele operate de World View, nu pot pluti la fel de sus. Dar chiar şi la altitudinea lor maximă de 18 sau 19 mile, operatorii spun că ajung suficient de sus pentru a le permite călătorilor să admire curbura planetei şi pentru a le oferi şansa de a experimenta ceva ce puţini dintre noi pot, efectul de vedere de ansamblu – o schimbare intensă de perspectivă (în gândire şi înţelegere) despre care mulţi astronauţi spun că o simt atunci când văd Pământul de sus.

    Blue Origin şi Virgin Galactic, ambele licenţiate pentru călătorii cu pasageri în spaţiu de către FAA, vând deja bilete. Ambele companii au sute sau chiar mii de pământeni pe listele lor de aşteptare pentru un zbor scurt până la marginea spaţiului. SpaceX cere zeci de milioane de dolari pentru zborurile sale la altitudini mai mari şi construieşte un nou centru de zboruri spaţiale în Texas.

    Craig Curran este un mare entuziast al spaţiului – ocupă un loc rezervat la un zbor Virgin Galactic din 2011 – şi proprietarul Deprez Travel din Rochester, New York. Agenţia de turism are o divizie specială pentru călătorii în spaţiu, Galactic Experiences by Deprez, prin care Curran se ocupă de totul, de la vânzaea de bilete pentru urmărirea lansării rachetelor până la antrenamentul astronauţilor.

    Vânzările în spaţiul turismului spaţial, recunoaşte Curran, „sunt destul de dificil de realizat” şi vin în mare parte prin legături peer-to-peer. „Îţi poţi imagina că oamenii care cheltuiesc 450.000 de dolari pentru a merge în spaţiu probabil că se învârt în cercuri care nu sunt aceleaşi cu ale tale şi ale mele”, a spus el.

    Unele dintre cele mai populare oferte ale lui Curran includ zboruri cu aeronave  Boeing 727 speciale în care poate fi experimentată aceeaşi senzaţie uluitoare de gravitaţie zero pe care o simt astronauţii în spaţiu. Avioanele sunt închiriate şi zboară în arcuri parabolice pentru a imita imponderabilitatea. Operatorii, printre care Zero G, oferă, de asemenea, acest serviciu; costul este de aproximativ 8.200 dolari.

    Lansările spaţiale cu turişti finalizate pot fi numărate pe degetele de la o mână. Blue Origin şi SpaceX se bat pentru poziţia de lider. Între timp, Virgin Galactic a făcut anul acesta primii ei paşi în spaţiu cu lansarea serviciului comercial de pasageri, programată iniţial pentru sfârşitul anului trecut. Mulţi dintre cei aflaţi pe listele de aşteptare îşi ocupă timpul de dinainte de decolare înscriindu-se la antrenamente. Axiom Space, care are un contract cu SpaceX, oferă formare în parteneriat cu NASA la Johnson Space Center din Houston. Virgin Galactic, care oferă deja un „program personalizat de pregătire pentru viitorul astronaut” la divizia sa Spaceport America din New Mexico, colaborează şi cu NASA pentru a construi un program de antrenament pentru astronauţi privaţi.

    În viitor, insistă pasionaţii de spaţiu, turiştii nu vor călători în spaţiu doar pentru un zbor. Vor dori să stea puţin mai mult acolo. Orbital Assembly, o companie industrială al cărei scop este colonizarea spaţiului, construieşte primele hoteluri spaţiale din lume – două proprietăţi în formă de inel care vor orbita Pământul, numite Pioneer Station şi Voyager Station. Compania, destul de optimistă, proiectează 2025 ca dată de deschidere pentru Pioneer Station, care va putea găzdui 28 de invitaţi.

    Este prea mult pentru tine racheta? Plimbările cu balonul oferă o experienţă cerească mai puţin şocantă. „Mergem în spaţiu cu 20 km pe oră, ceea ce înseamnă un zbor foarte lin şi foarte blând. Nu te îndepărtezi cu viteza rachetei de Pământ”, explică Jane Poynter, cofondator şi co-CEO al Space Perspective, care îşi pregăteşte propria capsulă spaţială (de lux) turistică cu balon, Spaceship Neptune. Dacă totul decurge conform planului, călătoriile sunt programate să înceapă în 2024, cu plecarea din Florida, la un cost de 125.000 dolari de persoană. Aceasta este o fracţiune din preţul cerut de Blue Origin şi Virgin Galactic, dar totuşi mai mult decât dublul salariului mediu anual al unui muncitor american. Până să zboare, Space Perspective şi World View mai au de rezolvat chestiuni birocratice.

    Indiferent dacă o capsulă sau o rachetă este transportul tău, compania de asigurări de călătorie Battleface a lansat un plan de asigurare spaţială civilă la sfârşitul anului 2021, un răspuns direct, după spusele CEO-ului Sasha Gainullin, la creşterea interesului şi a infrastructurii pentru turismul spaţial. Asigurările acoperă moartea accidentală şi handicapul permanent în spaţiu şi sunt valabile pentru zborurile spaţiale ale operatorilor precum SpaceX, Blue Origin şi Virgin Galactic, precum şi pentru plimbările cu balonul stratosferic. Oamenii sunt interesaţi, a povestit Gainullin, dar încă nu cumpără. „În acest moment, persoanele care călătoresc în spaţiu au averi atât de mari încât probabil că nu au nevoie de asigurare”, a spus el. „Dar pentru călătorii obişnuiţi, cred că vom vedea ceva activitate în curând.”

    În viitor, insistă pasionaţii de spaţiu, turiştii nu vor călători în spaţiu doar pentru un zbor. Vor dori să stea puţin mai mult acolo. Orbital Assembly, o companie industrială al cărei scop este colonizarea spaţiului, construieşte primele hoteluri spaţiale din lume – două proprietăţi în formă de inel care vor orbita Pământul, numite Pioneer Station şi Voyager Station. Compania, destul de optimistă, proiectează 2025 ca dată de deschidere pentru Pioneer Station, care va putea găzdui 28 de invitaţi. Designul pentru staţia mai mare Voyager, despre care Orbital spune că se va deschide în 2027, promite vile şi apartamente, precum şi o sală de sport, un restaurant şi un bar. Ambele oferă luxul suprem: gravitaţie simulată. Axiom Space, o companie de infrastructură spaţială, construieşte prima staţie spaţială privată din lume; proiectul include locuri de cazare concepute de renumitul arhitect francez Philippe Starck pentru ca turiştii să petreacă noaptea. Un hotel de miliarde de stele, care costă miliarde.