BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Doi români care au investit 100.000 de euro într-un iaht în Oceanul Indian au 50 de clienţi anual şi vor să recupereze banii în cinci ani

    Alexandru Cosmin, 29 de ani, de profesie pilot, şi Răzvan Negoiţă, 31 de ani, om de afaceri, au plecat, la finalul anului 2012 să facă turul lumii pe mare şi au decis ulterior să investească într-un catamaran şi să îşi transforme experienţa într-o afacere.

    Iahtul cu care călătoresc în insulele din Oceanul Pacific şi cel Indian a fost construit de o echipă din Thailanda. Aventura i-a costat aproape 100.000 de euro, bani oferiţi de părinţii lor şi din fonduri proprii. Alexandru Cosmin şi-a vândut apartamentul pentru investiţia iniţială, iar Răzvan Negoiţă a primit o parte din bani de la părinţi.

    Cei doi estimează că îşi vor recupera investiţia în patru-cinci ani. Circa 40-50 de clienţi vin anual pe barca lor, “în mare parte corporatişti sătui de vacanţele obişnuite în regim all-inclusive”. Ei le oferă clienţilor un sejur de şapte zile navigând la bordul ambarcaţiunii în insulele din Oceanul Indian.

    “După ce am trăit timp de un an de zile o minunată aventură în apele oceanului Indian şi vizitând ţări precum Thailanda, Singapore, Cambogia, Malaezia ne-am gândit să împărtăşim şi altora povestea acestui mic colţ de rai. Ne recomandă o experienţă de peste 4.000 de mile marine şi punem la dispoziţie tot confortul necesar pe care îl oferă un iaht special proiectat şi construit pentru a fi un adevărat camarad la drum lung”, spune Răzvan Negoiţă.

    Catamaranul denumit Mojo poate găzdui şase persoane în cele trei cabine. Ambarcaţiunea are 12 m lungime, dispunde de un living, trei dormitoare, două băi, trei duşuri, bucătărie, aer condiţionat şi un generator.

    Alexandru Cosmin şi Răzvan Negoiţă sunt pasionaţi de scuba diving şi free diving. Cei doi fac scufundări şi în timpul nopţii, moment în care răpitoarele ies din ascunzişuri. Ei îşi cumpără mâncare când ancorează în porturi şi gătesc mai ales peşte şi pui la grătar cu legume.

    Costul total pentru o săptămână cu transport şi mâncare incluse este de circa 2.150 de euro pentru o cabină cu aer condiţionat şi televizor şi de 1.990 de euro pentru o cabină mai mică fără aer condiţionat şi televizor.

  • Fiicele celui mai mare antreprenor din Buzău vor să pună o fostă cabană a lui Nicolae Ceauşescu pe harta turismului de lux

    Cel mai mare antreprenor din Buzău a lăsat pe mâna fiicelor sale un domeniu de 60 de hectare de pădure în munţii Buzăului, unde se află ŞI fosta cabană de vânătoare a lui Nicolae Ceauşescu. Oana şi Adriana Toma vor să pună în aplicare cunoştinţele de turism învăţate la Londra, Paris, New York şi Buenos Aires şi să facă din Hadar Chalet refu-giul managerilor sufocaţi de deadline-uri şi locul unde se iau decizii pentru businessuri de milioane de euro.

    „Când am studiat administrarea afacerilor la universitatea americană din Paris, lucrarea mea de licenţă a fost tocmai despre cum pot lupta boutique hotelurile cu lanţurile internaţionale. A fost o coincidenţă că am ajuns acum să mă ocup de acest proiect. Nu m-am gândit că o să fie afacerea mea şi că voi implicată într-un important proiect antreprenorial atât de repede după terminarea şcolii.“ Oana Toma, 25 de ani, şi sora ei cea mare, Adriana, fiicele antreprenorului buzoian Constantin Toma, proprietarul grupului Romet, îşi petrec cea mai mare parte a timpului la limita de judeţ dintre Buzău şi Covasna, în masivul Podu Calului din munţii Buzăului.

    „Nu ne-a atras vreuna dintre celelalte companii ale grupului pentru că sunt prea tehnice. Erau vane, fluture şi stingătoare, lucruri pe care mi-ar fi luat mult timp să le desluşesc pentru că este dificil să vinzi ceva ce nu înţelegi. Am călătorit foarte mult şi am înţeles că acest domeniu ni se potriveşte cel mai bine. Am încercat să lucrez cu tata după ce am revenit acasă, dar ideile noastre diferă. În acest business din turism avem libertate totală de decizie“, spune Oana despre afacerile liderului din industria de echipamente pentru apă din România, iar sora ei o completează: „Visam să mă fac diplomat, deci am studiat politică internaţională, după care mi-am dat seama că sunt mai potrivită pentru antreprenoriat. Am fost crescute mai independent şi nu ni s-a indus ideea să devenim ingineri. Am învăţat apoi management în turism şi am lucrat în domeniu, însă e foarte greu să aplici cunoştinţele de management dobândite în turism în domeniul industrial“.

    Locul a intrat în proprietatea familiei Toma în urmă cu aproape 15 ani şi cuprinde 60 de hectare de pădure, din care 30.000 de metri pătraţi de grădini. Cabana a fost construită în 1985 pentru fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu, devenind până în 1989 locul de vânătoare preferat al dictatorului. Situată în creierii munţilor între Crasna şi Gura Siriului, la 900 de metri altitudine, dar departe de orice urmă de civilizaţie, Cabana Hadar a fost modernizată şi reamenajată în ultimii ani şi pusă în circuitul turistic, după ce a funcţionat ani la rând doar pentru cercuri restrânse de vânători pasionaţi.

    Cea mai mare parte a investiţiei s-a îndreptat către utilităţi, energia electrică fiind produsă prin panouri solare şi o microhidrocentală, iar apa fiind captată de la un izvor. Apoi, carnea şi legumele folosite în meniurile de la Hadar Chalet sunt din producţie proprie, familia Toma deţinând şi o mică fermă ecologică construită inclusiv în scopul de a aproviziona afacerea din turism. Oana şi Adriana îşi folosesc rar telefonul, doar pentru Facebook şi WhatsApp, pentru că la Hadar semnalul de la mobil lipseşte.

    CITEŞTE ŞI: Moştenitoarele. Sunt tinere, inteligente şi vor prelua afaceri de două miliarde de dolari

    „Am învăţat în toţi aceşti ani că în turism totul se bazează pe servicii şi aşa am dezvoltat acest business. Să fii într-un loc izolat cu atât de puţine camere şi într-un design plăcut este dificil de concurat în România“, spune Oana Toma, care ţinteşte după recenta renovare şi rebrandingul în Hadar Chalet şi turismul corporate – team-buliding-uri pentru managerii de top din multinaţionale, adunări generale ale acţionarilor, mini-vacanţe pentru viitori parteneri de business care vor să se cunoască, lansări de produse în cadru restrâns. Cabana are 12 camere, dintre care şase sunt apartamente sau suite, capacitatatea totală de cazare fiind de 35 de persoane. „Nu avem semn la stradă ca să evităm turiştii de ocazie, preferăm să renunţăm la posibile venituri generate de o noapte de cazare sau un prânz la restaurant pentru a putea oferi intimitate şi confort, iar asta se reflectă în tarife“, spune Oana Toma. Un sejur de weekend cu pensiune completă costă între 250 şi 500 de euro pentru două persoane.

    CONTINUAREA ÎN PAGINA URMĂTOARE –>>

  • Eximtur a investit 100.000 de euro în segmentul de călătorii de business şi a ajuns la venituri de 40 de milioane de euro anul trecut

    Potrivit reprezentanţilor companiei, divizia de business a companiei a fost anul trecut cea mai performantă, cu o creştere a serviciilor asigurate clienţilor companii private şi instituţii publice de peste 14%.

    Centrele de business travel ale Eximtur din Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca şi Sibiu au înregistrat creşteri de vânzări de 18%, 17%, 23%, respectiv 5%, pentru un număr de peste 100.000 de persoane care au călătorit pe destinaţii externe şi interne cu scop de afaceri.

    Divizia de business a Eximtur a câştigat în 2014 peste 70 de clienţi noi, companii private şi instituţii publice. Divizia a organizat peste 100 de evenimente, în special traininguri, team-building-uri şi petreceri de firmă pentru clienţi din domeniul IT&C, industria de componente auto, tutun, retail & FMCG, programe de tip incentive în străinătate pentru partenerii de afaceri ai clienţilor din domeniul agricol şi a oferit servicii de business travel pentru clienţii participanţi la conferinţe, congrese şi simpozioane medicale.

    Eximtur a investit 100.000 de euro, în ultimul trimestru al anului trecut în segmentul de călătorii corporate, în tehnologie şi într-un serviciu non stop de rezervări, asistenţă şi informaţii. De la începutul acestui an, divizia de business a companiei se prezintă astfel şi online.

    Divizia Eximtur Leisure a înregistrat anul trecut o creştere generală de circa 4%. În structura vânzărilor, călătoriile externe au crescut cu 6%, iar cele pe destinaţii interne cu 4%.

    În 2014, compania Eximtur a dezvoltat şi divizia Eximtur Incoming, specializată în acordarea de servicii şi programe turiştilor străini şi prezentarea ţării prin intermediul unei pagini dedicate, în limba engleză în prezent, dar şi în limba germană din martie 2015. Peste 2.000 de turişti din Austria, Slovenia şi Marea Britanie au vizitat anul trecut România prin intermediul diviziei de incoming, care îşi va extinde în 2015 operaţiunile şi pe piaţa Germaniei.

    Compania de călătorii Eximtur, cu 28 de agenţii în 19 oraşe, dintre care 12 sunt francize şi una online, fly.ro, patru centre de business travel la Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu şi Timişoara, a fost înfinţată în 1993.

  • O tânără din oraşul Siret vrea să crească numărul de turişti din Bucovina, după cel mai bun an din ultimii 25

    “Nu poţi să exişti ca oraş european şi să fii izolat de lume. Situaţia aeroportului de la Suceava este poate una din cele mai importante probleme care afectează dezvoltarea potenţialului turistic al zonei. Este absurd să ai pretenţia ca un turist care aterizează la Bucureşti să vină cu maşina timp de şase ore pentru a ajunge în Bucovina. În prezent aeroportul de la Salcea este închis.“

    Născută şi crescută în micuţul oraş Siret, situat la graniţa româno-ucraineană, Manuela Scripcariu gestionează proiectul Discover Bucovina, o comunitate de 70.000 de oameni construită de la zero, în care promovează destinaţiile turistice din regiunea în care locuieşte. Este vehementă când vorbeşte despre locurile natale şi nu se fereşte să arate cu degetul înspre cei care taie elanul dezvoltării turismului în zonă. Aeroportul despre care vorbeşte tânăra face parte din cele opt incluse de Business Magazin în lista ruşinii publicată în 2013, care le include pe cele situate în zone strategice ale Românei. Acestea zac cu pistele aproape goale şi se „mândresc“ cu cel mult două zboruri pe zi, şi acelea spre Bucureşti.

    După cum spunea în 2013 Marius Grosu-Romaşcu, directorul aeroportului de la Suceava, deşi au existat tratative pentru deschiderea de noi curse aeriene şi strategii de reduceri de tarife pentru companiile Carpatair, Wizz Air, Blue Air şi Austrian Airlines, infrastructura nu a permis operarea cu aeronave mari. „În cazul unor aeroporturi cu perspective limitate, utilitatea acordării unor mecanisme de sprijin financiar este discutabilă. Acordarea de ajutor de stat unui aeroport căruia îi lipsesc premisele să devină viabil nu poate fi o soluţie sustenabilă“, explica Szabolcs Nemes, consultant în cadrul companiei Roland Berger.

    După 25 de ani în care la Suceava ajungeau pe calea aerului puţin peste zece mii de pasageri anual, oficialităţile susţin acum că va deveni cel mai modern aeroport din România, cu pistă elastică şi cu tehnologie de ultimă generaţie. Valoarea investiţiei în procesul de modernizare aflat în curs de derulare la ora actuală se ridică la aproape 2 milioane de lei, bani alocaţi din bugetul Consiliului Judeţean. Până la redeschiderea aeroportului, preconizată în vara acestui an, turiştii care aleg Bucovina ca destinaţie turistică au de ales între aeroportul din Iaşi sau cel din Bacău, aflate la două ore distanţă de municipiul Suceava.

    Chiar şi fără aeroport, Bucovina atrage anual circa un sfert de milion de turişti, dintre care 20% sunt străini, iar numerele înregistrate de INS sunt tot mai bune de la an la an. Conform datelor Direcţiei Judeţene de Statistică Suceava, în Bucovina există în prezent 12.121 de locuri de cazare în 485 de hoteluri şi pensiuni clasificate de Ministerul Turismului. Dublarea numărului de locuri din ultimii zece ani a atras tot mai mult turişti, iar Manuela Scripariu crede că zona este slab promovată faţă de potenţialul real.

    Doar un sfert dintre locurile de cazare sunt ocupate în medie în cursul anului. Asta deşi Bucovina este destinaţia turistică preferată de turiştii români şi străini atunci când vine vorba de sărbătorile  de iarnă sau de petrecerea Paştelui. În ultimii ani, statisticile arată un grad de ocupare al pensiunilor şi hotelurilor din Bucovina de până la 98%, devansând chiar Valea Prahovei în perioadele menţionate.  „Turiştii aleg să petreacă aceste sărbători aici deoarece Bucovina este considerată locul ideal pentru a te bucura de tradiţii şi de obiceiuri. Oferta pensiunilor şi hotelurilor este variată, oaspeţilor le este pregătită o atmosferă liniştită, cu datini, colinde şi bucate tradiţionale pentru masa de Crăciun şi Revelion. Situaţia se mai repetă doar de Paşti.“

    Proiectul Manuelei Scripcariu, Discover Bucovina, a pornit iniţial ca o simplă pagină pe reţeaua de socializare Facebook. În trei ani, mesajele şi campaniile pentru promovarea Bucovinei ajung la circa 150.000 de persoane din România şi străinătate. De aceea, tânăra a decis să construiască un portal cu acelaşi nume, funcţional în prezent doar în limba română, pentru a aduce într-un singur loc oferta proprietarilor de pensiuni şi hoteluri. Turiştii caută mai ales pachete de trei şi patru nopţi în unităţi de cazare de trei şi patru stele şi alocă bugete de 800-1.500 de lei de persoană. Potrivit INS, cea mai mare durată medie a şederii s-a înregistrat în structurile turistice din zona staţiunii balneare Vatra Dornei (4,2 zile), urmate de structurile din zona montană  (2,3 zile) şi de „alte localităţi şi trasee turistice“ (1,9 zile).

  • Christian Tour îşi deschide sediu în Chişinău

    Christian Tour aduce in Republica Moldova toate tipurile de produse pe care le-a  dezvoltat în ultimii 18 ani, între care sejururi pentru familii cu copii, programe pentru seniori, circuite culturale, tabere, vacanţe exotice, vacanţe active (schi, parcuri de distracţie), sejururi de relaxare (balneo).

    În oferta agenţiei se regăsesc, între altele, charter cu avionul, cursă directă, Chişinău-Creta, chartere cu autocarul în Grecia (Insula Corfu, Insula Lefkada, Insula Thassos, Insula Parga) şi în Turcia (Kusadasi, Bodrum, Marmaris). Perioada de operare a charterelor (avion si autocar) va fi iunie-septembrie 2015.

    „Având în vedere facilitarea călătoriei în UE prin eliminarea vizelor, va creşte numărul de turişticu 25-35% din Republica Moldova către toate destinaţiile europene: Grecia, Spania, Portugalia sau România. Astfel,  prognozăm că în aproximativ 3 ani de la deschidere, sediul din Chişinău va reprezenta în jur de 7-8% din cifra de afaceri a Christian Tour,” declară  Marius Pandel.

    Agenţia Christian Tour Chişinau va avea 6 angajaţi în primul an, iar conducerea sediului va fi asigurată de un manager local cu experienţă în piaţa de turism din Republica Moldova. Acesta se va subordona şi va aplica strategia construită de board-ul managerial din Romania. Christian Tour a înregistrat în 2013 o cifră de afaceri de 45 milioane euro şi 130.000 de turişti. Christian Tour are 31 de agenţii în reteaua proprie şi circa 125 de angajaţi.

  • Oraşul lui Schindler, eroul care a salvat de la moarte mii de evrei, atrage anual 2,5 milioane de turişti străini

    După nicio oră de la plecarea din Varşovia, eram deja în Rynek, piaţa principală din centrul vechi al oraşului, unde se arătau rând pe rând, din trapul cailor care plimbau în trăsuri elegante turişti entuziasmaţi, faţadele pastelate ale clădirilor medievale. Într-una din cele mai  mari pieţe medievale din Europa, am simţit că fac o călătorie în timp.

    În mijlocul pieţei Rynek, în lumina slabă a stâlpilor de iluminat, se înălţa impunătoare catedrala Sfânta Maria, cu două turnuri ascuţite asupra căreia îşi îndreptaseră câţiva turişti bliţurile aparatelor de fotografiat. Sfânta Maria este cea mai faimoasă catedrală din Cracovia, dintre cele peste 100 de bazilici. „Din cel mai înalt turn al acestei catedrale răsună din oră în oră un sunet de trompetă în cinstea celui care a salvat în secolul al XIII-lea oraşul de invazia tătărilor, cântând la trompetă şi anunţând astfel că de porţile oraşului se apropie primejdia“, ne lămurea a doua zi ghida poloneză cu privire la sunetul pe care îl auzisem imediat ce păşisem în centrul vechi.

    Dacă în piaţă, din cel mai înalt turn al catedralei (de peste 80 de metri), se auzea acest „imn al oraşului“, numit Hejnal, în restaurantul Piano Rouge, unul din cele câteva zeci de localuri cochete din centrul vechi, răsuna vocea unei cântăreţe poloneze, acompaniată de sunete de pian şi de clinchetul tacâmurilor. Bucătaria poloneză se remarcă prin colţunaşii umpluţi cu varză, ciuperci, brânză sau carne, cunoscuţi ca pierogi, prin şniţelul de porc cu varză călită, brânza afumată din lapte de oaie (oscypek), dar şi supa tradiţională de sfeclă.

    Oraşul care atrage în prezent 2,5 milioane de vizitatori străini (mai mult decât populaţia României), dintr-un total de 10 milioane de turişti anual în Polonia, îşi leagă existenţa de o legendă faimoasă. Aceasta spune povestea unui rege, Krakus, fondatorul mitic al oraşului, şi a unui dragon care trăia într-o peşteră din dealul Wavel (pe care se află acum castelul regal). Dragonul, care devenise spaima oraşului, a fost învins de un cizmar, Skuba, care a pus în faţa peşterii un berbec umplut cu pucioasă, pe care l-a mâncat dragonul.

    Deşi a încercat să scape de focul care îl cuprinsese cu apa râului Vistula, dragonul a murit în final. Vistula, cel mai lung râu al Poloniei, scaldă Cracovia chiar în partea de sud a oraşului istoric, la dealul Wavel şi vechiul cartier evreiesc Kazimierz. Turiştii pot admira de pe dealul Wavel râul Vistula, cu vapoarele de agrement ce îl străbat. Aici, la o altitudine de 228 de metri deasupra nivelului mării, se află cea mai importantă atracţie turistică a Cracoviei şi cel mai importat complex arhitectural polonez: Castelul Regal, fostă reşedinţă a regilor Poloniei, simbol al istoriei şi culturii poloneze, dar şi catedrala gotică Wavel, în care se află mormintele mai multor regi polonezi, eroi naţionali sau poeţi. Tot aici, după cum ne-a lămurit ghida, sunt înmormântaţi preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa, decedaţi în accidentul aviatic din 2010 de la Smolensk (Rusia).

    Mai mult, din Cracovia a plecat la Vatican în 1978 Karol Wojtyla (cunoscut ca Papa Ioan Paul al II-lea), arhiepiscopul oraşului şi primul papă de origine slavă, dar şi primul papă ales din afara Italiei în peste 400 de ani.

    „Drumul Regal“, o rută pe care o alegeau pe vremuri suitele regale, începe din Piaţa Matejko, trece prin Poarta lui Florian, ajunge în piaţa centrală prin strada Florianska şi apoi pe strada Grodska şi Kanoniczna şi se opreşte tot la dealul Wavel.  Acum, o parte din această rută este străbătută zilnic de zeci de turişti din toate colţurile lumii. „Am avut grupuri de turişti din toată Europa, vara programul meu este foarte încărcat. Turismul reprezintă principalul sector ce asigură veniturile Cracoviei“, spune ghida poloneză care ne însoţeşte.

    Alte atracţii ale oraşului polonez sunt Universitatea Jagiellonă, una din cele mai vechi din Europa, dar şi Kazimierz, fostul cartier evreiesc, fondat în 1335 de regele Casimir Cel Mare. Iniţial Kazimierz fusese un oraş polonez, însă a devenit casa evreilor în 1495, când regele Jan Olbracht a cerut tuturor evreilor să plece din Cracovia. În Kazimierz a trăit o comunitate importantă de evrei, peste 60.000 de persoane, până la invazia naziştilor în al doilea război mondial.

    Cartierul a devenit faimos datorită filmului american „Lista lui Schindler“ (câştigător a şapte premii Oscar), regizat de Steven Spielberg, care spune povestea afaceristului german Oskar Schindler, care a salvat peste 1.000 de evrei de origine poloneză, angajându-i în fabrica sa în timpul Holocaustului, fabrică pe care turiştii o pot vizita astăzi, pe strada Lipowa. În fiecare an, în iunie-iulie, în acest cartier se organizează Festivalul Culturii Evreieşti.

    Anul trecut, turiştii străini au cheltuit în Polonia 9,4 miliarde de euro (din care 4,8 miliarde euro au fost cheltuiţi strict pe deplasările făcute în scop turistic), potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Turismului şi al Sportului din Polonia. Aceeaşi sursă arată că Polonia a înregistrat 72 de milioane de sosiri ale vizitatorilor străini (din care 15,8 milioane au fost sosiri ale turiştilor străini) anul trecut, cei mai mulţi venind din Germania, Cehia, Ucraina, Slovacia, Belarus şi Rusia.

    Polonia, care împlineşte anul acesta 25 de ani de la căderea comunismului şi zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, este singura ţară a cărei economie a crescut în timp de criză. Polonezii au reuşit să se dezvolte prin absorbţia de fonduri europene, fiind cel mai eficient utilizator al banilor europeni. Pentru perioada 2014-2020, Polonia are alocate de la bugetul Uniunii Europene 82 de miliarde de euro, adică un sfert din toate fondurile UE rezervate politicii de convergenţă. În zece ani PIB-ul polonez s-a dublat, iar şomajul s-a înjumătăţit. Dacă în 2003 PIB-ul per capita era de 49% din media UE, anul trecut indicatorul era de 68% din media UE.

  • Wens Travel: pentru români, semnificaţia călătoriei este o necesitate, o detoxifiere sufletească

    Structura noului site a fost gândită pentru a spune povestea locului, aducându-l pe fiecare potenţial călător, vizual şi contextual, cât mai aproape de spiritul călătoriei. Wens Travel propune experienţe gândite pentru călători specifici, care işi doresc mai mult decât o banală vacanţă. Sunt folosite hărţi dinamice, care redau circuitul călătoriei şi pe care fiecare potenţial călător le poate folosi pentru a naviga în întreaga zonă, aşa cum ar face-o în orice alt Google Map sau Google Street View.

    Personalizarea 100% a călătoriei prin comunicare directă cu echipa Wens; o căsuţă cu “Trimite-ne ideea ta”, a fost inclusă atât ca soluţie individuală dar şi ca alternativă pentru fiecare circuit a-la-carte şi pentru fiecare din cele trei paliere de preţ: Wow, Enjoy şi Go. Navigarea este posibilă nu doar pe traseul home page – categorie – pachet, ci este construită astfel încât fiecare călător să poată trece de la un Celebration Weekend la un FriendTrip of a Lifetime cu maxim două clickuri. Site-ul este construit pentru toate tipurile de display-uri, de la telefoane până la monitoare mari.

    “Acum e momentul să trecem de la <Product level> la <Brand level>”, spune Mihaela Căluşer. Relansarea şi repoziţionarea agentiei au la bază un studiu de piaţă calitativ, realizat împreună cu compania de cercetare de piaţă Unlock Research. Printre altele, studiul arată că românii pentru care călătoria are sens doresc “servicii cat mai personalizate” şi nu “intermediere”. Pe de altă parte, turiştii din categoría premium îşi doresc o vacanţă care să fie numai a lor şi nu o “simplă ofertă” (rezultatele studiului se raportează la clienţii din segmentul de consum premium).

    Noua poziţionare Wens Travel a fost realizată împreună cu Aliz Kosza, business strategist si mentor. “Eu ii sfătuiesc pe toţi antreprenorii să îşi construiască ştiintific afacerile. De aceea pentru repoziţionarea Wens Travel am efectuat un studiu, ca să avem o bază de relansare alcatuită din informaţii clare şi direcţii sigure. Obiectivul acestui studiu a fost identificarea celui mai relevant teritoriu de poziţionare”, spune Aliz Kosza.

    “Studiul Unlock Research relevă că pentru români, semnificaţia călătoriei este <o necesitate, o detoxifiere sufletească>. Din ce în ce mai mulţi români doresc să îşi construiască şi să îşi organizeze singuri vacanţele, adică să aibă o contribuţie personală la crearea lor. De aceea noua poziţionare a Wens Travel este să fie un ghid, un consultant dedicat activ si interactiv, care este alături de clienţi în procesul de căutare a soluţiilor potrivite dorinţelor lor”, spune Aliz Kosza.

    Wens Travel a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 28,4 milioane lei (6,5 milioane euro), companía menţinându-se la nivelul anului 2012. Cu 30 de angajaţi în cele cinci birouri din ţară (trei în Cluj-Napoca, unul în Bistriţa şi unul în Bucuresti), Wens Travel se clasează pe locul 3 în topul agenţiilor de turism din Transilvania, cu o cotă de piaţă de circa 10%.

    Infiinţată în 1997, Wens Travel este o companie de turism cu servicii complete, certificată IATA. Peste 70% din cifra de afaceri a agenţiei reprezintă business travel şi organizare de evenimente, restul de 30% provenind din turism. Wens Travel are un portofoliu de peste 10.000 de clienţi la nivel naţional.

  • Reportaj: Berea Affligem scoate la război vechimea, reţeta secretă şi bugetele consistente de promovare ale Heineken

    “Nu, nu avem timp de pauză, ne grăbim“, am aflat la ieşirea din aeroportul de la Bruxelles. Am aflat imediat şi de ce eram pe fugă: întârzierea avionului dăduse peste cap programul de pe tărâm belgian, excursia spre Affligem.

    Domeniul se întinde pe hectare întregi şi în alte vremuri adăpostea câteva sute de călugări; acum au rămas doar 12, care se roagă de şapte ori pe zi. Nu avem cum să-i deranjăm, spune ghidul abaţiei, care de câteva decenii spune turiştilor povestea lăcaşului de cult. E fericit, a devenit pentru a treia oară bunic, şi presară cu glume poveştile în timp ce ne îndoapă, pe modul repede înainte, cu informaţii.

    Fondată la 1074 de cinci cavaleri care s-au călugărit, abaţia Affligem a cunoscut perioade de mare înflorire dar a trecut şi prin vremuri nefaste, fiind de mai multe ori distrusă din temelii. În secolele XII şi XIII avea deja un rol important la nivel de regiune, fiind practic o cetate, coordonată de călugări, care administrau hectare întregi de teren. De-a lungul anilor în jurul abaţiei au apărut o fermă, o moară, o brutărie, o fabrică de lactate, culturi de hamei şi, desigur, o berărie.

    Ghidul insistă să ne arate pe gravuri cât de speciale sunt abaţia şi domeniul acesteia, indicând un punct cât o gămălie de ac. „În secolul XVI aceşti cinci călugări jucau fotbal, aceasta este o minge de fotbal. Deci noi am inventat fotbalul, iată dovada.“ Nu numai fotbalul a fost inventat de belgieni, aveam să aflu pe parcursul celor 48 de ore petrecute în regatul belgian, ci şi waffele (nu cred că poartă vreo dispută pe acest subiect cu alte naţii), cartofii prăjiţi (numiţi, totuşi, french fries), galeriile acoperite (pentru că o prinţesă franceză cusurgie ajunsă regina Belgiei voia să divorţeze şi să plece, neplăcându-i Bruxelles; galeria acoperită, unde putea face după bunul plac cumpărături, a determinat-o să rămână) şi, evident, bomboanele de ciocolată, dat fiind că unul din regii Belgiei era şi rege în Congo, ţară mare producătoare de cacao.

    Încă de la începuturi călugării dominicani au produs bere, băutură care a avut un rol cât se poate de funcţional vreme de multe secole. La acea vreme apa era adeseori contaminată şi putea produce boli grave, astfel încât berea era o băutură mai sigură deopotrivă pentru călugări, dar şi pentru săteni, care o primeau de la abaţie, mai cu seamă în timpul iernilor grele, însoţită de pâine.

    În plus, berea era folositoare pentru călugări în timpul perioadelor de post, prin elementele nutritive pe care le conţine. Licoarea a fost folosită şi în solda soldaţilor; paşnica aşezare care a fost întemeiată în secolul XI s-a aflat vreme de 900 de ani în miezul câmpurilor de luptă. Traiul este liniştit acum pentru cei 12 călugări de la Affligem, care au cu toţii peste 80 de ani; în ciuda vârstei, ei se ocupă de propria gospodărire, îşi fac vreme să-i asculte pe cei care le caută sfatul, dar îşi petrec timp şi în biblioteca înzestrată cu zeci de mii de volume, unele vechi de sute de ani. Reţeta berii s-a transmis vreme de aproape un mileniu doar prin viu grai, fiind cunoscută numai de călugări; abia în 1956 a fost scrisă pentru prima dată.

    Acum, Affligem este una dintre ultimele 22 de beri de abaţie certificate care se mai produc. Călugării nu mai sunt implicaţi în producţia băuturii, care a fost oprită de decenii, dar ei au semnat, în 2000, un contract cu Heineken, care produce berea după reţeta pe care o cunoşteau înainte doar locuitorii abaţiei.

    Practic, prin acest contract producătorul primeşte dreptul de folosire a mărcii şi a reţetei, pentru o perioadă de încă 75 de ani de-acum înainte, şi plăteşte o redevenţă călugărilor, care trebuie să-şi dea acordul pentru decizii majore – de pildă diversificarea gamei sau schimbarea ambalajului. Poate părea surprinzător, dar călugării au înţeles argumentele de marketing pe care le-a explicat brand managerul mărcii în momentul în care au obiectat că stema de pe sticlă trebuie să-şi păstreze culoarea roşie, în locul celei albastre, aleasă de echipa de marketing a Heineken. Pe fiecare sticlă de Affligem se găseşte blazonul abaţiei: sabia Sfântului Pavel, alături de cheile Sfântului Petru, aşezate în formă de cruce. Pe zidurile abaţiei, acest simbol este însoţit de maxima „Felix Concordia“, tradus prin „fericire în armonie“.

    Berea, cunoscută vreme de un mileniu doar în Belgia, a căpătat în prezent ambiţii internaţionale. „Acum vreun an şi jumătate le-am spus călugărilor că vrem să scoatem Affligem pe mai multe pieţe. Iar anul acesta am accelerat acest proces“, spune brand managerul Affligem, Jacob Linden, un suedez care munceşte la Amsterdam, face marketing pentru o bere belgiană şi pare că ar putea vorbi ore în şir despre domeniul în care lucrează.

    Marca este prezentă în 30 de ţări, numărul crescând de trei ori în numai jumătate de an. În România berea de la abaţia belgiană este prezentă în circa 200 de puburi, la preţuri cuprinse de regulă între 13 şi 16 lei; în retail o sticlă costă 7-8 lei. 70% din consumatori preferă varianta blondă, iar cele mai mari volume de vânzări sunt adjudecate de Franţa, care are o populaţie de şase ori mai numeroasă decât a Belgiei (11 milioane de locuitori).

    „A fost o marcă negălăgioasă, nici acum nu facem publicitate agresiv.“ Linden povesteşte şi cum a fost luată această decizie. În ultimii 150 de ani mulţi berari au dispărut, alţii s-au consolidat; abia în 1970 a început să reapară interesul pentru berile tradiţionale, în SUA. Preşedintele american Barack Obama a cerut, de exemplu, să fie produsă o bere de acest fel chiar la Casa Albă. Dar creşterea accelerată a interesului pentru berile făcute de meşteşugari s-a produs abia în ultimii ani, iar Jacob Linden spune că numărul de căutări pe Google ale acestui tip de produs pur şi simplu a explodat.

  • Reduceri la vacanţe de Black Friday

    Agenţia a pregatit reduceri de până la 80% pentru  sejururile din vara 2015 şi reduceri de până la 50% pentru sejururile de iarnă la munte în Romania 2014/2015, conform unui comunicat. Între ofertele pregatite de Christian Tour se numără: 50% reducere la transport pentru vacante achizitionate in insulele grecesti: Zakynthos, Skiathos, Corfu. Pentru Antalya, Rodos, Creta adultii platesc pentru copii 1 euro biletul de avion + taxe aeroport. De asemenea, pe parcursul zilelor în care se desfăşoară această campanie se pot achiziţiona pachete pe principiul 14 nopţi la preţ de 7, în Thassos, 9 nopţi la preţ de 7, în Riviera Olimpului.

    „Agenţia Christian Tour a ales să organizeze Black Friday în ultima zile de vineri din luna noiembrie”, declară Marius Pandel, CEO Christian Tour. Ofertele sunt valabile atat online, cat si in agentiile stradale.

  • Reportaj: Ţara unde în copilărie se ajungea dacă săpai temeinic pământul de sub picioare.

    ADRIANA SOHOLODEANU este călător pasionat, gastronom în training şi antreprenor, proprietar al boutique-ului online de deserturi şi cadouri www.biscuit.ro

    CE NU SE VEDE ÎN FOTOGRAFII: LIPSA DE MANIERE ŞI EDUCAŢIE PRIMARĂ DIN BEIJING. Acolo mai întâi se urcă în metrou, pe urmă se coboară. Acolo se merge cu tricoul ridicat peste abdomene rubiconde. Acolo doi din cinci bărbaţi scuipă vârtos pe stradă, iar una din zece femei râgâie. Acolo oamenii par să se spele mai rar şi să ignore minime principii de estetică vestimentară sau calitate a textilei în sine.

    Acolo oamenii nu vorbesc engleza deloc şi nici nu recunosc toponime locale scrise cu caractere latine. Acolo oamenii nu zâmbesc străinilor, îi îmbrâncesc, le trec în faţă la cozi şi îi ignoră făţiş.

    Acolo oamenii sunt săraci, vin la oraş dintr-un mediu rural aproape primitiv şi prin urmare, din anumite considerente, devine (mai) greu să îi acuzi. Există şi oameni bogaţi, după cum există şi oameni educaţi, doar că pe parcursul celor douăsprezece zile petrecute acolo nu ni s-au intersectat paşii nici în Beijing, nici în Shanghai.

    Altceva ce nu se vede în fotografii, o absenţă atotprezentă care te sufocă, este soarele. În Beijing smogul este atât de puternic încât soarele apare doar când părăseşti oraşul spre Marele Zid Chinezesc.

    Tronsonul Mutiniu se află la circa două ore de capitală şi este una din cele mai frumoase (şi lungi) părţi deschise publicului. Kilometri cu diferenţe abrupte de înclinaţie şi dificultate mare; şiruri lungi de trepte la înclinaţie de peste 60 grade, coline ce-ţi scot şi ultima fărâmă de energie, suprafeţe plane pe care te bucuri să poţi merge cu spatele pentru a apela la grupe de muşchi mai odihnite. De la punctul 4 la 27 zidul este refăcut şi deschis publicului; priveliştea din punctele înalte este magnifică, cu zidul strecurându-se ca un şarpe mut printre nori şi munţi în curbe viclene. Secretul succesului în atingerea liniei de final a fost un mooncake cumpărat de la un muzeu; prăjiturile cu acest nume se degustă în timpul festivalului toamnei mijlocii care venerează Luna; sunt rotunde, de circa zece centimetri diametru, doi centimetri înălţime şi înmagazinează 1.000 de calorii, datorită umpluturii cu pastă de fasole roşie, seminţe de lotus etc.

    Se zice că zidul este unul din cele mai mari cimitire umane din lume, lucru care face referire la faptul că nenumăraţi muncitori epuizaţi sunt parte din el.

    Zidul a fost început de împăratul Qin, comandantul suprem al armatei de terracotă (246-210 î.Hr.), care a unificat fortificaţii preexistente. Următoarea dinastie, Han, a prelungit zidul până la peste 20.000 km, ca mai apoi dinastia Ming să repare circa 6.400 km din el, în forma în care îl vedem şi noi azi. Este construit din piatră de calcar arsă şi amidon din orez, argilă, piatră şi nisip, care în timp au fost îmbrăcate în valuri de pământ şi piatră. Puţinii turişti care ating punctul-terminus descoperă că zidul confortabil de 8-10 metri lăţime se continuă cu vegetaţie abundentă ca nişte coaste verzi ale unei coame din piatră înguste de niciun metru, ce se pierde răsturnată printre copaci, arbuşti şi plante. Sticle goale de Captain Morgan şi şampanie stau ofrandă depusă de cei care au învins zidul parcurgându-l până la capăt.

    Puţinii comercianţi întâmpină vesel-disperat turişti la fiecare milestone cu apă, bere, Oreos şi Hersheys, insistând nu atât să cumperi, cât sa faci o poză cu steagul Chinei. În fiecare zi urcă zidul, cu cât mai departe cu atât mai bine, cărând sarsanaua cu marfă, pentru ca la finalul zilei să facă drumul invers, căci pe acest tronson urcatul şi coborâtul se fac prin acelaşi punct.

    Arhitectura Beijingului îţi aduce aminte de bulevardele de tip Victoria Socialismului din Bucureşti şi aiurea – clădiri late, imense şi greoaie, cu faţade simple şi cumva rigide, respirând şi inspirând un aer prăfuit, solemn, retrograd. Prin urmare piaţa Tienanmen este o piaţă mare într-un spaţiu vast, străjuită de construcţii monumentale în stil comunist şi vegheată de chipul lui Mao Zedong de pe bannerul agăţat pe mausoleul ce-i adăposteşte trupul îmbălsămat în coşciug de cristal.

    Arhitectura rezidenţială înseamnă păduri de zgârie-nori deja perimaţi ca stil, coşcoviţi şi respirând sărăcie în ciuda preţurilor astronomice practicate – media de preţ a unui metru pătrat poate fi şi 3.000 euro. În hutongs – alei înguste din vechi cartiere –  rezidenţiale preţurile scad abrupt, la fel ca şi înălţimea locuinţelor. Mici cuburi din beton, cu latură de maximum 8 metri, fără acoperiş dar cu multe improvizaţii ce ţin loc de mobilier şi instrumente utile în gospodărie. Ceea ce se vede înăuntru arată un interes minim pentru confort şi curăţenie, semănând pentru ochiul occidental cu un şir de garaje-debara construite ilegal în spatele blocului. Atmosfera este însă vie şi oamenii par veseli şi fără griji – îşi fac cumpărăturile în cuburile tip magazin sătesc, pedalează pe biciclete ruginite fluierând, copii îmbrăcaţi sumar se joacă pe marginea străzii – o invenţie chineză ingenioasă lasă posteriorul bebeluşilor gol complet, cu pantalonaşi decupaţi în zona cu pricina promiţând micţiune şi defecare rapidă oriunde şi oricând.

    La cel de al doilea obiectiv turistic simbol al Chinei, Oraşul Interzis, se ajunge traversând această piaţă, depăşind grupuri mici şi mari de turişti chinezi veniţi să depună omagiu trupului îmbălsămat şi să vadă cum trăia clasa asupritoare, adică fiul cerului şi dinastiile imperiale de la Ming la Qing.