BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Locuri de pe planetă care-ţi taie respiraţia (GALERIE FOTO)

    Cum arată paradisul pe Pământ, cele mai frumoase 100 de locuri pe care orice om trebuie să le vadă într-o viaţă, cele mai impresionante peisaje de pe glob: orice denumire a unei asemenea înşiruiri e bună, pentru că orice clasament de acest gen rămâne subiectiv şi deschis, în funcţie de preferinţele celor ce fac astfel de topuri. De aceea, n-am încercat aici să facem o ierarhie, ci am început doar o serie pe care cititorii sunt liberi s-o completeze cu propunerile lor şi, de ce nu, cu propriile lor amintiri de vacanţă.

    Sursa: The Cool Hunter

  • Grecia, Bulgaria şi Turcia sau de unde câştigă cel mai mult agenţiile de turism

    “Destinaţiile în ţări arabe precum Tunisia, Egipt sau Maroc sunt «căzute» încă, iar Austria, ca destinaţie de schi, se vinde puţin prin agenţii, întrucât majoritatea românilor îşi fac rezervare pe internet. Cred că pentru Paralela 45, zona Paralia din Grecia nu va mai fi o destinaţie de interes”, spune Alin Burcea, proprietarul agenţiei Paralela 45. Printre noutăţile pe care le promovează Paralela 45 în acest an se numără SUA, pentru care agenţia a pregătit un pachet de cinci programe (“Coasta de Est”, “Coasta de Vest”, “Sudul American”, “SUA-Canada” şi “Grand Tour”) şi circuite în “Africa neagră” care, potrivit lui Burcea, nu au mai fost prezente până acum pe piaţă.

    “Dorim, de asemenea, să revitalizăm destinaţiile din fostul bloc sovietic, precum Armenia, Uzbekistan sau Mongolia. În general, fiecare destinaţie nouă va avea programate 2-3 grupuri. Credem că trebuie să venim cu circuite noi pe piaţă şi cu oferte cât mai interesante”, a mai spus Burcea.

    Cu toate acestea, în topul Paralela 45 conduce staţiunea turcă Antalya, cu 8.000 de turişti trimişi anul trecut, Creta şi Rhodos (Grecia), cu 6.000 de turişti, dar şi staţiuni din Bulgaria, Spania şi Franţa.
    Marius Berca, directorul de marketing al agenţiei Christian Tour, spune că va continua să promoveze în 2012 aceleaşi oferte ca anul trecut, respectiv Grecia, Turcia, Bulgaria şi Muntenegru, iar noutatea acestui an este Mallorca. Anul trecut aproximativ 90.000 de turişti au mers în vacanţă prin intermediul agenţiei (cu avionul, autocarul şi individual), iar în topul preferinţelor au fost Grecia, Turcia şi Bulgaria, urmate de circuite în Europa, pentru care cererea a fost cu 50% mai mare faţă de 2010. Locul 5 a fost ocupat de Muntenegru.

    “Dinamica vânzărilor noastre a stagnat sau nu a fost spectaculoasă pentru destinaţii precum Egipt, Cuba, Mexic, Republica Dominicană sau Maldive. În schimb, preconizăm că vom creşte semnificativ numărul de turişti pentru nordul Greciei, insulele Creta şi Thassos, Bulgaria, Spania şi Ungaria”, a afirmat Marius Usturoiu, directorul general al agenţiei de turism Mareea. El a adăugat că există câteva oferte pe care Mareea le-a promovat în ultimii ani, însă nu au făcut parte din portofoliul propriu, dar, începând cu acest an, vor fi vândute ca pachete proprii. Printre acestea se numără staţiunea Antalya din Turcia şi insula grecească Rhodos. “Targetul nostru în acest prim an de operare directă, cu chartere pe noile destinaţii, este de 3.000 de turişti pentru Antalya şi 800 pentru Rhodos”, a spus Usturoiu. Mareea a trimis anul trecut circa 20.000 de turişti în Grecia, 2.200 în Bulgaria, 1.200 în circuite culturale în Europa, 1.000 în Spania şi 800 în Turcia.

    Dragoş Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, care de anul trecut a devenit reprezentantul în România al grupului german TUI, spune că destinaţile externe principale cerute şi oferite clienţilor au fost anul trecut Turcia, Bulgaria, Grecia, Spania şi Austria. “Nu au fost în ultimii ani modificări spectaculoase în topul ofertelor. Este de asteptat ca fluxul către Spania să crească pe măsură ce mai multe chartere vor fi oferite către noi desţinaţii, cum ar fi insulele Canare. Altfel se pune problema la touroperatorul Nova Travel, parte a grupului nostru de firme. Dacă până acum Nova s-a concentrat pe destinaţiile România şi Bulgaria, adăugând anul trecut, pentru prima dată, Croaţia şi Austria, incidentele apărute în 2011 pe piaţă în legătură cu incapacitatea de plată a unor turoperatori pe destinaţia Turcia au făcut ca împreună cu colegii de la TUI să luăm hotărârea ca în acest an să oferim pe piaţa românească primul charter marca TUI spre Turcia, cu plecare din Bucureşti”, a afirmat Anastasiu.

    Oferta agenţiei Perfect Tour s-a îmbogăţit în acest an cu câteva circuite noi, printre care Olimpiada de la Londra şi Campionatul European de Fotbal din Ucraina şi Polonia.”Continuăm să promovăm ofertele Disneyland Paris, Perfect Tour fiind singurul turoperator român partener Disneyland Paris. Charterele pe Laponia de Crăciun vor rămâne în continuare un produs foarte atractiv pentru familiile cu copii. Destinaţiile exotice, croazierele şi citybreak-urile în capitalele Europei vor fi capetele de afiş pentru clienţii noştri în 2012, la care se adaugă charterele din vară în destinaţiile mediteraneene”, a spus Sorin Văduvoiu, directorul executiv al agenţiei. În topul Perfect Tour conduce Disneyland Paris, urmat de Antalya, Paris, Nisipurile de Aur (Bulgaria) şi Londra.

  • Cine e românul care a cucerit Africa – GALERIE FOTO

    M-am lămurit de toate astea într-o deplasare de zece zile în Senegal, Guinea, Guinea Bissau şi Capul Verde. Vizita, o iniţiativă comună a grupului Tender, controlat de omul de afaceri Ovidiu Tender, precum şi a EximBank şi a Agenţiei Naţionale de Export-Import a României (ANEIR), a avut ca scop găsirea de pieţe pentru companii româneşti din varii domenii, precum IT, energie, transport sau construcţii.

    Din delegaţie au mai făcut parte reprezentanţi ai aproximativ 20 de companii româneşti, precum Prospecţiuni, Romenergo, Urban Proiect sau Electricom. Ovidiu Tender, al cărui “cartier general” african este în Dakar, locuieşte într-o vilă închiriată de la o doamnă, fost ministru în Senegal. Se gândeşte chiar s-o cumpere, dar preţul e destul de mare: un milion de dolari. De un an, de când prospectează Africa în căutarea de oportunităţi de afaceri, este cunoscut atât de oficiali guvernamentali, cât şi de vânzătorii din piaţă şi este întâmpinat de toţi cu apelativul “mon ami”.

    Explicaţia este simplă: în cursul deplasării în Africa delegaţia română a avut întâlniri cu preşedinţi, premieri, miniştri şi oameni de afaceri cărora Ovidiu Tender le spunea “domnilor, suntem oameni de afaceri români şi am venit cu bani să investim în Africa”. Reacţia unanimă: “C’est très bien!”. Apoi, grupul Tender are deja sute de angajaţi în Senegal şi Maroc şi în anii următori a planificat investiţii substanţiale în prospectare geologică, agricultură şi transport în statele vest-africane.

    “Îmi cer scuze pentru românescul meu, sunt mulţi ani de când n-am mai vorbit românesc”, un traducător din Bissau, care a studiat în România.
    Din discursurile unor politicieni africani, dar şi ale oamenilor care au studiat la noi în ţară în anii ’60-’80, observi lesne că România are o imagine favorabilă, iar companiile româneşti care ar vrea să facă afaceri acolo ar primi un tratament satisfăcător.

    Oportunităţile de afaceri oferite de Africa sunt imense, chiar dacă piaţa este deja disputată de companii chineze, coreene, japoneze, franceze sau americane. România ar putea folosi însă sprijinul pe care mulţi foşti studenţi africani în România îl pot acorda din poziţiile lor actuale.

    Concret, mulţi studenţi care au învăţat în România lucreză fie în ministere, fie în companii africane. Spre exemplu, directorul de cabinet al ministrului sănătăţii din Bissau a fost student în România. La fel şi şeful cabinetului preşedintelui din Guineea Bissau. Prietenia afro-română, centrul de tratament Ana Aslan, miracolele utilizării Gerovitalului, eficacitatea tractorului Universal, “cunoscut în toată Guineea Bissau” sau simpaticele fete românce au fost pomenite atât în discursurile preşedintelui Senegalului, ale unor reprezentanţi ministeriali din Guineea, Conakri sau în amintirile unor foşti studenţi în Bucureşti sau Craiova.

    Cu alte cuvinte, primul pas e, într-un fel sau altul, făcut. Ce e cert e că oportunităţile de afaceri în Africa există, iar nevoia de investiţii şi de bani e evidentă, fie şi numai mergând prin capitalele Dakar, Praia, Conakry sau Bissau, unde asflatul e mai bun ca în România şi câinii vagabonzi mult mai puţini.

    Un alt aspect, mai apropiat de habitudini mai mult sau mai puţin universale, care ar putea ajuta la încropirea rapidă a unor legături de afaceri, este că aproape totul este negociabil.

    De la poşeta din piele de crocodil pe care vrea să ţi-o vândă un tânăr în piaţă, la legume, ţigări, biletul de autobuz sau un drum cu taxiul, până la taxele sau impozitele datorate statului, totul e pretabil negocierii. Nu ştiu în ce măsură trocul funcţionează acolo, dar de ce ne-am mira dacă ar fi aşa, când avem propriile exemple cu termopane sau bilete de avion în insule exotice.

    “Vă cunoaştem ţara mai bine decât credeţi” – spune ministrul senegalez al energiei.O regulă care în România a fost şi parţial încă mai este o lozincă, “nu ne vindem ţara”, există şi acolo. În Guineea Bissau, de exemplu, terenurile agricole nu pot fi vândute străinilor, dar aceştia pot să le concesioneze.

  • De ce mergem la schi în străinătate

    Schi pe pârtii de sute de kilometri, acoperite cu zăpadă artificială şi dotate cu cele mai moderne instalaţii prin cablu, dar şi cazare în hoteluri cu spa este oferta cea mai promovată pentru sezonul de iarnă. “Vânzările pentru vacanţele la schi în străinătate, mai ales pentru Austria, au avut o creştere mai mare decât estimasem, de până la 20%. În multe dintre staţiunile austriece foarte populare ca Isghl sau Solden hotelurile sunt fully booked încă de acum 3-4 săptămâni. Se mai găsesc locuri în momentul acesta doar în staţiuni ca Rauris, Zell Am See şi Kaprun sau altele mai puţin cunoscute”, spune Simona Veteleanu, directorul general al agenţiei de turism TravelBiz.
    Oferta este generoasă pentru iubitorii de sporturi de iarnă, care vor să alunece de pe cele mai înalte pârtii. Operatorii din turism promovează staţiunile de schi din Austria, Franţa, Italia şi Elveţia.

    Investiţiile austriece în infrastructura de schi se ridică la sute de milioane de euro şi, potrivit infoturism.ro, în Austria sunt 22.000 de kilometri de pârtie şi aproape 800 de staţiuni montane. Au pariat pe piste nocturne, instalaţii prin cablu, zăpadă artificială, pârtii comune cu Elveţia, şcoli atestate de schi, dar şi pe unităţi de cazare pentru turişti, dotate cu centre spa.

    Cea mai căutată destinaţie de vară din Austria a fost în 2010 Viena urmată de Salzburg, Zell am See, Kaprun şi Graz. În total, Austria a primit anul trecut 33,4 milioane de turişti, mai mult cu 3,3% decât în anul anterior. Numărul românilor care au călătorit în Austria în acelaşi interval a fost în scădere cu 4,4%, până la 261.000 de persoane. În medie fiecare român a lăsat 129 de euro pe zi iarna în staţiunile de schi, mai mult decât a cheltuit un polonez, un ceh sau un ungur, arată datele de la Oficiul Naţional de Turism al Austriei în România.

    Adrian Mihai, unul dintre cei trei proprietari ai companiei Fan Courier, spune că preferă Austria şi vacanţele la schi pentru infrastructură şi condiţiile de cazare. Şi alţi oameni de afaceri români aleg staţiunile de schi din străinătate, în defavoarea celor din România.Austriecii şi-au făcut un obicei din a veni la Bucureşti pentru a-şi promova staţiunile turistice şi a prezenta pachetele de vacanţă la schi. Cu bugete de promovare pe piaţa locală de 40.000 de euro pentru fiecare regiune, ei anunţă sejururi de o săptămână de la 200 de euro de persoană.

    Mai mult, în Austria se organizează zilele de schi pentru români, la care sunt invitaţi cântăreţi şi formaţii din România. Austria Incoming, compania de consultanţă din România care furnizează soluţii de călătorie, a prezentat pachete turistice pentru şapte staţiuni: Zell am See, Kaprun, Wiener Alpen, Mostviertel, Millstatter See, Bregenzerwald, Bodensee-Vorarlberg. Hans Wallner, managing director al companiei, susţinea că pachetele de vacanţă la schi au fost create în urma unei analize detaliate a obiceiurilor şi preferinţelor românilor. În regiunea Wiener Alpen, lângă Viena, pachetele de vacanţă încep de la 115 euro de persoană pentru trei nopţi de cazare în regim bed&breakfast. În regiunea Millstatter See, preţul unui sejur de cinci nopţi într-un hotel de trei stele, cu ski pass inclus, începe de la 205 euro de persoană.

    Cei mai mulţi români ajung pe pârtiile de schi din străinătate cu maşina. Există însă şi varianta transportului cu avionul. Compania aeriană de stat Tarom va reintroduce cursele pe Bucureşti-Salzburg din 10 decembrie, cu o frecvenţă de operare de un zbor pe săptămână. Pentru pasionaţii acestui sport, Tarom oferă o serie de facilităţi: pasagerii vor putea lua pe lângă bagajul de cală obişnuit, de 23 de kilograme, încă un bagaj de 23 de kilograme pentru echipament de schi şi snowboarding. Preţul biletului de avion dus-întors este de 270-300 de euro. Cursa Bucureşti-Salzburg va fi operată până pe 3 martie. Acest traseu de zbor a fost operat anul trecut şi de Blue Air, dar anul acesta compania low-cost nu a reintrodus până acum zborurile spre Salzburg.

  • Reportaj: Thailanda sau cealaltă faţă a Siamului

    Aeroportul din Bangkok este cât se poate de aglomerat. Ploile abundente şi avertismentele de inundaţii care, în unele colţuri ale ţării, au dus chiar la izolarea unor oraşe întregi, nu par să-i fi făcut pe turişti să-şi schimbe prea mult planurile pentru vacanţa din Thailanda. Din contră, numărul lor este chiar mai mare şi creşte de la un an la altul, inclusiv din iunie până în octombrie, în plin sezon ploios.

    Ce-i drept, Thailanda poate satisface chiar şi cele mai neobişnuite gusturi în materie de vacanţe. Pentru cupluri tinere sau familişti care caută să se relaxeze există nenumărate plaje pe insulele exotice din apropiere. Tinerii aflaţi în căutare de distracţie merg în locuri precum Koh Phangan sau Koh Tao, unde petrecerile se ţin lanţ şi unde toată lumea pare să cunoască pe toată lumea. Pasionaţii de istorie, religie şi cultură au oraşe pline de temple şi şcoli de yoga precum Chiang Mai, iar cei care vor să experimenteze latura mai sălbatică a Thailandei pot merge într-o provincie cum e Mae Hong Son şi petrece o săptămână alături de triburile din zonă.

    Epicentrul turismului thailandez rămâne fără îndoială Phuket, o insulă împânzită de resorturi de lux, grădini paradisiace şi plaje tropicale care, în comparaţie cu alte colţuri ale lumii, este o destinaţie exotică de vacanţă ceva mai ieftină. Dar cea mai mare parte a industriei turistice thailandeze, care a însemnat anul trecut aproape 20 de miliarde de dolari, este generată de restul Regatului Thailandei, cum este astăzi denumită oficial ţara cândva cunoscută drept Siam.

    Nu Bangkok-ul este însă locul cel mai potrivit pentru a explora şi înţelege cultura thailandeză, deşi este o experienţă în sine. Oraşul este foarte aglomerat, murdar şi aparent sărac, judecând după mahalalele în care ţi-e frică să te aventurezi ca turist şi după locuinţele înghesuite şi sărăcăcioase aflate la tot pasul odată ce părăseşti zonele centrale. Un apartament nu e însă deloc ieftin în Bangkok şi nu e vorba neapărat de locuinţele luxoase ale căror preţuri ajung fără probleme de ordinul milioanelor de dolari, ci de locuinţe obişnuite, cu două sau trei camere, care costă cel puţin 150.000 de dolari.

    Viaţa de zi cu zi, în schimb, poate fi chiar foarte ieftină. Oraşul este plin de pieţe cu alimente şi mâncăruri gătite care, chiar dacă pentru turişti propun de multe ori mirosuri departe de a fi îmbietoare, pe thailandezi îi determină chiar să stea la cozi pe stradă pentru o porţie de mâncare. Şi dacă nu ai o problemă cu faptul că se găteşte în condiţii aparent nu foarte igienice, cu ingrediente păstrate în cutii şi pungi chiar pe trotuar, fără să fie neapărat puse la gheaţă, deşi temperaturile sunt destul de ridicate, şi cu ustensile mai rar curăţate de uleiul deja înnegrit, poţi mânca destul de bine cu numai câţiva bănuţi.

  • Reportaj: Andrii Popa în deşertul marocan

    In urmă cu mai puţin de opt luni zeci de mii de marocani protestau pe străzile Rabatului, capitala statului, cerând o nouă constituţie şi eliminarea corupţiei de la nivelul autorităţilor centrale. La sfârşitul lunii septembrie zeci de mii de marocani erau pe stradă în Rabat, dar de această dată nu pentru a protesta, ci pentru că se întorceau de la muncă, mergeau la cumpărături sau la moschee. “Maroc? Eşti sigură că vrei să mergi în Maroc? În Maroc sunt atentate şi proteste.” Cuvântul Maroc se repeta sistematic şi niciodată cu alt sens decât peiorativ. Nimeni nu se gândise la Marocul lui Humphrey Bogart şi al lui Ingrid Bergman, la Marocul lui Yves Saint Laurent sau la cel al cumpărăturilor.

    După o escală mai lungă în Milano, care ne-a permis să vizităm oraşul în timpul săptămânii modei, primul contact cu Marrakechul a fost dur. Părea parcă rupt dintr-o altă lume. La finalul vacanţei am realizat însă că întreg Marocul nu doar pare, ci este o altă lume. Plecată într-o vacanţă de descoperire, am încercat să “îndes” într-o săptămână tot Marocul. Deşi a fost puţin înghesuit, a meritat, pentru că e păcat să laşi ceva în urmă.
    Oraşul roşu, după cum îl numesc localnicii – numele provine de la faptul că toate clădirile au o culoare rozalie – este perla coroanei marocane. “Casablanca este capitala economică, Rabatul este capitala, însă Marrakech este cel mai frumos oraş din Maroc”, spune Othman Khalloufi, şoferul care ne ducea în Casablanca. Othman provenea dintr-un mic sat din munţii Atlas unde trăiesc 63 de familii ale căror principale surse de venit sunt păstoritul şi rudele care lucrează în Spania. “Marrakech este locul unde se întâmplă orice. Ai localnicii tradiţionali, care se roagă şi care încă utilizează portul tradiţional, şi ai marocanii care trăiesc după modelul european. Şi acesta e doar un exemplu.”

    La ora şapte dimineaţa, în piaţa centrală din Marrakech, Djemaa el Fna, localnicii sunt deja la muncă şi te îmbie cu un pahar de suc de portocale proaspăt stoarse, la “doar 4 dirhami paharul” (circa 30 de eurocenţi). Tot la primele ore ale dimineţii îşi deschid porţile şi primele magazine cu genţi şi pantofi din piele din piaţa centrală. Preţurile sunt mult sub cele cu care suntem noi obişnuiţi, motiv pentru care acest loc a primit denumirea de paradisul cumpărăturilor. Dar e şi un paradis al tehnicilor de negociere. “Niciodată să nu plăteşti cât ţi se cere. Totul se negociază în Maroc, şi preţul pe care îl oferi la început trebuie să fie cam o cincime din ce ţi se cere. În final trebuie să ajungeţi undeva la jumătate”, ne-a învăţat Othman. Timpul a dovedit că avea dreptate, pentru că în Maroc totul se negociază, chiar şi mâncarea la restaurant.

    Deşi există numeroase restaurante şi baruri, unde poţi să plăteşti la finalul unei mese doar cinci euro şi să fii sătul, cel mai bun loc de mâncat în Marrakech este tot piaţa centrală. Djemaa el Fna este un fel de Cenuşăreasa: prăfuită ziua şi strălucitoare noaptea. Dacă mergi ziua şi noaptea în piaţa centrală ai senzaţia că nu este acelaşi loc. Seara zeci de tarabe cu mâncare se instalează pentru a servi marocanii şi turişti care îşi fac curaj să intre. Ofertele vin din toate părţile, şi marocanii pot fi intimidanţi la început, însă după o supă de melci (5 dirhami) sau o porţie de calamari (20 de dirhami) prinzi curaj.

    Pentru o oază de linişte în Marrakech cel mai potrivit loc este Jardin Majorelle (Grădina Majorelle). Ascunsă de garduri înalte, nimic nu trădează această grădină botanică cumpărată de designerul francez Yves Saint Laurent în 1980 şi populată de turiştii străini care stau la umbră şi citesc romane sau ghiduri despre Maroc.

    După ce ai văzut Marrakech, Casablanca poate părea foarte occidentală şi nu seamănă deloc cu Casablanca lui Bogart şi Ingrid Bergman. Filmul cu pricina nu a fost însă filmat în Maroc, ci la Hollywood. După cum îi spune şi numele, Caza (aşa îi spun localnicii) este casa albă, toate clădirile fiind asortate astfel. Deşi frumoase şi armonioase arhitectonic, casele din Casablanca te duc cu gândul mai mult la imobilele din Occident decât la ceva marocan. Traficul aminteşte la rândul său de acelaşi lucru. Oraşul merită însă vizitat chiar şi numai pentru moscheea Hasan al II-lea, a treia cea mai mare din lume, după Mecca şi Medina, potrivit ghidului. Tot el spune că minaretul măsoară 210 metri şi este cel mai înalt din lume.

  • Cele mai scumpe destinaţii de vacanţă din lume (GALERIE FOTO)

    Prin definiţie, o vacanţă de lux înseamnă cheltuieli care pot ajunge chiar şi de ordinul zecilor de mii de euro. Un segment care, cel puţin în ultimii ani de criză, ar fi trebuit să fie serios afectat, dar care, din contră, a înregistrat creşteri.

    Nu numai că au crescut tarifele pentru destinaţiile de lux, cu aproximativ 22% faţă de anul trecut, conform unor statistici realizate de Hotel.com, dar şi cheltuiala medie pentru vacanţă a unui turist american, spre exemplu, a fostmai mare cu până la 18% faţă de perioada precedentă.

    Sursa: BusinessInsider.com

    Alte GALERII FOTO din TURISM:

  • Reportaj: Acasă la Nobel, Ikea, Ericsson, Saab, Scania şi Electrolux

    În 1864, când a explodat întreaga fabrică în care producea dinamită, pe una din cele mai sărace insule ale oraşului, iar fratele său Emil a pierit în accident, lui Alfred Nobel nici nu-i trecea prin minte câtă lume va tânji la unul dintre premiile ce-i poartă numele. Insula săracă, altădată zonă industrială, s-a transformat acum într-un cartier de locuinţe, iar fosta fabrică este unul dintre cele 80 de muzee găzduite în oraşul atestat documentar de opt secole.

    Câteva ore de plimbare, de preferat pe jos, sunt suficiente pentru a simţi pulsul oraşului, chiar dacă “poţi sta o lună întreagă în capitala Suediei, să faci în fiecare zi altceva şi să nu vezi tot”, dă asigurări Gabriela, ghidul de 42 de ani, care vorbeşte şase limbi. În numai trei luni, din iunie până în august, în Stockholm s-au înregistrat nu mai puţin de 1,4 milioane de înnoptări; spre comparaţie, în Bucureşti hotelierii au avut în tot anul trecut 1,8 milioane de înnoptări.

    Numai cele 80 de muzee şi parcurile, care sunt pentru locuitorii oraşului aproape sacre, oferă suficiente lucruri noi de făcut în fiecare zi. “Avem o problemă cu traficul pentru că nu putem construi autostrăzi pe zonele verzi, care sunt protejate prin lege”, explică ghidul. Un alt exemplu este chiar Biblioteca Regală, care păstrează câte un exemplar din fiecare carte tipărită, a fost înfiinţată cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă, iar la un moment dat a ajuns neîncăpătoare. Nu putea fi extinsă în lateral, pentru că este aşezată într-un parc, aşa că singura soluţie a fost să fie construite cinci etaje suplimentare, dar sub pământ. Pentru un locuitor al meleagurilor dâmboviţene, unde magazinele stau îngrămădite în inima oraşului, un astfel de respect pentru spaţiile verzi pare oarecum nefiresc.

    O altă surpriză, din rândul celor pe care oraşul le are ascunse la tot pasul, este lipsa magazinelor, fie ele super sau hipermarketuri, de electroretail sau de mobilier din oraşul propriu-zis, locuit de peste 800.000 de oameni. În ţara natală a celui mai mare retailer de mobilier din lume, Ikea, n-am văzut în trei zile niciun magazin. Poate şi pentru că siglele luminoase, fosforescente, mari cât jumătate din clădire, nu-şi au deloc locul la Stockholm. Poţi căuta cu privirea ore în şir, de pildă, o farmacie, fără niciun succes. “Avem farmacii”, dă asigurări un locuitor, nefamiliarizat cu colţurile de stradă populate cu 3-4 spaţii de vânzare a doctoriilor. În rândul surprizelor, la loc de seamă stă sentimentul de relaxare, mai mult decât în alte ţări, pe care-l au deopotrivă toţi oamenii din oraş. Poate pentru că nu-i apasă grija zilei de mâine, ţara fiind ferită, până acum, de problemele economiei mondiale.

    Salariul mediu brut este de 28.000 de coroane suedeze, echivalentul a circa 3.300 de de euro, iar impozitele, stabilite de municipalităţi, variază între 28% şi 34%. În capitală, de pildă, impozitul este de 31%, iar locuitorii sunt foarte conştienţi de povara dărilor, în sensul că-şi trag la răspundere edilii. Ţara în care consumul de presă e mai mare decât oriunde în lume este şi locul unde opinia publică are o forţă veritabilă, având puterea de a schimba miniştrii. Social democraţi de peste 50 de ani, cu doar trei scurte întreruperi, când puterea a intrat pe mâinile opoziţiei, suedezii sunt de părere că guvernul are o răspundere cât se poate de reală.

    “Nu e treaba noastră, ci a Guvernului să se ocupe de programe sociale; noi plătim taxe prea mari ca să ne mai gândim şi la caritate”, spune Elaine Weidman, vicepreşedinte în cadrul Ericsson. Compania este acum implicată într-un proiect prin care edilii oraşului doresc să dezvolte un cartier nou (în care municipalitatea investeşte un miliard de euro pentru infrastructură) în care să reducă emisiile de dioxid de carbon cu 30% până în 2020 şi până la zero până în 2030. Aceasta este un alt tip de surpriză pe care îl oferă capitala Scandinaviei: în sensul cel mai concret, suedezii sunt preocupaţi, chiar la nivel de individ, de reducerea emisiilor de gaze toxice.

    Câteva exemple: suedezii sunt cei mai harnici la capitolul reciclare; în trei ani traficul din oraş a fost redus cu 70%. Fireşte, există o strategie clară şi ajutătoare. În cazul reciclării – oamenii duc toate sticlele şi borcanele înapoi la magazine, iar în cazul în care aruncă diferenţiat gunoaiele primesc scutiri la taxe şi impozite. În noul cartier, toate locuinţele vor fi vândute complet echipate cu electronice şi electrocasnice cu cel mai mic consum de energie electrică; 30% din energie va fi asigurată de surse regenerabile; deşeurile organice vor fi colectate în echipamente instalate sub chiuvetă, vor fi colectate şi folosite ca îngrăşăminte în agricultură.

  • Afaceri în cădere liberă

    Fraţii Bogdan şi Dragoş Boeru, de 28 şi respectiv 27 de ani, fac între trei şi zece salturi cu paraşuta în zilele din weekend. Înainte, le făceau de plăcere. Acum le fac în cadrul afacerii lor, dat fiind că au dezvoltat un business din skydiving, promovând salturile comerciale, dar şi o şcoală de paraşutism. Bogdan şi Dragoş Boeru au pus câteva sute de mii de euro pe lângă pasiunea pentru căderile libere cu 200 de kilometri pe oră de la 4.500 de metri altitudine şi aşa au dezvoltat un business din salturile cu paraşuta în apropiere de aerodromul Clinceni din Capitală.

    “Primul salt cu paraşuta l-am făcut la 19 ani, iar acum am ajuns la 1.266 de salturi. Am moştenit pasiunea de la tatăl nostru, care a fost paraşutist militar”, spune Bogdan Boeru, fratele mai mare din afacerea Skyline Center SRL, înfiinţată în 2005. Skyline Center are ca obiect principal de activitate consultanţa în afaceri şi management. Pe lângă pasiunea pentru salturi cu paraşuta, cei doi fraţi se dedică şi activităţii de consultanţă pentru proiecte cu fonduri europene. Anul trecut firma Skyline Center a avut o cifră de afaceri de 969.162 de lei (230.000 euro) şi un profit de 296.964 (70.000 euro), potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

    “Piaţa de paraşutism din România este la început. Încercăm să obişnuim piaţa locală cu acest sport, care prezintă un grad de risc redus. Dificultăţile în acest business sunt legate de faptul că legislaţia are multe lacune, dar şi faptul că salturile cu paraşuta sunt asociate cu accidentele”, spun cei doi fraţi, care încearcă să atragă cât mai mulţi oameni către experienţa unui salt cu paraşuta. În afara speranţei că tot mai mulţi curioşi se vor înscrie la cursuri, şcoala de paraşutism nu prea are cine ştie ce clienţi: în România aproape 330 de persoane au licenţe de paraşutism, faţă de 6.000 în Franţa, de exemplu.

    Cei doi fraţi au început ca paraşutişti sportivi în 2002, când s-au înscris în cadrul Aeroclubului României. Un an mai târziu experimentau acest sport în Franţa şi în Spania. “Ca student al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Management, am plecat cu o bursă Erasmus în Franţa, unde am avut ocazia să văd cum se fac salturi cu paraşuta. Acolo am învăţat cu adevărat cum se poate practica paraşutismul la alt nivel”, spune Bogdan Boeru. Cei doi fraţi au făcut salturi cu paraşuta şi din Bulgaria, Ungaria, Spania, Italia, Cehia.
    Inspiraţi de cursurile şi experienţele după salturile cu paraşuta în ţările europene cu cele mai înalte standarde în acest sport, cei doi fraţi au hotărât în 2006 să îşi înfiinţeze propria şcoală de paraşutism în Bucureşti, prin care să promoveze acest sport în România. Au numit-o TNT Brothers şi au încercat să facă totul ca la carte. “Am cumpărat un teren de 1,7 hectare în apropiere de aerodromul din Clinceni, în apropierea pistei pentru avioane. Am achiziţionat şi o aeronavă Cessna 206 YR-TNT cu 6 locuri şi echipamente pentru salturi cu paraşuta şi am construit propriul dropzone, investiţia ridicându-se la aproape 300.000 de euro”, spun fraţii Boeru. Banii au provenit atât din fonduri proprii, cât şi dintr-un credit contractat de la bancă: “Am lucrat mai mulţi ani la planul de afaceri şi abia în 2010 am dat drumul la salturile individuale şi în tandem, ca activitate comercială”.

    Pe piaţa locală se mai pot face salturi cu paraşuta în Cluj-Napoca şi Constanţa, alături de cele 16 centre regionale ale Aeroclubului Român.Anul trecut la TNT Brothers s-au făcut 1.200 de salturi, iar anul acesta s-au realizat 3.600 de salturi. Un salt cu paraşuta costă 650 de lei (fără filmare), 875 de lei (cu filmare) şi 950 de lei (cu filmare şi poze). Clienţii care aleg să sară cu paraşuta au vârste cuprinse între 18 şi 45 de ani, cu venituri peste medie. Înainte de-a se angaja în saltul cu paraşuta în tandem clientului i se face un training de 10-15 minute. Saltul de la 4.500 de metri altitudine durează cinci minute.

    “În Bucureşti suntem primii care au făcut din această activitate sportivă o activitate comercială. Cele mai mari costuri în acest business sunt cu operarea şi întreţinerea avioanelor, cu combustibilul şi cu echipamentele pentru salturi.” Antreprenorii care au înfiinţat TNT Brothers şi care promovează cu mult entuziasm acest sport aeronautic au ajuns la saltul cu numărul 1.266 şi respectiv cu numărul 1.360 de la 4.000 de metri altitudine. Deşi nu s-ar spune, cei doi fraţi insistă că acest sport este unul cu grad mic de risc, având în vedere că echipamentele sunt moderne şi cei care sar au două paraşute, una de rezervă în cazul în care prima nu funcţionează.

    Pe lângă salturile comerciale cu paraşuta, TNT Brothers oferă şi licenţa de paraşutism prin intermediul unui curs care durează aproximativ două săptămâni şi care costă 6.000 de lei. Cursul implică şapte module practice şi un modul de teorie. În prezent, la şcoala de paraşutism a TNT Brothers sunt 30 de cursanţi. Licenţa oferită de TNT Brothers este acreditată de către şcoala US Parachute Association.

    Şi pentru că sportul pe care îl practică are o doză mare de senzaţional, TNT Brothers organizează în perioada 22-25 septembrie, Bucharest Skidiving Boogie 2011, primul festival de paraşutism din Bucureşti. În cadrul evenimentului, salturile cu paraşuta pentru amatori, realizate în tandem cu un instructor profesionist, vor fi efectuate de la cea mai mare înălţime atinsă în salturile comerciale, respectiv 4.500 metri.

  • Democratizarea insulelor exotice – ce va schimba era TUI

    Dragoş Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, care deţine 52 de agenţii de turism pe piaţa românească, a încheiat un parteneriat cu operatorul din turism TUI Travel, lider european pe piaţa de servicii turistice, prin care pachetele de vacanţă ale TUI se vor găsi în reţeaua de agenţii a omului de afaceri. Începând cu 20 septembrie 2011, agenţiile Eurolines oferă pachete de vacanţă sub numele TUI Travel Center prin Eurolines. Aceste agenţii vor opera sub conceptul de Travel Hypermarket. Astfel, clienţii vor găsi atât produse TUI, cât şi produse ale altor branduri germane şi româneşti. Agenţiile Eurolines sunt un canal de distribuţie atât pentru produsele proprii, create de touroperatorul Nova Travel, cât şi pentru ofertele partenerilor externi şi interni. Grupul Eurolines a cumpărat în 2004 Nova Turism, care realizează în prezent pachetele de vacanţă.

    “Pachetele de vacanţă ale TUI se vor vinde la aceleaşi preţuri pe care le au în Germania sau Austria. Turiştii vor pleca în diverse destinaţii din lume prin Viena, pentru că în următorii doi ani TUI nu intenţionează să opereze chartere din România. Avem însă o colaborare cu compania aeriană Fly Niki, ce operează zboruri pe Bucureşti-Viena”, a declarat Dragoş Anastasiu.
    În ultima perioadă au crescut vânzările pentru produsele tour-ope-ratorilor germani (TUI, Dertour, FTI, Neckermann), unul din patru pachete de turism vândute în reţeaua Eurolines provenind din portofoliul marilor touroperatori internaţionali, potrivit oficialilor companiei Eurolines. Anastasiu estimează că 5.000-6.000 de români vor pleca anul viitor prin TUI Travel Center în străinătate.

    De asemenea, prezenţa TUI prin reţeaua de agenţii TUI Travel Center în principalele oraşe din ţară ar putea influenţa pozitiv numărul de turişti străini care vor veni să viziteze România de pe piaţa germană şi din celelalte pieţe-sursă ale Uniunii Europene. Dragoş Anastasiu se aşteaptă ca numărul străinilor ce vor veni prin TUI în România să se tripleze, porninde de la 1.000 de persoane, câte au fost anul acesta. În 2010, doar 1,3 milioane de turişti străini s-au cazat cel puţin o noapte la un hotel sau o pensiune din Romănia, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Turiştii străini trimişi de TUI ajung în România prin agenţia de turism Danubius Travel, societate deţinută de TUI Travel PLC, Ciprian Popescu şi Camelia Dinu din Constanţa.

    “În următoarele luni vor fi rebranduite 25 de agenţii de turism din cele 52, investiţia în acest proces fiind de câteva zeci de mii de euro”, spune Anastasiu. Omul de afaceri a mai precizat că s-au făcut investiţii şi într-un sistem mult mai rapid şi mai complex de rezervare, iar angajaţii au participat la traininguri.”Diferenţele se văd în agenţiile noastre”, a declarat Dragoş Anastasiu. În agenţiile TUI Travel Center prin Eurolines se vor vinde atât pachete complete de vacanţă, cât şi produse individuale precum cazare, vacanţe interne şi internaţionale, bilete de avion, bilete de autocar, bilete de tren, asigurări de călătorie, transferuri, închiriere de autocare şi microbuze sau serviciul “rent a car”.

    Grupul Eurolines România deţine 9 societăţi, are circa 400 de angajaţi, 6 agenţii francizate în Germania, o flotă de 35 de autocare şi aproximativ 200 de autoturisme. Anul trecut afacerile grupului s-au ridicat la 140 mil. lei (33 mil. euro). Pentru anul acesta se aşteaptă o creştere a afacerilor reţelei de agenţii de turism, având în vedere şi faptul că, în primele trei luni ale acestui an, Eurolines România a deschis trei agenţii de turism, două în Bucureşti şi una în Sinaia, mărind astfel la 52 numărul de birouri din întrea-ga ţară (dintre care 47 agenţii proprii şi cinci în regim de franciză).
    Operatorul de turism german TUI a devenit activ în România în 2003 când a cumpărat un pachet de acţiuni reprezentând 70% din capitalul agenţiei Danubius Travel Constanţa. În 2006, TUI inaugura o reprezentanţă la Mamaia, în baza unui acord cu Autoritatea Naţională de Turism (ANT), acesta reprezentând un pas important în strategia de revitalizare a pieţei turistice româneşti.
    Tot în 2006 însă, grupul TUI a renunţat să mai aducă turişti în România şi a scos din cataloagele de promovare staţiunile turistice româneşti, nemulţumit de condiţiile de cazare, preţurile mari practicate de hotelieri, zgomotul şi lipsa curăţeniei din localităţi. În 2009, ministrul turismului, Elena Udrea, anunţa că TUI va reintroduce România în cataloagele de promovare.

    TUI Travel PLC operează în 180 de ţări, are aproximativ 30 de milioane de clienţi anual şi peste 71.000 angajaţi. La nivel mondial compania are trei departamente principale: TUI Travel, TUI Hotels and Resorts şi Cruises.