BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Povestea omului care a trimis peste 80.000 de români în destinaţii exotice. Care este următorul pas pentru afacerea lui

    În urmă cu 15 ani, Sorin Stoica pornea la drum în industria turismului cu un portofoliu restrâns de vacanţe tailor-made. De atunci, a vândut sejururi de peste 100 de milioane de euro către mai mult de 80.000 de clienţi, în destinaţii exotice din întreaga lume. Visul cu care vrea să îşi ducă businessul în următoarea destinaţie este acum o listare.

    Criza imobiliară ne-a prins imediat după lansarea companiei Eturia si ne-a afectat cel mai puţin, căci eram chiar la început, iar turiştii români erau dornici să călătorească alături de o companie care oferea servicii noi pe piaţa de turism din România. Practic, am deschis lumea, oferind vacanţe individuale cu servicii personalizate în destinaţii exotice, prea puţin promovate până la acel moment”, descrie Sorin Stoica, CEO, Eturia, începuturile businessului pornit în 2007, cu o primă vacanţă vândută în luna august. Executivul nu era, la acel moment, la prima experienţă antreprenorială. Anterior, dezvoltase o afacere în industria GSM – Dasimpex, pe care a vândut-o către un fond de investiţii, lansând ulterior un start-up în turism, „care a devenit în prezent cea mai importantă companie din România specializată în vacanţe personalizate în destinaţii extraeuropene”.

    Comparativ cu criza din 2008, pandemia care a izbucnit în 2020 spune că i-a obligat să se adapteze şi să îşi diversifice portofoliul de pachete de vacanţă, ajungând astfel la noi categorii de turişti. „Curajul de a investi sume importante de bani în aceste noi produse, alături de asumarea tuturor riscurilor ce decurg de aici, au dus la realizarea în 2021, paradoxal ar spune unii, a celei mai mari cifre de afaceri din istoria Eturia.” Astfel, în timp ce în 2019 compania a avut o cifră de afaceri de aproximativ 11 milioane de euro, care în primul an de pandemie a scăzut sub 50%, ca urmare a restricţiilor impuse, în 2021 businessul a ajuns la aproape 15 milioane de euro, „iar pentru 2022 ne-am propus să ajungem la 17,5 milioane de euro şi suntem optimişti că vom atinge această cifra, căci în acest moment suntem deja destul de aproape de realizarea a 50% din target”, preconizează antreprenorul.

    După cei doi ani pandemici, care spune că i-au făcut mai rezistenţi la condiţiile de instabilitate ale mediului extern, războiul de la graniţă, deşi a dus la o uşoară scădere a solicitărilor în prima lună, „nu a mai prezentat un impact major asupra dorinţei de a călători a turiştilor români”. Potrivit lui, primele patru luni ale anului 2022 au adus agenţiei o dublare a numărului de turişti faţă de aceeaşi perioadă a anului 2019, fără să ofere însă informaţii specifice. „În continuare noi suntem pe un trend crescător în ceea ce priveşte numărul de solicitări şi rezervări pentru anul 2022, chiar dacă la sfârşitul lunii februarie – început de martie, am avut o mică scădere a interesului pe fondul proximităţii acestui conflict. În momentul de faţă, nu remarcăm un impact relevant al noii epidemii sanitare în raport cu solicitările de vacanţă, dar suntem în contact permanent cu partenerii noştri, pentru a fi informaţi referitor la cele mai recente condiţii de intrare în ţările pe care le operăm şi a le transmite corect turiştilor noştri.”

    Antreprenorul spune că, în condiţiile în care Eturia vinde pachete turistice în întreaga lume, în perioada de „linişte” a vânzărilor de la începutul pandemiei, compania şi-a axat activitatea pe învăţare, pe consolidarea cunoştinţelor şi pe extinderea portofoliului de produse vândute. „Aşa că noi, toţi membrii echipei, am continuat să ne dezvoltăm profesional şi să ne adaptăm la o nouă piaţă de turism.”

    Despre eforturile investiţionale din ultima perioadă, Sorin Stoica spune că acestea au fost orientate în principal spre dezvoltarea in-house de noi soluţii tehnologice direcţionate atât către clientul final (B2C şi B2B), cât şi către angajaţii Eturia. „Vorbind din punct de vedere cronologic, în prima parte a pandemiei am lansat noul website Eturia şi am dezvoltat o platformă internă care eficientizează munca de creare a pachetelor turistice.” În urmă cu un an, el a lansat şi o nouă companie, parte a grupului Eturia: TravelHubX, al cărei prim scop este de a gestiona relaţia cu agenţiile de turism din România prin intermediul unei platforme de rezervări, un agregator de servicii turistice, de la pachetele de vacanţă până la bilete de avion şi hoteluri contractate direct. „De asemenea, pentru amatorii de vacanţe la plajă am dezvoltat o platformă dinamică, în care poţi combina automat zboruri cu servicii de cazare, atât din inventarul propriu cât şi de la parteneri externi, totul bazat pe principiul celui mai bun preţ. Această soluţie este disponibilă pentru moment doar pentru agenţiile revânzătoare, dar în următoarea perioadă vom lansa platforma şi către consumatorul final.”

     

    Antreprenoriatul, o meserie din care nu te pensionezi niciodată

    În toţi aceşti ani, Stoica spune că energia echipei „şi încrederea lor în noi” a fost catalizatorul care i-a ajutat să se uite către soluţii şi nu către probleme. „Eram datori faţă de noi ca antreprenori care au avut un vis, faţă de echipa care depinde de această companie, dar foarte mult faţă de turiştii care nu încetau să caute soluţii dintre cele mai inovatoare să călătorească indiferent de impedimentele pe care le reprezenta pandemia, virusul şi acum războiul”. Uitându-se în spate, executivul nu şi-ar schimba parcursul antreprenorial, întrucât fiecare etapă a avut rolul şi învăţămintele ei. „Poate uneori aş face lucrurile diferit, dar în esenţă e că sunt recunoscător pentru lecţiile învăţate şi îmi plac mult provocările antreprenoriatului.” Şi, pentru că îi e greu să aleagă un singur cuvânt care să îl rezume, numeşte trei: credinţă, inovaţie şi echipă. În prezent, fondatorul susţine că se află în plin proces de creştere cu Eturia şi că „nu se pune problema unui exit, aşa cum nu se pune problema renunţării la antreprenoriat, deşi uneori stresul şi oboseala mă fac să spun asta.”

    De altfel, privind pe termen lung, Stoica e de părere că atunci când eşti antreprenor, nu ieşi niciodată cu adevărat la pensie, mai ales dintr-un business care iţi permite să trăieşti pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp în orice destinaţie ţi-ai imaginat vreodată că doar poţi călători. Nu are însă în plan ca, pe viitor, să părăsească România, „fiindcă este o ţară care mă provoacă permanent”.

     

    Spre cele mai profitabile lagune

    Dacă în urmă cu 15 ani compania îşi axa activitatea pe circuite tailor-made şi se adresa unei mici nişe din piaţă, în timp, portofoliul de clienţi s-a lărgit, odată cu lansarea pachetelor de vacanţă cu plecare fixă şi a circuitelor de grup cu însoţitor. „Încă de la început ne-am dorit să fim trendsetteri şi am adus în România programe pentru ţări care încă nu erau ofertate de către operatorii de turism locali. Deschizând apetitul pentru lumea întreagă a crescut şi interesul românilor de a descoperi destinaţiile din afara graniţelor Europei şi tot mai multe agenţii şi-au extins raza de operare.” În primul deceniu şi jumătate de activitate, Eturia a vândut cel puţin o vacanţă în 155 de ţări, cel mai scump sejur vândut având un cost de 125.000 de euro, iar cel mai lung – un circuit în jurul lumii – a avut o durată de 95 de zile, în timp ce vacanţa de tip grup corporate cu cel mai scump cost a fost 350.000 de euro (Tanzania şi Zanzibar). Până în prezent, vânzările totale cumulate pe aceşti 15 ani au ajuns la peste 100 de milioane de euro, din care doar Maldive – destinaţia vândută cel mai bine –, a acoperit 10%.

    Potrivit executivului, primii trei factori de care turiştii români ţin cont în alegerea vacanţei sunt: condiţiile de călătorie, preferinţele personale cu privire la petrecerea timpului liber, dar şi bugetul. Românii, adaugă el, se aliniază la tendinţele europene ale pieţei de turism şi probabil peste 60% din populaţie călătoreşte cel puţin o dată pe an, alocând în jur de 10% din venituri pentru asta. „Astfel, cei cu venituri mici călătoresc în România sau în destinaţii de proximitate, tradiţionale, iar cei cu venituri ridicate îşi pot permite una, două, sau mai multe vacanţe pe an, în Europa sau în destinaţii extraeuropene.”

     

    Vacanţele se scumpesc

    Cât despre evoluţia din acest an a preţurilor pentru sejururi, bilete de avion, cazări şi alte activităţi turistice, Stoica observă că în industrie se înregistrează creşteri cu 10-20% faţă de anul 2019, „şi estimez că acest trend se va păstra până la sfârşitul anului, ajungând la peste 30% în destinaţiile foarte populare şi în perioade de vârf de sezon”, luând în calcul creşterile de costuri ale petrolului şi energiei, creşterea dolarului cu circa 20% raportată la euro, dar şi cererile de vacanţe, „în acest moment mai mari pe majoritatea destinaţiilor decât oferta”. Explicaţia este, potrivit lui, că nici companiile aeriene, nici hotelurile nu şi-au refăcut capacitatea de transport, respectiv cazare, la nivelurile prepandemice, o soluţie în acest sens fiind early bookingul, dar şi evitarea perioadelor de vârf de sezon (august, decembrie, ianuarie, aprilie). Din rândul destinaţiilor prea puţin căutate de români, el le-ar recomanda clienţilor Eturia să descopere Guatemala, Nicaragua şi Ecuador, iar dintre ţările în care nu a ajuns încă dar pe care îşi doreşte să le viziteze, antreprenorul menţionează Uganda, Madagascar şi Noua Zeelandă. În acest sezon rămâne însă pe bătrânul continent. „Vara aceasta, fetiţa mea, Mălina, va merge într-o tabără la Oxford, aşa că ne-am orientat spre o vacanţă în Europa. Vom vizita din nou Londra şi Paris, vom face un self drive în Irlanda, după care vom sta la plajă în Creta.” Antreprenorul spune că în nicio călătorie nu-i lipsesc din bagaj încărcătoarele şi adaptoarele.

    În continuare, la nivel de business, şi pentru acest an Sorin Stoica susţine că obiectivele strategice ale companiei sunt aceleaşi de ani de zile, doar indicatorii valorici care le definesc schimbându-se de la un an la altul. „Ne axăm pe creşterea şi satisfacerea celor trei mari piloni de business: clienţii, angajaţii şi acţionarii. Astfel, ne dorim să menţinem loialitatea angajaţilor şi a clienţilor, şi să reuşim ca prin intermediul tehnologiei să acoperim nevoia de a călători a cât mai multor turişti din piaţă, să eficientizăm munca echipei Eturia şi să operăm pe pieţe noi din afara României.” El încheie împărtăşindu-ne cel mai mare vis antreprenorial al său: listarea la Bursă a uneia dintre companiile din grupul Eturia.

  • Noua moda în turism pentru care foarte mulţi oameni sunt dispuşi sa plătească sume considerabile şi care renunţă la piscine enorme, spaţii de karaoke sau restaurante felurite de dragul ştiinţei

    Luxul turistic nu e la fel pentru toată lumea, unii fiind dispuşi să renunţe la piscine enorme, spaţii de karaoke sau restaurante felurite de dragul ştiinţei, preferând în locul unei croaziere obişnuite o expediţie acolo unde puţini turişti ajung.

    Cererea este suficient de mare încât să determine diverse companii să investească în construirea unor noi nave dedicate expediţiilor, care de câţiva ani trebuie să respecte noi standarde constructive dacă vor fi folosite şi pentru zone polare. Pe turiştii dornici de aventură nu-i interesează dacă la bord au teren de minigolf, cazinouri sau spectacole, dar trebuie să fie însoţiţi de oameni de ştiinţă şi alţi specialişti pentru a putea cerceta în voie locurile în care se opresc navele.

    Luxul pe vasele de expediţie, scrie Washington Post, se traduce în echipamente şi vehicule care permit turiştilor să exploreze, cum ar fi submarine, bărci mici, printre care şi caiace ori elicoptere, pentru ca toţi doritorii să se poată apropia cât mai mult de ceea ce doresc să vadă. În plus, aceste nave au spaţii mai mari destinate observării. Turiştii care preferă vacanţe în timpul cărora să vadă cât mai multe de pe traseul parcurs pot avea alături la bord biologi, geologi, glaciologi, istorici şi ornitologi şi eventual acces la un laborator ştiinţific. Printre destinaţii se numără zona Oceanului Arctic, Antarctica, America de Sud sau Amazonul, iar preţul unei expediţii poate ajunge până la
    20.000 sau 30.000 de dolari.


     

     

  • Noua destinaţie obligatorie în turism: digitalizarea

    Multe hoteluri, pensiuni sau alte tipuri de unităţi de cazare sunt practic invizibile pe harta digitală a turismului. Reprezentanţii Hotel2Business (H2B) au propus o soluţie care să schimbe această situaţie şi, la doar câteva luni de la lansare, ţintesc expansiunea internaţională.

    Oamenii aceştia sunt dornici să cunoască România, familiile lor veneau pe vremuri în România, doar că la ora actuală, produsul românesc nefiind atât de bine marketat şi digitalizat, ei nu reuşesc să-l găsească şi să aibă acces la el. Plecăm pe aceste două pieţe ulterior tocmai prin prisma faptului că există dorinţă acolo. Avem o promovare foarte bună pe partea regală acolo în Marea Britanie – ni se face reclamă frumoasă că avem avem o ţară ce merită vizitată şi atunci este bine să profităm”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Gabriela Florea, CEO al H2B, platformă născută în cadrul TravelFuse, business axat pe dezvoltarea de soluţii software pentru industria de turism, în urma unei investiţii iniţiale de 200.000 de euro. El se referă la faptul că şi-au propus să extindă serviciile platformei, începând de anul viitor, în Ungaria, Germania şi Marea Britanie.

    Lansată în octombrie 2022, platforma H2B a atras în doar câteva luni în jur de 350 de clienţi – 220 de hoteluri şi 130 de agenţii de turism, soluţia fiind foarte bine primită în ambele categorii de jucători de pe piaţa turismului. Printre cele peste 200 de unităţi de cazare care folosesc în prezent platforma H2B se numără nu doar hoteluri, ci şi foarte multe pensiuni şi conace. De asemenea, pe partea de agenţii de turism, H2B lucrează atât cu jucători mari precum Eximtur, Happy Tour şi Perfect Journey, Paradis, Vacanţe de Vis, cât şi cu agenţii mai mici din domeniu.

    Cum funcţionează însă, mai exact, platforma H2B pentru o unitate de cazare? „Ca să se regăsească în platforma H2B, un hotel are nevoie în primul rând de o conexiune la un channel manager. Un channel manager este acela care le oferă hotelierilor posibilitatea să-şi distribuie conţinutul nu doar către H2B, ci către tot ceea ce înseamnă furnizori şi platforme de vânzări online. Apoi, după ce îşi fac un cont, îşi pot încărca tipurile de camere şi facilităţi oferite, îşi încarcă pozele etc., totul din câteva clickuri. Contractul dintre hotelieri şi agenţia de turism este tot la un click distanţă, iar apoi hotelul este live pentru clienţi. De aici îşi creează mai departe conexiunile cu agenţiile de turism. Are posibilitatea să acorde disponibilitate şi tarife tuturor agenţiilor care sunt deja în sistem printr-un singur click sau poate să-şi selecteze partenerii în funcţie de preferinţe”, a explicat ea.

    În ceea ce priveşte agenţiile de turism, acestea nu trebuie decât să îşi facă un cont şi să introducă datele cu privire la companie – informaţii bancare şi licenţa de turism. „Se lucrează absolut legal. Atât agenţia de turism, cât şi hotelierul, îşi urcă documentele în baza cărora funcţionează iar apoi se fac căutările şi se afişează disponibilităţile şi rezervările.”

    Modelul de business al H2B presupune plata unui comision de 1% atât din partea unităţilor de cazare, cât şi a agenţiilor de turism. În viitor, platforma va avea şi o funcţionalitate de promovare pentru hotelieri, care va reprezenta o sursă de venit în plus. Până la finalul anului, echipa H2B şi-a propus să ajungă la venituri de 40.000 – 45.000 lei pe lună.

    „Ne bazăm foarte tare pe faptul că s-au ridicat restricţiile şi că oamenii au început să călătorească. La ora actuală se vinde de aproximativ 30.000 de lei pe zi ceea ce este o cifră frumoasă. Vrem ca până la finalul anului să ajungem undeva la 40.000 – 45.000 lei.

    Nu zic mai mult din simplul motiv că în turism există o sezonalitate şi partea aceea de extrasezon, eu vorbesc de o medie. Cifra aceasta este adevărat că a coincis şi cu 1 Mai şi cu partea de early booking care încă se practică pe diverse diverse zone. Dar avem şi luni precum septembrie şi octombrie când turismul în România este la un nivel mai scăzut şi atunci, dacă ne referim la o medie, ajungem undeva la 40.000 – 45.000 de lei pe lună”, a punctat Gabriela Florea. Tot pentru anul acesta, pe lânga partea de promovare pentru hoteluri, echipa H2B lucrează şi la dezvoltarea altor funcţionalităţi şi integrări. „Vom avea în vedere partea de dezvoltare pe diverse conexiuni de channel manager astfel încât să putem să accedem nu doar în România, ci şi, în viitor, pe hotelurile din afară. Şi, de asemenea, vo  m merge pe partea de webinarii care să se poată regăsi în platformă, cu funcţionalităţi ale sistemului de ofertare, de tarifare şi în egală măsură să le folosim pe post de training pentru agenţii şi pentru hoteluri.” Nu în ultimul rând, echipa H2B şi-a propus să atragă o investiţie cuprinsă între 250.000 şi 300.000 de euro la începutul anului viitor, sumă care va fi alocată în principal pentru dezvoltarea tehnică în continuare, dar şi pentru intrarea pe pieţe din străinătate. „Acum suntem în etapa de consolidare a companiei, urmând ca la începutul anului viitor să trecem la cea de-a doua etapă de investiţii – investiţii din afara companiei. Din calculele noastre, ar fi nevoie de aproximativ 250.000 – 300.000 de euro, bani care din start ar intra în tehnologie, pentru că asta facem: digitalizăm şi încercăm să automatizăm cât mai multe procese. Pe termen lung, ne ajută pentru a nu mai face investiţii iar şi iar. Lucrăm la ora actuală la partea de proiect pentru aceste investiţii şi adunăm date concrete din vânzările care se fac zi de zi, astfel încât să venim cu un portofoliu bine consolidat.”

    Start-up Boost

    Invitaţi: Alexandru Ardelean, chief project officer în cadrul International Cooling Systems şi Gabriel Blăniţă, director asociat, Colliers România şi mentor, InnovX-BCR

    Cum ajută un accelerator dezvoltarea unei companii?

    Alexandru Ardelean: „A fost o experienţă antrenantă şi captivantă. InnovX a reuşit să ne angreneze pe toţi, toată compania, într-o activitate de dezvoltare. Necesitatea implicării într-un program de genul acesta a venit din nevoia de scalare în primul rând, dar şi din a înţelege cum putem să ne dezvoltăm, să ne diferenţiem într-o piaţă atât de aglomerată cum este piaţa în care activăm şi de ce nu, să facem competiţia irelevantă. Cu toate că noi oferim soluţii premium şi inovative, în timpul acceleratorului am învăţat să fim mult mai atenţi, să descoperim care sunt principalele nevoi ale clienţilor noştri. Nu în ultimul rând, am putut colabora cu alte companii din alte domenii şi am putut vedea detalii din activitatea acestor companii şi am învăţat lucruri pe care începem şi noi să le aplicăm.”

    Gabriel Blăniţă: „Putem să-i împărţim cumva în două pe cei care vin în astfel de programe de accelerare cum este InnovX: sunt cei care sunt la prima experienţă de acest fel, la primul start-up, şi atunci ei caută mai degrabă o structură, un plan după care să îşi ghideze dezvoltarea start-up-ului, iar apoi a doua categorie – cei care caută mai degrabă clienţii şi experienţa de vânzare.”

    Start-up Update

    1. Invitaţi: Mihai Năstase, fondator şi CEO, Cargo Buddy şi Florin Peţu, manager strategic, Cargo Buddy – aplicaţie mobilă pentru transport de marfă

    Ce e nou? Start-up-ul local a reuşit să îşi atingă obiectivele pentru primul an de funcţionare pe piaţă, ajungând la finalul anului trecut la 10.000 de conturi în aplicaţie (transportatori de marfă şi expeditori) şi la venituri de aproape un milion de euro. În prezent, echipa Cargo Buddy lucrează la a doua versiune a aplicaţiei, ce va fi lansată în luna iunie, şi se află totodată în discuţii pentru atragerea unei finanţări care să ajute start-up-ul să se extindă în afara ţării.

    Florin Peţu: „Anul trecut în septembrie am început discuţiile cu fondurile de investiţii, lucrurile au evoluat, iar în şase luni suntem în alt punct faţă de când am început discuţia. Iniţial ne uitam undeva la o sumă de 700.000 – 1.000.000 de euro, iar acum în funcţie de ce se va întâmpla în al doilea trimestru al anului acesta, vom vedea dacă ne dorim o investiţie mai mare pentru că ne uităm şi la internaţionalizare.“

    Mihai Năstase: „Am reuşit să atragem un număr de 10.000 de conturi de companii în aplicaţie, atât expeditorii cât şi transportatorii, într-un timp scurt datorită beneficiilor pe care le oferim pentru expeditori: eficientizarea timpului de transport — costurile sunt reduse pentru că în CargoBuddy este un sistem de licitaţie unde transportatorii licitează la mărfurile pe care le au de transportat. Mai mult de atât, prin Cargo Buddy toate documentele sunt digitale – expeditorii nu trebuie să mai piardă timpul cu completarea comenzilor de transport, scanarea, printarea, semnare şi ştampilarea. Prin Cargo Buddy totul este digital.“

    2. Invitat: Florin Grozea, fondatorul MOCAPP – soluţii digitale pentru influencer marketing

    Ce e nou? Start-up-ul local se află în prezent în plin proces de a lua o rundă de investiţii în valoarea de circa 400.000 – 450.000 euro, sumă necesară pentru a intra pe piaţa din Marea Britanie cu cel mai nou produs al său: aplicaţia L!nk. Soluţia L!nk se adresează jucătorilor din e-commerce, ajutând magazinele online să descopere influencerii printre clienţii lor. Investiţia iniţială în dezvoltarea aplicaţiei L!nk se situează la 120.000 euro, aceasta fiind doar prima soluţie care se alătură platformei de influencer marketing MOCAPP, start-up-ul având în plan să construiască un portofoliu complex de produse digitale pentru industria de influencer marketing.

    „De acum încolo urmărim o nouă investiţie axată pe intrarea pe piaţa britanică. Avem alături de noi două fonduri de investiţii care au crezut din start în această nouă idee, în această nouă aplicaţie. Este vorba despre Roca X şi Netopia Ventures, dar lor li se vor alătura în această rundă, care se întâmplă acum în luna mai şi luna iunie, şi câţiva angel investors – deocamdată nu pot să dezvălui cine sunt – şi încă un fond de investiţii cu expunere europeană, astfel încât să avem finanţele necesare, puterea necesară de a ne duce într-o piaţă foarte concurenţială şi unde, aşa cum ştim, bugetele sunt cu totul altele, dar şi rezultatele vor fi pe măsură. Ne dorim să atragem undeva între 400.000 de euro şi 450.000 de euro, urmând ca în iarna care vine să facem o rundă mai mare, una europeană, care să fie de peste un milion de euro. Avem nevoie de aceşti 400.000 – 450.000 de euro pentru a sparge gheaţa în Marea Britanie şi apoi, dovedind că într-adevăr nu doar inovaţia tehnologică este ceva nou şi extraordinar, ci şi businessul în sine are tracţiune, o să mergem către fonduri de investiţii europene, de preferinţă britanice.

    “Start-up Pitch

    Invitat: Gabriela Florea, CEO al H2B

    Ce face? Dezvoltă platforma Hotel2Business (H2B) pentru digitalizarea relaţiei dintre hoteluri şi agenţii de turism.

    „Acum suntem în etapa de consolidare a companiei, urmând ca la începutul anului viitor să trecem la cea de-a doua etapă de investiţii – investiţii din afara companiei. Din calculele noastre, ar fi nevoie de aproximativ 250.000 – 300.000 de euro, bani care din start ar intra în tehnologie, pentru că asta facem: digitalizăm şi încercăm să automatizăm cât mai multe procese. Pe termen lung, ne ajută pentru a nu mai face investiţii iar şi iar. Lucrăm la ora actuală la partea de proiect pentru aceste investiţii şi adunăm date concrete din vânzările care se fac zi de zi, astfel încât să venim cu un portofoliu bine consolidat.”

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • O călătorie într-una dintre destinaţiile de concediu preferate ale românilor. Ce activităţi mai puţin clasice poţi face aici, pe care cei mai mulţi dintre români nu ştiu că le pot face

    O vacanţă într-un singur loc, unde turiştii să primească la picioare tot ce au nevoie în materie de răsfăţuri culinare, bahice sau aromatice – poate fi deseori o descriere des întâlniTĂ pentru tot ce înseamnă turismul pe litoralul turcesc. Antalya poate fi însă destinaţia potrivită şi pentru aventurierii care nu fac din relaxare scopul suprem al unei vacanţe, ci din contră, sunt în căutarea adrenalinei la tot pasul.

    În regiunea Antalya se află oraşul cu acelaşi nume, unde centrul vechi este format din străduţe înguste şi pavate, care m-au făcut să îmi doresc să mă pierd în ele. Centrul Antalyei, numit Kaleiçi, este o carte de istorie, unde file din vremea romană, alături de pagini din civilizaţia otomană şi elemente ale lumii moderne formează un peisaj de neratat. Poarta împăratului Adrian, construită în anul 130 î.Hr. în onoarea lui Adrian care a vizitat Antalya, şi Turnul cu Ceas, construit în anul 1244 şi singurul care a rezistat până în zilele noastre dintre cele circa 80 de asfel de turnuri, reprezintă două dintre cele mai importante obiective turistice ale centrului vechi din Antalya.

    Partea istorică a oraşului se împleteşte armonios cu magazinele micilor comercianţi care le oferă turiştilor de la delicii turceşti şi suveniruri, până la la covoare, bijuterii şi obiecte realizate din piele. Însă obiectivele turistice cu notă istorică se întind pe toată suprafaţa regiunii. Demre, Myra şi Kekova sunt doar câteva exemple. Demre este o localitate pe malul Mării Mediterane, iar cel mai important obiectiv este mormântul Sfântului Nicolae. Totodată, Demre este oraşul antic Myra, casa Sfântului Nicolae din Myra, acolo unde turiştii pot vizita situri arheologice, fiind renumit pentru mormintele săpate în stâncă. Un alt obiectiv turistic din zonă este insula Kekova, unde se află ruinele străvechii Apollonia, din secolul V î.Hr., parţial aflate în apă, fiind numit oraşul scufundat de pe insula Kekova.

    Partea mai puţin cunoscută a Antalyei este însă cea care le oferă turiştilor adrenalină, unde pot opta pentru o serie de activităţi precum rafting, buggy cross, truck safari sau tiroliană peste râu. Turiştii ajung în Antalya de cele mai multe ori prin intermediul unei agenţii de turism, care vinde sejururi de cel puţin şapte zile unde cazarea, masa şi transportul sunt incluse, însă le oferă celor care îşi doresc şi posibilitatea de a face anumite activităţi precum cele menţionate, contra cost. Preţul unei zile dedicate activităţilor de acest tip se învârte în jurul sumei de 70 de euro, în care este inclus transportul de la hotel până la locul de plecare pe traseu, plus o masă, iar de toate acestea se va ocupa însăşi agenţia de turism. Buggy cross, truck safari şi rafting se fac, de obicei, în aceeaşi zi, fiind toate activităţile în aceeaşi zonă, iar distanţele dintre acestea sunt scurte.

    Din zona Belek şi până la locul primei activităţi, anume buggy cross, în zona Manavgat, se ajunge în circa o oră, poate chiar o oră şi jumătate. După drumul parcurs cu maşina, turiştii merg cu un camion timp de 15-20 de minute, pe poteci înguste, însă drumul neasfaltat nici nu reprezintă o problemă pentru că peisajul fură privirea oricărui călător. Ajunşi la locul de pornire în prima cursă, ne-am urcat, doi câte doi, în buggy-uri, de unde am început prima activitate. Pe drumuri şerpuite, pline de praf, dorinţa de a duce la capăt pedala de acceleraţie parcă primează, însă niciun turist nu este lăsat să meargă singur pe traseu, astfel că atât în faţă, cât şi în spatele buggy-urilor se află alte vehicule conduse de către organizatori, siguranţa fiind cel mai important lucru. Cu toate acestea, adrenalina tot se instalează încet încet, iar după un drum prin pădure şi un luminiş, cursa cu buggy-urile se încheie printr-o trecere uşoară în apa de mică adâncime a unui rău. În funcţie de perioada anului, apa poate să fie mai rece sau mai caldă, însă nici disconfortul unei ape reci de râu nu te face să îţi doreşti să închei cursa.

    Cu toate că la drum porneşte un şofer, pe parcurs, copilotul îi poate lua locul, ceea ce este şi recomandat, însă nici pe locul din dreapta nu există mai puţine dezavantaje, pentru că drumul este presărat cu peisaje deloc de neglijat. Un râu de culoarea Mării Mediterane şi munţii înalţi şi stâncoşi, alături de o vegetaţie bogată, sunt principalele imagini pe care le urmăreşti de-a lungul cursei, care durează în jur de 45 de minute. După un „duş” rece în apa râului, cursa cu buggy-urile se încheie şi începe truck safariul, din acelaşi loc de start în care a pornit cursa iniţială. Truck safariul urmăreşte acelaşi drum, însă experienţa este diferită. Într-un astfel de camion, special amenajat pentru tipul acesta de curse, se vor putea aşeza mai mulţi turişti, circa 10-12. Faţă de buggy-cross, camionul este condus de cineva din echipa organizatoare, care, având experienţă, va putea să meargă cu o viteză mai mare, astfel, cursa se va simţi diferit faţă de prima.

    Urmând acelaşi drum, sfârşitul cursei se încheie la râu, după circa 30 de minute, unde turiştii au parte iar de un „duş”. După cele două curse, încă încărcaţi de adrenalină, am ajuns la tiroliană – aceasta însăşi o aventură, mai ales că în unele locuri traversează râul. Experienţa nu se încheie însă aici, aşa că ne-am întors la locul în care ne-a lăsat maşina cu care am venit de la hotel, de unde am pornit către startul cursei de rafting. Distanţele între activităţi sunt de doar câţiva kilometri, toate aflându-se în aceeaşi zonă şi anume Manavgat, care are atât munţi, cât şi un râu potrivit pentru rafting. La locul de pornire în ultima cursă, anume rafting, turiştii se vor echipa cu vâsle, costume de neopren, căşti şi veste de salvare.

    După un scurt instructaj, ne-am urcat într-o barcă de circa opt persoane şi am pornit încet pe râul Beşkonak. În funcţie de perioada anului, râul poate să fie mai liniştit, astfel că incidente precum căderea din barcă să nu se întâmple însă, chiar dacă acest lucru s-ar întâmpla, în barcă, turiştii sunt însoţiţi de personal specializat. Plimbarea cu barca pe râu e presărată cu momente mai liniştite, dar şi cu zone în care apa este învolburată, aşa cum am văzut în multe filme de aventură. Mai mult, pe parcursul acestei curse, turiştii se vor întâlni cu alte bărci, iar obiceiul este să incluzi în expediţie şi o „bătaie” cu apă. 

    Pe drumul parcurs de barcă, în jur de 30 – 45 de minute, pe malurile acestuia se pot zări turişti care şi-au instalat corturi, diverse terase, dar şi persoane care traversează râul cu tiroliana. Peisajul nu este de neglijat, împletindu-se perfect cu experienţa cursei de rafting. După câţiva kilometri parcurşi pe râu, barca ajunge la linia de sosire, unde ne-am dezechipat de costumele ude, iar acela este momentul şi când oboseala ia locul adrenalinei. Experienţele şi imaginile vor rămâne însă, înlocuindu-le pe cele legate de complexurile all-inclusive cu care am asociat mai mereu Antalya.

    Pe drumuri şerpuite, pline de praf, dorinţa de a duce la capăt pedala de acceleraţie parcă primează, însă niciun turist nu este lăsat să meargă singur pe traseu, astfel că atât în faţă, cât şi în spatele buggy-urilor se află alte vehicule conduse de către organizatori. 70 de euro preţul unei zile dedicate activităţilor pline de adrenalină pe care le poţi face în Antalya

  • Întrebarea săptămânii: Câţi bani vrei să cheltui în concediu vara asta?

    După doi ani în care turismul a fost suspendat, Japonia anunţă că îşi redeschide parţial graniţele şi reporneşte una dintre cele mai afectate industrii în urma apariţiei pandemiei. Doar pentru grupuri organizate şi doar pentru anumite naţionalităţi. Alte ţări de pe continent, precum Indonezia, Malaysia sau Filipine, au suspendat, în primăvara aceasta, majoritatea restricţiilor, ca urmare a scăderii ritmului de infectări cu SARS-CoV-2. Repornirea turismului în Asia-Pacific vine ca o gură de aer proaspăt pentru economiile din regiune, Asia fiind cel mai afectat continent la nivelul industriei, cu scăderi de 94% în 2021, comparativ cu media mondială, de 71%. În ciuda inflaţiei care a atins recent niveluri record, românii îşi păstrează încă apetitul pentru călătorii, Compania Naţională „Aeroporturi Bucureşti” anunţând o revenire a traficului aerian în primele patru luni ani ale anului curent la niveluri apropiate de cele prepandemie. Mă întreb dacă vor profita de noile destinaţii deschise sau vor alege obişnuitele sejururi all-inclusive, în Grecia şi Turcia. Dacă te numeri printre cei aventuroşi, scrie-ne în ce ţară ieşită din tipare îţi vei petrece concediul şi câţi bani plănuieşti să aloci pentru vacanţă.

    Andra Stroe, Redactor, Business MAGAZIN

    Aşteptăm răspunsurile pe adresa andra.stroe@businessmagazin.ro.

     

  • Natură cu golf

    Când te ajută spaţiul să atragi amatori de schi, snowboarding sau drumeţii, nu durează mult până să vină şi amatorii de altfel de sporturi, cum ar fi golful.

    Nu puţini dintre aceştia din urmă ajung să şi cumpere o proprietate care vine cu teren de golf, Canada devenind o destinaţie populară pentru astfel de cumpărători, scrie New York Times. Se acceptă, bineînţeles şi case situate în apropierea unui teren de golf, susţin experţii imobiliari, iar un  motiv al creşterii vânzărilor l-a constituit şi posibilitatea de izolare necesară în ultimii doi ani.

    Bineînţeles, peisajul contează, fiind la mare căutare mai ales proprietăţi situate în mijlocul naturii. Principalele destinaţii sunt astfel Okanagan, din provincia Columbia Britanică situată în sud-vestul Canadei sau Muskoka, din sud-estul ţării. În ambele există atât spaţii publice, cât şi particulare pentru practicat golful.

    Printre cele mai mari proiecte din Okanagan care se laudă cu terenuri de golf pentru a atrage clienţii se numără Predator Ridge, acesta având un teren cu 18 găuri. Locuinţele disponibile în complex – apartamente, case înşiruite sau case unifamiliale costă între 300.000 şi
    5.5 milioane de dolari. Pe lângă golf, locatarii pot merge, în funcţie de anotimp, la patinaj, tenis sau în drumeţie.

    De cealaltă parte a ţării, Muskoka, situată cam la două ore de Aeroportul Internaţional Pearson din Toronto atrage cumpărători din diverse ţări ca Franţa, Germania, Elveţia sau Marea Britanie, pe lângă cei canadieni sau americani. Proiectele din această zonă, în cazul în care se doreşte ceva de-a gata, includ Muskoka Bay Resort, un complex de apartamente, case şi vile, cu preţurile pornind de la 310.000 de dolari.

  • Până şi cei mai bogaţi oameni ai planetei au probleme cu parcarea, dar în cazul lor este vorba de parcare avioanelor private

    Numărul în creştere de persoane care doresc să călătorească cu avioane private, datorat în parte necesităţii izolării din ultimii doi ani, duce la o problemă: spaţiul de parcare pentru acestea, cel puţin în Statele Unite ale Americii, scrie New York Times.

    Ca atare, anumite companii se orientează spre construcţia de hangare, mai mari sau mai mici, în funcţie de puterea financiară a investitorului, pe care le vând sau le închiriază doritorilor, bazându-se pe cererea mare din partea proprietarilor de avioane particulare, fie ei persoane fizice, fie companii care permit clienţilor să achiziţioneze împreună cu alţi clienţi câte un avion. Aceşti investitori închiriază spaţiu în zona aeroporturilor după care construiesc, iar preţul variază în funcţie de amplasamentul noilor hangare. O mare problemă în acest sens o reprezintă disponibilitatea terenurilor, mai ales în cazul aeroporturilor situate mai aproape de centrele oraşelor. Pentru mulţi deţinători de avioane particulare, o soluţie la care recurg tot mai des este de a gara pe un aeroport la distanţă ceva mai mare de centru, pentru o chirie mai mică, ducându-se apoi unde au nevoie să ajungă cu elicopterul. Ca să nu-şi mai bată capul cu găsitul de loc într-un hangar sau de spaţii de parcare, unii apelează la firme specializate care gestionează flote de avioane particulare, lăsându-le pe ele să caute.

    Există şi cazuri în care investiţia în spaţii de garare pentru avioane se adaugă pachetului de servicii pentru clienţi, cum ar fi clubul de recreere Concours Club din Miami, unde se adună proprietarii de automobile de lux care vor să participe cu ele la cursele organizate acolo, dat fiind că majoritatea vin cu propriul avion.


     

     

  • Bocancii călători. Afacerea născută din drumeţiile unui cuplu de români pe plaiurile mioritice

    Ştefan şi Cristina au lucrat ca ghizi de turism şi însoţitori de grup, completându-şi astfel experienţa profesională de farmacist, respectiv profesoară. Cam 25 de zile pe lună, în sezonul cald, în calitate de angajaţi, cutreierau ţara în lung şi-n lat şi erau martorii aventurilor pe care le căutau cei la fel de activi ca ei. Aşa că, la un moment dat, s-au gândit că ar putea fi chiar ei organizatorii escapadelor. Astfel, au pus bazele Boots on Roots, numele pe care îl poartă excursiile cu rucsacul în spate pe care le pregătesc în cele mai mici detalii.

    “Eu, Cristina Cucu, sunt ghid montan de cinci ani, vorbitor de franceză, engleză, germană, spaniolă şi italiană. Am lucrat înainte ca profesoară de limbi străine şi de română pentru străini, majoritatea studenţilor fiind adulţi, dar am cochetat şi cu grupurile de copii. Pe munte am mers de când eram mică şi din ce în ce mai des ca adult. M-am îndrăgostit de acest stil de viaţă activ, sănătos şi mi-am dorit acel «dream job» în care biroul să fie în natură.” A urmat o şcoală de ghizi şi a căutat treptat cursuri de specializare pe ramurile montane – alpinism, escaladă, avalanşe, schi. O perioadă, Cristina a lucrat în paralel în ambele meserii: în timpul săptămânii era profesoară pe tocuri şi la costum, iar în weekend îmbrăca hainele sintetice de munte. În ambele roluri, avea aceeaşi satisfacţie la finalul zilei: aceea de a-i fi lăsat pe cei cu care lucra – elevi, turişti – cu o noţiune sau o experienţă nouă. Ulterior, a renunţat la predat pentru a se concentra doar pe ghidaj şi curând şi-a extins şi reţeaua de colaboratori. Cealaltă jumătate din Boots on Roots, Ştefan Mera, este farmacist de profesie, dar nu mai este activ în domeniu de ceva timp, orientându-se şi el către activităţile montane. „Amândoi am lucrat ca ghizi şi însoţitori de grup, angajaţi la câteva agenţii care aduceau turişti străini. Agenţiile se ocupau de găsirea clienţilor, noi ne ocupam de aventurile lor pe coclauri româneşti – vorbim de drumeţii, ciclism, rachete de zăpadă, descoperiri de zone izolate, autentice şi montane din Transilvania, Bucovina şi Maramureş. Asta făceam timp de şapte luni pe an în sezonul cald, fiind plecaţi de acasă vreo 25 de zile pe lună, şi mai rar în sezonul rece. Asta se întâmpla înainte de anul de graţie 2020, când ştim cu toţii că turismul internaţional a fost pus pe pauză.” Văzându-se fără perspective şi cu un viitor incert, au luat două hotărâri importante pentru vieţile personale şi profesionale: s-au mutat din Bucureşti la ţară, mai aproape de munţi, în judeţul Dâmboviţa, şi au început să lucreze cu turiştii români. Pandemia s-a transformat astfel într-un impuls de care Cristina şi Ştefan aveau nevoie, căci simţeau deja că viaţa de oraş mare nu le mai prieşte, dar şi că era timpul să se apuce de treabă individual, să aibă tururi proprii cu turiştii, să se ocupe ei de tot.

    „În acest sens, am achiziţionat un van cu care visam să le arătăm străinilor ţărişoara noastră frumoasă. Investiţia a ajuns la 14.000 de euro la finele lui 2019. Până la urmă, ne-a fost de mare folos în turele cu români!”, povesteşte Cristina Cucu. Lucratul cu turiştii români a însemnat o lume nouă cu provocări noi. Au investit, de asemenea, în 2020 aproximativ 4.000 de euro în echipament tehnic de munte pe care îl folosesc la comun sau îl închiriază individual clienţilor, cum ar fi corzi, accesorii de căţărat, căşti de protecţie, kituri de avalanşă. Activităţile pe munte cu Boots on Roots cuprind ture pentru adulţi ‒ de la drumeţii uşoare până la drumeţii tehnice cu porţiuni de căţărat şi rapeluri, la ture pentru familii cu copii ‒ drumeţii uşoare şi medii pentru generaţia de tineri montaniarzi care învaţă, de-a lungul traseului, diferite lucruri despre plante, animale, ecologie. „Facem, de asemenea, şi ture de alpinism iarna, ateliere de escaladă şi de tehnici alpine, drumeţii pe rachete şi schi de tură, precum şi traversări mai lungi cu dormit la cort. Acestea durează între una şi două-trei zile, iar mai rar, în special vara, găsim oameni dispuşi să petreacă mai multe zile în sălbăticie, la cort sau la cabane. Asta a fost una dintre multele deosebiri de lucrul cu străinii ‒ românii nu prea îşi iau liber pentru a sta mai multe zile prin munţi sau cel puţin nu angajează un ghid pentru asta. Prin urmare, am redus durata traseelor noastre şi am modificat multe aspecte din logistică. Majoritatea clienţilor vin din Bucureşti şi atunci când există cerere suficientă, oferim şi transportul.”

    În ceea ce priveşte turele pentru familii cu copii, acestea durează în general o zi, dar Cristina şi Ştefan au organizat şi mici tabere de două-trei zile în munţii Măcinului şi două ediţii de Perseide Family Camp, cu dormit la cort, admirat «ploaia de stele», ascultat poveşti şi petrecut timp pe munte. „Pe lângă acestea, mai facem voluntariat împreună cu o asociaţie care aduce copii cu dizabilităţi cognitive şi noi îi plimbăm pe trasee uşoare, povestindu-le despre natură. La excursii, iau parte şi familii cu copii tipici, tocmai pentru a crea atmosfera de incluziune şi de integrare. La final, toată lumea se simte bine şi se încarcă de energie.” Turele au loc mai ales în weekend, iar în restul săptămânii Cristina şi Ştefan merg pe teren să exploreze trasee noi, pentru a veni cu idei proaspete. Anul 2021 le-a adus venituri de 33.000 de lei din evenimentele pe care le organizează pe munte şi au de gând să tot crească, făcând exact ceea ce promit cu numele pe care şi l-au ales – Boots on Roots, un joc de cuvinte prin care şi-au dorit să ducă drumeţii cu gândul la nişte picioare vioaie, nişte bocanci curioşi să afle noi rute prin care, eventual, se întorc la origini, la rădăcinile de unde venim cu toţii.

    Turele au loc mai ales în weekend, iar în restul săptămânii Cristina şi Ştefan merg pe teren să exploateze trasee noi, pentru a veni cu idei proaspete.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Za German Wurst Wagen – food truck cu specific german (Bucureşti)

    Fondatori: Corina  şi Mădălin Simon

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Prezenţă: naţională, la evenimente

    Korinthus Edu – şcoală online de istorie (Târgu-Mureş)

    Fondatoare: Corina Lenard

    Cifră de afaceri în 2021: 80.000 de euro

    Prezenţă: online

     

    Moţart – magazin online cu produse ilustrate (Braşov)

    Fondatori: Ruxandra Cristescu şi George Lebu

    Investiţii iniţiale: 10-12.000 de lei (peste 2.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Fera Venti – atelier de modă (Bucureşti)

    Fondatoare: Antinela Elisei

    Investiţie iniţială: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 70.000 de lei (14.000 de euro)

    Prezenţă: în magazinul propriu din curtea clubului Fabrica din Bucureşti

    Asteroidul B612 – librărie pentru copii (Bucureşti)

    Fondatoare: Ana Sipciu

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2021: 54.000 de euro

    Prezenţă: zona Cotroceni din Bucureşti

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

  • O altă faţă a faimoasei Baba (Cappa) Dochia: regiunea istorică din inima Turciei îmbrăcată în alb

    Legenda Babei Dochia nu este străină nimănui. Mai cu seamă, întipărite în minte sunt cele 12 cojoace pe care le purta ca să se protejeze de frig, pe care a început să le dea jos pe măsură ce vremea se schimba şi se încălzea. De obicei, aşa se întâmplă în perioada aceasta şi în tărâmul magic din Turcia, Cappadocia.

    În luna martie temperatura în timpul zilei era, în medie, de 15℃, cu excepţia acestui an, când temperatura înregistrată a fost cu minus în faţă, a nins, iar de la o zi la alta simţeai nevoia să mai pui un cojoc pe tine. În noile haine, albe, am descoperit un loc, în percepţia mea, mai pur, poate şi fiincă încă nu era supraaglomerat de turişti.

    Distanţa dintre Bucureşti şi Antalya este de aproximativ 1.300 de kilometri, dar cu avionul ajungi în mai puţin de două ore în oraşul din sudul Turciei, aflat la poalele munţilor Taurus, pe litoralul Mării Meditarane. Iar de acolo până în inima Turciei, în zona Anatolia, mai precis în Cappadocia, unde se găsesc numeroase vestigii istorice şi oraşe subterane, drumul este mai scurt de o zi pe cale rutieră. În luna martie, drumul a fost cu atât mai lin cu cât pe măsură ce înaintai stratul de zăpadă de pe munţii Taurus era mai gros. Uimirea şi bucuria, în acelaşi timp, creşteau doar gândindu-te că în Antalya a nins pentru prima dată, în 2022, după 29 de ani. Apoi, ninsoarea de dimineaţă din Cappadocia ori Nevşehir (înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru districtul său Cappadocia) a creat imagini spectaculoase în locuri precum Goreme, Cavuşin ori Valea Porumbeilor, un motiv în plus pentru care a meritat să fac călătoria. Brokerul de vacanţe Destine Holidays, parte a Destine Holding, un grup de firme cu afaceri de 130 de milioane de euro, controlat de antreprenori români, are în portofoliu un circuit spre Cappadocia, care porneşte de la 314 euro de persoană în cameră dublă pentru 7 zile, se arată pe site-ul acestora. În prima zi turiştii sosesc în Antalya, în următoarea merg spre Cappadocia, unde stau trei zile, iar pentru celelalte se întorc în Antalya.

    „Circuitele şi city breakurile se vând cât mai aproape de plecare, iar destinaţiile clasice sunt Turcia, Grecia, Bulgaria şi Spania”, spune Cosmin Cismaş, director de dezvoltare în cadrul Destine Holidays. Compania a luat naştere în 2018 şi astăzi are 12 sucursale la nivel naţional, dar planul reprezentanţilor companiei este să mărească de patru ori numărul lor până în 2024 şi să ajungă la 50 de sucursale. În programul circuitului oferit de Destine Holidays, în drumul spre Cappadocia, una dintre opririle turiştilor este în oraşul Konya, fosta capitală a Imperiului Selgiucid în Evul Mediu, pentru a vizita mănăstirea Mevlana. Aici se află mormântul lui Djalal al-Din Rumi, un învăţat mahomedan vestit, poreclit Mewlana (învăţătorul nostru – trad.) de către discipoli şi admiratori din ţinut, pentru că, în mijlocul haosului, în prima parte a secolului al XIII-lea, era un lider al tuturor musulmanilor. „Rumi a susţinut un jihad lăuntric, al cărui ţel era să lupţi împotriva propriului ego, nafs, şi în cele din urmă să învingi” (Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, pag. 30). De altfel, Rumi a fost un poet pasionat, un mistic şi creator al dansului extatic al dervişilor rotitori, care a avut o strânsă legătură de prietenie cu un derviş pe nume Shams. Mănăstirea Mevlana este locul unde a luat fiinţă ordinul religios al dervişilor rotitori şi în prezent este un muzeu al artelor islamice –  unul dintre cele mai mari din ţară. Înainte să devină dervişi, adică sfinţi, pe vremuri, oamenii treceau prin anumite probe şi se mutau dintr-o cameră în alta. Toate acestea pot fi vizitate. Bucătăria, ultima cameră, unde ajungeau după o perioadă lungă de post, presupunea ca persoana care urmează să devină derviş să se abţină să mănânce. Aceasta este impresionantă chiar şi acum, căci în Mevlana există acum o reprezentare 1:1 a activităţii dervişilor în această cameră. Apoi, la o mică distanţă de Konya se află Sultan Han din provincia Aksaray. Acest caravanserai este un han de pe marginea drumului, din secolul al XIII-lea, unde călătorii puteau să se odihnească după o zi de călătorie. Caravanseraiul a fost construit de sultanul Selgiucid Alaeddin Keykubad I şi era o importantă oprirea de-a lungul Drumului Mătăsii. Acum, arhitectura este cea care atrage mai întâi trecătorii.

    Zăpadă, ceai turcesc şi balon cu aer cald

    În Turcia, un obicei vechi este ca atunci când cineva pleacă într-o călătorie să se arunce cu apă peste o oglindă ori pe drumul din spatele său, pentru a fi neted ca apa. Însă, turcilor cel mai mult le place să toarne ceai în orice moment al zilei. Ceiul turcesc, o formă de ceai negru, se serveşte într-un pahar special, de mici dimensiuni, potrivit pentru o zi friguroasă. De altfel, cu trupul încălzit, mai uşor parcurgi drumul până la Parcul Naţional Goreme, aflat în vechea Cappadocie. Acolo, ce-i drept, fiind un muzeu în aer liber, îţi îngheţa nasul oricât de corespunzător erai îmbrăcat pentru sezonul rece, însă toleranţa creştea instant văzând impresionantele fresce ale bisericilor, acoperite de zăpada ce rafina micile imperfecţiuni, precum fisurile apărute în timp. Bisericile sculptate în piatră de creştinii care au fugit din sud pentru a se ascunde de persecuţia romanilor fac parte din patrimoniul cultural UNESCO, iar în pofida lungilor cozi făcute de turişti pentru a intra în biserici, două dintre ele ar trebui neapărat vizitate: biserica Întunecată şi biserica Tokali, care este cea mai mare din vale. Apoi, nu departe de Goreme este Cavuşin, unde se află mai multe biserici şi capele, dar şi case săpate în piatră. Pe o culme înaltă din oraşul Goreme se află şi Castelul din Uchisar, o rocă în care pe vremuri au locuit oameni şi care acum este muzeu. Tot în Cappadocia se găseşte o salbă frumoasă de văi colorate, cu nume dintre cele mai diverse. Pe mine m-a „sedus” Pigeon Valley sau Valea Porumbeilor, care vine de la căsuţele acestora săpate în roca moale, ei fiind şi o sursă de fertilizare naturală, importantă la începuturi pentru producerea hranei. Apoi, fascinantă este şi Valea Cămilelor sau Valea Imaginaţiei, unde, de departe se obervă o formaţiune în formă de cămilă. În afara acesteia mai erau multe altele care lăsau loc imaginaţiei. În apropiere mai erau Valea Calugărilor, Valea Ihlara şi Valea Coşurilor de fum.

    Tot în Cappadocia se află un imens atelier de ţesut covoare, cu 100 de camere unde am descoperit întregul proces de realizare a faimoaselor ţesături, începând cu producerea materialelor: bumbac, mătase şi lână, până la ţeserea produsului finit. Chiar şi Angelina Jolie l-a vizitat, după spusele reprezentanţilor şi imaginile cu ea „la locul faptei” afişate pe pereţi. Într-o altă zi am făcut o plimbare în frumosul oraş Avanos, renumit pentru arta ceramicii, unde am asistat la un atelier explicativ şi exemplificat prin producerea unui vas de ceramică pentru păstrarea vinului, specific Turciei. Interesant era că pâmântul roşu folosit provenea din Râul Roşu, iar pământul alb era adus de la muntele Avanos, după cum povesteau reprezentanţii Hitit Seramik. De asemenea, Cappadocia are mai multe oraşe subterane, utilizate de primii creştini ca locuri de refugiu înainte de acceptarea creştinismului ca religie. Pe final, am lăsat întrebarea des întâlnită „merită zborul cu balonul cu aer cald în Cappadocia?”. Da sau nu, depinde de fiecare. Un tur de o oră costa în luna martie 150 euro/persoană şi începea dimineaţa devreme, la ora 06:00. Având în vedere frigul puternic şi teama de înălţime, am lăsat această aventură pentru altă dată. Însă experienţa celorlalţi parteneri de călătorie a fost una „de poveste”, iar acest lucru m-a determinat să-mi doresc să mă întorc în Cappadocia în sezonul estival chiar şi numai pentru plimbarea cu balonul cu aer cald. La întoarcerea în Antalya, am vizitat zona veche a oraşului, am mers pe străduţele înguste din centrul istoric, am ajuns în port, unde forfota a fost sub estimările mele, iar la finalul zilei am mers la cascada Karpuzkaldiran, numită şi Lower Duden, care se varsă direct în mare. Şi dacă în oraşul Antalya am văzut magazine succesive cu bijuterii din aur, aurul din Turcia fiind considerat cel mai ieftin de pe piaţă, într-una din zile am vizitat şi o fabrică de bijuterii din aur, unde am aflat tainele din spatele podoabelor ce înfrumuseţează femei din toate colţurile lumii. Dincolo de aur, Turcia este şi un important crescător de oi şi am ajuns şi într-o fabrică de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte din piele, de unde cu greu am mai găsit ieşirea, după ce am intrat în diverse încăperi ticsite cu astfel de articole, preţ de mai bine de o oră. Preţurile erau exorbitante, de mii ori zeci de mii de euro, dar, nu e o noutate, turcilor le place foarte mult să negocieze.

    Ce este de reţinut dacă mergeţi în Turcia: încercaţi din cât mai multe feluri de mâncare, dar mai ales, clasicele supă de linte roşie, shish kebap de pui, suberek, baklava, kunefe şi rahat. Neapărat, să beţi cafea turcească dimineaţa, chiar şi numai pentru a fi actori secundari în procesul de preparare a acesteia în nisip.

    În Avanos se practică arta ceramicii, mai cu seamă datorită resurselor naturale disponibile: pământul alb folosit este adus chiar de la muntele Avanos, iar cel roşu provine din Râul Roşu.

     

  • Cifra saptamanii 11 – 17 aprilie 2022