BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Cel mai nou pariu al lui Ioan Niculae: pe ce a cheltuit zece milioane de euro cel mai bogat om din România

    Hotelul este situat în centrul staţiunii, pe plajă şi oferă  98 de spaţii de cazare dispuse pe cinci nivele în apartamente şi camere confortabile de lux, toate cu vedere la mare. În afara serviciilor hoteliere, clienţii au acces la o piscină cu apă din mare, în aer liber, cu o de 90 metri pătraţi şi la un ponton amenajat pentru plajă, construit deasupra nivelului mării. Unitatea dispune de un centru de conferinţe şi afaceri, precum şi de un centru de relaxare SPA, se arată într-un comunicat de presă.

    InterAgro mai deţine un hotel de patru stele sub brandul Inter la Zimnicea. Acesta are 20 de spaţii de cazare, dintre care 16 camere single sau double şi 4 apartamente.

    Cel mai bogat om din România porneşte planul dur de atac contra străinilor

    Ioan Niculae, proprietarul grupului InterAgro, este singurul român prezent în Topul Forbes al miliardarilor lumii pentru anul 2013, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari, pe locul 1.268 în lume, în timp ce Dinu Patriciu, care se găsea anul trecut pe locul 854, a părăsit clasamentul. În ultimul an, el a investit aproape 50 mil. dolari într-o centrală în cogenerare, parte a strategiei pe termen lung de a reduce costurile şi de a începe să vândă energia generată în exces. Niculae deţine şi un operator privat de aeronave. Şi-a început activitatea la o companie agricolă de stat, apoi s-a lansat pe cont propriu.

    Printre antreprenorii români care au hoteluri de cinci stele pe litoral se numără Gabriel Comănescu (hotelul Vega din Mamaia) sau familia Adamescu (Rex din Mamaia).

     

  • Povestea CELUI MAI MARE HOTEL din lume, pe care nimeni nu l-a folosit (GALERIE FOTO)

    Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme.

     

  • Reportaj: Acasă la leul, leopardul, elefantul, rinocerul şi bivolul african

    de ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)

    TANZANIA ESTE CEA MAI MARE ŢARĂ DIN ESTUL AFRICII, care deţine câteva dintre cele mai importante atracţii ale continentului african: cel mai înalt munte din Africa  – Kilimanjaro, istorica insulă paradisiacă Zanzibar, denumită şi Insula condimentelor, cea mai mare rezervaţie naturală din lume, craterul unic Ngorongoro şi lacul Tanganika, care se întinde în mai multe ţări. Aşa ajung să vă povestesc despre o lume şi o experienţă minunată trăită în Tanzania, pe perioada a şapte zile de neuitat în cea mai mare rezervaţie naturală din lume, Serengheti. Am mai spus-o şi o repet, nu sunt o persoană aventuroasă şi ideea de safari, pentru mine cel puţin, însemna ceva mult prea diferit faţă de o vacanţă clasică, aşa cum eram obişnuită. Cu toate acestea îmi doream cu ardoare să simt ce înseamnă experienţa unui safari, aşa încât de la dorinţă la acţiune n-a mai fost decât un pas.

    MI-AM ALES UN ITINERAR DE ZBOR CU PLECARE DIN BUCUREŞTI CU COMPANIA KLM CĂTRE KILIMANJARO, via Dar es Salam, capitala Tanzaniei. De acolo m-am îmbarcat într-un avion de capacitate mică, de circa opt persoane, către inima Serengheti-ului, unde am aterizat pe un cvasi aeroport improvizat. Până şi zborul a fost ceva inedit. Pilotul, un tip pe nume Jack, un australian extrem de simpatic, a făcut glume cu noi pe tot parcursul drumului pregătindu-ne într-un fel de ce va urma. La aterizare eram aşteptaţi de doi ghizi-şoferi cu maşinile gata pregătite de safari. Grupul din care făceam parte era un grup internaţional, un amalgam de culturi şi rase, nu ne cunoşteam între noi, fapt ce a făcut ca excursia să devină şi mai interesantă.

    Ne-am urcat cu voioşie în maşini şi am pornit la drum. Cam după circa 10 km prin savană am văzut primul animal, o gazelă, moment în care toţi cei din maşină, ca la comandă, s-au ridicat să facă poze. Am zăbovit ceva pentru poze, timp în care îmi spuneam obsesiv: „Doamne, dacă la o amărâtă de antilopă stăm atât, înseamnă că în şapte zile o să înnebunesc de-a binelea!”. De fapt ne-am înşelat cu toţii amarnic. Spectacolul abia urma să înceapă. Pe măsură ce înaintam, de la un animal singular au început să apară cirezi cu mii şi mii de zebre şi gazele. Mă nimerisem chiar în perioada migraţiei animalelor, iar spectacolul naturii era unul tulburător.

    Ca o paranteză, trebuie să vă spun că aveţi la dispoziţie patru posibile circuite în rezervaţia naturală din Tanzania: circuitul de nord, care este cel mai cunoscut, circuitul de sud, în care se vizitează rezervaţia Selous, rezervaţie cu un teritoriu mai mare decât Danemarca, alături de circuitul de est şi cel de vest, acestea din urmă ceva mai puţin dezvoltate. Puteţi opta pentru un singur circuit sau puteţi face combinaţii de mai multe sau cu toate circuitele, în funcţie de timpul disponibil şi, nu în ultimul rând, de banii pe care sunteţi dispuşi să-i cheltuiţi.

    EU MI-AM ALES CIRCUITUL DE NORD, axat pe rezervaţia naturală Serengheti, care are ca puncte de interes Muntele Kilimanjaro, craterul Ngorongoro, Tarangire şi lacul Manyara. Pentru cei care au mai mult timp la dispoziţie se poate extinde circuitul cu rezervaţia naturală Mkomazi şi zona munţilor Usambara şi Pare. Dacă la început vă spuneam că simţeam o oarecare reţinere, în zilele care au urmat peisajul, animalele şi liniştea aceea de nepătruns au făcut ca excursia să fie cea mai frumoasă făcută de mine vreodată.

    Am înnoptat în camp-uri şi lodge-uri (hoteluri) de un standard incredibil, cu personal de serviciu stând drepţi doar la dispoziţia ta, cu toate ca în acea linişte şi pace totală acest lucru pare rupt de realitatea cotidiană şi un pic neverosimil. Sunt lodge-uri de diferite standarde de la trei la cinci stele şi peste, locuri de basm şi de poveste unde aveţi posibilitatea să vă cazaţi în funcţie de bugetul de care dispuneţi.

    UN LOC INCREDIBIL MI S-A PĂRUT LACUL MANYARA, cu zeci de mii de păsări flamingo, stând ţanţoşe, elegante şi maiestuoase. Alături, rinocerii negri africani care se scufundă iar şi iar şi îţi reapar în faţa ochilor, făcând din acest tablou unul perfect. În drum spre lac am poposit într-un loc cu babuini nevolnici şi obraznici, care mi-au furat mâncarea pe care o aveam la mine. Era practic singura dată când mă dădusem jos din maşină. Trebuie spus că în rezervaţie în cadrul circuitului nu ai voie să cobori din maşină decât dacă ghidul face o oprire cu acest scop.

  • Povestea femeii care deţine cea mai mare agenţie românească de turism: “Când eram copil o vacanţă pe an la mare era un lux”

    În 1993, când a deschis agenţia, clujenii care intrau să cumpere vacanţe întrebau dacă biletul la mare este sigur şi dacă firma va mai funcţiona în acelaşi loc şi în toamnă. Lucia Morariu a început afacerea Eximtur cu 100 de dolari şi, atunci când a deschis, era una dintre foarte puţinele agenţii de turism private din Cluj şi din ţară.

    „Parte din clienţi ne întrebau dacă e sigur biletul la mare cumpărat de la noi, alţii ne întrebau dacă sigur vom mai fi în aceeaşi locaţie şi în toamnă. Am avut noroc că toţi eram cunoscuţi ca persoane onorabile şi prietenii şi cunoştinţele din Cluj ne-au învestit cu încredere. Am avut noroc cu relaţiile cu hotelierii, care ne cunoşteau din activitatea noastră de până atunci – colegele şi asociatele mele au lucrat o viaţă în fostul OJT, iar eu înfiinţasem o agenţie de turism la fostul meu loc de muncă de la UJCOOP”, îşi aminteşte Lucia Morariu. Cu toate acestea, crede că a avut noroc cu soţul surorii ei din Timişoara, care era deja comerciant şi i-a trimis marfă pentru desfacere în Cluj. Astfel, în primul an, Eximtur a vândut şi baterii auto, ulei de motor şi centrale termice, în paralel cu activităţile de turism.

    “AM PRIMIT MARFA PE CREDIT ŞI NE-AM PUTUT CUMPĂRA BIROURI, CASĂ DE BANI DE FIER ŞI AM INVESTIT ÎN PUBLICITATE. Am avut mare noroc cu proprietarul hotelului Central Melody, care ne-a lăsat să funcţionăm în recepţia hotelului său, situat la kilometrul zero în Cluj şi asta ne-a ajutat să ne facem rapid vad şi clientelă”, spune Lucia Morariu. Ea recunoaşte şi că a avut noroc cu faptul că în 1993, la Cluj, era în mare vogă Caritas, iar „oamenii aveau foarte mulţi bani şi veneau buluc„ să cumpere bilete la mare. „Serveam 100 de clienţi pe zi, munceam până noaptea, iar unii râdeau de noi că muncim prea mult în loc să depunem bani la Caritas şi să luăm după trei luni de opt ori mai mult. Am preferat să muncim şi nu să depunem banii la Caritas, am folosit altfel momentul acela, dar, în toamnă, aveam deja resurse să trăim până în sezonul următor din ceea ce acumulaserăm.”

    PRIMII BANI CÂŞTIGAŢI I-A INVESTIT RAPID, chiar în vara anului 1993, într-un program informatic de gestiune a locurilor în hotelurile de pe Litoral. A fost o decizie bună şi inovatoare, crede Lucia Morariu, pentru că nu exista aşa ceva pe piaţă. „Toţi scriau biletele de mână şi ţineau evidenţa pe cearşafuri de hârtie. Noi ne-am crescut rapid productivitatea cu ajutorul programului informatic, iar investiţiile în tehnologie au rămas o prioritate pentru noi în toţi anii care au urmat”, îşi aminteşte şefa agenţiei. Din păcate, colegii din fostul OJT au fost  deranjaţi de prezenţa Eximtur pe piaţă şi, în toamnă, administratorul hotelului Central  Melody, care avea atunci unitatea doar în locaţie de gestiune, a fost ameninţat că dacă nu dă afară din spaţiu agenţia nou înfiinţată, va pierde contractul.

    „Am decis să plecăm de acolo şi am lucrat trei luni de acasă. O prietenă ne-a ajutat să intrăm într-un spaţiu – galerie de artă contra unei chirii modice şi gestionării în paralel a galeriei de artă. Vindeam servicii turistice, dar şi tablouri, vopsele şi diverse obiecte de artă. Până când şi de aici am fost daţi afară, pentru că nu ne mai doreau acolo”, povesteşte Lucia Morariu.

    O perioadă a încercat să găsească un spaţiu central în Cluj, fără de care, la acea vreme, o agenţie de turism nu avea nicio şansă. Până la urmă tot un prieten  a ajutat-o, cu un spaţiu al unei coo-perative meşteşugăreşti, mic, îngust, în care abia încăpeau clienţii, dar foarte central. În doi ani a strâns bani şi a reuşit să cumpere un apartament la un parter de bloc. Au urmat agenţia din Timişoara, deschisă şi condusă de sora Luciei Morariu, Anca Lupu, şi agenţiile din Sibiu şi Baia Mare. După trei ani de la înfiinţare, Eximtur a devenit agenţia cu cele mai mari vânzări de pachete interne, loc pe care îl păstrează şi astăzi.

    A URMAT SPECIALIZAREA ÎN VÂNZAREA DE BILETE DE AVION, apoi alegerea furnizorilor externi de marcă. Aşa a devenit Eximtur unul dintre primii parteneri din România ai World of TUI, după care a semnat parteneriate cu Neckermann/Thomas Cook, Dertour, ITS şi nu numai.

  • Reportaj: Malta dă lecţii României la absorbţia de fonduri europene

    Mierea produsă de o specie locală de albine, „melite” în limba greacă, sau corespondentul în feniciană pentru rai – „melith„ – datorită golfurilor şi peşterilor de pe insulă sunt originile cumva incerte ale numelui unuia dintre cele mai mici state din Uniunea  Europeană, Malta. O discuţie cu Jonas, un pescar vorbitor de engleză la modul impecabil,  trasează câteva dintre caracteristicile generale ale locului şi e relevantă pentru culoarea locală. A renunţat la şcoală la 10 ani în favoarea pescuitului, una dintre ocupaţiile de bază din arhipelag,  iar „Ballena Blanca„, barca lui, l-a transformat într-un om liber: „Vând homari restaurantelor din zonă cu 30 de euro/kg”.

    Mica barcă face parte din miile de ambarcaţiuni acostate în porturile cu deschidere spre bazinul Mediteranei şi Africa de Nord – Marele Port din La Valetta, destinat navelor de croazieră, cel industrial, Marsaxlokk, unde se află cele mai mari flote marine comerciale din lume, dar şi unele mai mici, cum ar fi cel din apropierea hotelului Hilton, unde îşi amarează iahturile milionarii lumii. Pescarul vorbeşte despre lipsa fermelor eoliene şi de resursele scăzute de energie electrică, cauzate în parte de organizaţiile care protejează păsările, Malta fiind unul dintre cele mai ostile locuri pentru păsări din Europa, vânate agresiv. Ostili cu păsările, dar prietenoşi cu turiştii, majoritatea maltezilor vorbesc atât engleză, cât şi italiană şi aşteaptă turiştii în cele  300 de zile de soare pe an. În Saint Julians, oraşul în care locuieşte Jonas, au început să răsară din ce în ce mai multe clădiri şi să dispară plajele: „Doar în Gonzo poţi să vezi o bucăţică din Malta de acum 20 de ani”. Dezvoltarea în sectorul imobiliar poate fi una dintre consecinţele proiectelor europene care s-au desfăşurat în ultimii ani aici. Malta este una dintre ţările cu cele mai mari rate de absorbţie a fondurilor europene, de 91% pentru perioada bugetară 2007-2014, potrivit timesofmalta.com.

    AICI S-A DESFĂŞURAT RECENT ŞI UNUL DINTRE EVENIMENTELE ANUALE ALE JASPERS (JOINT ASSISTANCE TO SUPPORT PROJECTS IN EUROPEAN REGIONS), instrument de asistenţă tehnică pentru cele douăsprezece ţări care au aderat la UE între 2004 şi 2007 şi, din 2011, pentru Croaţia, în anticipare la aderarea programată pentru mijlocul lui 2013. Evenimentul din acest a reunit reprezentanţi ai statului maltez, Comisiei Europene, Băncii Europene de Investiţii, Băncii pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, dar şi ai celor 13 state membre. Din partea României, au participat reprezentanţi ai Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, Ministerului Dezvoltării Regionale şi economişti ai BERD.

    EVENIMENTELE ANUALE ALE JASPERS AU ÎNCEPUT SĂ FIE ORGANIZATE DIN 2009, NEFIIND, de obicei, deschise publicului. Evenimentul din acest an a marcat tranziţia spre următoarea perioadă de şapte ani de proiecte bugetare – 2013-2020. Discuţiile între state s-au desfăşurat cu uşile închise, iar accesul jurnaliştilor a fost permis doar la deschidere. Malta a fost aleasă ţară gazdă datorită exemplului pozitiv pe care l-a dat statelor vecine: în luna iulie 2012, a fost semnat un contract de 40 de milioane de euro între Banca Europeană de Investiţii şi compania locală de imobiliare Malita Investments pentru restaurarea unei părţi din centrul istoric al capitalei, care va include inclusiv un teatru şi un nou Parlament.

  • Hotelurile de lux pe care şi le poate permite orice român – GALERIE FOTO

    Lista din acest an este variată şi cuprinde atât hoteluri extrem de mici cum ar fi unul cu un singur apartament din Thailanda, dar şi unul uriaş, cu  745 de camere din Bali, potrivit cntraveler.com. 

    Galerie foto cu cele mai accesibile destinaţii, cu preţuri de sub 300 de dolari pentru o noapte de cazare.

    Preţurile sunt la fel de diverse: sunt cuprinse între 99 de dolari şi 2.000 de dolari pentru o noapte de cazare. Le-am ales pe cele mai accesibile, cu preţuri mai mici de 300 de dolari pe noapte.

     

  • În culisele celui mai mare vas de croazieră din lume – GALERIE FOTO

    O serie de fotografii postate de un utilizator pe imgur.com dezvăluie culisele acestuia.

  • Reportaj: Cât de dulce sau acră poate fi o muşcătură din cel mai mare măr din lume

    Frank Sinatra îmi răsuna în căşti la ora şapte dimineaţa pe Aeroportul Otopeni. Mă uitam lung la panoul cu zboruri care îmi spunea că am ajuns cu o oră şi jumătate înainte de decolare. Credeam, poate, că la aeroport sunt mai aproape cu zece kilometri de destinaţia finală. Ne despărţeau însă mai bine de 14 ore, 7.600 de kilometri, două zboruri (din care unul transatlantic), o escală de trei ore la Londra, o carte şi circa douăzeci de minute de somn.

    Timpul refuza să alerge aşa cum voiam eu, aşa că mi-am ocupat timpul cu Ali şi Nino, personajele cărţii cu acelaşi nume scrise de Kurban Said (pseudonim al unui scriitor despre care se crede că ar fi ucrainean). Nici povestea de dragoste ce se conturează în jurul unui musulman şi al unei creştine şi nici informaţiile despre cultură, război şi tradiţii nu au reuşit să mă facă să uit că sunt în drum spre oraşul care nu doarme niciodată. Poate de-asta nu am reuşit nici eu să adorm în avion aşa cum fac de obicei. Am furat abia 20 de minute dintr-un total de zece ore de zbor.

    Am recuperat însă la întoarcere, când am dormit tot zborul până la Londra (cu o pauză de zece minute pentru masă), obosită fiind de nimeni altul decât de New York, oraş care de-a lungul anilor a primit nume şi nume, de la Marele Măr (Big Apple), oraşul care nu doarme niciodată, capitala lumii, Gotham sau Metropolis. Trebuie să recunosc însă că cel mai mult mi-a plăcut cum suna „Centrul universului„ (The Center of the Universe). I se potriveşte ca o mănuşă, cred eu acum. În centrul universului nu am simţit nici diferenţa de fus orar, nici durere de picioare (după circa 12 ore de mers continuu în fiecare zi), nici foame şi nici sete. Oraşul mi-a ţinut loc şi de masă şi de casă.

    Odată ajunsă din nou pe tărâm american (mai fusesem o dată pe coasta de vest), am ieşit din aeroport să simt aerul de New York. „Miroase a New York„, am spus, deşi trebuie să recunosc că nu cred că era un miros deosebit, ci doar aerul parfumat de entuziasmul meu.

    Au apărut celebrele taxiuri galbene, cu plăcuţe de înmatriculare pe care scria mare şi citeţ New York. Am făcut o primă poză să am dovada că am ajuns, chiar am ajuns în centrul universului. Zeci de taxiuri au venit, s-au umplut şi au plecat până să vină şi rândul meu care aşteptam cuminte la o coadă de câteva zeci de persoane. Călătoria cu taxiul cred că e ceva fără de care nu se poate, la fel cum e şi cea cu metroul. Taxiul nu zboară şi metroul nu atinge viteza luminii, însă ambele călătorii fac parte din experienţa New Yorkului.

    Pe listă aş mai adăuga cel puţin o vizită sus în Empire State Building (de preferat noaptea şi după ce ai văzut încă o dată „An affair to remember„), o plimbare prin Central Park, o după amiază „pierdută„ la The MET între Degas, Renoir şi Van Gogh, un spectacol pe Broadway şi o călătorie la sau pe lângă Statuia Libertăţii. Lista mea e însă nesfârşită şi poate include de la plăcinţele tradiţionale din China Town la o plimbare pe Madison Avenue.

    „Pe Madison Avenue nu îţi permiţi nici să iei masa, dar să îţi iei o casă„, îmi spunea un localnic, designer vestimentar care s-a oprit „de bună voie şi nesilit de nimeni„ pe stradă pentru a mă ajuta cu câteva „ponturi„. Păream probabil (deşi nu eram) pierdută cu harta în mână.

  • Viaţa savurată după cum spune Tripadvisor

    TEHNOLOGIA NE-A SIMPLIFICAT INDUBITABIL VIAŢA. Şi, cam de pe când au apărut internetul, forumurile, comunităţile virtuale şi posibilitatea de a-ţi da cu părerea, amator sau profesionist, am devenit mai leneşi, inclusiv în alegerea distracţiilor.

    Cumpărăm cărţi recomandate de alte minţi sau suflete, vedem filme pentru că au fost plăcute de alţi ochi, mergem în vacanţe, hoteluri şi restaurante încercate deja de alte trupuri. Vrem rezumatul la orice înainte de orice; alegem filme, cărţi, restaurante şi hoteluri ca şi cum am alege un televizor, aspirator sau anvelope. Eliminăm riscul, renunţăm la curiozitate şi mergem pe drumuri bătute.

    Simplificăm procesul, credem; dar luând de-a gata deciziile altora, ne uităm pe noi şi subiectivismul care face ca aceste decizii să nu ni se potrivească.

    TripAdvisor zice că acel hotel e de designer? Parcă nu e chiar aşa la faţa locului. Filmul lăudat de toţi ţi s-a părut slab; torturile făcute de acel cake designer de pe Facebook merită cu mult mai multe like-uri decât are. Dorada de la noul restaurant era congelată şi prin urmare justifică preţurile decente care i-au încântat pe evaluatori.

    CÂND SE IA PĂREREA CELORLALŢI DREPT ETALON, TREBUIE SĂ NE ÎNTREBĂM CINE SUNT CEILALŢI? Cât de mult ne putem încrede în părerile lui thedirtypaw, Bart Simpson sau fj2010?

    Este dificil de analizat o comunitate virtuală, cu atât mai mult cu cât componenta ei este volatilă. Este suficient însă să reţinem că subiectivismul şi diletantismul caracterizează mare parte din recenziile găsite pe site-uri, forumuri etc.

    În lipsa unor criterii de evaluare clare, opinia comunităţilor online de lifestyle trebuie luată cu titlu orientativ şi provocată, verificată. Ca să poţi avea o opinie, trebuie să încerci personal, nu prin corespondenţă. Tocmai de aceea, când mi s-a cerut să scriu o recenzie de restaurant, am avut îndoieli. Nu cred în recenzii decât ca lectură, dacă sunt scrise de profesionişti şi nici atunci. Gusturile nu se discută; se pot educa, deschide şi atât.

    Şi, dacă primele două acţiuni îmi sunt peste puteri, o pot încerca pe a treia. Aşadar, continuarea acestui articol vine însoţită de avertizarea firească că este o opinie personală, rezultatul experienţei directe şi nemijlocite a autorului şi trebuie tratată (eventual verificată) ca atare.

    BON ESTE UN RESTAURANT FRANŢUZESC AUTENTIC, situat în pitorescul centru vechi bucureştean, căruia îi exploatează aerul francez dat de arhitectură, ba chiar merge mai departe şi îi conservă o parte din istorie, după cum afirmă Cristian Corvin, tânărul arhitect aclamat internaţional în ultimii ani pentru proiectele sale – Lacrimi şi Sfinţi, Laborator de cocktailuri, La bonne bouche etc.

    La BON, păstrarea vie a trecutului se face prin cele 300 de uşi şi ferestre de lemn recuperat care îi acoperă integral pereţii. Interiorul este uşor teatral, cu lămpi realizate din damigene retezate şi obloane în interior, dar extrem de primitor graţie unui scenariu de lumini ce aruncă căldura galben-aurie peste mesele cu meniuri de plută şi şervete vesele în pătrate albe şi roşii.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • Vacanţa ideală în Cuba: havane, rom şi salsa

    CE PARE CĂ FEELING-UL A FOST MAI TARE DECÂT IDEEA PRECONCEPUTĂ ŞI ÎNCĂ DE LA PRIMUL CONTACT AM FOST ÎNTÂMPINATĂ DE OAMENI FRUMOŞI, veseli, doritori de petreceri, cântând, dansând şi unduindu-se pe ritmuri de salsa. Oameni şi locuri care m-au fermecat.

    Eu îmi leg destinaţiile de ceva care m-a făcut într-un fel sau altul să vibrez, astfel că pot să afirm că mi-am ales această frumoasă insulă atrasă fiind de mai multe lucruri despre care învăţasem sau citisem.Ca să fiu mai precisă, două personaje îmi suscitau îndeosebi atenţia: primul – cine altul decat El Comandante Che Guevara şi al doilea, marele scriitor american Ernest Hemingway. Eram fascinată de Che Guevara, bărbatul frumos, misterios şi impunător, personaj atât de disputat şi mistificat încă şi în zilele noastre. Cine nu a auzit sau fredonat celebra melodie “Hasta siempre, Comandante” şi chiar dacă acum poate nu v-o aduceţi aminte, trebuie doar să daţi o căutare pe YouTube şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

    IN CEEA CE ÎL PRIVEŞTE PE ERNEST HEMINGWAY, ERAM, CA SĂ SPUN AŞA, fanul său încă din copilărie, iar cărţi precum “Adio, arme”, “Pentru cine bat clopotele” şi “Bătrânul şi marea” m-au făcut să-l iubesc şi să-mi doresc ca într-o zi să văd şi unul dintre locurile preferate ale scriitorului. De fapt, ultimele sale două cărţi au fost scrise chiar în Cuba. Ei bine, am adăugat tot ce aflasem între timp despre Cuba, plajele mirifice, licoarea îmbătătoare a romului, parfumul unui fum de havană şi ritmul pasional şi lasciv al muzicii, iar acest amestec de ingrediente s-a transformat în dinamită curată.Vă propun, aşadar, o incursiune pe un tărâm de vis atârnat parcă în mrejele istoriei, blocat în iţele timpului. Trebuie să vă amintesc că cea mai bună perioadă de vacanţă în Cuba este între lunile noiembrie şi aprilie, însă chiar dacă între mai şi noiembrie este sezonul ploios, nu vă descurajaţi. Cuba este frumoasă oricând, iar ploile, chiar spectaculoase, se opresc ca din senin, lăsând soarele să strălucească.

    Iată, aşadar, că într-o zi de noiembrie am aterizat la Havana după un zbor de circa 9 ore din Amsterdam.Minunata mea vacanţă în Cuba o planificasem cu trei zile în Havana şi şapte zile în Varadero, una dintre celebrele staţiuni cubaneze. Deşi obosită, n-am putut să nu remarc în drumul spre hotel frumoasele şi pitoreştile străzi, dar care erau parcă încremenite în timp, cu maşini şi clădiri asemenea. Oraşul în sine este încântător cu clădiri vechi, superbe, construite în secolele 18 şi 19, în stil colonial, cu piaţete colorate şi spectaculoase, cu bulevarde ample şi maşini americane de prin anii ’60, vestitele Buick-uri.

    ROXANA BĂLCESCU (COPROPRIETAR AL AGENŢIEI DE TURISM ŞI EVENIMENTE CMB TRAVEL)