BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Inovaţia care îşi propune să acţioneze ca un colac de salvare pentru businessurile din HoReCa, afectate de pandemie

    Denumirea inovaţiei:

    Consultant Virtual Restograf – primul ghid din România destinat în totalitate specialiştilor din HoReCa

    Compania:

    Stadio Hospitality Concepts

    Descrierea inovaţiei:

    Consultantul Virtual Restograf conţine informaţii complete despre deschiderea, operarea şi managementul unui local, dar şi din toate ariile conexe de activitate. Ghidul este gratuit şi disponibil în format electronic. Acesta conţine 19 capitole principale, structurate în 96 de subcapitole. Are peste 3.000 de pagini cu toate informaţiile de care cineva poate avea nevoie pentru a opera un restaurant. „Pentru că domeniul ospitalităţii trece prin momente mai dificile ca oricând, ne-am dorit să dăm o mână de ajutor şi să sprijinim industria cea mai lovită de pandemie. Iar modul nostru de a face acest lucru a prins contur sub forma acestui ghid destinat specialiştilor din domeniu, care oferă îndrumarea de care este nevoie pentru a gestiona cu succes localul acum şi pe viitor”, spune Radu Dumitrescu, proprietar al grupului SHC, antreprenor cu peste 15 ani de experienţă în industria HoReCa.

    Elementul de noutate:

    Disponibil în format electronic şi oferit gratuit, Consultantul Virtual poate înlocui cu succes serviciile clasice de consultanţă şi reuneşte într-o singură platformă absolut toate informaţiile necesare pentru deschiderea sau redeschiderea cu succes a unui local. De la tot ce înseamnă legislaţie în domeniu, consultanţă financiară, delivery, idei de marketing care să ajute la atragerea oaspeţilor, până la manuale de lucru, checklisturi, formulare şi tabele care să ajute, la modul cel mai practic, în activitatea de zi cu zi.

    Efectele inovaţiei:

    Platforma vine în ajutorul managerilor de localuri afectate de criza COVID-19 şi pregăteşte traseul spre un business de succes şi după pandemie.

  • Destinaţia anului şi alte câteva „opriri”

    Investiţia anului în industria FMCG

    Gigantul american, Procter&Gamble, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa mondială a bunurilor de larg consum, a ales România pentru o nouă unitate de producţie – de capsule de detergent (pods) – din patru motive: forţa de muncă bine pregătită, poziţia geografică favorabilă, deschiderea autorităţilor locale şi obţinerea unui ajutor de stat de la autorităţile centrale.

    Acesta este primul proiect de tip greenfield din ultimul deceniu în segmentul bunurilor nealimentare. Investiţia în acest proiect a fost de peste 50 mil. euro, din care 6 mil. euro ajutor de stat, conform informaţiilor publice pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    „Noi pariem mereu pe dezvoltarea businessului, nu pe stabilitate”, a spus la inagurare Antoine Brun, senior vice president – managing director South Eastern Europe at Procter & Gamble.

     

    Când moda devine vegană

    Industria modei este una dintre cele mai poluante industrii din lume. Este de fapt a doua cea mai poluantă din lume după industria petrolului. Totuşi, brandurile de modă au fost printre primele care s-au alăturat iniţiativei de a deveni mai prietenoase cu mediul. De la fire electrice uzate, la folosirea frunzelor de cactus, a năvoadelor de pescuit vechi până la ciuperci, totul poate fi transformat în articole vestimentare şi totul este „la modă” acum.

     

    Hotelul anului

    Pe scena Bucureştiului, chiar în inima oraşului, într-o clădire istorică ce are vedere către BNR, a apărut un nou hotel de cinci stele ce poartă numele de Marmorosch, hotel care vine să reînvie un experiment stilistic timpuriu. Numele proiectului este dat de faptul că această clădire istorică – ce a fost reconvertită pentru a fi transformată în hotel de lux – e cea care a găzduit banca Marmorosch Blank din perioada interbelică. Peste 50 de specialişti au lucrat la acest proiect pentru a-i da viaţă într-o nouă formă, fără a pierde din vedere moştenirea arhitecturală a clădirii.

     

    „Dispariţia” anului

    Pentru străinii care au vizitat România înainte de 1989, hotelul Intercontinental, de la kilometrul zero al Bucureştiului, este un simbol. La fel este şi pentru românii care vin pentru prima dată în Capitală şi îşi dau întâlnire în acest loc. Intercontinental, ca nume, va rămâne istorie şi se va transforma de la 1 ianuarie 2022 în Grand Hotel Bucharest.

     

    Destinaţiile unui an de lockdown

    Până nu de mult, Grecia, Bulgaria şi Turcia se băteau pentru titlul de cea mai populară destinaţie turistică în rândul românilor. Pandemia de COVID-19, care a lovit industria călătoriilor mai puternic decât aproape oricare alta, a făcut ca lucrurile să se schimbe. Mai exact, destinaţii exotice precum Maldive sau Zanzibar au ajuns în prim-plan pentru românii ale căror opţiuni de călătorii au fost limitate dramatic în 2020 şi 2021. Una s-a detaşat clar: Egiptul.

     

    Din România, în toată lumea

    5 to Go şi DAbo Doner sunt două branduri româneşti din piaţa restaurantelor şi cafenelelor care se găsesc acum pe pieţe precum Franţa sau Marea Britanie. Antreprenorii care au creat aceste concepte pe plan local şi-au făcut curaj în plină pandemie să meargă pe pieţe unde gastronomia şi cafeaua sunt la ele acasă, unde sunt ridicate la rang de artă.

  • Un castel uitat de lume într-un sat din România a fost readus la viaţă de un conte cu o poveste desprinsă parcă din filme

    Un castel uitat transformat total după o investiţie de 1 milion de euro a pus din nou pe harta TURISTICĂ A ROMÂNIEI un sat din Covasna. Iniţiatorul acesteia? Un conte cu o poveste care pare desprinsă din vremurile de odinioară, când totul era mai simplu.

    Un castel uitat transformat total după o investiţie de 1 milion de euro a pus din nou pe harta TURISTICĂ A ROMÂNIEI un sat din Covasna. Iniţiatorul acesteia? Un conte cu o poveste care pare desprinsă din vremurile de odinioară, când totul era mai simplu.

    Într-un sat din judeţul Covasna, Micloşoara, un vechi castel construit în urmă cu aproape patru secole a prins iarăşi viaţă. Castelul, o fostă reşedinţă al familiei Kalnoky, o veche familie nobilă originară din Transilvania, a fost readus la viaţă de către contele Tibor Kalnoky, urmaşul familiei nobile. Întors în România în anii ’90, contele Tibor Kalnoky s-a stabilit acolo unde au locuit şi înaintaşii săi şi a hotărât să readucă la viaţă vechile construcţii transilvănene.

    Castelul din Micloşoara a fost construit în 1648, iar până în anii 1900 a aparţinut familiei Kalnoky. În 1939 clădirea a fost naţionalizată, iar ulterior a fost  recuperată de contele Kalnoky. Castelul a fost în întregime restaurat şi a fost decorat astfel încât să aducă aminte de viaţa din Transilvania de altădată, iar acum funcţionează ca un muzeu.

    „Noi avem o vedere holistică despre turismul local pentru că avem atât de multe aspecte inedite în România care ar trebui exploatate şi dezvoltate. Micloşoara este un mic sat cu 500 de locuitori, este foarte frumos, foarte vechi, într-un mediu natural care se îmbină cu un stil de viaţă ce nu se mai găseşte în altă parte în Europa. Aici am făcut casele de oaspeţi, care sunt precum un muzeu viu, am făcut şi un pub, iar castelul funcţionează ca muzeu care poate fi vizitat ca obiectiv turistic”, spune contele Tibor Kalnoky.

    În Micloşoara, contele deţine şi câteva case de oaspeţi, decorate în stilul tradiţional transilvănean care aduce aminte de viaţa de altădată din regiunea istorică. Casele au trecut printr-un proces amplu de recondiţionare, iar piesele de mobilier atât din casele de oaspeţi, cât şi cele din castel, sunt obiecte vechi, recondiţionate de către meşterii populari din zona Transilvaniei.

    „Nu numai cazarea este importantă, ci este important să existe şi activităţi astfel încât turiştii să ia parte la viaţa locală. Aici în Covasna sunt multe posibilităţi din punct de vedere natural precum Lacul Sfânta Ana, Cheile Vârghişului sau Lacul Albastru de la Racoş”, explică contele Kalnoky.

     

    Contele Tibor Kalnoky: „Noi vrem să ne reîntoarcem la rădăcinile simplităţii, acolo unde este esenţa vieţii.”

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

  • În căutarea zăpezii

    Dacă zăpada se lasă aşteptată într-o zonă, ea poate fi căutată acolo unde se găseşte din belşug, într-o excursie de relaxare sau plină de tot felul de activităţi.

    Ce se poate face înainte sau după sărbători? O opţiune ar fi o călătorie pe urmele leopardului zăpezilor, în Parcul Naţional Hemis din regiunea Ladakh din nordul Indiei. Turiştii care ajung într-o tabără dedicată din locul respectiv, LungMar, un complex de 10 corturi alimentate de panouri solare, au opţiunea de a merge pe urmele leoparzilor zăpezilor alături de ghizi şi experţi în protejarea şi conservarea acestei specii de feline, scrie The Telegraph.

    Dacă leopardul zăpezilor nu prezintă interes, se poate da o fugă până în Antarctica, unde turiştii pot sta, printre altele, într-un complex format din nişte clădiri din fibră de sticlă cu aspect de iglu, Whichaway Camp (printre a cărui oaspeţi s-au numărat Buzz Aldrin sau Bear Grylls), ori la Wolf’s Fang, o tabără cu şase corturi în vârf de munte. Cei doritori de o vacanţă activă au de ales între escaladă pe gheaţă, coborâre în rapel ori plimbări pe culmi.

    Cei care nu concep să treacă iarna fără să meargă la schi pot alege o vacanţă în care să fie duşi la schi cu elicopterul (heli- skiing) în locuri ca Muntele Denali, din Alaska, în Anzii Chilieni ori în Austria, la Lech. Mai este şi opţiunea clasică a unei vacanţe în care turiştii pot schia sau lenevi într-o localitate cunoscută mai ales ca destinaţie pentru anotimpul rece, cum ar fi Aspen, din statul american Colorado, Gstaad din Elveţia ori Courchevel din Franţa.


     

  • A lucrat în Marea Britanie şi Dubai, dar a lăsat o carieră promiţătoare în avocatură, într-o corporaţie, pentru că vrut să îşi deschidă un business despre România. Care este povestea lui

    A lucrat în Marea Britanie şi Dubai, dar a lăsat o carieră promiţătoare în avocatură, într-o corporaţie, pentru că vrut să îşi deschidă un business în turism. Marius Iliescu a înfiinţat Romanian Friend, o platformă de rezervare a cazărilor, cât şi a tururilor ghidate adresată turiştilor străini care vor să îşi petreacă câteva zile în România. Pe lângă această componentă, Romanian Friend reuşeşte să promoveze România mai bine decât au reuşit să o facă autorităţile.

     

    Eram întrebat de tineri străini ce se poate vizita în România, mereu le arătam poze din ţară facute pe telefon şi le spuneam lucruri care mie mi se păreau obişnuite despre ţara noastră, dar pentru ei erau imagini surprinzătoare. Ştiam că România are mult potenţial turistic neexploatat, dar nu-mi dădeam seama exact ce înseamnă asta. Până într-o seară, în Dubai, când m-am întors de la un eveniment de networking  unde povestea asta s-a repetat într-un grup mai mare de oameni şi am zis să văd ce găseşte un turist străin ca mine care ar vrea să viziteze România. Am căutat pe Google combinaţiile de cuvinte pe care le-am folosit când am vizitat ţări precum Thailanda, Oman, Liban, dar de această dată pentru România. Când am văzut ce rezultate şi informaţii găsesc am înţeles mai bine problema, dar şi potenţialul”, spune Marius Iliescu, fondatorul Romanian Friend. Seara pe care o povesteşte antreprenorul s-a întâmplat în toamna anului 2016, iar câteva luni mai târziu, mai exact în aprilie 2017, platforma sub numele de Romanian Friend putea fi accesată de către turiştii străini. Deşi a fost o decizie dificilă, o recunoaşte şi Marius Iliescu, de a lăsa o carieră stabilă, unde câştiga mulţi bani, cu toate acestea nu a fost suficient, iar patru ani mai târziu, antreprenorul nu regretă drumul pe care a apucat. Cu toate că la începutul businessului, lucrurile au fost mai dificile, mai ales că se afla pe un teren total necunoscut, dar era însă mânat doar de dorinţa de a încerca altceva. „Nu pot să zic că mi-am dorit mereu să fiu antreprenor, din contră, ideea asta a încolţit în şase luni, în 2016. Nici nu credeam că antreprenoriatul va fi soluţ

    ia salvatoare, ştiam ca va fi foarte greu. Din exterior părea că am o carieră şi o viaţă de succes, dar în realitate eram singur, departe de familie, prieteni şi locurile dragi, lucram ore multe pentru bani care pe hârtie erau mulţi, dar care nu puteau să ascundă nefericirea şi lipsa de libertate.” Romanian Friend a început în primul rând din dorul lui faţă de casă şi de ţară, dar şi ca o nevoie pe care Marius Iliescu a identificat-o în piaţa de turism şi a reuşit să contruiască o reţea atent selecţionată de ghizi de turism, care să fie partenerii de călătorie ai străinilor care vin să viziteze România.

    Platforma aduce la un loc şi agenţii de turism, mici antreprenori şi parteneri locali cu sediul în principalele oraşe şi zone turistice care reuşesc să le ofere străinilor o vacanţă contruită pe nevoile şi dorinţele lor. Fiecare partener este atent selectat, astfel încât experienţa să fie una aparte, de la drumeţii montane pe trasee mai puţin cunoscute, până la o noapte de cazare la o stănâ din munţi. Ideea platformei nu a fost de a crea  doar un simplu site unde turiştii află care sunt cele mai importante obiective turistice, precum Castelul Bran, Castelul Peleş, Transfăgărăşan. „România are extrem de mult potenţial. Dacă un turist străin vine în România şi stă la un hotel cu nume internaţional, bea o cafea la Starbucks şi rezervă un day trip printr-o platformă străină, nu lasă niciun ban în economia locală. Străinii trebuie mai mult atraşi către experienţele locale, iar banii să ajute la dezvoltarea comunităţilor”, spune Marius Iliescu. Romanian Friend este mai mult despre a le arăta străinilor că România nu reprezintă doar Dracula sau Transfăgăraşan despre care Top Gear a spus că „este cel mai bun drum din lume”.

    Platforma www.romanianfriend.com

    are în prezent listate peste 100 de tururi şi experienţe pe care turiştii străini le pot rezerva instant, iar acestea sunt foarte variate, de la tururi de oraş, excursii de o zi în afară oraşelor principale turistice pentru a vizita obiective din apropriere, până la drumeţii montane, tururi cu bicicleta, degustări de mâncare sau vin şi excursii culturale. Romanian Friend adună în fiecare lună circa 15.000 de vizitatori pe site, însă procentul celor care efectiv îşi şi rezervă un tur sau o cazare este între 15% şi 30%.

    România este şi despre tradiţii şi obiceiuri încă păstrate, despre case vechi de peste 100 de ani, despre oameni care nu se dezic de la stilul de viaţă practicat încă din cele mai vechi timpuri, dar şi despre bogăţia naturală a ţării. Obiectivul platformei a fost încă de la început de a le oferi străinilor o altfel de experienţă pe care ar putea să o aibă în România. „Noi am vrut ca toate tururile noastre, iar unele din ele sunt axate exclusiv pe asta, să includă bunuri, servicii sau vizite locale. Vrem să implicăm micile afaceri, meşteşugari, ateliere, producători sau artişti din oraşe, dar mai ales din zonele rurale precum Transilvania Săsească, Maramureş, Ţara Moţilor, astfel încât turistul străin să poată cunoaşte România adevărată, să aibă o experienţă unică şi în acelaşi timp să îi ajute pe aceşti oameni, dar şi economia locală sau iniţiativele de conservare, protecţie şi promovare a culturii româneşti sau a naturii. De exemplu, colaborăm cu Fundaţia de Conservare Carpathia încă de la începutul nostru, în 2017, despre care ştim ca are o misiune admirabilă şi unică în România, iar veniturile din turism le susţin direct activitatea”, explică el.

    Platforma are în prezent listate peste 100 de tururi şi experienţe pe care turiştii străini le pot rezerva instant, iar acestea sunt foarte variate, de la tururi de oraş, excursii de o zi în afara oraşelor principale turistice pentru a vizita obiective din apropriere, până la drumeţii montane, tururi cu bicicleta, degustări de mâncare sau vin şi excursii culturale. Antreprenorul spune că o componentă foarte importantă către care îşi îndreaptă o mare parte din bani este marketingul, astfel încât platforma să se facă cunoscută în rândul a cât mai multor turişti străini. Romanian Friend adună în fiecare lună circa 15.000 de vizitatori pe site, însă procentul celor care efectiv îşi şi rezervă un tur sau o cazare este între 15% şi 30%. În perioada iunie – septembrie a acestui an, platforma a reuşit să aducă în România circa 18.500 de turişti străini, cu 38% mai puţin faţă de aceeaşi perioadă din 2019

    . Ceea ce s-a schimbat cel mai mult faţă de anul de dinainte de pandemie este faptul că, în 2021, cele mai aglomerate luni au fost cele de vară, existând atât de multe cereri, încât Marius Iliescu a fost pus în situaţia de a refuza o parte dintre turişti pe motiv că nu avea la momentul respectiv ghizi disponibili. În anii trecuţi, oamenii veneau în vacanţă în România pe tot parcusul anului, nu doar vara. Cei mai mulţi turişti care apelează la Romanian Friend vin din ţările europene, din Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia. Marius Iliescu spune că de când îi ajută pe străini să îşi facă vacanţele în România, nu a existat nicio persoană care să rămână dezamăgită de ceea ce a văzut, ba mai mult, mulţi dintre aceştia au regăsit o Românie altfel de cum îşi imaginau şi cu siguranţă se vor întoarce.

    „Mulţi nu se aşteaptă la multe de la ţara despre care ştiu doar de Dracula sau că Bucureştiul nu trebuie vizitat. Aceasta este o altă impresie a turiştilor străini, că în Bucureşti nu e nimic de făcut şi vor să ajungă cât mai repede în oraş, pentru că toate poveştile despre înşelăciunile de la aeroport şi gară îi sperie. Mulţi turişti sunt dezamăgiţi de Centrul Vechi pentru că este foarte comercial, deşi ei şe aşteaptă să poată vizita un obiectiv turistic. Lumea nu ştie ce să facă în Bucureşti, în afară de să meargă la Palatul Parlamentului, unde li se spune de câte un covor sau un candelabru, dar nimic despre istoria comunismului. Pe ei asta îi interesează, poveştile şi noi reuşim să le oferim ceva ce îşi doresc”.

    Toţi turiştii străini care au sosit în Bucureşti cu un oarecare scepticism privind acest oraş şi-au schimbat destul de repede părerea, descoperind totuşi că Bucureştiul are o istorie bogată şi o poveste de spus. Pandemia a avut un impact semnificativ asupra platformei, care s-a confruntat cu o cerere foarte mică în 2020, iar în 2021, lunile din extrasezon au fost foarte slabe, pe când cele de vară, cererea a fost mult prea mare pentru a putea fi onorată. „2021 mi-a confirmat că interesul turiştilor străini pentru România există în continuare, în pofida pandemiei, mai ales a turiştilor din ţări europene, care au căutat destinaţii noi într-un context în care călătoriile internaţionale erau incerte. Pe lângă evoluţia greu de anticipat a pandemiei, situaţia nefericită din ţara noastră, mai exact rata mică de vaccinare, cu siguranţă va descuraja turiştii străini. Am avut anulări pentru septembrie – octombrie din acest motiv. Prin urmare, următorii doi ani îmi propun să concentrez promovarea pe excursiile în natură care am văzut că au fost la mare căutate în acest sezon şi care prezintă un risc mai mic din punct de vedere al sănătăţii”, mai spune el.

    Marius Iliescu, fondatorul Romanian Friend: „România are extrem de mult potenţial. Dacă un turist străin vine în România şi stă la un hotel cu nume internaţional, bea o cafea la Starbucks şi rezervă un day trip printr-o platformă străină, nu lasă niciun ban în economia locală. Străinii trebuie mai mult atraşi către experienţele locale, iar banii să ajute la dezvoltarea comunităţilor.”

     

  • Cum să fidelizezi un angajat după pandemie. Un studiu recent arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extrasalariale mai atractiv decât o majorare de salariu

    Pickatrip.ro este prima platformă românească exclusiv B2B (dedicată firmelor şi companiilor contractate) de sejururi şi vacanţe la tarife considerabil reduse, chiar şi cu 30-40% mai mici decât în sistemele de rezervări ale hotelierilor şi agenţiilor de turism. Cum îşi propune compania să ajungă de la o investiţie iniţială de 10.000 de euro la o cifră de afaceri de un milion de euro?

    Pickatrip.ro a luat naştere în primăvara lui 2021 ca o platformă de oferte turistice bazată pe subscripţii digitale, creată în ideea de a fi unul dintre pilonii de susţinere a revenirii sectorului turistic, încercând în acelaşi timp să satisfacă nevoia oamenilor de a călători în locaţii sigure şi să scoată în evidenţă structurile de cazare în perioadele mai puţin solicitate. Recent, compania şi-a schimbat semnificativ modelul de business şi a decis să se dedice exclusiv angajaţilor şi colaboratorilor din firmele locale şi companiile naţionale contractate, migrând din segmentul B2C către B2B. „Consider că ne-am dat seama la timp că zona B2C este deja extrem de aglomerată şi că am fi avut nevoie de bugete uriaşe de marketing ca să putem penetra cu adevărat această piaţă. Am fi concurat direct cu giganţi precum Booking şi Airbnb, dar şi cu iniţiative lăudabile româneşti precum Romanian Romance, Localm sau Travlocals”, spune Alexandru Filip, fondatorul Pickatrip.ro. Cu alte cuvinte, compania s-a reinventat cu scopul de a completa pachetul de beneficii extrasalariale oferit angajaţilor, pe care îşi propune să îi încurajeze tot mai mult să călătorească. În consecinţă, platforma profită de oportunitatea de a intra cu un produs de larg interes pe o piaţă tânără, cu un potenţial semnificativ de creştere. La polul opus, una dintre principalele provocări constă în abilitatea start-up-ului de a-şi face loc într-un climat economic, social şi politic nu tocmai favorabil, marcat de situaţia pandemică şi ritmul accelerat al inflaţiei.

    Totuşi, compania a încheiat câteva parteneriate active cu businessuri româneşti precum agenţia de performance Mavericks, agenţia de social media Kooperativa, publicaţia online Autocritica.ro, brandul de mâncare Unison Today şi lanţul de magazine Berezka, reuşind să primească în mod organic cinci solicitări de oferte, dintre care una de la o instituţie bancară.  „Făcând momentan abstracţie de posibilitatea accesării unei finanţări şi jucând pe un scenariu între pesimist şi realist, cred că până la finalul anului viitor putem ajunge la 40-50 de firme şi companii contractate, 1.800-2.000 de conturi create şi încasări de 60.000-70.000 de euro.” În aceeaşi notă, aplicând un factor de multiplicare lunară de 11%, Alexandru Filip estimează că în trei ani ar putea atinge o cifră de afaceri de un milion de euro. Pentru a atinge targetul, platforma le pune la dispoziţie două opţiuni business-urilor contractate. Prima variantă implică trimiterea unei liste cu numele şi adresele de e-mail ale angajaţilor şi, ulterior, generarea manuală a unui cont individual. Prin a doua opţiune, platforma creează un cont şi oferă acces către o pagină privată, unde angajaţii care îşi doresc un astfel de cont şi-l creează de unii singuri introducându-şi datele, adresa de e-mail şi parola. Totodată, angajatorul are posibilitatea de a credita trimestrial, semestrial sau anual conturile angajaţilor. „Am lansat Pickatrip.ro după o investiţie minimală, de până-n 10.000 euro. Pot mărturisi că am economisit timp şi bani fiindcă platforma a fost creată în cea mai mare parte de către mine şi partenerul meu (…) Ne dorim să ducem start-up-ul nostru către un round investment, iar în a două jumătate a anului viitor să abordăm deja un pre-seedround”, adaugă Alexandru Filip. O posibilă finanţare iniţială şi o rundă ulterioară de investiţii ar permite dezvoltarea accelerată a start-up-ului, care – într-un scenariu optimist – ar putea scala pe alte pieţe în al treilea şi al patrulea an, evoluţia putând veni după un an dezastruos pentru industria turismului.

    O cercetare realizată recent de o companie internaţională de HR arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extrasalariale mai atractiv decât o majorare de salariu.


     

    Dacă în 2019 România înregistra în mod oficial 19 milioane de turişti, în 2020 am avut doar 6 milioane, iar piaţa locală de turism a suferit un declin de circa 80%, de la două miliarde de euro la 400 de milioane de euro. Totodată, din cele 8.500 de unităţi de cazare omologate, 500 s-au închis în ultimii doi ani, la care se adaugă peste 10.000 de restaurante în toată ţara. „Totuşi, dacă în acest an am început să vedem luminiţa de la capătul tunelului, anul viitor cred că vom ieşi din tunel. Dar până ca piaţa mondială să ajungă la performanţele din 2018 şi 2019, consider că mai e cale lungă”, continuă antreprenorul, citând o serie de studii conform cărora abia în 2024 vom depăşi indicatorii cheie de performanţă din 2019. În acest sens, conceptul de turism de business nu se va mai întoarce probabil niciodată la forma de dinaintea pandemiei, putând fi unul dintre segmentele care vor avea cea mai înceată revenire. „Cel puţin în cazul companiilor mari, factorii de decizie cred că au realizat că pot gestiona lucrurile şi de la distanţă, prin videoconferinţe. Eu aş miza mai ales pe turismul de leisure şi aş încuraja antreprenorii să investească în dezvoltarea unor produse calitative.” După ce telemunca şi-a găsit un loc în vocabularul oamenilor după mai bine de un an şi jumătate de la începutul pandemiei, şansele arată că dorinţa de a călători se va manifesta destul de intens atunci când vom scăpa definitiv de restricţii şi criza sanitară. O cercetare realizată recent de o companie internaţională de HR arată că 89% dintre angajaţii cu vârste între 18 şi 34 de ani şi 70% dintre angajaţii între 35 şi 54 de ani ar alege un pachet cu beneficii extra-salariale mai atractiv decât o majorare de salariu, susţine Alexandru Filip. Astfel, pe prima poziţie în topul preferinţelor se află serviciile medicale, urmate de serviciile turistice, cu 37%, şi bonusurile de performanţă, cu 35%. „Asta poate că ar trebui să dea de gândit antreprenorilor şi managerilor de HR, că şi pe o piaţă a forţei de muncă precum România, când încă suntem printre liderii mondiali la rata emigrării, un salariu decent şi nişte tichete de masă s-ar putea să fie prea puţin pentru a angaja o persoană nouă sau pentru a fideliza un angajat. Mai ales acum, consider că ar trebui intensificate eforturile de retenţie a personalului din mediul privat şi a resursei calitative de muncă”, a declarat fondatorul Pickatrip.ro pentru BM.

     

  • O nouă modă în hotelurile din Statele Unite ale Americii capătă tot mai multă popularitate. Reuşeşte să îmbine arta cu turismul

    Numărul hotelurilor din Statele Unite ale Americii care aleg să îmbie turiştii cu arta este în creştere, acestea expunând diverse lucrări în camere sau în spaţiile comune din cadrul lor, dar nu numai.

    Fie că prezintă lucrări din colecţia proprietarilor lor sau lucrări realizate de artişti locali, hotelurile încearcă să le arate turiştilor cum e să vizitezi o galerie de artă, să facă arta accesibilă şi să-i încurajeze să discute despre ceea ce văd, scrie Washington Post. De multe ori sunt preferaţi artiştii locali care-şi prezintă portofoliul ori sunt angajaţi să realizeze una sau mai multe lucrări special pentru hotelul respectiv.

    Un astfel de exemplu îl reprezintă Saint Kate din Milwaukee, care are o colecţie permanentă de artă pe care publicul o poate admira, plus galerii dedicate care schimbă periodic operele expuse, precum şi patru camere aparte, în care pot sta turiştii. Pentru fiecare dintre cele patru camere a fost angajat un artist local care să se ocupe de decorare, iar ori de câte ori se cazează cineva într-una din ele, hotelul face donaţii la organizaţii locale de sprijinirea artiştilor.

    În localitatea Aspen, din Colorado, unde majoritatea turiştilor vin pentru vacanţe la schi, hotelul Aspen Meadows Resort are experţi angajaţi să selecteze tablouri, sculpturi, precum şi instalaţii de artă care pot fi expuse în interior sau exterior. Una dintre cele mai importante opere din colecţia sa este „Marble Garden” („Grădina de marmură”) realizată chiar de artistul care, în anii cincizeci, a proiectat hotelul, Herbert Bayer. Pe de altă parte, Gordon Hotel din Eugene, statul american Oregon, nu se mulţumeşte doar cu expoziţie de artă, ci are şi un aşa-numit Art Bar, unde cei cazaţi în hotel pot crea propriile lucrări, având la dispoziţie pensule, acuarele, creioane şi tot ce le mai trebuie.

  • Un nou tip de vacanţă a apărut după ce pandemia de COVID a făcut ravagii în lume şi a schimbat total modul în care trăim

    Când uşile birourilor s-au închis, le-am deschis pe cele ale sufrageriilor. La început a fost greu, DAR timpul a arătat că se poate. IAR, în vreme ce unii descopereau că tastatul şi vorbitul la telefon de acasă nu sunt aşa rele cum credeau, alţii au mers mai departe (la propriu) şi au căutat metode de a evada din rutina de acasă, fără a consuma totuşi zilele limitate de concediu. Aşa că au găsit o breşă şi, fără să ştie, au dat naştere unui nou concept în piaţa muncii: workation.

    Termenul reprezintă o combinaţie între muncă şi concediu de odihnă, care să le împace pe amândouă. Business Magazin a stat de vorbă cu unii dintre cei care au pus umărul la formarea acestei tendinţe şi a aflat ce i-a făcut să se înhame la o astfel de experienţă, care sunt avantajele şi dezavantajele, cum arată o zi din viaţa lor şi ce locuri noi mai au pe listă. 

    În iulie 2021, Alina Stoian, managing partner al agenţiei de publicitate, comunicare şi branding JustAd, era deja de mai bine de o lună şi jumătate în Grecia, în oraşul Olympiada din Halkidiki, la circa 90 de kilometri de Salonic, îndeplinindu-şi un vis de ani întregi.

    „De mai bine de zece ani, îmi doream să lucrez de pe o plajă însorită, dintr-un loc unde să fie cald cât mai mult timp. Este relaxant, pentru mine este un spaţiu creativ, iar în ceea ce fac eu creaţia este destul de importantă, aşa că faptul că am un plus de creativitate lucrând remote de pe plaja din Grecia este ceea ce trebuie pentru mine”, povestea Alina la emisiunea online de business ZF Live.

    Legătura cu biroul fizic o rupsese încă din 2018, când a făcut o descentralizare a forţei de muncă şi a început să lucreze de la terasă, din parc, de oriunde, aşa că tranziţia către Grecia pentru ea nu a fost foarte abruptă.

    „Sunt aici cu o colegă care se ocupă de strategie pe HR şi, la fel ca mine, şi ea lucrează foarte bine remote. Nu mă duc să mănânc la terase, ci vreau să trăiesc ca şi cum aş locui aici. Bugetul alocat pentru peste 40 de zile de când stau aici nu mi-ar fi ajuns pentru o săptămână la Mamaia.”

    Alina Stoian spunea că a ales un loc unde turiştii nu sunt foarte numeroşi şi că nu ar putea lucra remote din insule foarte populate precum Thassos, Zakynthos sau Skiathos. Preferă rutina locală grecească, nederanjată de puzderia de turişti.

    Alina Stoian, managing partner JustAd: „Nu mă duc să mănânc la terase, ci vreau să trăiesc ca şi cum aş locui aici. Bugetul alocat pentru peste 40 de zile de când stau aici nu mi-ar fi ajuns pentru o săptămână la Mamaia.“

    Pentru Andrei Creţu, fondatorul reţelei de spaţii de co-working Pluria, lucratul remote a însemnat o mutare pentru un an sau doi – cine ştie? – în Spania, undeva nu departe de Madrid, într-o zonă liniştită, cu oameni prietenoşi şi vreme asemenea.

    „M-am mutat aici în august. A fost o decizie venită şi din oportunitatea de business – ştiam că vrem să lansăm Pluria într-o ţară din vest. A contat şi aspectul personal, pentru că ne place foarte mult Spania. În plus, eu am făcut şi un MBA aici şi ştiu spaniolă”, a povestit, într-un interviu desfăşurat online, Andrei Creţu.

    Singurul lucru care ar putea să-l ţină în loc este faptul că cei doi copii ai săi tocmai au început grădiniţa, respectiv şcoala în Spania, aşa că nevoia lor de a se acomoda ar putea să influenţeze flexibilitatea mutării. Altfel, spune antreprenorul, şi-ar schimba locul de unde să muncească remote chiar şi pe perioade mai scurte de timp.

    Acum, casa şi biroul lui sunt undeva lângă Madrid, combinând apropierea de centrul de business şi de cultură al capitalei spaniole cu liniştea unei zone mai puţin populate şi mai apropiate de natură.

    „Muncesc hibrid – în unele zile lucrez de acasă, în altele de la birou, folosindu-mă de cele o sută de spaţii de co-working din reţeaua Pluria din Spania. Ce este diferit faţă de Bucureşti este că aici mă simt în fiecare zi un pic ca un turist, sunt ca în vacanţă câteva ore pe zi. E mult mai relaxant”, spune fondatorul Pluria.

    Pluria este, practic, ca un Uber al spaţiilor de coworking, iar principiul de funcţionare este similar cu cel al 7card, platforma de acces la săli de fitness pe care tot Andrei Creţu a fondat-o în 2011, împreună cu Iulian Cîrciumaru. Businessul 7card a fost vândut către compania franceză Sodexo, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa emitenţilor de tichete valorice. 

    Platforma Pluria funcţionează doar în sistem B2B (business to business), adresându-se aşadar doar companiilor, care, la rândul lor, pun la dispoziţie serviciile propriilor angajaţi. Reţeaua de parteneri numără spaţii din Bucureşti şi din oraşele mari din ţară, dar şi din state precum Spania, Portugalia, Columbia. În total, peste 50 de oraşe din întreaga lume fac parte din reţea, care poate fi accesată din aplicaţiile disponibile în Google Play şi AppStore.

    După câteva luni de lucrat din Spania, Andrei Creţu a realizat că nu s-au schimbat doar peisajul şi limba pe care o aude zi de zi, ci a ajuns la concluzia că aspecte aparent nesemnificative din viaţa de zi cu zi în Bucureşti duceau la acumularea unor frustrări de care înainte nu era conştient întru totul.

    „Mici lucruri din rutina zilnică din România, cumulate, ne făceau mai stresaţi. Nervii din trafic de pildă. Remote working a deschis însă oportunitatea să experimentăm şi să înţelegem mai bine nişte locuri pe care ajungem să le cunoaştem mai profund, stând acolo pentru un timp mai îndelungat. Aici, merg mult pe jos, asta e activitatea mea preferată. În plus, sunt un mare fan al artei moderne, îmi place să mă duc la muzee, iar în Spania ai ce vedea, sunt multe evenimente culturale.”

    Andrei spune că este conştient că nu ne vom mai întoarce niciodată la modul de lucru de dinaintea pandemiei. S-au reconfigurat relaţiile de muncă şi de prietenie atât de mult încât o revenire la ce era cândva este imposibilă. Aşa că se adaptează la realitatea de azi şi şi-a trasat deja câteva planuri pentru mai târziu.

    „După Spania, voi merge des în America Latină, începând cu Columbia, unde de asemenea am lansat Pluria. Cu siguranţă voi avea episoade de o săptămână-două de lucrat de acolo.”

    El este unul dintre acei manageri care au înţeles că munca s-a deconectat de la factorii timp şi spaţiu, aşa că nu contează unde, cât şi când lucrezi, atât timp cât eşti eficient şi productiv.

    „Unii manageri au însă o teamă că pierd controlul asupra angajaţilor şi ei sunt aceia care încearcă o revenire aproape completă la birou. Au senzaţia că dacă îşi ştiu toţi oamenii în aceeaşi încăpere, lucratul e mai eficient, ceea ce e un mit. Pe mine nu mă interesează câte ore muncesc colegii mei, la ce ore încep sau la ce ore termină, ci rezultatul lor”, spune Andrei Creţu.


    Andrei Creţu, fondator Pluria: „Ce este diferit faţă de Bucureşti este că aici mă simt în fiecare zi un pic ca un turist, sunt ca în vacanţă câteva ore pe zi. E mult mai relaxant.“

    Tocmai de aceea, echipa lui de la Pluria şi-a luat libertatea de a lucra de oriunde, iar Anca Şerban este, poate, cel mai grăitor exemplu.

    „La 1 august 2020 am plecat de acasă să lucrez remote din alte ţări şi de atunci acesta a devenit stilul meu de viaţă şi de lucru: am un job full-time pe care îl fac de la distanţă, indiferent de ţara sau locul în care mă aflu în acel moment”, spune Anca Şerban, marketing manager la Pluria.

    Când am vorbit cu ea, se afla în Ecuador şi lucrase din 15 ţări de pe patru continente: Turcia, Franţa, Madeira, Azore şi Maroc în 2020, iar la 1 ianuarie 2021 a făcut un pas mai departe şi a plecat să lucreze remote din America Latină.

    „Am început cu o lună în Mexic, apoi am mers în Columbia, Chile, două luni în Peru, Costa Rica, Guatemala, SUA, Republica Dominicană, Aruba, din nou în Mexic, iar acum sunt în Ecuador. De obicei stau câte o lună în fiecare ţară, dar în unele locuri am stat câte două-trei săptămâni sau câteva zile, iar pe acasă prin România am trecut doar anul trecut de Crăciun şi urmează să ajung din nou şi anul acesta, tot de Crăciun.”

    În 2020, când pandemia abia începuse, a avut o perioadă în care a lucrat exclusiv de acasă, la fel ca mulţi angajaţi care s-au trezit că sunt nevoiţi să muncească din sufragerie. Era perioada de restricţii în România şi în lume şi mai multe vacanţe pe care le plănuise pentru primăvara aceea se duseseră pe apa sâmbetei. Deşi a mai găsit destinaţii în care să evadeze pentru scurt timp în perioada mai-iulie 2020, în ţări precum Suedia sau Islanda, Ancăi i-a fost clar că lucrurile s-au schimbat foarte mult şi nu mai e uşor să pleci în city breakuri scurte, atâta vreme cât condiţiile de intrare într-o ţară deveniseră destul de complicate.

    „După câteva luni de work from home, am avut revelaţia că aşa cum lucrez remote de acasă aş putea să fac asta şi din altă parte a lumii. Mereu mi-a plăcut să călătoresc şi să scriu despre asta pe blogul meu, dar am făcut-o doar în vacanţe, nu s-a pus niciodată problema să lucrez de la distanţă, deşi am un job în marketing care se poate face foarte bine de oriunde. Eram într-un supermarket când mi-am dat seama că remote nu înseamnă doar de acasă şi l-am întrebat pe şeful meu de atunci dacă, teoretic vorbind, aş lucra de la distanţă din altă ţară, ar fi asta o problemă? N-a fost şi îi sunt recunoscătoare că a avut deschiderea pentru un alt mod de lucru.”

    Pentru Anca Şerban, nu era o premieră să viziteze singură destinaţii îndepărtate precum India sau Brazilia, dar s-a gândit că este cu totul altceva să trăieşti şi să lucrezi din alte ţări, aşa că a ales ca primă destinaţie de remote working o ţară mai aproape de casă, ca să se poată întoarce înapoi dacă nu i-ar fi plăcut.

    „Am plecat o lună în Berlin şi am stat la o familie locală, într-un apartament rezervat pe Airbnb. În timpul săptămânii lucram şi mă plimbam prin oraş, în weekend luam trenul ca să vizitez nord-estul ţării. După o lună deja ştiam că acest stil de viaţă e pentru mine: nu am responsabilităţi care să mă ţină legată de casă, am fost mereu o persoană independentă, cu o mare poftă de explorare pe cont propriu şi curiozitate de a vedea locuri noi. Călătoresc singură şi nu mi-am pus niciodată problema dacă pot face ceva, ci mai degrabă cum pot face ceva.”

    Pentru Anca Şerban, lucratul remote din alte ţări a fost o modalitate de a-şi satisface dorul de ducă, dar astfel şi-a dat şi seama că e o oportunitate rară de a trăi alte experienţe.

    „Paradoxal, o pandemie globală care a închis graniţe şi pe care lumea a perceput-o exclusiv ca pe una de restricţii a avut şi efecte la care nu se aştepta nimeni. Probabil cea mai mare schimbare a fost asupra modului în care lucrăm: de la modelul centralizat şi destul de ineficient, în care pierzi una-două ore doar cu mersul la birou, la un model flexibil în care nu mai contează de unde lucrezi. Atâta vreme cât ai acces la internet şi ai un job care nu presupune prezenţă fizică, poţi lucra de oriunde din lume.”

    Experienţei pe care o trăieşte de aproape doi ani, Anca Şerban îi spune „workation”, o combinaţie de muncă şi concediu, care nu trebuie să fie neapărat pe termen lung, cum face ea, ci poate fi şi pentru câteva zile.

    „De exemplu, să pleci joi undeva la munte, lucrezi de acolo până vineri, iar în weekend faci drumeţii sau te odihneşti. Sau poţi să mergi la Cluj o săptămână şi să lucrezi dintr-un co-working sau de la hotel, iar în timpul liber faci ce vrei – eşti deja acolo şi e mult mai uşor să te bucuri de locuri mai îndepărtate, fără să trebuiască să îţi iei vacanţe în care să pierzi una-două zile doar pe drum ca apoi să vezi totul pe fugă.”

    Acest stil de viaţă i-a permis să trăiască pe termen lung în ţări din America Latină şi să înveţe limba spaniolă fără nicio lecţie sau carte citită, doar vorbind cu localnicii şi folosind Google translate. I-a permis să cunoască culturile locale într-un ritm mai lent, şi nu doar din perspectiva unui turist grăbit, care într-o săptămână trebuie să vadă cât mai multe locuri. Are timp să se plimbe după-amiaza printr-un oraş ca Quito (capitala Ecuadorului) sau să-şi ia laptopul şi să lucreze una-două ore dintr-un parc din Funchal (capitala arhipelagului Madeira). Pauza de prânz nu presupune să stea la coadă la vreo cantină dintr-o clădire de birouri, ci poate să se ducă la plajă în Las Galeras, Republica Dominicană, şi să culeagă mango pe drumul spre casă.

    „Din momentul în care munca mea nu a mai depins de o locaţie anume şi nici de un anumit program (lucrez de pe alte fusuri orare cu opt-zece ore diferenţă faţă de România), zilele mele s-au schimbat complet. De regulă, încep ziua cu calluri online cu colegii din alte ţări, în principal cu cei din România şi Spania: dimineaţa pentru mine înseamnă după-masa/seara pentru ei şi e singurul moment în care ne putem auzi, fără să le invadez prea mult timpul personal. Ziua mea nu începe la 9 dimineaţa ca înainte, ci poate începe la 6-7 dimineaţa sau chiar şi la 5, deşi e ceva mai greu la astfel de ore.”

    Nu mai lucrează într-un singur bloc unitar, ca înainte când programul 9-18 era regula. Preferă să lucreze dimineaţa şi din nou după-masa sau seara, iar la prânz să-şi ia câteva ore pentru ea. Are zile foarte lungi în care lucrează şi 15 ore şi altele în care lucrează doar trei. De unde lucrează nu mai este însă relevant.

    „Am lucrat noaptea din aeroport pentru că aveam escală acolo şi nu puteam dormi. Am lucrat din hoteluri, cafenele, co-workinguri sau din parcuri cu wi-fi. Cel mai ciudat loc din care am lucrat e un cazino în Las Vegas – nu mă puteam conecta la wi-fi-ul de la hotel şi cea mai apropiată cafenea cu internet am găsit-o acolo, lângă păcănele.”

    Indiferent de unde a lucrat, principala problemă a fost şi este cea a internetului: el există peste tot, dar nu ştii niciodată cât de bună e conexiunea sau cât de stabilă. Munca ei implică lucrul cu programe online, iar legătura cu cei de acasă o ţine pe Whatsapp, aşa că, dacă nu are internet la hotel, trebuie să caute un WiFi în altă parte şi să lucreze de acolo sau să-şi cumpere carduri sim de la companiile locale.

    „Alt lucru de luat în calcul e impactul pe care un astfel de stil de viaţă îl are asupra ta, în special într-o perioadă în care e pandemie globală. Ce înseamnă să locuieşti… oriunde? Înseamnă să fii extraordinar de flexibil şi mobil, să priveşti călătoria dintr-o ţară în alta ca pe o formalitate, chiar şi pe timp de pandemie, să nu mai vezi graniţe, ci posibilităţi. Uneori înseamnă (prea mult) timp petrecut în aeroporturi sau să realizezi că într-un interval de o lună de zile poţi să treci prin cinci ţări pe două continente. Înseamnă să îţi schimbi biletele de avion şi planurile de călătorie pe nepusă masă, când realizezi, de exemplu, că nu ţi-ai făcut temele cum trebuie şi nu poţi intra în Bolivia. Sau că nu poţi sta o lună în New York cum voiai iniţial şi te duci în altă destinaţie.”

    Toate această experienţă mai înseamnă să ai parte de interviuri la graniţă şi bagaje verificate pentru că vii din Mexic, dar şi extrem de multă birocraţie cu zeci de formulare completate, în jur de 15-20 teste Covid şi foarte multă documentare pentru fiecare ţară ca să fii sigur că ţi se va permite să intri acolo: unii cer asigurare, alţii vor să vadă biletul de ieşire din ţară, pentru alţii îţi trebuie un cod QR sau măcar un formular tipărit.

    „Toate astea se traduc prin oboseală, un stil de viaţă haotic în care eşti mereu cu bagajul pregătit şi nu stai nicăieri suficient de mult încât să îţi construieşti o rutină a ta. Când am ocazia, încerc să stau câte o lună într-un loc, cum am făcut în destinaţiile în care am trăit anul trecut. America Latină, însă, e un spaţiu mult prea vast şi am fost nevoită să mă mut frecvent dintr-un oraş în altul, iar asta devine obositor la un moment dat.”

    La fel ca Andrei Creţu, nici Anca Şerban nu crede într-o întoarcere la vechiul mod de lucru, cel din 2019. Tranziţia spre un mod de lucru hibrid este prezentă la nivel global, iar oamenii îşi doresc flexibilitate mai mult decât orice şi merită să primească încrederea angajatorilor că îşi pot face munca indiferent de locul în care se află.

    „În schimb, îmi este dor să îmi văd colegii, prietenii şi familia după atâtea luni departe de casă, dar îmi este dor de atmosfera de lucru şi sentimentul de comunitate, nu mi-e dor de nişte piese de mobilier şi de mersul cu metroul.”

    Este ea mai eficientă în acest nou stil de a munci? Crede că da, paradoxal, pentru că, deşi nu mai e nimeni s-o controleze, se simte mult mai responsabilă şi se organizează singură, conştientă că, în final, contează rezultatele, nu câte ore a stat peste program la birou.

    „În acelaşi timp, lucratul exclusiv remote din alte ţări are şi minusuri: îmi lipsesc interacţiunea din offline şi întâlnirile cu colegii pentru proiecte noi, sentimentul că fac parte dintr-o comunitate. Am colegi pe care nu i-am întâlnit niciodată în viaţa reală (încă), deşi vorbim online sau pe Whatsapp zilnic.”

    Concluzia Ancăi Şerban este că, dacă vrei să lucrezi din alte ţări pe termen lung, trebuie să fii pregătit să renunţi la unele lucruri, măcar pentru o perioadă. O variantă mult mai bună e să lucrezi remote din alt oraş sau ţară pentru o perioadă limitată, câteva săptămâni sau o lună, şi să iei ce e mai bun din toate posibilităţile de acum.

    Anca Şerban, marketing manager Pluria: „Am lucrat noaptea din aeroport pentru că aveam escală acolo şi nu puteam dormi. Am lucrat din hoteluri, cafenele, coworkinguri sau din parcuri cu wifi. Cel mai ciudat loc din care am lucrat e un cazino în Las Vegas – nu mă puteam conecta la wifi-ul de la hotel şi cea mai apropiată cafenea cu internet am găsit-o acolo, lângă aparatele de păcănele.“

    Pe măsură ce tot mai multe ţări îşi vor restrânge restricţiile, Anca Şerban îşi conturează lista de locuri din care vrea să lucreze. Momentan, se uită către Asia, Oceania şi Africa. Îşi doreşte însă să îmbine perioadele remote din alte ţări cu cele de acasă şi să găsească un echilibru între dorinţa de explorare care nu-i dă pace şi una mai casnică, cu zile obişnuite în care să aibă timp să citească o carte sau să se relaxeze gătind la ea acasă.

    Daniela Shah este unul dintre proprietarii agenţiei de turism Eturia, specializată în vacanţe exotice. Să lucreze remote din destinaţii inedite a fost aşadar o decizie naturală, dar, mai mult decât atât, una care i-a demonstrat că poate fi foarte productivă şi că îşi poate găsi inspiraţia mai repede în afara biroului decât în interiorul lui.

    „Am deja trei experienţe: în 2020, am lucrat remote o lună din Maldive, iar în acest an am aplicat o altă metodă care mi-a permis să fiu şi mai creativă: după două săptămâni de vacanţă în Costa Rica, am mai rămas să lucrez remote încă alte două săptămâni. La fel am procedat şi în Kenya”, spune Daniela Shah.

    Destinaţiile le-a ales foarte simplu: erau foarte sus pe lista de dorinţe şi, în plus, a intervenit criteriul imperativ dictat de pandemie, aşa că trebuia să fie destinaţii cu graniţe deschise şi fără restricţii de carantină pentru cetăţenii români. Tot din cauza pandemiei, a urmărit cu atenţie şi tendinţele ratelor de infectare din ultimele 7-14 zile ca să prevadă eventualele liste-semafor actualizate.

    „Am ales să muncesc remote din destinaţii exotice din mai multe motive. Întâi, am vrut să înţeleg mai bine clienţii Eturia care ne solicită încă din 2020 din ce în ce mai multe pachete personalizate pentru remote work. Apoi, am realizat că şi eu, după ce mă deconectez într-o vacanţă cu familia şi ajung într-un loc relaxant, pot lucra mai uşor, pentru că inspiraţia şi ideile bune vin din energia şi din peisajele locului.”

    Echipa Eturia a remarcat aşadar că, după un an în care majoritatea angajaţilor au lucrat de acasă şi au experimentat un nou mod de a se organiza, tot mai mulţi vor acum să-şi „mute” biroul într-o destinaţie exotică, ducând la un concept nou, cel al sejururilor cu laptopul pe plajă. Pentru un pachet cerut în acest sens,  pretenţiile sunt simple: viteză bună la internet şi un fus orar apropiat celui din România.

    Daniela Shah, cofondator Eturia: „Gândeşte-te că vineri seară, după ce închizi laptopul, eşti deja în vacanţă şi-ţi poţi planifica o sumedenie de activităţi deosebite peste weekend!“

     

  • Povestea evenimentului din Alpii francezi, unde mergeau mii de români. Cum va fi organizat iarna aceasta, după doi ani de pauză

    Anual, până în pandemie, timp de două săptămâni consecutive, circa 5.000 de mii de români luau cu asalt două staţiuni montane din Franţa. Astfel, Val Thorens şi Les 2 Alpes deveneau enclave româneşti în Hexagon, fiind ocupate de schiorii şi de snowboarderii autohtoni care mergeau la Snow Fest, eveniment organizat de antreprenorul Lucian Preotu. Pandemia de COVID-19 a blocat temporar evenimentul care aducea în Alpii Francezi, pe lângă iubitori de sporturi de iarnă, şi DJ, formaţii, fotografi sau videografi. După circa doi ani de pauză, Snow Fest revine. Ce se schimbă? Ce rămâne la fel?

    Povestea Snow Fest a început în 2009, cu un zbor charter operat între Cluj-Napoca şi Alpii francezi. Această cursă a fost de fapt precursoarea Snow Fest, eveniment care a prins contur în forma actuală în 2011, după cum povesteşte antreprenorul Lucian Preotu, proprietarul agenţiei de turism Sfara Tours.

    „Am descoperit Franţa încă din copilărie. Am şi locuit nişte ani, în adolescenţă, în această ţară de care am rămas apoi legat”, îşi aminteşte el.

    Astfel, s-a lăsat astfel cucerit de Alpii francezi, care se înalţă până la aproape 5.000 de metri, cu vârful Mont Blanc ca fanion, denumit „acoperişul Europei”.

    „Românii ştiu şi ştiau încă de acum mai bine de un deceniu despre Austria ca destinaţie de schi. Dar Franţa are munţi mai înalţi şi o structură mai bună de organizare a turismului montan”, explică Preotu.

    Acestea au fost motivele pentru care în urmă cu 12 ani a decis să organizeze, iarna, o cursă charter către Hexagon şi nu către Austria. A contat în decizie şi faptul că el vorbeşte franceza, şi nu germana. A umplut avionul atunci, dar a decis apoi să nu continue pe acest model, ci să mizeze mai degrabă pe un eveniment de mari dimensiuni care să aducă în acelaşi loc câteva mii de români. Aşa a luat naştere Snow Fest.

    „La o cursă charter trebuie să urmăreşti în permanenţă gradul de umplere al avionului şi să te coordonezi simultan cu cazările.” Iar în ceea ce priveşte această coordonare pot apărea probleme dacă avionul se umple pe final, când nu mai sunt locuri de cazare, ori dacă o cursă are loc într-o perioadă aglomerată pentru zona respectivă.

    Acum, el organizează un eveniment care adună într-o singură săptămână suficient de mulţi oameni pentru a umple circa zece curse charter. „E ca şi când ai opera cu un avion zece plecări săptămânale.”

    Snow Fest a început în 2011, cu o săptămână la schi sau snowboard în Franţa, în staţiunea Les 2 Alpes. Datorită cererii masive, evenimentul s-a extins în 2019 cu o a doua săptămână (evenimentele sunt consecutive) într-o altă localitate montantă – Val Thorens. Lucian Preotu spune că ar fi imposibil să fie simultane aceste evenimente, pentru că el ar trebui să se cloneze.

    „Organizăm Snow Fest în perioada de după vacanţa francezilor, pentru că atunci, în februarie, ei vin la schi şi staţiunile sunt pline. Astfel, obţinem şi preţuri foarte bune.” Anul acesta spre exemplu, între 19 şi 26 martie va avea loc evenimentul din Les 2 Alpes, pentru ca în perioada 26 martie –
    2 aprilie să îşi dea întâlnire iubitorii de distracţie şi sporturi de iarnă în Val Thorens.

    „Am negociat preţuri foarte bune pentru că am gândit încă de la început proiectul ca fiind unul pe termen lung. Am pornit la drum cu 100 de oameni, dar partenerii din Franţa au avut încredere în mine că voi reuşi să cresc.”

    Snow Fest a pornit cu ideea de a fi un loc de întâlnire pentru cei care se iau la întrecere cu pârtiile, însă conceptul a crescut şi s-a dezvoltat pentru a include concerte, petreceri cu DJ, concursuri, unele sponsorizate de parteneri francezi.

    „Am crescut de-a lungul anilor, astfel încât în 2019, la cea de-a noua ediţie a noastră, am avut 3.500 de oameni în prima săptămână şi am adăugat o a doua destinaţie în Franţa pentru alţi 1.500 de oameni.”

    În 2020, spre exemplu, ar fi fost 5.500 de români la Snow Fest, asta dacă nu venea pandemia. „A trebuit să anulez totul cu o săptămână înainte.” Evenimentul nu s-a ţinut nici anul trecut pentru că Franţa, ca de altfel mai multe ţări din lume, a avut închise pârtiile în sezon din cauza numărului mare de îmbolnăviri.

    Pentru a testa apele (de fapt pârtiile) înainte de evenimentul oficial Snow Fest din 2022, antreprenorul va organiza o ieşire experimentală în perioada 27 noiembrie-4 decembrie 2021

    „Am avut înţelegere din partea clienţilor, astfel că circa jumătate dintre ei au lăsat banii la noi pentru a merge sezonul acesta, adică în martie-aprilie 2022.”

    În contextul actual, marcat încă de pandemia de COVID-19, Lucian Preotu spune că se aşteaptă ca în cele două săptămâni din 2022 să aibă circa 4.000 de participanţi, lumea fiind încă puţin reticentă. „S-ar putea totuşi să am surprize plăcute.”

    În Franţa, 89% din populaţie e vaccinată cu o doză, iar 86% cu schema completă. Mai mult, incidenţa era la început de octombrie de 48 de bolnavi la 100.000 de locuitori, adică de 0,48 la mie. Pentru călătorii vaccinaţi nu sunt restricţii de călătorie, fiind necesară doar dovada vaccinării şi completarea unui chestionar. Pentru nevaccinaţi există diferite restricţii în funcţie de ţara din care vin şi de incidenţa cazurilor la momentul respectiv. Cetăţenii din ţările de pe lista verde (cu număr mic de cazuri de COVID-19) pot intra cu un test PCR sau antigen, realizate cu cel mult 72 sau respectiv 48 de ore înainte de sosirea în Franţa. Declaraţia trebuie completată şi în acest caz. Pentru persoanele de peste 12 ani, este necesar certificatul verde (Covid Health Pass) pentru a intra oriunde în Franţa, de la restaurante şi muzee, la piscine şi hoteluri.

    Anul acesta, preţul pentru Snow Fest începe de la 350 de euro (dacă te înscrii printre primii), însă media e undeva la 450 de euro, sumă ce include o săptămână de cazare şi schi pass, plus participarea la evenimentele organizate.

    „În mod normal, doar schi passul pentru Les 2 Alpes este 275 de euro pentru o săptămână”, explică Lucian Preotu. El adaugă că nu ştie încă ce evenimente şi activităţi adiacente se vor putea organiza, acestea depinzând de evoluţia crizei sanitare.

    „În anii anteriori aveam două scene afară zilnic, plus acces seara în şase cluburi. La ediţia actuală încă nu ştim ce va fi.”

    De transport se ocupă individual participanţii, deşi organizatorii pot face rezervări la cerere. Ei fac însă transferurile de pe şase aeroporturi din apropierea staţiunilor – trei aeroporturi din Milano, unul din Torino, un altul din Lyon şi cel din Geneva.

    Pentru a testa apele (de fapt pârtiile) înainte de evenimentul oficial Snow Fest din 2022, antreprenorul va organiza o ieşire experimentală în perioada 27 noiembrie-4 decembrie 2021. Deja s-au înscris 70 de persoane şi pentru această ediţie, şi deşi ţinta iniţială era de 300 de participanţi, estimările actuale arată că vor fi circa 500 de oameni care vor merge.

    „Noi nu am promis petreceri, ci doar cazare şi schi. Dacă vom putea însă, vom organiza ceva de ziua României în Les 2 Alpes.”

    LUCIAN PREOTU, PROPRIETAR, SFARA TOURS „SNOW FEST VA MERGE MAI DEPARTE. DEJA FIUL MEU, CARE ARE 22 DE ANI, SE IMPLICA ÎN ORGANIZARE. EL E DE LA 17 ANI IMPLICAT ŞI VREAU SĂ-I CEDEZ CÂT MAI MULTE RESPONSABILITĂŢI.”

    Zona Les 2 Alpes are 200 de kiometri de pârtii, dintre care 70% la peste 2.000 de metri altitudine, pe gheţar schiindu-se tot timpul anului. Staţiunea se află la 1.650 de metri, dar pârtiile urcă până la 3.600 de metri. În plus, în următorii trei ani, în zonă vor fi investite 120-150 mil. euro în modernizare şi dezvoltare, conform unei prezentări recente a Atout France, agenţia de promovare şi dezvoltare a turismului în Franţa.

    Val Thorens, votată timp de şapte ani ca cea mai bună staţiune de schi din lume, este parte din regiunea franceză Les 3 Vallées, care adună 600 de kilometri de pârtii de schi înconjurate de şase gheţari. Circa 99% din toată zona de schi se află la peste 2.000 de metri altitudine. Din întreaga regiune, Val Thorens este situată la cea mai mare altitudine, fiind de altfel staţiunea situată cel mai sus din Europa, conform aceleiaşi surse.

    Spre comparaţie, în România se poate schia în prezent pe circa 120 kilometri de pârtii din 17 judeţe, domeniul schiabil fiind cât o staţiune din Austria sau Franţa. Acesta este de altfel şi motivul pentru care românii merg în număr atât de la mare la schi în străinătate. Reprezentanţii Atout France spun că sunt 2,5 milioane de schiori în România (cifre valabile înainte de pandemie), iar potenţialul urcă spre 4 milioane. E vorba de acei oameni care pot învăţa şi şi-ar permite să practice acest sport.

    „Francezii au fost surprinşi de cum a ieşit Snow Fest de-a lungul anilor. Ei aveau ca referinţă studenţii englezi, iar la noi e vorba de un public mai aşezat, cu o medie de vârstă de 28-30 de ani.” Sunt puţine familiile cu copii care se alătură evenimentului, iar un factor care contează este faptul că nu e perioadă de vacanţă.

    De aceea, pentru copii, Lucian Preotu a făcut un eveniment special – Snow Fest Kids. El nu se va ţine în 2022, din cauza incertitudinii legate de pandemie, însă în mod normal se organiza în Italia, în prima săptămână de după Revelion. La fel ca şi în cazul evenimentului principal pentru adulţi, şi aici se organizau o serie de activităţi, doar că adaptate vârstei participanţilor.

    „Anul acesta am luat o pauză, mai ales că şi Revelionul pică aiurea, în weekend.”

    Totuşi, pentru a compensa, între 8 şi 15 ianuarie are loc un Snow Fest, pentru adulţi, dar în Italia, la Livigno.

    La un preţ mediu de 450-500 de euro, Lucian Preotu spune că doar din Snow Fest agenţia Sfara Tours avea în mod normal încasări de peste 2 milioane de euro. De altfel, acesta este principalul proiect al agenţiei.

    Agenţia Sfara Tours a avut anul trecut – când nu s-a organizat Snow Fest – afaceri de circa 4,3 milioane de lei (900.000 de euro), prin compania Sfara 1999, în scădere cu 67% comparativ cu 2019, arată calculele BM făcute pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe.

    „E o muncă uriaşă să organizezi Snow Fest. În permanenţă sunt cinci oameni care lucrează la asta.” Cu trei săptămâni înainte de eveniment se mai adaugă încă cinci, iar pe durata Snow Fest sunt în total circa 100.

    „Am colegi care lucrează în turism şi care ne sunt parteneri pe partea de check-in. Avem artişti care vin, oameni din zona de festivaluri care se ocupă de ei, există o echipă de voluntari pentru semnalizare, marketing şi pentru a asigura vizibilitatea sponsorilor.” Lor li se adaugă 15 oameni pentru servicii foto-video.

    Antreprenorul discută el însuşi cu reprezentanţii cazărilor, îşi selectează opţiunile şi plăteşte avansul. Mai departe, agenţia sa se ocupă de a vinde produsul final. Doi oameni fac doar social media.

    În afară de Snow Fest, Lucian Preotu obişnuia înainte de pandemie să organizeze şi o serie de tururi pe care le ghida chiar el. E vorba de grupuri de maximum 15 oameni.

    „Sunt tururi pe care le fac mai mult ca hobby, din plăcerea de a călători. De multe ori am destinaţii pe care le descopăr şi eu odată cu cei care mă însoţesc.”

    În pandemie el a mai organizat un singur astfel de tur, în Brazilia, însă în 2022 are pe listă Etiopia, Peru şi Japonia. În Etiopia e prima dată când merge, pe când în celelalte două destinaţii a mai fost.

    „Am făcut în Brazilia un astfel de tur în august. E o ţară mare, ruptă de exterior.” Antreprenorul se gândeşte astfel să parieze pe turism aici, dar nu vrea un hotel sau o agenţie, ci mai degrabă ar investi într-o atracţie de tip muzeu unde să se poată intra cu bilet. Această idee e momentan la statutul de plan.

    „Snow Fest va merge mai departe în continuare. Deja fiul meu care are 22 de ani se implică în organizare. El e de la 17 ani implicat şi vreau să-i cedez cât mai multe responsabilităţi.”

    Ce va face apoi cu timpul? Va călători în jurul lumii, spune Lucian Preotu.

    El povestea anterior că toată copilăria a visat să călătorească, ştia pe de rost cărţile lui Jules Verne. Revoluţia l-a prins la 15 ani şi odată cu deschiderea graniţelor a avut norocul de a se stabili alături de mama şi fratele său (antreprenorul Cristian Preotu, cu afaceri în gastronomie fină) în Franţa. Astfel, a reuşit să viziteze până la 22 ani o mare parte a Europei.

    Apoi s-a căsătorit, i s-a născut un fiu şi, după cum spunea chiar el, s-a gândit că trebuie să fie mai responsabil, să facă un business.

    „Şi cum mă descurcasem foarte bine cu călătoriile mele, am zis: Oare ce ar fi să-i descurc şi pe alţii. Astfel că, la 24 de ani, în 1999 am deschis agenţia de turism“, povestea el anterior.

    Cum a ajuns la Snow Fest? El însuşi a fost pus pe schiuri de la patru ani, iar trei ierni (în adolescenţă) le-a petrecut la Grenoble, oraş pe care-l numeşte capitala turismului de schi a Europei. Iar mai departe, totul e istorie.

  • Cum s-au schimbat vacanţele la fermă unde turiştii erau puşi la treabă ca să vadă cum se trăieşte acolo şi hrăniţi cu mâncare simplă

    Vacanţele la fermă unde turiştii erau puşi la treabă ca să vadă cum se trăieşte acolo şi hrăniţi cu mâncare simplă s-au mai schimbat, ajungând în unele cazuri o modalitate bună de relaxare pentru turişti de lux. Fermele de tip nou care se adresează acestei categorii de turişti prezintă un cadru rustic idilic, sunt dotate cu spa, bar, restaurant şi piscină, dar nu numai, scrie Financial Times.

    Unele au chiar şi expoziţii de artă, obţinând lucrări de la artişti care se cazează în locul respectiv pentru o vreme şi chiar organizează evenimente muzicale, cum ar fi concerte de jazz, ori petreceri cu DJ. Bineînţeles, oaspeţii pot vizita ferma, pot să vadă animalele sau să-şi culeagă fructe sau legume ori să participe la muncile necesare în acel loc dacă doresc.