BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Agentii mici care au crescut mari

     

    Toamna aceasta se anunta speciala pentru Cristian Pandel, fondatorul si directorul general al Christian Tour: va incheia cel mai bun sezon al sau, un sezon in care a vandut vacante pentru 50.000 de turisti, si va muta sediul companiei, pe care a infiintat-o in urma cu unsprezece ani intr-un demisol de langa Facultatea de Drept, in Opera Center. “A fost destul de greu sa ajungem aici, avand in vedere ca relatiile au lipsit si totul a fost facut pe munca noastra”, povesteste directorul agen­tiei, care a intrat in afaceri din pasiu­ne pentru excursiile pe munte. Pri­ma experienta de business a agentului de turism a fost infiintarea unui club mon­tan, iar apoi a primei scoli de ghizi montani, Christian Adventure (care mai functioneaza si astazi), simultan cu infiintarea unui SRL si obtinerea licentei de turism tip detailist.
     
    Cresterea agentiei Christian Tour a fost mai importanta in ultimii doi ani, cand agentia a devenit si turoperator, organizand propriile chartere in special catre Grecia, destinatie din care detine acum aproximativ 25% cota de piata, alaturi de agentii precum Paralela 45, Prestige Tours, Prompt Service sau J’Info Tours. In acest an, pentru care asteapta o cifra de afaceri de 12 milioane de euro, a deschis o destinatie noua in Grecia, Insula Zakyntos, catre care estimeaza acum un grad mediu de ocupare de 90%. Povestea Christian Tour este una dintre cele cateva ale unor agenti de turism care au reusit sa iasa din plutonul jucatorilor marunti si sa se indrepte, cu pasi mai mici sau mai mari, catre liga mare. “Sunt in jur de 100 de agentii de turism medii (cu cifra de afaceri cuprinsa intre trei si sapte-opt milioane de euro) care doresc sa devina mari si agentii mici sau medii (cu cifra de afaceri intre unu si trei milioane de euro) care doresc sa ramana pe pozitiile lor de acum, fara a dori o dezvoltare, ci doar o consolidare”, spune Traian Badulescu, secretar general al Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT). Anii turistici 2007 si 2008 – care au adus o crestere anuala de 15% a pietei – au scos la iveala cateva astfel de agentii, a caror dezvoltare s-a indreptat mai mult catre turismul de divertisment (leisure – organizarea de vacante pentru persoane fizice) si in special catre turismul de masa, caracterizat prin vacante la preturi avantajoase catre destinatii deja clasice, precum Grecia sau Turcia.
     
    Faptul ca acest lucru inca se intampla arata in special ca piata nu este inca maturizata si ca este inca loc de crestere pe anumite segmente, precum turismul de masa. Piata turismului de business este in schimb mai bine acoperita, cu agentii mari precum Happy Tour (prima dupa cifra de afaceri), Marshal, Aerotravel sau medii, precum Alto Tours, care tintesc predominant acest segment si au reusit sa acapareze mare parte din contracte. Turismul de masa se imparte intre cativa turoperatori, cum ar fi Paralela 45, J’Info Tours, Prompt Service, Prestige Tours, Malta Travel, Ali Baba Travel sau Tez Tour, care acopera momentan piata. Cresterea rapida a numarului de turisti permite insa si aparitia altor nume, care apar de obicei dintre agentiile care au lucrat cativa ani in revanzarea pachetelor.
     
    Modul in care cateva agentii se detaseaza de restul plutonului nu este niciodata acelasi, deoarece depinde de factorii de piata si de modul de constructie a businessului. Insa ritmul de crestere vorbeste de la sine despre viitor: “In mod normal, o agentie de turism care inregistreaza o crestere sanatoasa poate ajunge la o cifra de afaceri de un milion de euro dupa primul an de functionare si la doua-trei milioane de euro dupa doi ani”, spune Traian Badulescu. Ritmul ar trebui sa creasca pe parcurs: “Daca agentia este serioasa, daca managerii si proprietarii au viziune, daca stiu sa promoveze agentia si produsele si stiu sa se distinga printr-un produs unic, intr-un interval de 3-5 ani se poate depasi pragul de sapte-opt milioane de euro cifra de afaceri”. Daca acesti pasi de dezvoltare sunt indepliniti, sansele unei agentii mici de a accede intr-o categorie superioara sunt destul de mari, estimeaza Traian Badulescu, care considera ca rata de succes poate fi de 20-25%.
     
    Produsul unic a fost ideea pe care au marsat mai multi oameni de afaceri din turism, aceasta fiind si ideea de baza a afacerii Tunisiana Travel, care a vandut inca din anul infiintarii (2005) doar vacante pentru Tunisia, fara a avea nici acum in plan dezvoltarea altor divizii ale companiei. Gheorghe Stoian, managerul si fondatorul agentiei, considera ca ticketingul sau alte produse turistice trebuie lasate in seama cui se pricepe la vinderea acestor produse. “Noi am inceput prin a vinde doar Tunisia si am fost siguri ca vom avea succes, desi in primul an de activitate am avut pierderi egale cu 60% din bugetul de lansare a agentiei”, isi aminteste Stoian. Insa acest fapt, care ar fi trebuit sa fie principalul aliat, s-a transformat in principalul dusman: “Am inteles atunci ca nu vom rezista fara o promovare eficienta si de aceea am alocat o suma semnificativa acestui segment, ajungand ca acum sa avem un buget de 150.000 de euro pentru publicitate”, afirma Stoian. Avand avantajul intrarii pe piata cu un produs nou, Tunisiana si-a asigurat o cota buna din numarul de turisti care cauta aceasta destinatie (aproape jumatate din cei aproximativ 20.000 de turisti care vor merge in total in 2008 in Tunisia), deoarece intre timp si alte agentii, precum Kartago sau Tez Tour, au introdus chartere. Stoian incearca sa se mentina insa inaintea competitiei, si primul pas a fost sa renunte la agentiile partenere din Tunisia si sa deschida prima filiala acolo, cu ghizi romani, ceea ce le-a adus “un plus de profit”. Pentru acest an estimeaza o cifra de afaceri de 4,8 mil. euro si un profit de 300.000 de euro, iar pentru 2009 asteapta un numar de 14.000 de turisti.

     

  • Averea hoteliera a sindicatelor

    “Se vor descurca greu”, considera Sorin Ionescu, director al companiei de consultanta in domeniul turismului Fivestar Hospitality. SIND Romania – companie rezultata din aducerea laolalta a tuturor hotelurilor din patrimoniul confederatiilor sindicale – reprezinta acum cele mai multe locuri de cazare de pe piata romaneasca reunite sub acelasi nume si sub aceeasi administratie, desi fiecare confederatie isi administreaza propria zona de influenta.

    Cele 14.000 de camere administrate de SIND au ceva in comun: sunt vechi, construite in anii ’70 si ’80, li s-au facut investitii minime in ultimii ani, dar au avut tot timpul clientela, pentru ca veniturile au fost asigurate prin Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale, care trimitea si inca mai trimite la odihna si tratament sindicalistii si pensionarii.

    Uniunea Europeana a interzis insa de cativa ani acest tip de promovare, considerat ajutor de stat, si a insistat asupra gasirii unor formule mai putin directe, de genul tichetelor de vacanta sau al ofertelor promotionale pentru seniori. Conform legii asigurarilor sociale, din bugetul asigurarilor sociale de stat se va suporta in acest an diferenta dintre valoarea biletului de tratament balnear sau de odihna si contributia beneficiarilor de astfel de bilete, pentru un numar de pana la 550.000 de locuri, in scadere cu 25% fata de anul trecut, iar pentru 2009 se prevede un numar de aproximativ 200.000 locuri subventionate.

    Sorin Ionescu considera ca a incerca sa pozitionezi aceste hoteluri pe piata libera, in conditiile in care piata creste mult din punctul de vedere al concurentei, in timp ce hotelurile SIND au aceleasi dotari din deceniile trecute, va fi foarte dificil: “Cu atat mai dificil este ca ei au de intretinut si o baza de tratament destul de mare (care cuprinde peste 2.500 de locuri de tratament), dar de asemenea e complicat si sa vinzi tabere la Navodari la pretul pietei cand copiii merg in Grecia in tabara”.

    “Faptul ca va trebui sa vindem mai mult prin agentii ne obliga la o politica mai mare de investitii, pe care noi deja am inceput-o in 2006”, spune Andrei Dimitriu, unul dintre cei patru directori ai SIND Romania, care conduce SIND din partea sindicatului Cartel Alfa. Ceilalti directori sunt Aurel Cornea, care conduce din partea CSDR, Vasile Engel – reprezentantul BNS si Minica Boaja, care reprezinta CNSLR Fratia.

    Dimitriu spune ca totusi nu le va fi atat de greu, deoarece au inainte un exemplu pozitiv: “In 2007, sucursala Olanesti nu a avut deloc bilete prin CNPAS si a avut profit, deci se poate”. Dimitriu admite insa ca Olanesti e un caz fericit: statiunea nu are concurenta in zona, iar camerele SIND de acolo sunt printre cele mai noi din toata reteaua. Avand perspectiva de a se descurca singuri pe piata cu afacerea lor de turism, sindicalistii au inceput in urma cu cativa ani mici investitii in hoteluri, scopul principal fiind sa le faca sigure si cat de cat mai aratoase, dar si sa ridice clasificarea catorva dintre ele la trei stele.

    “Vrem sa ducem spre trei stele hotelurile din vestul tarii, care sunt mai usor accesibile turistului vestic”, spune Dimitriu, referindu-se la sucursalele de la Baile Herculane, Felix sau Predeal. A inceput cu ceva investitii in baza de tratament de la Felix, iar hotelul de acolo este propus pentru reclasificare in acest an. Reclasificarea nu vizeaza doar atragerea turistilor vestici, ci si a celor romani cu venituri medii. Cei de la SIND au inceput investitii si in alte hoteluri, dar acestea sunt mai greu vizibile pentru ochiul turistului, deoarece au ca destinatie siguranta cladirilor: “Deocamdata, prioritare sunt investitiile care tin de siguranta si confortul turistilor in conformitate cu normele comunitare – am reparat, de pilda, lifturile, tevile si dotarile pentru pompieri”, explica Dimitriu.

    Deocamdata, circa 35% din investitii vizeaza siguranta si restul confortul, urmand ca din 2009 investitiile sa se orienteze si catre confort, adauga directorul SIND. Necesarul de investitii este insa departe de a putea fi acoperit de SIND, dupa cum admite acelasi Dimitriu: “Volumul este foarte mare, daca ne gandim ca niciun hotel nu este modernizat integral si fiecare are nevoie investitii de cel putin un milion de euro”.

    Pentru o investitie de 46 de milioane de euro, cat ar fi necesar, cei de la SIND se gandesc la credite bancare, desi le-ar fi destul de greu sa le obtina din cauza actionariatului incert al companiei (SIND este o umbrela sub care intra multe hoteluri ale unor actionari diferiti, de la diverse fabrici pana la organizatii patronate de confederatiile sindicale). Daca nu credite, de ce nu vanzare sau atragerea in actionariat a unor finantatori? “Exclus – din acelasi motiv, al actionariatului difuz”, spune Dimitriu.

    Pana la o decizie in privinta finantarii, cele 14 sucursale sunt coordonate de cei patru directori, care trebuie sa cada de acord asupra a doua elemente comune: investitiile si politica tarifara. “Facem asta pentru a nu aparea concurenta intre hoteluri si pentru ca agentiile sa aiba ce vinde”, afirma Andrei Dimitriu, adaugand ca are planuri mari si cu reteaua de agentii SIND Romania, care incepand de anul trecut si-a extins activitatea (fata de perioada anterioara, cand vindea doar bilete la hotelurile SIND) cu ticketing si vacante externe. Ca atare, reteaua a reusit sa incheie anul trecut cu profit – 230.000 de euro, la o cifra de afaceri de 5,5 de milioane de euro.

  • Ultima strigare pentru concediu

    "Romanii nu au cultura <last minute> si nici <early booking>”, spune Dragos Raducanu, director al agentiei de turism Magest Travel si reprezentant al Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism din Romania. Numai ca, dupa cum considera el, cultura se formeaza incetul cu incetul daca agentiile accepta sa se foloseasca de factorul pret.

    “Oamenii vor risca sa stea pana in penultima zi cu bagajul facut pentru a se decide unde merg in vacanta daca pretul din penultima zi va fi sensibil mai mic fata de pretul initial”, mai spune Raducanu. Acum, reducerile practicate ajung in Romania pana la maximum jumatate din pretul pachetului initial, cele mai des intalnite reduceri fiind insa intre 20 si 30%, dupa cum arata statisticile agentiilor.

    “Marja de reducere variaza in functie de gradul de ocupare (variabila ce determina si perioada de lansare a ofertei), dar si de data plecarii, iar cu cat se ajunge mai aproape de ziua de imbarcare, cu atat pretul vacantei va fi mai mic”, spune Raul Dinescu, director al agentiei Paradox Travel. Lansarea ofertelor se face la o saptamana, maxim doua inainte de plecare, insa acest interval depinde de modul cum a evoluat vanzarea acelui produs pana atunci.

    “Daca dintr-un total de 200 de locuri, o agentie a vandut doar 50, perioada de lansare va fi cu cel putin doua saptamani inainte de plecare, pentru ca sunt disperati sa vanda locurile ramase; daca insa au vandut 136, vor anunta oferta cu trei-patru zile inainte, pentru ca nu-si fac asa de multe probleme”, spune Dragos Raducanu. Principalul scop al acestei oferte este acoperirea cheltuielilor, astfel ca agentia sa nu aiba pierderi:

    “Ideal este ca atunci cand recurgem la ofertele de ultim moment sa avem deja cheltuielile acoperite plus un profit, deoarece marja de profit din pachetele last minute scade cu peste 20% fata de marja uzuala, putand ajunge pana la a vinde la pretul de achizitie, adica fara niciun profit”, spune Cristina Irimia, director de marketing la J’Info Tours. Cel putin in ultimul an insa, scoaterea la vanzare a ultimelor locuri cu oferte de ultim moment a devenit o reteta din ce in ce mai sigura: “Cazurile cand pachetele speciale nu se vand sunt destul de rare, pentru ca doritori de oferte convenabile se gasesc mereu si in general au timpul flexibil”, spune Cristina Irimia de la J’Info Tours.

    Adelina Rize, oficial al agentiei de turism Fly Nova, estimeaza ca in acest an vanzarile de astfel de pachete vor reprezenta aproximativ 10-15% din totalul de vanzari, adica aproximativ 80.000 de persoane isi vor petrece vacanta peste hotare cumparand un pachet turistic la un pret special, fie ca reducerea este insesizabila (de 3-5%), fie evidenta (cea mai des intalnita reducere este pe cursele de Turcia si Grecia, de aproximativ 35%).

    Ofertele last minute au mai aparut insa si pentru destinatii mai putin vizitate de turistii romani. In 2008, mai multe agentii de turism au mizat pe Portugalia ca o revelatie a sezonului datorita faptului ca nu prea a fost vizitata pana acum de romani: “Portugalia s-a asteptat sa fie revelatia sezonului, dar nu a fost chiar asa. Astfel incat vom vedea oferte speciale si pentru destinatii mai putin uzuale pentru Romania”, apreciaza Dragos Raducanu.

  • O vara pentru iahtul meu

    In ultimii ani, pe soselele din Romania s-au inmultit automobilele de lux, de la cele 70 de Ferrari care circula nestingherite ocolind gropile din asfalt si pana la celebrul Bugatti Veyron. Pretul acestora este cuprins intre 100.000 si maximum 300.000 – exceptie fiind desigur Bugatti, care sare de un milion de euro. Cine doreste insa un vehicul mai scump si mai exclusivist isi ia un iaht. Iar cine este cu adevarat pasionat il cumpara si il pastreaza la Marea Mediterana, in Italia, Franta sau Croatia.

    Franco’s Marina, importatorul pe piata romaneasca al iahturilor premium Feretti, Pershing si Custom Line, a comercializat in ultimele 12 luni sapte ambarcatiuni de lux, fata de doua cu un an in urma. “Piata ambarcatiunilor premium inregistreaza o crestere puternica”, declara mandru Francesco Fischetti, CEO al Franco’s Marina. Preturile iahturilor oscileaza intre 276.000 de euro, fara TVA si 6,7 milioane de euro pentru modelele Pershing, potrivit site-ului companiei, respectiv 740.000 si 6,1 milioane de euro pentru Ferreti.

    Cea mai scumpa ambarcatiune prezentata de companie in cadrul evenimentului “Franco’s Marina Yachts – More than Sea” dedicat iahturilor grupului Ferreti, organizat la finele saptamanii trecute in portul Tomis din Constanta, a fost Navetta 26 Ziacanaia, din gama Custom Line, cu o lungime de 26 de metri si in valoare de aproximativ 7 milioane de euro. Alessandro Tirelli, area manager pentru Europa in cadrul Ferreti SpA, care ruleaza aproape un miliard de euro anual din vanzarea de ambarcatiuni, spune ca pe piata romaneasca se vand cu precadere ambarcatiuni cu o valoare de un milion de euro, spre deosebire de piata spaniola, unde pretul mediu este de 6 milioane de euro.

    Declaratia lui Tirelli este sustinuta si de catre directorul Pershing. “In Romania se vand in general iahturile mai ieftine, deoarece in majoritatea cazurilor este pentru prima oara cand clientul respectiv cumpara o ambarcatiune. In general incep cu ceva din clasa medi, le tin in medie in jur de un an, isi dau seama ca isi permit un model mai mare si le schimba. Majoritatea clientilor vest-europeni au avut deja mai multe modele de iahturi, iar acum in general se reorienteaza catre modele din ce in ce mai mari. In Romania, majoritatea clientilor se afla la prima ambarcatiune cumparata”, a spus Alessandro Diomedi, new market development in cadrul Pershing, brand din cadrul grupului Ferretti.

    Prin Franco’s Marina, grupul Ferretti vinde in Romania brandurile Ferretti, Custom Line si Mochi Craft, care la nivel european inregistreaza vanzari cumulate de 200 de ambarcatiuni, dintr-un total de circa o mie de iahturi vandute anual de grup. “Ferretti va initia pentru a treia oara o oferta publica initiala, pentru a se lista la bursa din Milano. Cifra de afaceri a grupului Ferretti se apropie in prezent de un miliard de euro anual”, declara Diomedi.

    Potrivit lui Francesco Fischetti de la Franco’s Marina, principalul motiv pentru care vanzarile de iahturi in Romania nu au crescut foarte mult in volum in ultimii ani a fost lipsa infrastructurii, dar si a personalului calificat. “Pentru aceste ambarcatiuni este nevoie de spatii speciale pentru acostare, iernare, dar si pentru service si intretinere. De aceea Franco’s Marina a participat la deschiderea marinei din Eforie Nord, precum si la cele din portul Tomis din Constanta”, a spus Fischetti, care va inaugura un punct de service si intretinere pentru iahturi in urmatoarele doua luni in Constanta.

    Potrivit directorului executiv al Franco’s Marina, intretinerea anuala a unui iaht de lux costa intre 4 si 6% din valoarea acestuia – valoare relativ mare, mai ales daca se ia in calcul si rezervorul de peste 1.000 de litri de motorina al unui iaht, cu care se poate naviga intre 12 si 14 ore. Numai ca, in timp ce piata automobilelor este afectata de cresterea pretului petrolului, cea a ambarcatiunilor de lux nu prezinta semne de incetinire. “Piata iahturilor nu este afectata de criza declansata de evolutia pretului petrolului, deoarece suntem pozitionati intr-un segment high-end al pietei, iar clientii iahturilor de lux au venituri foarte ridicate”, a declarat Alessandro Tirelli.

    Cu siguranta, spune el, vanzarile in Europa de Vest nu cresc in acelasi ritm ca cele din Europa de Est. “In prezent, cea mai mare crestere o inregistram in Rusia, dar si in celelalte tari ale Europei de Est precum Croatia, Ungaria, Serbia, Muntenegru, dar si Bulgaria si Romania. Acestea inregistreaza acelasi ritm de crestere precum Orientul Mijlociu si India. Pe aceste piete vorbim de cresteri de doua cifre, fata de cresterea de o o cifra in Europa de Vest”.

    Un alt factor care deosebeste piata interna de cea vest-europeana este varsta medie a clientilor de ambarcatiuni de lux, ceea ce are impact si asupra optiunii in materie de modele vandute – sport sau de lux. In tarile din Europa de Est, inclusiv Romania, clientii au o varsta medie de 35-40 de ani, spre deosebire de cei din Vest, unde posesorii de iahturi au in general intre 45 si 50 de ani. De aceea, in Romania exista in general o cerere mai ridicata pentru ambarcatiunile mai sportive, precum Pershing. Cei ce isi iau iaht calatoresc in general foarte mult si au vazut acest stil de viata in vest.

    “Vor sa invete repede despre acest nou stil de viata. Majoritatea doresc sa pastreze ambarcatiunile la Mediterana, dar sunt si multi care vor sa navigheze pe Marea Neagra. Iahtingul nu este numai pentru placerea personala, ci si pentru afaceri – poti negocia o afacere la bordul iahtului”, considera Diomedi.

    Din cauza infrastructurii care momentan este in dezvoltare in porturile din Romania, multi clienti isi pastreaza ambarcatiunile in porturi de la Marea Mediterana, in tari precum Franta, Italia sau chiar Croatia. “Avem clienti care au achizitionat iahturi de la noi si nu-si tin ambarcatiunile la Marea Neagra, pentru ca nu au conditii”, afirma Tirelli, adaugand ca in cazul multora joaca un rol si faptul ca solutia de a acosta iahtul la Marea Mediterana este considerata mai potrivita pentru un stil de viata mai pretentios.

    Romanii cu iahturi isi doresc sa navigheze insa inclusiv pe Marea Neagra, deoarece este mai aproape de casa. “Din totalul clientilor din Romania, doar 30% isi tin iahturile la Marea Neagra, iar restul sunt acostate la Mediterana. Probabil insa ca in curand aceste valori se vor inversa”, mai spune managerul Ferreti.

  • Hotelul Neptun cauta petitori

    In martie 2007, la licitatia cu strigare organizata de AVAS pentru vanzarea hotelului Neptun s-a prezentat un singur ofertant: Grand Plaza Hotel SA, companie controlata de omul de afaceri Gabriel Popoviciu, care a si castigat licitatia platind pretul de pornire (7 milioane de euro). La un an de la licitatie si dupa numeroase planuri de renovare a hotelului cu 80 de camere si 30.000 de metri patrati, compania a ajuns la concluzia ca va trebui sa vanda o participatie din hotel pentru a finanta transformarea proprietatii achizitionate.

    “Vom cauta bani pe piata de capital pentru a finanta cel putin jumatate si maxim 70% din renovarea hotelului”, spune Tinu Sebesanu, director al companiei de consultanta Trend Hospitality si al Grand Plaza Hotel SA. Atragerea acestei investitii ar presupune vanzarea unei participatii minoritare din hotel (40-49%) ori vanzarea in lease back (vanzarea si rascumpararea ulterioara in rate, solutie frecventa de finantare in industria hoteliera). Cel putin jumatate inseamna cel putin 10,5 milioane de euro, dat fiind ca lucrarile pentru refacerea hotelului Neptun – deocamdata in faza de concept – sunt evaluate la 21 de milioane de euro. Dintre acestea, 12 milioane sunt necesare pentru consolidarea si renovarea structurii existente, precum si pentru extinderea ei: planul prevede ca viitorul hotel sa aiba 200 de unitati de cazare (camere si cateva apartamente, precum si 8 bungalow-uri cu piscine private), ceea ce ar insemna mai mult decat dublarea capacitatii existente. “Structura actuala este compusa din 80 de unitati de cazare, din care 80% sunt apartamente, iar aceasta structura nu ne avantajeaza; proiectul nostru vizeaza un mix de apartamente cu camere”, explica Sebesanu.

    Alte 9 milioane de euro sunt programate pentru constructia si amenajarea resort-ului, care va presupune atat piscinele principale si secundare (ale bungalow-urilor private), cat si gradina, terenurile de sport si alte elemente ale bazei de agrement, precum amenajarea lacului (hotelul este situat pe malul lacului, unde va fi amenajat un debarcader pentru accesul turistilor cu barca pana la plaja). Cei 30.000 de metri patrati de teren pe care ii detine hotelul au fost de fapt principalul motiv ce i-a facut pe Tinu Sebesanu si pe partenerii sai de afaceri sa decida achizitia hotelului. “Valoarea hotelului sta in terenul lui – este unul dintre putinele amplasamente de pe litoral care permit dezvoltarea unui resort”, spune Tinu Sebesanu, care considera ca un resort (capacitati de cazare plus facilitati de agrement si recreare) este imposibil de dezvoltat pe o suprafata mai mica de 20.000 de metri patrati.

    Refacerea hotelului Neptun va ajunge astfel la un total de aproape 30 de milioane de euro (achizitia – 8 milioane de euro, din care 7 milioane pretul efectiv si 1 milion de euro taxele; amenajarea – 21 de milioane de euro), pret aproximativ egal cu constructia unui hotel de o capacitate similara in Bucuresti. Pentru comparatie, hotelul Novotel, cu o capacitate de 285 de camere, a fost construit de catre grupul francez Accor in urma cu aproape doi ani cu o investitie de 35 de milioane de euro. Pozitia centrala si brandul Novotel fac ca hotelul (care a fost vandut prin lease back catre Sparkassen Imobiliare cu 28 de milioane de euro anul trecut) sa fie plin aproape tot anul, astfel ca investitia este estimata a se recupera in maxim cinci ani. Despre cat timp se poate vorbi pentru recuperarea unei investitii la mare, unde sezonul dureaza aproximativ patru luni? Tinu Sebesanu considera ca recuperarea va fi in mod evident mult mai lenta, fiind vorba de cel putin dublu ca numar de ani: “Este vorba de o investitie pe termen lung – dar tinand cont de faptul ca vom deschide hotelul abia peste doua sezoane, in 2010, poate piata va fi mai matura si mai dispusa sa plateasca pentru calitate”. Cand hotelul va fi aproape gata, Tinu Sebesanu va porni in cautarea unui brand hotelier care sa se potriveasca proprietatii. “Va fi un brand de resort de cinci stele, specific proprietatilor de litoral, dar nu va fi neaparat din portofoliul Wyndham (lant hotelier american reprezentat oficial in Romania de Tinu Sebesanu si Trend Hospitality – n.red.)”, spune Sebesanu.

    Cele mai multe proprietati care se deschid cu consultanta Trend Hospitality sunt afiliate cu branduri Wyndham, cel mai raspandit in Romania pana acum fiind brandul Ramada (la care au fost afiliate deja trei hoteluri in Bucuresti si unul la Sibiu, urmand deschiderea a inca sase hoteluri in perioada 2008 – prima parte a lui 2009). Sebesanu a convins insa si alte grupuri hoteliere sa afilieze hoteluri in Romania. Cel mai important proiect in acest sens este afilierea la Radisson SAS a resort-ului din Poiana Brasov de care se ocupa Sebesanu, resort aflat in proprietatea INR Management Real Estate.

    Complexul de la Poiana Brasov este deja in prima faza de constructie, care cuprinde un hotel si un aparthotel (cu 200, respectiv 150 de camere fiecare), case de vacanta de vanzare (in jur de 1.000 de apartamente) si amenajarea zonei de recreare – partia de schi, cazinoul, patinoarul, piscinele, spa-ul sau barurile. Complexul va avea 120 de hectare, iar investitia totala ar urma sa ajunga undeva la 350-400 de milioane de euro.

    “Nu este, asadar, exclus sa punem absolut orice brand pe hotelul de la Neptun, atat timp cat i se va potrivi si vom primi aprobarea”, considera Tinu Sebesanu, care se pregateste pentru noi runde de negocieri pentru afiliere. Pentru hotelul din Poiana Brasov, licitatia deschisa de Trend Hospitality pentru afiliere a durat fix un an, iar negocierile cu Radisson au durat si ele destul. “Este vorba totusi de un contract pe 15 ani pentru un resort montan proiectat sa ajunga intre primele 10 din Europa inca din primii doi ani”, sustine Sebesanu, convins ca si complexul de la Neptun se va putea impune, desi proiectul nu este chiar atat de impresionant ca acela din Poiana.

    Pentru terenul de la Neptun

  • 100.000 de concedii in Turcia

    La targul de turism de la Sofia din februarie 2007, sotii Corina si Aleksei Hinkov faceau cunostinta cu Livent Aydin, directorul general si unul dintre actionarii Tez Tour, cel mai mare operator turistic de pe litoralul turcesc. Dupa o serie de discutii, Aydin – de origine bulgara, ca si Aleksei Hinkov – a fost de acord ca sotii Hinkov sa infiinteze in Romania filiala Tez Tour, biroul din Romania avand numarul 15 pe harta celor de la Tez.

    Biroul a fost infiintat imediat, dar cu toate acestea a intrat pe piata in luna mai a anului trecut, pierzand perioada de “early booking” (termen folosit pentru cea mai activa perioada pentru vanzarea pachetelor turistice, dintre targul de turism din primavara si debutul sezonului). Cu toate acestea, Tez a vandut anul trecut 11.000 de pachete turistice, operand cinci chartere catre Turcia de la Bucuresti si Timisoara si atingand astfel 15% cota de piata din zborurile charter catre Turcia inca din primul an de operare.

    Pe piata din Romania existau deja cateva agentii de turism specializate pe Turcia, cum ar fi Alibaba Tour, Mr. Peter sau Kusadasi, dar si turoperatori pentru care Turcia era o miza importanta, precum J’Info Tours, Prestige Tours si Prompt Services. Cum a reusit Tez sa vanda atat de mult, in conditiile in care clientela parea deja impartita intre operatorii romani?

    Preturile destul de mici, datorate volumelor mare cu care lucreaza Tez Tour, si atragerea a foarte multe agentii revanzatoare au fost principalele motive care au pozitionat Tez intre liderii de piata inca din primul an de operare.

    “Tez este un turoperator care umple hotelurile cu care este partener si astfel obtine preturi avantajoase pe camera”, explica Aleksei Hinkov. La volumele mari cu care lucreaza (agentia a vandut anul trecut 1,2 milioane de pachete turistice in toata Europa Centrala si de Est si Rusia, dintre care 700.000 au fost pentru Turcia), se adauga si faptul ca Tez are si reteaua proprie de hoteluri, Amara Resorts (cu 4.000 de locuri in sase hoteluri din regiunea Belek).

    In plus, Tez nu lucreaza ca retailer, adica nu vinde pachete turistice catre persoanele fizice, ci doar prin agentii revanzatoare, avand astfel costuri mici. In Romania, Tez are acum cea mai mare retea de revanzatori: din 1.200 agentii de turism existente pe piata, sotii Hinkov au incheiat contracte cu 1.100 de agentii, dintre care 600 sunt active, iar 200 chiar fac zilnic in jur de 20-30 de rezervari.

    In aprilie 2008, in plina perioada de “early booking”, Aleksei Hinkov a vazut zilnic cum in sistemul de rezervari pe care il coordoneaza s-au cumparat in jur de 300 de vacante. Este un numar de turisti care poate umple doua avioane charter si jumatate de hotel, iar acest numar a fost visat ani la rand de toti turoperatorii locali. Pentru Aleksei Hinkov, 300 de turisti pe zi este numarul de rezervari la care se astepta pentru aceasta perioada.

  • Vand pentru ca nu gasesc angajati

    "Cand am dat anunt la ziar pentru angajari in vederea deschiderii celui de-al treilea restaurant din lantul La Mama, s-a facut o coada de peste 200 de persoane la poarta”, isi aminteste Daniel Mischie, director al Trotter Prim, companie care administreaza brandurile de restaurante City Grill, City Café, Buongiorno si Caru cu bere, avand in total aproape 600 de angajati.

    Acum, cand are nevoie de angajati pentru noile restaurante care se deschid in reteaua City Grill, Daniel Mischie nici nu mai da anunt la ziar. Se ocupa departamentul de resurse umane al companiei cu recrutarea – dupa principiul “vine Mahomed la munte”: “Daca in urma cu cativa ani veneau ei la noi numai cand faceam un semn, acum mergem noi la ei: in cartiere, in satele din jurul Bucurestiului, pe site-uri de internet, oriunde putem gasi oameni”, spune Daniel Mischie.

    Problema gasirii oamenilor este cea mai importanta dintre cele care fac ca supravietuirea unui restaurant pe piata bucuresteana sa devina tot mai dificila. “Mai sunt pretentiile clientilor, in crestere continua, costurile cu aprovizionarea si chiriile, dar mai ales problema resursei umane”, spune Daniel Mischie.

    Directorul lantului de restaurante City Grill considera ca aceste probleme vor face ca in viitorul apropiat in Bucuresti, iar apoi in toate marile orase, restaurantele care vor mai rezista sa fie de doua feluri: “ori vor fi afaceri de familie, in care sotul, sotia, cumnatii, socrii si bunicii vor face toata treaba si se vor limita la un restaurant, maxim doua, ori vor fi mari lanturi de restaurante, care au in spate o structura puternica de coordonare”.

    Mischie considera ca acesta a fost principalul motiv pentru care proprietari precum Miki Haiblum (care detinea doua cafenele in centrul Capitalei, CremCaffe Expresso Bar si CremCaffe Royal) sau Moni Meita (care detinea doua restaurante Casa di David si a vandut unul dintre ele) au decis sa vanda cate un local sau sa iasa de tot de pe piata.

    Moni Meita, care a vandut la sfarsitul anului trecut localul din Piata Victoriei (Casa di David Downtown), spune ca a luat o asemenea decizie deoarece ii era foarte dificil sa gestioneze doua localuri simultan. Miki Haiblum, care a decis la inceputul acestui an sa-si vanda cele doua cafenele din Bucuresti, spune ca a vandut pentru ca mai ales problema cu oamenii devenise acuta.

    Miki Haiblum a deschis prima cafenea in Romania, CremCaffe Expresso Bar, in anul 2003, cu o investitie de 200.000 de euro. A doua cafenea, din Piata Romana, a fost deschisa in 2006, in urma unei investitii de 300.000 de euro. Miki Haiblum a investit in cafenele avand in paralel si alte afaceri, precum o firma de amenajari interioare pentru restaurante si cafenele sau distributia cafelei CremCaffe catre restaurantele si cafenelele de pe piata.

    Distributia de cafea a fost de asemenea vanduta catre grupul austriac Julius Meinl. Haiblum nu a asteptat oferte pentru vanzarea celor doua cafenele, ci le-a scos pur si simplu la vanzare, purtand in paralel discutii cu patru operatori catre vizau unitatile, printre care Turabo si Burger King (care a intrat in Romania prin deschiderea primului restaurant in Baneasa Shopping City).

    Atat Casa di David Downtown, cat si cele doua cafenele CremCaffe au fost cumparate de omul de afaceri Dragos Petrescu, proprietarul lantului de restaurante City Grill. Prima achizitie a fost folosita de omul de afaceri pentru lansarea noului sau brand de restaurante cu specific mediteraneean, Buongiorno.

    “Primul local Buongiorno va fi urmat in cateva luni de un al doilea, in Baneasa Shopping City, deoarece vrem ca Buongiorno sa aiba o dezvoltare similara ca ritm cu City Grill”, spune Dragos Petrescu. El asteapta de la Buongiorno o cifra de afaceri de doua milioane de euro in acest an, cifra de afaceri a intregului grup fiind estimata la 15 milioane de euro.

    Cele doua localuri CremCaffe achizitionate in urma cu doua saptamani de la Miki Haiblum vor fi folosite de Dragos Petrescu pentru deschiderea unui restaurant City Grill, in amplasamentul din Romana, si a unei cafenele City Café, in zona Universitatii. Cu acestea doua in portofoliu, Dragos Petrescu devine proprietarul celui mai mare numar de locuri in restaurantele si cafenelele din centrul Capitalei.

    Pe axa Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Victoriei si Piata Charles de Gaulle, Totter Prim detine restaurantele City Grill Centrul Istoric (200 de locuri), Caru cu bere (400 de locuri), viitoarea City Grill Universitate (actualul CremCaffe – 50 de locuri), viitorul City Grill Romana (actualmente CremCaffe Royal – 70 de locuri), Buongiorno (320 de locuri), City Café Aviatorilor (40 de locuri) si City Grill Primaverii (300 de locuri).

    Daca Dragos Petrescu a cumparat orice a iesit pana acum la vanzare in centrul Bucurestiului, ajungand de la 9 la 13 restaurante in mai putin de jumatate de an, Tudor Niculescu, proprietarul cafenelelor Turabo, a facut un salt de la 21 la 30 de cafenele tot printr-o achizitie, in toamna lui 2007.

    Achizitia pe care a semnat-o Niculescu, platind 500.000 de euro, a vizat reteaua Dark Café, dezvoltata de trei tineri din Timisoara. Prin cumpararea acesteia, Niculescu a cumparat si intelegerea pe care cei trei tineri o facusera cu Real pentru a deschide cate o cafenea in fiecare hipermarket – ceea ce Niculescu si intentioneaza sa faca, in paralel cu deschiderile stradale din proiectele sale mai vechi.

  • Pariurile pentru Piatra-Neamt

    La oricare dintre cele patru intrari mari in Piatra-Neamt – dinspre Bacau, Bicaz, Roman sau Targu-Neamt – primul lucru evident este culoarea proaspata a constructiilor, specifica imobilelor noi. Zeci de blocuri si sute de casute si vile impanzesc terenurile de pe marginea soselei. La fiecare jumatate de an, peisajul se schimba vizibil la oricare din intrarile in oras, lucru surprinzator pentru un oras de provincie din Moldova, unde filozofia traditionala de viata este in general ca „graba strica treaba”.

    Acum insa, orasul este sub presiunea banilor: zeci de milioane de euro investiti in turism, aproape 100 de milioane de euro in modernizarea orasului, afacerile de origine locala care se lauda cu rate anuale de crestere de doua cifre. Banii trimisi de zecile de mii de nemteni plecati la munca peste hotare ridica nivelul de trai al celor ramasi acasa, iar investitorii au venit: dezvoltatorul GTC construieste un mall, reteaua Best Western se pregateste sa-si ridice un hotel de la zero, comerciantii de toate felurile au venit sa cumpere teren. Se adauga si proiectul autostrazii Iasi-Targu-Mures, ce ar urma sa treaca prin zona Targu-Neamt, o bretea urmand sa uneasca si Piatra-Neamt de magistrala.

    Tabloul este completat de inflorirea afacerilor locale, fie dezvoltate de antreprenori – precum Köber, Dinasty, Agnes Toma -, fie de supravietuitorii erei comuniste: Celohart, producator de carton si hartie igienica, Mecanica Ceahlau, producator de unelte agricole, sau producatorul de ciment Moldocim din Bicaz, preluat de Heidelberg.

    Influentele externe isi pun amprenta asupra ritmului de viata molcom al moldovenilor, iar rapiditatea de actiune a retailerilor internationali este doar un exemplu. Pana la inceputul lui 2006, dintre toate resedintele de judet, Piatra-Neamt era ultimul bastion necucerit de pe harta comertului modern. Graba cu care austriecii de la Kaufland si nemtii de la Plus si-au ridicat insa magazine a fost o buna lectie de viteza. Sfiala cu care comertul modern a pasit in oras, la inceput doar prin intermediul magazinelor de tip discount, este acum de domeniul trecutului, iar interesul investitorilor ce altadata ocoleau precauti zona a crescut exponential pe parcursul ultimului an.

    In centrul planurilor de dezvoltare se afla proiectele turistice in valoare de peste 40 de milioane de euro plasate in inima orasului: o telegondola, trei partii de schi, un telescaun, o telecabina, scari rulante pentru partiile de schi si un lift inclinat ce va duce turistii spre varful muntelui Pietricica, in jurul caruia a crescut intregul oras. 17 milioane de euro vin din fonduri structurale si „amortizarea investitiei se va realiza in 15 ani, conform studiilor de fezabilitate”, declara pentru BUSINESS Magazin primarul orasului, Gheorghe Stefan. Cartea jucata pe turism si in genere de servicii ar urma sa atraga in oras atat turisti romani, cat si straini, spera Stefan. „Putem alcatui un traseu turistic unic in Europa si avantajul nostru este asezarea geografica”, argumenteaza primarul. Miza pe turism si serviciile conexe este, si in opinia reprezentantilor mediului de afaceri nemtean, singura carte castigatoare pe care putea juca un oras saracacios si saracit de falimentele marilor platforme industriale odata cu intrarea in economia de piata. „S-au inchis in cascada toate marile combinate chimice (Fibrex Savinesti, Melana, Combinatul de ingrasaminte chimice) si de prelucrare a lemnului (fostul CPL)”, isi aminteste Florin Rosescu, director general si actionar majoritar al Kubo Ice Cream.

    Pentru atragerea turistilor era nevoie insa de o modernizare a orasului, iar ea va costa in total aproape 100 de milioane de euro. Numai pentru modernizarea strazilor, a aleilor, a trotuarelor si a spatiilor verzi dotate cu irigare automata „cheltuim 10 milioane de euro, exclusiv din fondurile primariei”, sustine primarul. Peste banii pentru cosmetizare se aduna insa multe alte proiecte. Programul de colectare selectiva a deseurilor, lansat in urma cu cativa ani, are o valoare de 22 de milioane de euro. Pentru extinderea in tot orasul a retelelor de apa curenta si canalizare, program ce ar urma sa se incheie in 2009, au fost bugetate 32 de milioane de euro, 70% din bani fiind fonduri europene, iar diferenta – banii primariei, spune Stefan. Finalizarea salii sporturilor, cu o capacitate de 5.000 de locuri, pentru care s-au cheltuit 7 milioane de euro, deschide sansa organizarii de competitii europene si mondiale, e de parere Stefan, care precizeaza ca pentru asa ceva e functional si stadionul de fotbal, omologat si pentru atletism. Alte proiecte vizeaza reamenajarea pietei centrale (2,5 milioane de euro), construirea unui mall in zona vecina pietei centrale (7 milioane de euro), modernizarea iluminatului public (3 milioane de euro), reabilitarea termica a blocurilor si montarea de centrale termice de bloc, modernizarea scolilor (10 milioane de euro), amenajarea unui camin de batrani (cam 1,5 milioane de euro). Nu e de mirare ca Primaria din Piatra-Neamt candideaza la statutul de cea mai indatorata primarie din tara, peste 70% din sumele investite fiind din credite bancare. Stefan nu contrazice ideea, dar sustine ca „toate investitiile vor fi recuperate, in scenariu pesimist, in maxim 10 ani”.

    De unde recuperarea? In primul rand, dupa socoteala primariei, sunt banii turistilor; mai sigure si mai de incredere, desi imposibil de evaluat, par insa sumele trimise acasa de asa-numitii „italieni”, zecile de mii de oameni plecati la munca mai ales in Italia. Lipsa locurilor de munca i-a gonit peste granite, iar in timp ce somajul in Piatra-Neamt a scazut pana la 1,2%, conform ultimelor date ale AJOFM, citate de Gheorghe Stefan, a crescut si nivelul de trai al rudelor ramase in tara. Luna august, in care „italienii” au concediu si se intorc in tara, echivaleaza cu sezonul turistic la mare – terasele, barurile si restaurantele sunt pline, rafturile magazinelor de orice tip sunt golite, iar pretul apartamentelor si al terenurilor creste, sustinut si de ofertele bancare croite special pentru cei plecati la munca in strainatate. BRD Neamt are in acest moment „cateva sute” de credite acordate persoanelor plecate la munca peste hotare, numarul de clienti crescand de la an la an, „in functie de cat de multi afla de aceste servicii”, spune Constantin Mares, directorul BRD pe regiunea alcatuita din judetele Neamt si Suceava. Majoritatea creditelor au destinatie imobiliara, iar ca variante de plata a ratelor au viramentul bancar, cat si plata directa la ghiseu de catre o ruda din tara. In 2007, spune Mares, banca a deschis trei agentii in zona rurala (Bicazul Ardelean, Sabaoani si Damaseni), in zone cu multi locuitori, din care majoritatea sunt plecati la munca in strainatate.

  • Aviatia low-cost face un pas in fata

    Startul l-a dat in toamna Easyjet. Compania britanica a semnat acorduri cu Amadeus si Galileo, companii care vand agentiilor de turism sisteme GDS (Global Distribution Systems), permitand rezervari si vanzari de bilete in timp real pe portalurile agentiilor de turism.

    Easyjet a semnat acordul cu Amadeus pentru a impulsiona, dupa cum a declarat in comunicatul de presa, vanzarile de bilete de avion catre oamenii de afaceri, segment care reprezenta in toamna anului trecut 20% din vanzarile Easyjet.

    Miscarea companiei britanice a atras o oarecare dezaprobare din partea unor competitori, mai ales a Ryanair, care a profitat de ocazie ca sa sublinieze ca Easyjet nu este de fapt un low-cost, ci o companie de linie mascata.

    Sistemele GDS, ce se adreseaza predominant agentiilor care se ocupa de turism de afaceri, sunt cumva opuse conceptului de low-cost in aviatie, care are la baza vanzarea de bilete fara niciun fel de intermediere, pe propriul site al companiei, tocmai pentru a nu avea cresteri de costuri.

    Semnand contractul cu Amadeus, cei de la Easyjet au intrat in bazele de date ale agentiilor de vanzari de bilete online, crescandu-si sansele ca ofertele lor sa fie vizibile nu numai de pe propriul website, ci de pe portalurile tuturor agentiilor de turism care folosesc sistemele Amadeus si Galileo, asa cum se vad orice alte oferte ale companiilor de linie.

    Odata cu intrarea in baza de date a agentiilor, Easyjet si alte companii care i-au urmat exemplul au incalcat una dintre regulile de baza ale modelului de aviatie low-cost, si anume existenta tertilor intre companie si client.

    Dupa ce Easyjet a facut primul pas, agentiile de ticketing din mai multe tari europene au solicitat in lunile ce au urmat solutia care sa permita prezenta ofertelor low-cost pe paginile lor de internet.

    Gheorghe Racaru, directorul companiei aeriene low-cost Blue Air, considera ca vanzarea de bilete pe alte site-uri decat cel al Blue Air este o metoda normala de crestere a prezentei online: “Preferam sa vindem cat mai multe bilete indiferent de canalul de distributie folosit, iar aceste platforme nu fac altceva decat sa completeze structura pasagerilor Blue Air cu un segment de pasageri obisnuiti sa cumpere biletele de pe site-uri renumite”.

    Blue Air a incheiat astfel de acorduri cu mai multe site-uri de profil din strainatate: Lt-bestdeal.eu, Halcon-viajes.com, Airmet.pt sau cu Carlson Wagonlit Franta pentru distributia prin agentiile de turism ale acesteia si pe platforma ei online.

    Tendinta a ajuns imediat in Romania, iar agentii de vanzari online precum Paravion.ro sau Vola.ro, care folosesc sistemul Amadeus, au solicitat intrarea si a companiilor low-cost in sistemele lor.

    Razvan Antoni, oficialul Amadeus in Romania, spune ca aceasta se va intampla dupa 1 aprilie, iar sistemul va permite atunci ca, la cererea unui client pe un site, sa ii fie listate toate ofertele, atat cele ale companiilor care au aderat sa intre in aceste sisteme de vanzari, cat si ale celor care nu au agreat intrarea.

    Principala diferenta dintre cele care au fost de acord cu intrarea si cele ce nu o doresc este legata de cedarea unui comision din vanzarea biletelor, variind intre 3 si 7%.

    “Comisionul pe care il cedam este confidential pentru fiecare contract in parte (cu fiecare site de ticketing se incheie un contract – n.red.) si este stabilit prin negociere directa, in functie de potentialul de vanzare al portalului respectiv si de istoricul vanzarilor realizate pe o perioada de cel putin sase luni”, spune Gheorghe Racaru de la Blue Air.

    Pana la venirea solutiei care sa permita includerea companiilor low-cost pe portalurile online, majoritatea site-urilor de ticketing, inclusiv cele din Romania, au inceput sa vanda bilete ale companiilor low-cost prin call-center.

    Daniel Truica, director general si actionar minoritar al agentiei Vola.ro, spune ca a inceput sa vanda bilete low-cost prin call-center imediat dupa lansarea site-ului, in 2006.

    “Am facut contracte cu toti operatorii de zboruri ieftine pentru a le vinde biletele prin call-center, pana la definitivarea solutiei tehnice care sa permita postarea lor pe site”, spune Truica. Dupa cum spune oficialul Amadeus, dintre companiile low-cost prezente in Romania, cele mai deschise la a intra in sistemele Amadeus au fost Blue Air, Easyjet si Germanwings.

    Celelalte – Sky Europe, Wizz Air, My Air sau Ryanair – nu sunt deocamdata de acord cu intrarea in aceste sisteme, astfel ca agentiile le vand biletele adaugand o taxa de procesare. “Agentii nostri de la call-center nu fac nicio discriminare intre ofertele companiilor low-cost si ale companiilor de linie, in asa fel incat clientului chiar sa i se ofere varianta cea mai potrivita de pret”, sustine directorul Vola.ro.

    Si chiar daca nu toate companiile low-cost ofera comision, Daniel Truica este de parere ca merita sa vanda si biletele acestora: “Ideea e sa poti oferi clientului absolut toate variantele care exista pe piata”.

    Intrarea companiilor low-cost in sistemele de vanzari online este de asteptat sa impulsioneze nu numai vanzarile acestor companii, dar si cota de piata pe care o detin vanzarile online de bilete de avion. Razvan Antoni crede ca in 2008 cresterea cotei de piata a vanzarilor electronice de bilete de avion va fi mai mult decat dubla si va ajunge la 12%, fata de 5%, cat este in prezent.

    “De acum, in acest domeniu vor fi salturi mari”, considera Antoni, care spune ca piata va avea perspective bune, atata vreme cat grupurile straine de profil incep sa fi e interesate de acest segment.

    Primul pas a fost facut prin vanzarea pachetului majoritar din Vola.ro catre un fond de investitii polonez, Tar Heel Capital, care a finantat in februarie 2008 cu 1,1 milioane de euro atat Vola.ro, cat si Fru.pl, un site de profil polonez.

    Daniel Truica spune ca investitia fondului a venit intr-un moment cat se poate de fericit: “Acum putem dezvolta site-ul in asa fel incat sa luam o parte cat mai importanta din cresterea pietei din acest an”.

  • Ce hoteluri ne aduce summitul NATO

    Desi echipe de muncitori inca mai forfotesc pe langa Rin Grand, Radisson SAS sau Ramada Plaza, toate cele trei hoteluri – cele mai asteptate deschideri de pe piata hoteliera in acest an – asteapta oaspeti la inceputul lunii viitoare, cand va avea loc la Bucuresti summit-ul NATO.

    Mai sunt cateva saptamani de retusuri, insa niciunul dintre cele trei hoteluri de mari dimensiuni nu ia in calcul sa nu aiba, macar partial, portile deschise la 2 aprilie, cand vor veni la Bucuresti primele delegatii participante la summit.

    Radisson SAS, hotelul de cinci stele construit pe structura fostului hotel Bucuresti, va deschide chiar pe 2 aprilie: „Vom deschide hotelul la 2 aprilie, desi hotelul nu va functiona la parametrii optimi la inceputul lunii viitoare“, spune Ramona Gaman, responsabil de comunicare al hotelului Radisson SAS.

    Deschiderea din aprilie va fi un „soft opening“, concept folosit pe piata ospitalitatii pentru deschiderile „de proba“, urmand ca deschiderea oficiala, cu taierea panglicii, sa aiba loc in luna octombrie.

    Hotelul de pe Calea Victoriei, care apartine BEA Hotels, parte a grupului israelian Elbit Medical Imaging Ltd., ar trebui sa fie primul hotel al lantului in Romania. Urmatoarea deschidere ar putea fi un hotel Regent (brandul high-end al Carlson Hotels, care detine brandul Radisson) in cadrul Dambovita Center, proiect care va atrage o investitie de 600 de milioane de euro.

    Deocamdata, primul Radisson din Bucuresti se anunta a fi „cel mai scump hotel de pe segmentul sau“, dupa cum spune Torbjorn Bodin, director general al hotelului.

    Planuri de deschidere chiar in preziua summit-ului au si fratii Ionut si Robert Negoita, proprietarii hotelului Rin Grand (momentan cel mai mare proiect hotelier din Europa, cu 1.500 de camere, si care a fost in „soft opening“ din octombrie 2007, avand deschise 300 de camere).

    Acum, Ionut Negoita spune ca in cele trei saptamani care au ramas pana la deschiderea in intregime a hotelului mai are de finisat ultimele 200 de camere, la care se lucreaza acum, precum si la finisarea etajului al 13-lea al hotelului, unde vor fi sali de conferinte.

    „Etajul 13 trebuie sa il finalizam saptamana viitoare – a doua saptamana din martie – deoarece l-am vandut deja pentru urmatoarele saptamani“, spune Negoita.

    Tot Negoita precizeaza ca a vandut 900 de locuri pentru summit-ul NATO si ca hotelul va gazdui sase delegatii in intregime, impreuna cu cei sase sefi de stat.

    „Este adevarat ca nu avem sase apartamente prezidentiale pentru a-i caza pe toti, dar avem 26 de apartamente cu diferite grade de confort si sefii de stat le vor ocupa pe cele mai spatioase“, mai spune proprietarul Rin Grand.

    Hotelul, situat in zona Vitan, are si functiunile pentru masa si conferinte direct proportionale cu numarul camerelor: restaurantul principal, finisat, are o capacitate de 700 locuri, fiind cel mai mare din Capitala, iar cea mai mare sala de conferinte (din sapte cate sunt in total) poate aduna laolalta 1.500 persoane.

    Tot o sala de 1.500 de persoane a fost dimensionata si pentru hotelul Ramada Plaza, inaugurat saptamana trecuta pe structura fostului hotel Turist, dupa o investitie de 15 mil. euro. Sala de conferinte va fi inaugurata insa abia in 2009.

    „Deocamdata, am inaugurat functiunile de cazare, urmand ca in vara sa deschidem piscina si spa-ul, iar in 2009 sala de conferinte“, spune Elena Mesina, directorul de marketing al noului hotel.

    Ramada Plaza face parte din portofoliul omului de afaceri Gabriel Popoviciu, care detine acum aproape 1.000 de camere in hoteluri din Bucuresti in cele trei hoteluri ale sale – Howard Johnson (fostul hotel Dorobanti), Ramada Plaza si Best Western Parc.

    Din ianuarie 2009, Ramada Plaza si actualul hotel Best Western Parc vor fi unite intr-un singur hotel, hotelul Parc trecand sub franciza Ramada, detinuta pe piata romaneasca de Trend Hospitality.

    „Va fi un complex Ramada cu o capacitate de 600 de camere, care va transforma zona Pietei Presei Libere intr-un nou pol hotelier al orasului“, afirma Daniel Ben-Yehuda, managerul Ramada Plaza si al Best Western Parc.

    Iesirea hotelului Parc din parteneriatul cu lantul Best Western, dupa aproape zece ani in care hotelul a fost afiliat la aceasta retea, va diminua considerabil afacerile Best Western in Romania. In 2007, cu opt hoteluri in portofoliu – dintre care doar unul in Bucures ti si celelalte in provincie -, Best Western Romania a avut o cifra de afaceri de 20 de milioane de euro.

    O treime din aceasta a fost adusa de hotelul Parc din Bucuresti, primul afiliat la retea, dupa cum arata informatiile oferite de Malin Malineanu, directorul New Concept Travel, cel ce a adus in Romania brandul Best Western.