BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Povestea lui Mohammad Murad, omul care a ajuns de la o terasă în Regie, la investiţii de peste 200 de milioane de euro în România

    #doctorulhotelurilor #dinlibaninromania #litoralulromanesc

    Mohammad Murad, fondator şi preşedinte al Phoenicia Hotels, este unul dintre cei mai mari proprietari de hoteluri din România şi unul dintre cei mai mari investitori în acest sector economic. În total, el a investit în proiectele locale circa 200 de milioane de euro. Omul de afaceri a venit în România în 1982 din Liban ca să studieze medicina (neurologie). După Revoluţie a avut diverse iniţiative antreprenoriale, începând cu o terasă în Regie.

    Astăzi, la peste trei decenii distanţă, grupul său hotelier e format din şase companii care administrează 12 hoteluri pe litoralul românesc, în staţiuni precum Mamaia, Olimp, Jupiter şi Năvodari, dar şi în Bucureşti. Murad şi familia sa au afaceri şi în domeniul imobiliar şi deţin totodată producătorul de conserve Mandy Foods şi lanţul de restaurante Springtime.

     


     

  • Cum poate să fie salvată cea mai puţin dezvoltată parte a României. Din ce în ce mai mulţi oameni aleg să se mute şi tot mai mulţi turişti sunt atraşi acolo

    Migrarea tinerilor din zonele rurale către marile centre urbane sau către alte ţări a ridicat de multe ori întrebarea – ce putem face să OPRIM acest fenomen? Turismul ar putea fi unul dintre răspunsuri, dar nu orice fel de turism, ci acela care dă şansa comunităţilor rurale să se dezvolte, să creeze businessuri şi locuri de muncă, iar turiştilor, să descopere o formă de turism care se bazează pe comuniunea dintre om şi natură: ecoturismul.

    Ecoturismul oferă joburi de bună calitate, avem cazuri concrete unde oamenii au plecat în străinătate, dar s-au întors şi au făcut pensiuni. Sunt mulţi care se relochează, de la Viscri până la sate din Maramureş, unde oamenii au renunţat la joburile din corporaţie şi s-au relocat şi fac turism. Nu mai pleacă nici tinerii, pentru că au locuri de muncă”, evidenţiază Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România, unul dintre avantajele acestei forme de turism. Astfel, cum dezvoltarea turistică a zonelor rurale creează locuri de muncă, oamenii nu se mai simt nevoiţi să îşi părăsească satele sau comunele în care au crescut pentru a-şi asigura un trai.

    Printre alte beneficii de care pot să aibă parte comunităţile locale în care se dezvoltă ecoturismul se numără folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale şi folosirea facilităţilor locale, notează Asociaţia de Ecoturism din România pe site-ul oficial.

    Pandemia, motor de creştere pentru „categoria uşoară”

    Deşi turismul per ansamblu a trecut printr-un declin uriaş odată cu izbucnirea crizei sanitare, pandemia a fost totuşi şi ocazia cu care turiştii români au început să îşi redescopere ţara, iar cele mai căutate zone turistice au fost satele izolate şi pensiunile de mici dimensiuni, astfel încât să poată fi păstrată distanţa socială.

    În 2022, numărul unităţilor de cazare de pe plan local a crescut cu 700 faţă de 2019, la 9.100 de unităţi, faţă de 8.400, în urmă cu doi ani. Dar nu hotelurile au fost cele care au susţinut creşterea, ci numărul tot mai mare de unităţi mici de tip pensiune. Cea mai mare creştere a numărului de structuri a fost înregistrată pe categoria pensiunilor agroturistice, care s-au numărat printre câştigătorii crizei – anul trecut, numărul pensiunilor agroturistice era de aproape 3.500, faţă de 2.800 în 2019, conform INS. Hotelurile, pe de altă parte, au pierdut teren, fiind cu şase mai puţine faţă de 2019, conform datelor Institutului Naţional de Statistică.

    „Ecoturismul oferă joburi de bună calitate, avem cazuri concrete unde oamenii au plecat în străinătate, dar s-au întors şi au făcut pensiuni. Sunt mulţi care se relochează, de la Viscri până la sate din Maramureş, unde oamenii au renunţat la joburile din corporaţie şi s-au relocat şi fac turism. Nu mai pleacă nici tinerii, pentru că au locuri de muncă.” 

    Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România

     

    Ecoturismul românesc, magnet pentru străini

    Cu principii care aduc turiştii la firul ierbii şi bazat pe protejarea naturii, ecoturismul are puterea de a dezvolta România rurală nu doar prin închegarea comunităţilor şi atragerea turiştilor locali, dornici de a fi aproape de natură şi de tradiţiile locale, ci este un adevărat magnet şi pentru străini. Pentru multe pieţe din afară, turismul românesc este asociat cu ecoturismul, spune Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România. Potrivit lui, în luna ianuarie, când reprezentanţii industriei de turism din România au participat la Târgul de Turism de la Londra, standul României a prezentat un mare interes pentru englezi, care au vrut să descopere mai multe despre ţara noastră. Însă pentru ca România să devină tot mai populară în rândul turiştilor străini, e nevoie de o strategie de promovare clară.

    El este de părere că traiul simplu al oamenilor din zonele rurale şi modul în care convieţuiesc cu natura pot reprezenta în sine atracţii turistice pentru străinii care nu avut contact cu astfel de experienţe.

     

    n business îl naşte pe altul

    Odată cu numărul tot mai mare de pensiuni şi mici cazări în zonele rurale, au apărut şi alte mici businessuri în zona rurală care contribuie la atragerea turiştilor, cum sunt punctele gastronomice locale. În 2019 a fost creat cadrul legal prin care punctele gastronomice pot funcţiona sub PFA, IF, II sau SRL. Aceste tipuri de unităţi alimentare reprezintă mici afaceri de familie care presupun servirea mesei în gospodăria proprie a unui număr de până în 12 persoane simultan, meniul având o gamă redusă de produse. Toate produsele gătite  trebuie să fie realizate în propria gospodărie sau achiziţionate de la un producător local. De cele mai multe ori, punctele gastronomice locale încearcă să promoveze mâncarea specifică locului.

    Este şi cazul proiectului Gastro Local, pornit din Vama Buzăului – o platformă care aduce sub aceeaşi umbrelă o reţea de puncte gastronomice locale, care a reuşit să ajute la dezvoltarea comunităţii locale din zonă. Proiectul Gastro Local a fost lansat odată cu înfiinţarea câtorva puncte gastronomice şi a fost apoi urmat şi de deschiderea unei mici fabrici de pâine care să ajute gospodăriile ce oferă mâncare gătită local turiştilor. „Banii rămân în comunitate, ei se distribuie în comunitate. De acest lucru se bucură şi oamenii din comunitate pentru că ei dau produsele la un alt preţ decât dacă ar da laptele, spre exemplu, la un procesator cu 1 leu. Aşa sunt stimulaţi să fie în continuare producători”, spune Dorian Lungu, proprietarul Gastro Local.

    Mai mult, autorităţile locale ar putea beneficia de încasări mai mari la buget prin dezvoltarea unei economii orizontale.

    Gastro Local vine în sprijinul punctelor gastronomice prin a le oferi suport astfel încât să îşi dezvolte mica afacere de familie, de la marketing şi până la administrarea punctului gastronomic. De asemenea, punctele gastronomice din reţeaua Gastro Local sunt verificate astfel încât să respecte anumite criterii privind provenienţa produselor pentru ca acestea să fie tot timpul luate de la producătorii locali.

    „Banii rămân în comunitate, ei se distribuie în comunitate. De acest lucru se bucură şi oamenii din comunitate, pentru că ei dau produsele la un alt preţ decât dacă ar da laptele, spre exemplu, la un procesator cu 1 leu. Aşa sunt stimulaţi să fie în continuare producători.” 

    Dorian Lungu, proprietarul Gastro Local

     

    Laitmotiv: natura

    Ce principii trebuie să respecte însă cei care practică ecoturismul, fie ei antreprenori sau clienţii acestora? Aşa cum o arată şi tradiţiile româneşti, pe vremuri omul respecta natura ca şi cum ar fi fost parte din familia sa, lucru uitat odată cu migrarea masivă către oraşe şi adoptarea unui stil de viaţă în care natura şi bogăţiile sale se află în plan secund. Ecoturismul readuce însă în prim-plan această comuniune a omului cu natura, regulile fiind dictate de respectarea mediului înconjurător, un principiu important mai ales într-o lume care se află în plină traziţie către o economie verde. „Produsele de ecoturism atrag acei turişti care doresc să intre în interacţiune cu mediul natural şi, în grade variate, doresc lărgirea nivelului de cunoaştere, înţelegere, apreciere şi plăcere. Cei care dezvoltă sau coordonează activităţi ecoturistice trebuie să ofere un nivel corespunzător de înţelegere a valorilor naturale şi culturale a zonelor vizitate, de obicei prin utilizarea ghizilor calificaţi în mod corespunzător şi oferirea informaţiilor corecte atât anterior, cât şi în cursul experienţei”, notează Asociaţia de Ecoturism din România. Activităţile de ecoturism şi planificarea lor trebuie aşadar să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale vizitate şi asupra stilului lor de viaţă, oferind în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi, se mai arată pe site-ul Asociaţiei de Ecoturism din România. Şi, spre deosebire de turismul rural, ecoturismul include şi ariile protejate, bazându-se pe conservarea biodiversităţii. „În consecinţă, ecoturismul trebuie să pună în evidenţă şi componenta culturală a ariei vizitate şi să contribuie la conservarea acestei componente, arată aceeaşi sursă”, indică aceeaşi sursă.

     

    O temă de gândire pentru autorităţi

    În 2020, Ziua Mondială a Turismului, care are loc anual în data de 27 septembrie, a avut ca temă Turismul şi Dezvoltarea Rurală, temă propusă de Organizaţia Mondială a Turismului, care a subliniat importanţa turismului în dezvoltarea rurală. Turismul s-a dovedit a fi în multe comunităţi rurale din jurul lumii un colac de salvare, însă nu a atins potenţialul maxim. Cu puterea de a schimba comunităţile rurale, prin a le oferi oamenilor locuri de muncă, dar şi posibilităţi de a dezvolta mici businessuri, cât şi protejarea naturii şi a tradiţiilor locale, ecoturismul ar trebui să fie văzut de autorităţi, dar şi de comunităţi drept principalul motor de dezvoltare al zonelor care se luptă să nu ajungă sate sau comune fantomă.  

  • După ce a început patru facultăţi, dar niciuna nu a fost ceea ce îşi dorea şi a încercat şi mai multe idei de afaceri care nu au fost bune, a găsit într-un final ceva ce îl pasionează şi cu care face şi bani

    După ce a încercat să urmeze patru facultăţi diferite şi niciuna dintre ele nu l-a captivat suficient încât să o ducă la bun sfârşit, experimentând în paralel cu mai multe idei de afaceri, Oliver Dlouhý a găsit în cele din urmă proiectul potrivit: a dezvoltat un motor de căutare pentru zboruri cu avionul, care i-a devenit principalul business şi hobby totodată.

    „Cu Kiwi.com (fostul Skypicker) am simţit că acesta este în sfârşit lucrul căruia am vrut să-mi dedic tot timpul, aşa că am renunţat la studii şi m-am cufundat în proiect. Nu regret. Compania este, de asemenea, hobby-ul meu şi, practic, îmi împart timpul între ea şi familie”, a povestit antreprenorul ceh pentru BUSINESS Magazin. Ideea dezvoltării platformei i-a venit după încercarea nereuşită de a găsi un site pe care să reserve zboruri ieftine pentru a pleca în călătorii.

    A pornit la drum în urmă cu 11 ani, când alături de Jozo Kepesi începea să dezvolte propriul motor de căutare, la un an distanţă reuşind să lanseze Skypicker, business care a preluat, în 2016, denumirea actuală. Investiţia iniţială s-a ridicat la 20.000 de euro, fonduri strânse de la un angel investor, şi până acum, echipa companiei a ajuns la circa 1.500 de angajaţi din 62 de naţionalităţi, inclusiv zece români.

    Pe piaţa locală afacerea s-a extins în 2014 şi, cu toate că nu a comunicat valoarea investiţiei aferente, antreprenorul spune că aceasta a fost direcţionată în principal către ingineria din spatele platformei, dar şi în traducere şi localizare. „Investiţiile în cercetare şi dezvoltare sunt o constantă, deoarece o treime din forţa noastră de muncă se află pe posturi din sfera ingineriei.

    Nu pot oferi date financiare în acest sens, dar căutăm permanent să îmbunătăţim oferta prin adăugarea de automatizări sau servicii mai bune care ajută la fluxul de rezervări sau în cadrul operaţiunilor de căutare, astfel încât să creştem ofertele noastre existente sau să adăugăm noi capabilităţi.” El oferă ca exemplu o nouă funcţie AI, aflată în teste la finele anului trecut, gândită cu rolul de a permite călătorilor să măsoare o geantă, astfel încât să ştie dacă îndeplineşte cerinţele unei anumite companii aeriene pentru bagajele de mână.

    În prezent, platforma este disponibilă în 25 de limbi, însă au clienţi de pe întreg globul, care folosesc site-ul lor în limba engleză. În ceea ce priveşte profilul utilizatorilor, Oliver Dlouhý spune că „produsul nostru este cel mai potrivit călătorilor mai tineri – cei care sunt bucuroşi să folosească hackurile noastre de călătorie pentru a obţine cele mai bune preţuri. Cu toate acestea, avem o gamă largă de vârste şi genuri care sunt atrase de itinerarele pe care le putem construi, o reprezentare destul de corectă a populaţiei”.

    De-a lungul timpului nu a dus lipsă nici de provocări, cea mai mare provocare a ultimilor ani fiind, bineînţeles, criza COVID-19. „Chiar la începutul pandemiei, când graniţele erau închise, până la 90% din zboruri au fost reţinute la sol. Comparând 2019 cu 2020 (primul an de pandemie), rezervările au scăzut cu 52,5%.” Totuşi, anul trecut, „entuziasmaţi să poată călători din nou”, în comparaţie cu anul 2019 numărul de rezervări făcute de români pe platforma companiei a crescut cu 146%, în vreme ce numărul de căutări a depăşit 300 de milioane, aproape dublând numărul înregistrat în 2021. Cu un buget mediu de 116 euro (aproximativ 570 de lei) per bilete de avion, în 2022 cei mai mulţi români au preferat city-breakurile de până la 3 zile (42%), 29% dintre ei au petrecut între 4 şi 6 zile în vacanţă, 22% au petrecut între 1 şi 3 săptămâni în destinaţia vizitată şi doar 4% au ales vacanţe de până la 3 săptămâni.

    Tot la capitolul provocări, Dlouhý mai menţionează, de asemenea, naivitatea de a crede, după acest prim succes de business, că va putea replica reţeta şi pe alte produse şi zone de activitate, fără o analiză profundă. „Acele idei nu au progresat spre succes, dar din fericire am avut beneficiul unei prime idei profitabile în care am putut investi pentru a o îmbunătăţi.” El le transmite tinerilor antreprenori că în această „meserie” vei fi mereu pe cont propriu, aşa că, dacă lucrurile nu merg conform planului, depinde întotdeauna de tine să le repari. „Dacă eşuezi, tu eşti cel de vină. Nu spun asta pentru a descuraja pe nimeni să înceapă o afacere. Dimpotrivă – pentru a reuşi, trebuie să vă asumaţi întreaga responsabilitate pentru toate acţiunile pe care le întreprindeţi voi şi afacerea voastră. Este o mare schimbare în mentalitate. Dar dacă reuşiţi să faceţi acest lucru, minimizaţi şansele de a eşua.”

    Cum călătoreşte însă Oliver Dlouhý? Antreprenorul ne-a împărtăşit că din bagaj nu-i lipsesc niciodată trei lucruri esenţiale: paşaportul, cardul de credit şi telefonul. Iar destinaţia sa favorită din întreaga lume este una exotică – Insulele Galapagos. „Am fost acolo doar o dată, însă cu siguranţă mă voi întoarce!” În România tot numai o dată a ajuns, cu prilejul unei excursii de hiking în munţii Rodnei, care a durat o săptămână şi pe care o consideră o experienţă memorabilă prin prisma naturii, a atmosferei şi a micilor aşezări din regiune. Deşi kiwi.com e principalul său hobby, îi place totodată să facă mişcare pentru a se menţine în formă, aşa că obişnuieşte să iasă şi să alerge sau să facă sport, acompaniat de câinele său. De altfel, dacă vizitezi sediul central al companiei, aflat în Brno, un mic orăşel pitoresc din Cehia, îţi dai seama cu uşurinţă că animalele de companie joacă un rol important în viaţa sa şi a echipei, lucru demonstrat de peretele special dedicat imaginilor cu căţeii angajaţilor, amenajat în incintă. Cât priveşte recomandările de lectură, Dlouhý recunoaşte amuzat că nu e un fan al cititului tradiţional. „Nu am tendinţa să citesc cărţi, deoarece mi se pare că formatul este ineficient. Îmi adun informaţiile din articole, postări pe blog şi, cel mai important, de la colegii mei, care citesc o mulţime de cărţi, aşa că nu trebuie să mai citesc şi eu.”  

  • Cât de uşor dispar simboluri româneşti în zilele noastre. Cum s-a ajuns la dispariţia unuia dintre cele mai cunoscute branduri ale Bucureştiului şi ce i-a luat acum locul

    Sigla IntercontineNtal a reapărut în peisajul bucureştean, însă începând de la 1 ianuarie 2023 stă pe clădirea de lângă Ateneul Român şi nu pe hotelul din Piaţa Universităţii, acolo unde a tronat mai bine de 50 de ani. Totuşi, în conştiinţa populară, Intercontinental sau Inter este identificat cu clădirea de la kilometrul zero, fiind, dincolo de un hotel, un simbol al Bucureştiului. Cu noile schimbări din piaţă, în cât timp se pierde un simbol?

    Ne vedem la Intercontinental”, „ne întâlnim în faţă la Inter” – acestea sunt doar câteva dintre propoziţiile folosite de bucureşteni, şi nu doar, atunci când îşi dau întâlnire în jurul clădirii care astăzi poartă numele de Grand Hotel Bucharest. Cu o siglă a noului brand pusă parcă prea târziu, după ce marca care a tronat asupra Pieţei Universităţii timp de 50 de ani a fost dată jos, clădirea de la kilometrul zero pare încă să nu aibă o identitate clară. „Pentru mine Intercontinental este hotelul de lângă Teatrul Naţional”, spune Denisa, 24 ani, care s-a născut şi a crescut în Bucureşti, iar pentru ea Intercontinentalul este mai mult un simbol. „Nu ştiu de ce şi-au schimbat numele, dar eu tot Intercontinental îl voi numi”, mai spune ea.

    Pentru Denisa, cât şi pentru alţi locuitori sau turişti familiarizaţi cu Capitala, Intercontinentalul va rămâne clădirea hotelului din Piaţa Universităţii, chiar dacă emblema a fost dată jos încă de la începutul anului 2022. Mulţi dintre cei care au trecut în acest an prin Piaţa Universităţii nici nu au observat schimbarea denumirii şi montarea literelor care formează numele Grand Hotel Bucharest, noua identitate a hotelului. Nu din ignoranţă, ci mai mult din imposibilitatea de a asocia acea clădire cu altceva decât numele Intercontinental. Grand Hotel Bucharest, noul nume al hotelului, nu este în sine încă un brand. În afară de jucătorii din piaţă, care ştiu de noua identitate, în conştiinţa populară hotelul din centrul Bucureştiului va rămâne pentru mult timp Intercontinental.

    O nouă identitate

    Compania care administrează hotelul a încheiat la finalul anului 2021 colaborarea cu IHG Hotel & Resorts, proprietarul mărcii Intercontinental, după o prezenţă de mai bine de 50 de ani. Ultimul contract încheiat între cele două părţi a fost în 2006, când compania care administrează hotelul şi lanţul ce deţine brandul internaţional au făcut trecerea de la contractul de tip franciză la un contract de management. La acea vreme, sursele din piaţă spuneau că lanţul internaţional şi-ar fi dorit prelungirea contractului, însă reprezentanţii grupului hotelier nu s-au înţeles cu proprietarul hotelului privind procesul de renovare.

    Clădirea are nevoie de ample lucrări de renovare, care au fost anunţate încă de la începutul anului trecut, însă acţiuni concrete în acest sens nu au fost luate. Proprietarul companiei care administrează hotelul este Alexander Bogdan Adamescu, un controversat om de afaceri pe numele căruia s-a emis un mandat european de arestare, el locuind în prezent în Marea Britanie. IHG Hotel & Resorts, proprietarul mărcii Intercontinental, a scris istorie în România, fiind primul brand internaţional care a intrat pe piaţa locală.

    Totodată, hotelul din Piaţa Universităţii a fost primul hotel de cinci stele construit în România, acesta având 22 de etaje şi o înălţime de aproape 90 de metri. Lucrările de construcţie la acest hotel au început în 1967, după un proiect al arhitecţilor Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Belea, arhitect care s-a ocupat şi de renovarea Teatrului Naţional, clădire ridicată în aceeaşi perioadă cu Intercontinentalul. Hotelul din Piaţa Universităţii a fost inaugurat în 1971, după o investiţie de 6 milioane de dolari. În prezent, hotelul Grand Hotel Bucharest operează 257 de camere şi apartamente, un Club Lounge la etajul 21, un centru spa cu piscină interioară la etajul 22, două restaurante şi peste 1.500 de metri pătraţi de spaţii pentru conferinţe. Schimbarea nu a fost doar la nivelul numelui hotelului, ci şi la nivelul companiei, care până în 2022 se numea Compania Hotelieră Intercontinental România, astăzi firma numindu-se Grand Hotel Bucharest.

    În prezent, hotelul Grand Hotel Bucharest operează 257 de camere şi apartamente, un Club Lounge la etajul 21, un centru spa cu piscină interioară la etajul 22, două restaurante şi peste 1.500 de metri pătraţi de spaţii pentru conferinţe.

    În cât timp dispare un simbol?

    „Intercontinental avea o identitate cu sau fără marca grupului internaţional. De când a fost construit, locaţia, facilităţile, modul în care lumea îl privea, fiind în general o destinaţie de business cu clienţi externi, normal că a rămas în conştiinţa noastră ca fiind un hotel de lux şi un simbol al Bucureştiului”, spune Cris Micuţ, consultant în ospitalitate. Simbolul ar putea să dispară în ani, chiar şi peste câteva generaţii, având în vedere că timp de 50 de ani, Intercontinentalul a tronat deasupra Pieţei Universităţii. „S-a întârziat chiar şi punerea noului nume, dar odată cu Athenee Palace Intercontinental, o să dispară treptat din conştiinţa oamenilor. Când e vorba de a lucra cu mintea oamenilor, cred că este şi o chestie de generaţii pentru că în continuare va fi identificată clădirea din Piaţa Universităţii cu Intercontinental”, mai spune el. Cris Micuţ este de părere că un al doilea pas pentru a recunoaşte locul ca altceva decât Intercontinental este punerea unui brand la fel de puternic precum Intercontinental pe clădire. „Amplasarea clădirii este foarte bună. E o locaţie care are potenţialul să atragă nume mari ale grupurilor hoteliere internaţionale. E o clădire reprezentativă pentru Bucureşti şi îşi va găsi iar o poziţionare în piaţă”, precizează el.

    Nume vechi, clădire nouă

    Intercontinental, după un an de absenţă, a revenit în România de la 1 ianuarie 2023, însă de această dată pe clădirea hotelului Athénée Palace. Intercontinental Athénée Palace Bucharest devine astfel singurul hotel din România operat sub brandul Intercontinental, după ce mai bine de 50 de ani acest brand a stat pe clădirea emblemă a Pieţei Universităţii. Athénée Palace are o istorie de 108 ani şi este unul dintre simbolurile istorice şi arhitecturale ale Bucureştiului. Mai bine de 15 ani, hotelul a fost afiliat lanţului Hilton. Demersul de a trece hotelul Athénée Palace sub un nou brand a început încă din 2021, existând interes din partea mai multor operatori internaţionali pentru operarea hotelului. Negocierile au durat circa şase luni, iar câştigătorul a fost IHG Hotels & Resorts, cu care Copos a încheiat un contract de management. Athénée Palace a trecut printr-un proces de modernizare început în 2020, fiind împărţit în două faze, iar investiţia a depăşit 40 de milioane de euro. Prima fază a renovării a presupus modernizarea a 132 camere din aripa nouă, iar cea de-a doua fază a presupus renovarea faţadei clădirii şi a 151 camere din aripa veche, construită în 1914. ANA Hotels şi IHG Hotels & Resorts aveau deja o istorie de colaborare încă din 1998, având în vedere că firma hotelieră locală deţine hotelul Crowne Plaza, brand din portofoliul IHG. Noul contract de management dintre ANA Hotels şi IHG Hotels & Resorts, cel pentru hotelul Athénée Palace, se va derula pe o perioadă de 20 de ani. Probabil următorii 20 de ani vor fi suficienţi pentru ca oamenii să se obişnuiască cu noul Intercontinental, însă alte exemple de schimbări ale numelor deja consacrate arată că oamenii nu renunţă aşa uşor la ceva ce ştiau de foarte mult timp. Parcul Herăstrău are denumirea oficială Parcul Regele Mihai I, însă puţine persoane ştiu de acest lucru şi mai puţini oameni folosesc această denumire atunci când se referă la parcul din nordul Bucureştiului.  

    Lucrările de construcţie la hotelul din Piaţa Universităţii au început în 1967, după un proiect al arhitecţilor Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Belea, arhitect care s-a ocupat şi de renovarea Teatrului Naţional, clădire ridicată în aceeaşi perioadă cu Intercontinentalul.

  • A început o afacere la doar 20 de ani, cu un credit, iar acum are două businessuri şi peste 15 ani de activitate în domeniu

    Mădălina Elena Balaiban, Hello Holidays: Motorul meu este dorinţa de a arăta că se poate reuşi ca femeie într-un domeniu considerat al bărbaţilor

    Volum de vânzări (2021, grupul de firme Hello Brands): 5,5 mil. euro 

    Număr de angajaţi: 38 în permanenţă şi 55 în sezonî

    CARTE DE VIZITĂ

    • Fondator şi manager general al agenţiei de turism Hello Holidays şi al Hello Holidays Transport, Mădălina Balaiban este antreprenor în turism de la vârsta de 20 de ani;

    • A înfiinţat agenţia de turism Hello Holidays în urmă cu 15 ani, iar firma de transport a fost înfiinţată în anul 2011;

    • A urmat Universitatea Româno-Americană Bucureşti, Facultatea „Economia Turismului Intern şi Internaţional”, fiind licenţiată în economia turismului intern şi internaţional, administrare şi operaţiuni, administrarea afacerilor (2005-2008);

    • A absolvit şi un master în economie şi afaceri în industria ospitalităţii (2008-2010).

    Motorul meu este dorinţa de a arăta că se poate reuşi ca femeie într-un domeniu considerat al bărbaţilor. Nu poţi reuşi fără o echipă pe care să te bazezi. În cazul nostru, echipele au fost formate în timp şi reprezintă o forţă în a performa în strategia pe care o urmăm pentru a oferi clienţilor noştri vacanţe aşa cum îşi doresc.


     

  • Cât de departe au ajuns pretenţiile turiştilor bogaţi în cele mai exclusiviste staţiuni de schi ale lumii

    Vacanţele la schi au fost întotdeauna apreciate de cei superbogaţi, însă de-a lungul timpului pretenţiile s-au mai schimbat. Dacă în anii optzeci, de exemplu, o astfel de vacanţă de lux presupunea o cabană, o zi de schi cu elicopterul şi şampanie la discreţie, în prezent clienţi cer mult mai mult, scrie The Telegraph, şi se aşteaptă să le fie îndeplinite toate capriciile.

    Încă de dinainte de sosirea la destinaţia aleasă, se ia legătura cu responsabilul cabanei la care se cazează clienţii superbogaţi, pentru a-i comunica acestuia preferinţele. Uneori, oaspeţii găsesc până şi fotografii de familie înrămate pe noptiere dacă doresc şi nu este deloc neobişnuit ca până ajung la destinaţie, unitatea de cazare să le găsească deja băuturile preferate, mese la restaurant, maseuri şi instructori de yoga sau ghizi pentru excursiile cu elicopterul la schi.

    Ei se aşteaptă să le fie organizat fiecare moment al vacanţei, să fie cineva care să se ocupe până şi de desfăcutul şi făcutul bagajelor şi care să le pună schiurile pe zăpadă când pleacă la o tură de schi. În unele locuri sunt preluaţi cu maşini de teren de la aeroportul unde i-a lăsat avionul închiriat sau proprietate personală şi duşi într-o cabană cu ferestre antiglonţ, spa cu pereţi din sare de Himalaya, camere în care perdelele de la duş sunt confecţionate din cristale Swarovski şi unde, eventual, primesc cadou cosmetice de lux şi haine de schi. În unele cazuri se poate merge la picnic cu elicopterul, oaspeţii făcând întâi o plimbare ca să admire peisajul de sus, după care participă la o masă pe zăpadă, de unde nu lipsesc şampania şi caviarul. 

  • Simona Constantinescu, ANA Hotels: Adaptarea este cheia supravieţuirii şi succesului unei afaceri, mai ales când vorbim despre industria ospitalităţii

    Număr de angajaţi (mediu, 2020): 482*

    *Potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice

    CARTE DE VIZITĂ

    • Simona Constantinescu gestionează hotelurile Athénée Palace Hilton şi Crowne Plaza din Capitală, trei unităţi în Poiana Braşov şi un hotel de lux în Eforie Nord;

    • Ea a activat în sectorul bancar (şefă a diviziei pentru piaţa de capital a Băncii Turco – Române; preşedinte şi CEO al BCR Securities din cadrul BCR), în sectorul pieţei de capital (Vanguard Securities, SSIF Intervam SA), în consultanţă financiară (KPMG), şi are, de asemenea, experienţă relevantă în domeniul industrial şi în cel al medierii instituţionale;

    • A absolvit Facultatea de Finanţe-Bănci (în limba engleză) din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti şi are un Executive MBA certificat de Universitatea Washington din Seattle în cadrul programului ASEBUSS.

  • Care sunt motivele pentru care România este cunoscută în alte ţări. Cum ar trebui promovate frumuseţile ţării noastre pentru a profita mai mulţi oameni de ceea ce pot găsi aici

    Crearea atât a unui brand de ţară, cât şi a brandului unui oraş sau a unui anumit loc poate fi rezultatul unei colaborări strânse între mediul public şi cel privat, neluând în calcul exclusiv sectorul turistic. Brandul de ţară este cel care are puterea de a atrage nu doar turişti, dar şi investiţii, resursă umană, studenţi, având un impact şi asupra exporturilor şi diplomaţiei. Cum stă România la acest capitol?

    Brandul unei destinaţii este un termen folosit des incorect. Eu prefer branding de oraş sau branding de ţară pentru că brandingul unei destinaţii implică faptul că brandul este responsabilitatea sectorului de turism şi a organizaţiilor de promovare a turismului, ceea ce e o greşeală. Brandul este mult mai mare decât turismul, pentru că are impact asupra atragerii de investiţii, de resursă umană, de studenţi, asupra exporturilor şi a diplomaţiei.

    Cu alte cuvinte, managementul brandului înseamnă construirea notorietăţii unui nume şi a reputaţiei. În cazul locurilor, managementul brandului este o provocare strategică complexă, care implică jucători şi domenii multiple”, spune Robert Govers, preşedintele International Place Branding Association şi autor al cărţii „Comunităţi imaginative: oraşe, regiuni, naţiuni admirate”. În teorie, construirea brandului ar trebui realizată de către toate părţile care ar putea beneficia de notorietatea mai mare a unei ţări sau a unui loc, anume societatea civilă, mediul de business şi reprezentanţii diverselor instituţii.

    Robert Govers face o diferenţiere şi între brand şi promovare, cea din urmă făcându-se „dacă ai de vândut un produs către un anumit public, anumite produse turistice către anumite segmente de turişti; anumite oportunităţi de investiţii către anumiţi investitori.” Pe când brandul nu e despre vânzarea unui produs sau serviciu, ci de proiecte cu rost, investiţii şi iniţiative de politici publice, iar rolurile principale ar trebui jucate de autorităţi şi companii mari, care au o perspectivă mai clară de a pune în implementare astfel de acţiuni. În multe cazuri, povestea poate cântări mai mult decât produsul în sine atunci când vine vorba de un loc sau o ţară.

    Adesea, România este asociată în rândul percepţiei străinilor cu Dracula – povestea scriitorului irlandez Bram Stoker – sau Vlad Ţepeş. Aşadar, cum ar putea să se promoveze România ca fiind ţara lui Dracula, când singurul produs turistic asociat cu această imagine este Castelul Bran, unde, istoric, domnitorul român nici nu a ajuns? „Oamenii au vizitat Noua Zeelandă datorită asocierilor cu Frăţia Inelelor şi cu Hobbitul, deşi, în realitate, nu există nimic din film acolo, doar peisajul. Atunci când turismul va creşte, probabil va apărea şi parcul tematic, când va fi o oportunitate de business pentru investitori”, explică Govers.

     

    În căutarea brandului de ţară

    Pe de altă parte, teoria sună bine, însă e greu de pus în practică într-o ţară în care birocraţia îngroapă orice fel de promovare sau strategie care ar putea contribui la un număr mai mare de turişti, dar şi de investiţii. Este concluzia trasă de realizatorul britanic de televiziune Charlie Ottley, care a ales să se mute în România, unde a făcut o serie de filme documentare pentru promovarea turistică a ţării. De-a lungul anilor a avut contact cu mai mulţi reprezentanţi ai ministerelor de turism, însă concluzia la care a ajuns este că birocraţia şi lipsa de experienţă a celor care lucrează în cadrul ministerului sunt principalele motive pentru care România nu se poate mândri cu un brand de ţară sau cu o strategie de promovare. „Am încercat să lucrez cu numeroase foste ministere ale turismului şi problema este mereu aceeaşi. Ei văd şi identifică nevoia, dar sunt supuşi birocraţiei şi nu au autonomie pentru a putea concura cu birourile de turism din alte ţări. Aud adesea acelaşi lucru – avem nevoie de mai multe sondaje, mai multe cercetări, o strategie mai clară, mai multe focus grupuri, mai multe think tank-uri. Ca şi cum ar fi  sondajele mai presus de părtiniri şi pot reprezenta un adevăr obiectiv. Statisticile pot fi manipulate şi datele pot fi prezentate în moduri înşelătoare în funcţie de agenda exponentului. Timpul trece şi alte ţări îşi cresc imaginea în timp ce România face foarte puţin”, spune Charlie Ottley.  Potrivit lui, România nu se poate baza pe principiul „acţionează şi nu cerceta”, o astfel de abordare a lucrurilor nefiind neapărat în beneficiul unei ţări care nici nu ştie de unde să pornească şi unde ar vrea să ajungă. Ca un contraexemplu, Slovenia, o ţară de aproape 12 ori mai mică decât România, lucrează la a atrage tot mai mulţi turişti, prin scoaterea în faţă a atuurilor sale, dar şi stabilirea clară a publicului ţintă. „Slovenia şi-ar dori să crească numărul de turişti români şi în 2023. Pe de o parte, vrem creşterea numărului de înnoptări pentru populaţia generală a pasagerilor şi turiştilor în tranzit din România. Pe de altă parte, dorim creşterea nişei cu servicii de turism de tip boutique şi gastronomie prin atragerea cât mai multor călători din cel mai înalt segment pentru a creşte suma de bani cheltuită per turist. Viziunea noastră este să plasăm Slovenia pe harta turistică ca destinaţie pentru experienţe verzi, active şi sănătoase de cinci stele”, explică Timotej Šooš, deputy head of mission la Ambasada Sloveniei. În timp ce România nu ştie exact cu ce ar putea ieşi în faţă, Charlie Ottley este de părere că ar trebui să fim mai atenţi la patrimoniul cultural, să îl conservăm cât mai bine, dar şi la protejarea naturii. „Trebuie să protejăm patrimoniul deoarece turismul cultural ar putea oferi un venit stabil comunităţilor rurale, dar nu şi dacă îşi pierd integritatea arhitecturală”, punctează el.

    Întâi un oraş, apoi întreaga ţară

    Atragerea tot mai multor turişti străini poate porni de la un caz particular – un singur oraş sau loc din România. Institutul pentru Oraşe Vizionare, un demers educativ care îşi propune să stimuleze ambiţia liderilor locali de a crea proiecte mari, cu impact major, vine în sprijinul administraţiilor pentru a-şi crea branduri de oraş puternice, bazate pe o legătură strategică între realităţile curente ale localităţii, potenţialul neexplorat, identitatea locuitorilor şi viziunea pe termen lung. Nici aici însă politica nu poate să lipsească. „Avem de echilibrat o mentalitate covârşitoare de reparare/peticeală sau rezolvare a problemelor curente, cu impact mai ales până la următoarele alegeri  cu o mentalitate vizionară, pe termen lung (minimum 10-15 ani), bazată pe dezvoltarea potenţialului comunităţii şi a diferenţiatorilor ei.  Statistic, liderii locali sunt realeşi pentru 3-4 mandate. Comparativ cu liderii centrali, care stau în administraţie maximum câţiva ani, liderii locali pot să îşi propună proiecte ambiţioase, care se pot desfăşura pe 2-3 mandate, pe lângă rezolvarea problemelor curente”, spune Felix Tătaru, preşedintele Institutului pentru Oraşe Vizionare.  Iniţiativa privată vine în întâmpinarea administraţiilor locale prin a le propune un proces de branding de oraş. Un astfel de proces are la bază cercetări sociologice, analize de piaţă, evaluări ale destinaţiilor, prin care administraţiile publice şi instituţiile locale şi naţionale ajung să înţeleagă punctele forte şi punctele slabe ale oraşelor şi comunităţilor pe care le administrează, să îşi mobilizeze comunităţile şi să îşi contureze direcţia de viitor, să construiască brandul de oraş/regiune şi să îl comunice pentru a-şi realiza potenţialul economic şi social maxim. Felix Tătaru este de părere că orice oraş are potenţial de dezvoltare, dacă îşi propune o viziune pe termen lung şi implică şi comunitatea locală în acest proces. „E important de spus că, deşi ne numim Institutul pentru Oraşe Vizionare, procesul pe care noi îl facilitam, acela de construcţie a unui brand solid de loc, cu impact asupra creşterii nivelului de trai al comunităţii, poate fi făcut de către orice localitate, de la oraşe mari până la comunităţi mici, cum sunt comunele sau oraşele mai mici. După cum spuneam, e esenţială ambiţia comună a locului, identificată împreună cu comunitatea”, menţionează el.

     

    Potenţialul din spatele crizei

    Odată cu pandemia, oraşele ţării se bat pentru a câştiga titlul de Destinaţia Anului, primit anul trecut de către Iaşi. Proiectul Destinaţia Anului a pornit în plină pandemie, când turismul s-a prăbuşit, iar singura ocazie a Ţării Făgăraşului de a ieşi în faţă a fost de a se promova ca atare. „Nu mai promova nimeni nicio destinaţie, astfel că puteam scoate în evidenţă Ţara Făgăraşului cu un buget mult mai mic decât am fi putut-o face în vremuri normale. Apoi, ne-am dat seama că în Ţara Făgăraşului era mai mare riscul să te întâlneşti cu ursul decât cu Covidul, că era o destinaţie nedescoperită, ideală într-o perioadă cu multe restricţii. Aşa că am luat decizia de a declara Ţara Făgăraşului Destinaţia Anului 2020 şi am organizat vizite cu bloggeri şi influenceri de turism pentru a marca acest lucru. Vizitele au fost un real succes. Bloggerii care au vizitat Ţara Făgăraşului au confirmat acest titlu, iar televiziunile au preluat informaţia cu rezultate excelente: într-un an în care turismul a scăzut cu 50% inclusiv în staţiunile montane, pensiunile din Destinaţia Anului 2020 au raportat cifre stabile sau chiar creşteri ale înnoptărilor, iar intenţia de vizitare a Ţării Făgăraşului a crescut cu 41%”, spune Mihai Bârsan, fondator al Destinaţiei Anului. Pornind din Ţara Făgăraşului, Mihai Bârsan a extins acestă competiţie la nivel naţional, dând ocazia oraşelor şi zonelor din România să câştige acest titlu, fie la categoria city-break, fie la categoria de localităţi turistice. În urma unui vot exprimat de peste 50.000 de oameni, Iaşiul a fost desemnat anul trecut destinaţia anului la categoria city-break, alături de Braşov şi Târgovişte. „Contribuie (turismul – n. red.) în mod esenţial la reputaţia unei zone mult dincolo de aspectul turistic. Cum se simte un vizitator, diversitatea şi calitatea serviciilor, cum este îngrijită destinaţia, cum se comportă oamenii locului – toate aceste aspecte spun ceva despre atractivitatea unui loc nu doar ca destinaţie turistică, dar şi ca destinaţie de investiţii, de locuit sau de studii, ca exportator de produse, de servicii şi de cultură”, mai spune Mihai Bârsan. Iaşiul este exemplul de oraş care s-ar putea număra primele localităţi care şi-au construit un brand de oraş. Fiind cunoscut ca un oraş al tinerilor, unde festivalurile culturale sunt deja o obişnuinţă, Iaşiul a reuşit să îşi crească numărul de vizitatori. Cheia succesului? Colaborarea dintre public şi privat, spun reprezentanţi din domeniu. „Interesant şi de bun augur este că în acest moment autorităţile locale, asociaţiile civice şi operatorii privaţi au găsit mai multe oportunităţi de a colabora şi de a lucra împreună. Din punctul meu de vedere, acesta a fost secretul succesului – felul în care oamenii, organizaţiile, comunitatea s-au unit pentru un scop comun şi fiecare a făcut ce a ştiut mai bine, pe domeniul lui, pentru a primi din exterior validarea unei valori de care erau conştienţi”, spune Anca Zota, coordonator al Centrului de Informare Turistică Iaşi.

    Anul trecut, 1,4 milioane de turişti străini au ajuns în România în perioada ianuarie – noiembrie, conform ultimelor date ale Institutului Naţional de Statistică. În 2019, circa 2,7 milioane de străini şi-au rezervat cel puţin o noapte în unităţile de cazare locale. Mai mult, anul trecut au ajuns cu 2 milioane de turişti, atât români, cât şi străini, mai puţin decât în 2019. Şi în pandemie, dar şi înainte de criza sanitară, România s-a bazat pe turismul domestic, neatrăgând un număr mare de turişti străini, procentul oaspeţilor români fiind de peste 75% în anii fără evenimente speciale în sectorul turistic.   ■

     

    „Brandul este mult mai mare decât turismul, pentru că are impact asupra atragerii de investiţii, de resursă umană, de studenţi, asupra exporturilor şi a diplomaţiei.”

    Robert Govers, preşedintele International Place Branding Association

     

    „Avem de echilibrat o mentalitate covârşitoare de reparare/peticeală sau rezolvare a problemelor curente, cu impact mai ales până la următoarele alegeri  cu o mentalitate vizionară, pe termen lung.”

    Felix Tătaru, preşedintele Institutului pentru Oraşe Vizionare

     

    „Slovenia şi-ar dori să crească numărul de turişti români şi în 2023. Pe de o parte, vrem creşterea numărului de înnoptări pentru populaţia generală a pasagerilor şi turiştilor în tranzit din România. Pe de altă parte, dorim creşterea nişei cu servicii de turism de tip boutique şi gastronomie.”

    Timotej Šooš, deputy head of mission la Ambasada Sloveniei

     

    „În acest moment, autorităţile locale, asociaţiile civice şi operatorii privaţi au găsit mai multe oportunităţi de a colabora şi de a lucra împreună.”

    Anca Zota, coordonator al Centrului de Informare Turistică Iaşi

     

    „Reprezentanţii ministerului turismului văd şi identifică nevoia, dar sunt supuşi birocraţiei şi nu au autonomie pentru a putea concura cu birourile de turism din alte ţări.”

    Charlie Ottley, realizator de televiziune britanic

     

    „Turismul contribuie în mod esenţial la reputaţia unei zone mult dincolo de aspectul turistic. Cum se simte un vizitator, diversitatea şi calitatea serviciilor, cum este îngrijită destinaţia, cum se comportă oamenii locului”

    Mihai Bârsan, fondator Destinaţia Anului

  • 100 Cei mai admiraţi CEO din România – 059. Simona Constantinescu, CEO, Ana Hotels

    #dinbankinginturism #liderinospitalitate #adaptareacheiasuccesului

    Simona Constantinescu gestionează cel mai mare jucător de pe piaţa hotelieră locală, format din hotelurile Athénée Palace Hilton şi Crowne Plaza din Capitală, trei unităţi în Poiana Braşov şi un hotel de lux în Eforie Nord. Este de părere că adaptarea este cheia supravieţuirii şi succesului unei afaceri, mai ales când vorbim despre industria ospitalităţii. Anterior, ea a activat în sectorul bancar (a fost şef al diviziei pentru piaţa de capital a Băncii Turco – Române; preşedinte şi CEO al BCR Securities din cadrul BCR), în sectorul pieţei de capital (Vanguard Securities, SSIF Intervam SA), în consultanţă financiară (KPMG), şi are, de asemenea, experienţă relevantă în domeniul industrial  şi în cel al medierii instituţionale.

     


     

  • Cristina Săvuică, Lugera – The People Republic: De foarte multe ori, vorbind despre job, despre succes, dar mai ales despre insucces, replica: «da, dar…» e la ordinea zilei. Oamenii foarte rar vorbesc în soluţii şi îşi asumă responsabilităţi. De obicei, vorbesc în probleme şi găsesc scuze

    Cifră de afaceri (2020): 352 mil. lei*

    *Potrivit ZF

    • Cristina Săvuică lucrează de peste două decenii la Lugera, unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa de recrutare şi consultanţă în resurse umane din România, iar din 2004 este şi partener în cadrul companiei;

    • Ocazia de a lucra în domeniul resurselor umane, în cadrul departamentului de vânzări al unui ziar local în limba engleză, a venit pe vremea când locuia în Bratislava, după ce l-a cunoscut pe directorul Lugera & Makler din Slovacia, care i-a propus să deschidă o companie şi în România;

    • Faptul că nu avea nici studii de specialitate (a terminat ASE) şi nici experienţă în domeniul resurselor umane a împiedicat-o să fie partener de la început, aşa că prima funcţie pe care a avut-o în cadrul companiei a fost de country manager.

    De foarte multe ori, vorbind despre job, despre succes, dar mai ales despre insucces, replica: «da, dar…» e la ordinea zilei. Oamenii foarte rar vorbesc în soluţii şi îşi asumă responsabilităţi. De obicei, vorbesc în probleme şi găsesc scuze.