BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Cine este spaniolul care deţine una dintre cele mai mari agenţii de turism din România

    100 Cei mai admiraţi CEO din România – 37. Javier Garcia del Valle, CEO, Happy Tour Group: O trăsătură esenţială pentru un lider este perseverenţa

    Primul vis al executivului a fost să îşi construiască o carieră în aviaţia militară. A studiat însă economia, dar pentru că nu i-a plăcut sufi­cient, a renunţatla cur­suri şi s-a înscris la o altă facultate, specializându-se pe managementul ospitalităţii. Are o experienţă internaţională de peste trei decenii în industria turismului, în poziţii de top management, formată pe pieţe din SUA, Europa şi China.

    Din 2008 face parte din echipa Happy Tour, companie al cărei proprietar a devenit în urmă cu doi ani. În business, Javier Garcia del Valle consideră că o trăsătură esenţială pentru un lider este perseverenţa, iar tinerilor aflaţi la începutul carierei le recomandă să fie cu ochii în patru, să se trezească dacă vor să-şi vadă visul cu ochii, citându-l aici pe M.J. Powell, dar şi ca atunci când vor să facă un lucru, să-l privească din toate unghiurile. Este pasionat de sport, în special golf şi motociclism, iar una dintre activităţile sale preferate este să străbată Transfăgărăşanul şi Transalpina pe motocicletă.


     

  • Monica Ion, fondatoare şi proprietar, Inspired Life: „Minimalismul, conectarea şi explorarea sunt regulile obligatorii în afaceri şi în hobby”

    Călătoriile nu sunt doar un hobby, ci un mod de viaţă pentru Monica Ion, care este o antreprenoare neobişnuită. Lucrează din orice parte a planetei, având peste 500 de clienţi antreprenori de pe trei continente, doar în ultimii patru ani. Firma pe care a fondat-o în 2021, Inspired Life, a ajuns la o cifră de afaceri de 1,5 milioane de euro în 2023 şi o echipă formată din 20 de membri. Businessul său a fost dezvoltat în sfera serviciilor de programe transformaţionale de mindset, iar în ultimul an şi jumătate, spune antreprenoarea, a implementat sistem de management delegativ al lui Alain Cardon, „un sistemul de conducere bazat pe o echipă de management şi am delegat foarte mult din activităţile de grup pe care le-am făcut ca să putem să creştem exponenţial şi ajungem la mai mulţi oameni”.

    Antreprenoarea a plecat din România în 2017, a locuit doi ani şi jumătate în sudul Spaniei, trei ani la Londra, iar în 2022 a pornit într-o călătorie în jurul lumii – ceea ce înseamnă, practic, că locuieşte anumite perioade de timp în diverse locuri. Până acum a bifat Miami, Caraibe, Republica Dominicană, Ibiza, Dubai, apoi SUA. „Ne-am întors (ea şi soţul său – n.red.) în SUA, în Austin, ca să trăim visul american şi am participat la un eveniment de networking pentru antreprenori la Cabo, în Mexic. Am ajuns şi în Colorado pentru un curs despre bani şi prosperitate financiară”. Aventura a continuat apoi; când a răspuns la întrebările BUSINESS Magazin era pe un vas de croazieră în Antarctica.

     

    Ce hobby aveţi şi cât timp îi dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Pot să spun că e un hobby, dar mai mult un stil de viaţă: călătoriile. De mică mi-am dorit să călătoresc, din dorinţa profundă de a descoperi locuri şi lucruri necunoscute.

    Tata obişnuia să se uite absorbit la emisiunea Teleenciclopedia şi mai apoi la filme documentare. Cred că de acolo a venit dorinţa mea de explorare. De mică, mă vedeam în America lui Winnetou sau în Africa lui Indiana Jones.

    O parte din mine a ştiut intotdeauna că voi pleca din România, dar nu mi-am imaginat că voi ajunge chiar la capătul lumii în Ushuaia sau chiar în Antarctica. Mai mult, nu mi-am imaginat că acest fel de a trăi va fi un stil de viaţă.

    După ce s-a născut fiica mea Elena, şi a devenit mai uşor să călătorim, aproape fiecare final de săptămână îl petreceam în afara Clujului. Uneori îi luam şi pe părinţii mei, alteori pe sora mea, şi mergeam în locuri necunoscute, pe drumuri forestiere, doar din dorinţa de explorare şi descoperire.

    După ce Elena a devenit studentă la Londra, am decis că este timpul pentru călătoria noastră în jurul lumii. Iniţial, am planificat doi ani de călătorie în jurul lumii, apoi am prelungit cu încă un an. Iar acum, când scriu aceste rânduri, sunt conştientă de faptul că va fi foarte greu să ne stabilim şi să stăm într-un singur loc. Cel mai probabil vom avea două sau trei locuri între care ne vom împărţi timpul.

    „Ar fi trei reguli aplicabile în hobby şi în afaceri, pe care le consider importante şi care sunt foarte legate una de alta. Una este curiozitatea, dorinţa de a vedea ce este cu adevărat acolo, să înţelegi dincolo de ce se vede. A doua regulă este învăţarea continuă. Iar a treia regulă aplicabilă şi în hobby şi în afaceri este că TU îţi creezi propria ta realitate cu mintea ta.“

    Monica Ion, fondator şi proprietar, Inspired Life

    Ce corespondenţe există între acest hobby şi afaceri?

    A. Minimalismul – esenţa

    B. Explorarea

    C. Conectarea cu locul şi oamenii

    Văd trei corespondenţe foarte importante când vorbim despre călătorii, iar când vine vorba de o călătorie în jurul lumii, minimalismul este necesar. Adică să ai la tine exact ce îţi trebuie şi numai atât. Altfel îţi încarci existenţa cu foarte multe lucruri inutile, aşa că să ştii care sunt lucrurile esenţiale, este foarte important când vine vorba de călătorii.

    Acelaşi principiu îl aplic şi în lucrul cu clienţii, pentru că în sistemul pe care l-am creat, acţionez asupra cauzei cauzelor. În momentul în care lucrez cu un client, atât în procesele individuale, cât şi în procesele de grup pe care le-am creat, acţionez asupra cauzei cauzelor.

    Adică acţionez asupra acelui element din structura, din experienţele unei persoane şi asupra percepţiei, a acelor evenimente care aduc cea mai mare schimbare, raportat la obiectivul pe care persoana respectivă îl are. Pentru că mergem să lucrăm direct asupra cauzei cauzelor, tocmai asta determină rezultatele pe care le avem cu clienţii nostri.

    Această acţionare asupra cauzei cauzelor, o consider tot o modalitate de lucru minimalistă. Adică lucrăm folosind procese care ne duc la rezultate, prin faptul că scoatem cea mai mare rădăcină, cu cu care ies şi alte rădăcini mai mici.

    A doua corespondenţă între hobby şi afaceri, este pasiunea mea pentru explorare. Când vorbesc de explorare, mă refer la curiozitatea cu care privesc orice fel de lucru nou cu care mă întâlnesc, din dorinţa profundă de a înţelege cum funcţionează sistemul respectiv.

    Când merg într-o ţară nouă, identific fractalul după care funcţionează ţara respectivă din momentul în care cobor în aeroport, până ajung să văd ce fel de magazine sunt, cum sunt îmbrăcaţi oamenii şi locurile în care trăiesc. Şi aici, vorbim despre viaţa reală, nu despre staţiuni turistice care, sunt de fapt bule izolate în viaţa reală.

    La fel şi atunci când explorez o persoană şi vreau să înţeleg felul în care funcţionează ea, bazat pe percepţiile, convingerile, experienţele şi modelele pe care le-a avut, felul în care şi-a structurat relaţiile de acasă, în relaţie cu care s-a format şi fac asta prin a le prelua modelul respectiv sau prin a fi în opoziţie cu acesta.

    Şi dacă ar fi să mă leg de ce spuneam despre minimalism, de a acţiona asupra esenţei, şi explorarea, în fapt, se reduce la o structură interconectată de modalităţi de operare.

    Şi aici vorbim despre gânduri, emoţii şi comportamente, care toate sunt interconectate, iar dacă le înţelegi, e foarte uşor să schimbi un sistem. Vorbim aici despre felul în care funcţionează mintea umană, dar şi despre felul în care funcţionează o comunitate de exemplu, cu menţiunea că, pentru mine, în munca mea, focusul meu este pe individ.

    Al treilea punct în care există o corespondenţă între hobby şi afaceri este conectarea cu locul şi cu oamenii. Cred că unul din principiile muncii mele este că îmi iubesc în mod natural clienţii şi când spun asta, mă refer exact la a-l lua pe om aşa cum este şi a înţelege cum, în sistemul lui de percepţii, emoţii, acţiuni şi convingeri, el şi-a creat un sistem perfect echilibrat pentru felul în care este. Dacă aş judeca acest sistem, nu aş avea posibilitatea să îl înţeleg şi să îl susţin în transformarea sa.

    La fel este şi în relaţia cu locurile pe care le explorez. Mă duc într-un loc nou, în care nu cunosc nimic. Sigur că fac un pic de documentare asupra locului, să ştiu un minim de lucruri necesare înainte să mergem în locul respectiv, dar mă duc acolo fără să cunosc pe nimeni, fără să ştiu ceva anume despre locul acela. Când spun că fac un minim de documentare, mă refer la aspecte practice de zi cu zi cum ar fi de unde ne luăm pâinea, cum arată apartamentul pe care l-am închiriat, cât de aproape sau cât de departe sunt magazinele. Mă uit cu foarte mare curiozitate la felul în care sunt îmbrăcaţi oamenii, cum se poartă, obiceiurile lor, ce mănâncă, ce se găseşte în magazine, cât de multe sunt de un anumit fel, raportat la frecvenţa cu care ele se regăsesc în Europa, America de Sud sau America de Nord.

    De exemplu, în America de Sud, sunt extrem de multe magazine de dulciuri, cofetării, patiserii. Extrem de multe. Între două străzi, e imposibil să nu găseşti cel puţin unul, dacă nu două magazine de genul acesta. Însă de exemplu în Argentina nu sunt localuri pentru jocuri de noroc. Nu ştiu dacă sunt interzise, în schimb sunt destul de multe loterii, mult mai multe decât am văzut oriunde altundeva în lume.

    Şi atunci aceste lucruri îmi spun câte ceva despre felul în care funcţionează societatea de acolo şi mă conectez cu locul şi oamenii. Îmi cumpăr lucruri de la magazinele locale, exact aşa cum îşi cumpără locuitorii de acolo, mă duc la restaurante locale, nu mă duc doar în locuri superturistice, ca să pot înţelege cum e viaţa acolo. Stau într-un apartament dintr-un cartier în care locuiesc oameni în mod curent. Stăm în cartiere frumoase, dar nu mergem în bule de genul staţiunilor turistice sau hotelurilor de lux, pentru că atunci nu mă pot conecta cu locul şi oamenii. Îmi iau cafea de la cafenelele lor, iau produse de patiserie de la cofetăriile de la care cumpără şi localnicii. Cu cât mai simplu şi cu cât mai autentic locul, cu atât mai bine.

     

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    Da, cu certitudine. Primul beneficiu este că, de când am început noua mea meserie, de expert în remodelarea creierului, prin contextul pe care ni l-am creat, mi-am început munca online. Şi a fost un shift mare, pentru că până atunci, munca pe care o aveam era de la birou, iar momentul în care am plecat din ţară, a corespuns cu momentul în care am început şi munca mea de expert în remodelarea creierului şi a pornit din start online.

    Iar beneficiul major pentru afacere este faptul că există flexibilitatea mentală de a lucra de la distanţă. Asta înseamnă că şi colegii mei fac la fel, clienţii fac la fel şi cumva normalul nostru a fost de a lucra de la distanţă, obişnuindu-ne cu spaţiul de întâlnire în lumea virtuală. Şi asta e un mare ajutor pentru că, în felul acesta nu există limite.

    Un alt beneficiu important este legat de faptul că impactul pe care putem să-l avem este fără limită în timp şi spaţiu. Putem să lucrăm şi să comunicăm pe orice fus orar şi din orice loc din lumea acesta. În felul acesta, avem clienţi din toata lumea. De pe continentul nord – american şi sud-american, din Europa, Africa sau chiar din zone ale Asiei, însă nu am ajuns încă până în Asia îndepărtată.

     

    Ce beneficii are hobby-ul pentru dvs.?

    Găsesc câteva beneficii majore. Primul beneficiu este faptul că am plecat a ajutat-o pe Elena (fiinca sa – n.red.) să fie independentă, să se maturizeze şi să se descurce singură. Acesta este pentru mine un sentiment foarte împlinitor, pentru că ştiu că ea se descurcă.

    Al doilea beneficiu major pe care mi l-a adus hobby-ul de a călători este în relaţia de cuplu, pentru că am fost nevoiţi să trecem prin experienţe diferite, să ne adaptăm, ca atare suntem mai flexibili unul faţă de celălalt, pentru că de fiecare dată când mergem într-un loc nou, ne adaptăm locului respectiv, de la magazinele la care ne facem cumpărăturile, la cum ne organizăm în spaţiul pe care l-am închiriat, până la activităţile pe care le facem în locaţiile noi. Aşa că eu cred că faţă de multe alte cupluri avem o flexibilitate mai mare unul cu celălalt şi un grad mai mare de adaptare, atât în cuplu, cât şi la mediul extern, pentru că acesta este stilul nostru de viaţă.

    Al treilea beneficiu major este că businessul este mai independent în felul acesta.

    Am fost şi motivată şi nevoită să implementez un sistem de lucru bazat pe metodologia proceselor delegative, creată de Alain Cardon, în care să existe o echipă de management care să răspundă practic de bunul mers al businessului pentru ca businessul să fie independent de mine. Dacă e să fiu complet sinceră, este şi o parte de dorinţă de îmbunătăţire aici, pentru că încă mai sunt lucruri care sunt legate de mine şi pe care, în timp, doresc să le schimb. Al patrulea beneficiu major este că odată cu aceste experienţe, eu devin mai mult. Am spus mai devreme că unul dintre principiile cele mai importante cu care operez este lipsa de judecată şi să îi văd pe clienţi aşa cum sunt.

    E foarte diferit să te gândeşti la locul acesta în timp ce ai rădăcini într-un singur loc şi să te gândeşti la glob ca fiind teritoriul tău de acţiune. În schimb, când stai trei luni aici, trei luni acolo, pe diverse continente, vei vedea că tot ceea ce vezi în ceilalţi, ai şi tu în tine.

    Probabil că nu ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi să stai în cele mai frumoase locuri din Statele Unite şi să vezi că ai tot ce îţi trebuie ca să poţi să trăieşti, să supravieţuieşti şi să faci o treabă excelentă acolo. Până când nu ajungi acolo, este doar o ipoteză în mintea ta, dar odată ce ai aceste experienţe, capeţi această certitudine legată de capacitatea ta de a avea un impact global. Şi pentru că clienţii mei sunt în zona asta, simt că realmente pot să contribui la existenţa lor, prin faptul că avem aceste călătorii în jurul lumii ca stil de viaţă şi că, din start, văd în clienţii mei capacitatea lor de a avea impact global.

    Al cincilea beneficiu este că mă consider privilegiată. Consider că avem un stil de viaţă care, da, a fost o alegere, dar în acelaşi timp, din diverse motive nu toată lumea îl va alege şi nu tuturor li se potriveşte un astfel de stil de viaţă.

    Consider o binecuvântare extraordinară să pot să cunosc lumea în felul acesta şi unul din marile beneficii pe care le aduce acest stil de viaţă este că practic recunoştinţa în fiecare zi. Astăzi sunt pe unul dintre cele mai exclusiviste vase de croazieră din lume, unde nu ai acces aşa, pur şi simplu. Şi sunt recunoscătoare pentru asta.

    Monica Ion a absolvit facultatea de Sociologie la Universitatea Babes Bolyai, cu specializare în socio-psiho-pedagogie, iar apoi, a urmat un lung şir de formări.

    Dar mâine pot să stau într-un apartament în Buenos Aires, într-un cartier normal, în care locuiesc oameni de rând, iar când mă duc în magazine văd opţiunile pe care le aveam noi în România în timpul comunismului. Adică foarte puţine opţiuni sau produse pe care să le poţi cumpăra.

    Şi al şaselea beneficiu este că există o flexibilitate cultivată în aceste experienţe.

    În funcţie de ţările în care suntem, eu şi soţul meu, pur şi simplu nu avem nicio emoţie în a lua un taxi care este vai de capul lui şi mizerabil pe dinăuntru, pentru că e singura opţiune pe care o avem, şi a cobori din acel taxi şi a intra într-un hotel de cinci stele. Nu avem o teamă de a trăi oricare din aceste experienţe, fie ea plăcută sau mai puţin plăcută. Şi poate tocmai de asta un beneficiu major este că vorbesc cu oameni care trăiesc în locurile respective, le înţeleg mentalitatea şi prin asta cresc.

     

    Există reguli aplicabile în hobby şi în afaceri? Dacă da, care?

    Ar fi trei reguli aplicabile în hobby şi în afaceri, pe care le consider importante şi care sunt foarte legate una de alta.

    Una este curiozitatea, dorinţa de a vedea ce este cu adevărat acolo, să înţelegi dincolo de ce se vede. A doua regulă este învăţarea continuă şi cum spuneam, cele două sunt legate. Curiozitatea mai degrabă are legătură cu explorarea directă a lucrurilor, iar învăţarea, creşterea, are legătură cu a citi o carte, a urma un curs, a te dezvolta şi a lucra în profunzime cu tine. Practic, din fiecare experienţă pe care o avem, noi devenim mai mult, prin faptul că am experimentat, am învăţat, dar ne-am şi documentat asupra ţării respective ca să înţelegem sistemul după care funcţionează.

    Iar a treia regulă aplicabilă şi în hobby şi în afaceri este că TU îţi creezi propria ta realitate cu mintea ta. Mintea ta este singura care stabileşte limitele legat de ce este şi nu este posibil pentru tine. Când vine vorba de călătorii, a trebuit să îmi accesez partea aceea de metalitate, de gândire fără limite, ca să am această experienţă pe vasul pe care suntem acum în Antarctica, la nivelul persoanelor cu care suntem acum, şi aici vorbesc despre unii dintre cei mai importanţi şi bogaţi oameni de pe această planetă.

     

    Care sunt regulile obligatorii în hobby şi afaceri?

    Aici ar fi trei aspecte la care am făcut referire mai sus, unul dintre ele este minimalismul, esenţa. Adică să ştii care este acea cauză a cauzelor asupra căreia să acţionezi ca să poţi să obţii o schimbare şi să ai impact. Eu aleg minimalismul ca stil de viaţă şi îmi dau seama că nu este ceva ce se potriveşte tuturor. E doar o alegere, un stil de viaţă care acum corespunde felului în care vreau să îmi experimentez viaţa. S-ar putea ca peste 10 ani lucrurile să arate altfel, dar cred că de fiecare dată este esenţial să poţi să distingi între ce este cu adevărat important şi restul lucrurilor.

    Al doilea aspect este conectarea, atât cu oamenii din locurile pe care le vedem, cât şi cu clienţii noştri. Prima conectare este în esenţă cu tine însuţi. Iar această conectare este despre a înţelege cine eşti cu adevărat, la nivel profund, şi care sunt lucrurile care sunt aliniate cu tine. De aici, din această conectare cu tine insuţi, poţi să faci mai departe lucrurile în relaţie cu ceilalţi, insă prima dată e important să te conectezi cu tine. Şi când vorbesc despre conectarea cu alţii, aici includ atât oamenii, cât şi locurile în care eşti sau suntem, energia locului, înţelegerea sistemului respectiv şi conectarea cu natura. Şi al treilea aspect este explorarea, adică curiozitatea de a vedea ce este acolo, ce este frumos, ce este genial atât în locurile pe care le vedem, cât şi în oamenii cu care lucrăm, adică clienţii noştri. Acest lucru este foarte mult legat de adaptare, pentru că adaptarea înseamnă să poţi să iei informaţii din afară, să le procesezi şi să poţi să le integrezi în calea pe care mergi tu în mod natural, să le vezi că sunt pe calea ta. Şi la fel cum este explorarea care nu se termină niciodată, şi învăţarea este tot ca o formă de explorare. Învăţarea este foarte importantă pentru mine. Este foarte mult legată de curiozitatea explorării şi înţelegerii a ceea ce este în afară, iar acest lucru mă ajută să creez, să mă dezvolt atât prin experienţele în sine, cât şi prin a învăţa, a explora alte modalităţi de a fi. Dar poate că cea mai importantă regulă este că fiecare are dreptul la propriile lui experienţe şi are dreptul divin şi libertatea să facă lucrurile care îi aduc împlinire. Acest lucru e valabil şi în relaţii şi în afaceri şi în practicarea hobby-ului sau a stilului de viaţă ales.

     

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată? De ce?

    Când vine vorba de sport, am încercat tot felul de nebunii. Totuşi nu am încercat de exemplu bungee jumping şi nici săritul din avion cu paraşuta sau alte sporturi extreme, dar cu toate astea nu aş putea spune că nu o voi face vreodată.

    Însă când vine vorba de ce nu aş practica niciodată ar fi colecţionarea de lucruri, oricare ar fi ele. Poate aş colecţiona lucruri foarte mici şi scumpe, cum ar fi, de exemplu, pietrele preţioase. Lucruri pe care nu putem să le luăm cu noi, nu mă văd colecţionând. Pentru că nu se potriveşte cu stilul nostru de viaţă, nici cu cel minimalist, nici cu cel superadaptabil. Aşa că nu mă văd colecţionând lucruri cum ar fi timbre, cutii de bere, postere şi aşa mai departe. Nu mă văd colecţionând nici artă, pentru că nu se potriveşte cu stilul nostru de viaţă de acum, care este foarte flexibil, adaptabil şi light.   

    CARTE DE VIZITĂ MONICA ION

    • În cei peste 16 ani de antreprenoriat, a realizat peste 14.500 de ore de coaching 1 la 1, cu mai multe de 1.850 de clienţi

    • 12 programe de grup cu peste 40.000 de ore acumulate pe lucrul cu clienţii

    • A lucrat cu peste 500 antreprenori de pe trei continente, doar în ultimii 4 ani

    • Are şapte certificări internaţionale

    • 2021 – prezent fondatoare şi owner la Inspired Life

    • 2016 – 2021 Expert în remodelarea creierului

    • 1999 – 2016 fondatoare şi partener la o companie de recrutare de personal

     

    PREFERINŢE:

    CUVÂNT: Explorare şi conectare

    CARTE: Micul prinţ

    TIP DE VACANŢĂ: În natură

    DESTINAŢIE DE VACANŢĂ: Ushuaia

  • Cum pot deveni clădirile fantomă, dar pline de istorie din Bucureşti, adevărate mine de aur pentru investitori şi chiar şi pentru dezvoltarea Capitalei

    Hotel Cişmigiu a fost o alegere preferată în 2023 atât pentru turiştii de afaceri, cât şi pentru cei de agrement, fiind apreciat în special de turiştii străini, care vin aici mai ales pentru istoria locului. Cu provocări precum creşterea costurilor operaţionale, adaptarea a fost însă esenţială pentru menţinerea profitabilităţii şi pentru acest brand simbol al Bucureştiului.

     

    Este un efort greoi şi investiţiile sunt într-adevăr mari, dar eu cred că vor fi din ce în ce mai multe. Cred că oamenii de business vor înţelege avantajele şi profitabilitatea în timp pe care o pot avea. În genul acesta de proiecte, câştigurile nu apar de azi pe mâine. Într-adevăr, investiţiile sunt mari, dar sunt proiecte care trebuie privite în pe un timp foarte lung ca investiţie şi sunt într-adevăr profitabile. Şi eu cred că se vor apărea din ce în ce mai multe astfel de investiţii în Bucureşti şi îmi doresc să se întâmple acest lucru. Există clădiri superbe care aşteaptă să fie reînviate, iar dacă toate acestea se vor întâmpla, vom avea şi noi o creştere a turismului, avem potenţialul să devenim şi noi un punct de atracţie pentru cei care doresc să-şi petreacă un city break în Bucureşti sau o vacanţă aici”, a descris Mirela Cojocaru, directorul general al Hotelului Cişmigiu, potenţialul de investiţii în clădiri simbol ale Capitalei, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

    În cadrul interviului, Cojocaru a subliniat că anul 2023 a fost cel mai bun an pentru Hotelul Cişmigiu, depăşindu-se nivelurile de performanţă din 2019. Gradul de ocupare a atins nivelul de 78%, iar veniturile din cazare şi centrul de conferinţă au ajuns la 1,9 milioane de euro. „Anul 2023 a fost pentru noi cel mai bun an. Am depăşit anul 2019, care înregistrase cele mai bune rezultate. Ne-a ajutat în primul rând traficul de turişti pe România şi de la nivel internaţional, care au fost mari, dar în acelaşi timp ne-a ajutat şi proprietatea. Ne-a ajutat poziţia, ne-au ajutat serviciile pe care le oferim”, a spus Mirela Cojocaru. Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală, care sunt foarte apreciate de turişti, în mod special turiştii străini. Unul dintre aspectele care au contribuit la aceste rezultate a fost atragerea turiştilor străini, în special cei de afaceri, care au apreciat poziţia centrală şi serviciile oferite de hotel. Totodată, există o creştere semnificativă a turiştilor de agrement care au venit să se bucure de centrul istoric al Bucureştiului, contribuind la umplerea capacităţii hotelului în zilele de weekend.

    112 euro/noapte, media preţului unei nopţi de cazare la Hotel Cişmigiu în anul 2023

    Peste 80% dintre turiştii care se cazează acolo sunt turişti străini. „În general sunt oameni de business, care au nevoie de o locaţie centrală, care să le faciliteze accesul la întâlnirile de business pe care le au aici. Dar în anul 2023, comparativ cu anii de dinainte de pandemie, am observat şi o creştere a numărului de turişti care vin în Bucureşti pentru a-şi petrece timpul liber şi nu pentru proiectele de business pe care le au aici. Evident, cel mai mare număr de turişti din această zonă sunt turiştii din Israel, care sunt  cunoscuţi ca turişti care preferă hotelurile din centrul Bucureştiului şi preferă să călătorească în Bucureşti pentru divertisment.” Cu toate acestea, Cojocaru a evidenţiat şi provocările cu care s-au confruntat, cum ar fi creşterea costurilor operaţionale cu aproximativ 20%, iar adaptarea la aceste schimbări a fost un aspect cheie pentru menţinerea profitabilităţii. În ceea ce priveşte perspectivele pentru anul 2024, a menţionat că se aşteaptă la o creştere mai mică din cauza scăderii traficului internaţional de turişti, dar îşi propun să menţină şi să îmbunătăţească performanţele din anul precedent. Referindu-se la viitor, se explorează planuri pentru renovarea hotelului, păstrând în acelaşi timp importanţa istorică a clădirii, aceasta fiind o atracţie pentru turişti.

    Hotelul Cişmigiu este deţinut de spaniolii de la Hercesa. Ei au achiziţionat clădirea în 2004 şi hotelul a fost deschis în 2012: „S-a lucrat foarte mult, investiţia a fost mare, clădirea a fost reconsolidată integral pentru că nu nu mai putea fi salvată. A fost păstrată faţada istorică şi practic este la bază o clădire nouă şi foarte solidă”.

    În următoarea perioadă şi-au propus să înceapă un nou plan de investiţii: „Analizăm să ajungem la varianta finală a acestui plan. Intenţionăm să facem o renovare în hotel.”  

    Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală.

    Carte de vizită Mirela Cojocaru, director general, Hotel Cişmigiu

    1. A acumulat peste 18 ani de experienţă în industria ospitalităţii şi management în Bucureşti;

    2. A evoluat în cadrul Hotelului Cişmigiu timp de 8 ani şi 3 luni, îndeplinind roluri de la Sales & Marketing Manager la Hotel Director;

    3. A ocupat poziţii de conducere la RIN Hotels timp de 6 ani şi 1 lună, concentrându-se pe managementul achiziţiilor publice;

    4. A studiat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu un masterat în Dezvoltare şi Promovare Turistică şi o licenţă în Geografie şi Geologie;

    5. Are expertiză în vânzări, marketing şi management operaţional, cu o atenţie deosebită la inovare şi adaptabilitate într-o industrie în schimbare constantă.

    Sursa: LinkedIn

     

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul ZF Real Estate by Storia.ro:

     

    Cum a fost anul 2023 pentru industria turismului?

    Anul 2023 a fost foarte dificil, în mod special în gestionarea cheltuielilor, deşi am înregistrat venituri mai mari ca în 2019. Cheltuielile au fost la fel de mari. Majoritatea proprietăţilor nu au reuşit să atingă profitul din 2019, noi am reuşit să-l depăşim puţin. Aceasta a fost marea provocare pentru întreaga industrie, să putem gestiona toate creşterile de preţuri care au început spre finalul anului trecut (2022) şi au continuat anul acesta (2023). De la serviciile principale până la soluţiile de curăţenie – toate s-au scumpit în medie cu undeva la 20%. Dar pandemia a venit şi ea cu un lucru bun – ne-a învăţat să ne uităm mai bine la cheltuieli, să ne reorganizăm modul de lucru şi procedurile de lucru astfel încât să putem opera hotelul cu cheltuieli mult mai bine gestionate. Iar aceste lecţii ne-au prins bine.

    Ce înseamnă să păstrezi un astfel de nume simbol pentru industria hotelieră a Capitalei?

    Este un avantaj din punctul meu de vedere, este şi o mândrie şi o onoare să fiu responsabilă de gestionarea unei astfel de clădiri cu o istorie impresionantă şi faptul că avem peste 80% dintre turişti, turişti străini. Istoria clădirii este importantă pentru ei – ei au această cultură şi apreciază foarte mult genul acesta în momentul în care îşi caută cazare pentru sejurul din Bucureşti.

    Cum va fi anul 2024 pentru industrie?

    Din toate informaţiile pe care le am şi analizele pe care le-am făcut, se pare că va fi o scădere la nivel de trafic de turişti la nivel mondial, nu doar în România, ceea ce înseamnă că nu suntem foarte optimişti că putem depăşi cu mult cifra de afaceri înregistrată anul acesta. Creşterea va exista, dar va fi destul de de mică. Ne dorim să păstrăm şi poate doar un pic să depăşim cifra de anul acesta, pentru că nu cred că vom mai avea acelaşi trafic de turişti pe care l-am avut în 2022 şi 2023.

  • Real Estate. Cum să faci business dintr-un simbol al Capitalei?

    Hotel Cişmigiu a fost o alegere preferată în 2023 atât pentru turiştii de afaceri, cât şi pentru cei de agrement, fiind apreciat în special de turiştii străini, care vin aici mai ales pentru istoria locului. Cu provocări precum creşterea costurilor operaţionale, adaptarea a fost însă esenţială pentru menţinerea profitabilităţii şi pentru acest brand simbol al Bucureştiului.

     

    Este un efort greoi şi investiţiile sunt într-adevăr mari, dar eu cred că vor fi din ce în ce mai multe. Cred că oamenii de business vor înţelege avantajele şi profitabilitatea în timp pe care o pot avea. În genul acesta de proiecte, câştigurile nu apar de azi pe mâine. Într-adevăr, investiţiile sunt mari, dar sunt proiecte care trebuie privite în pe un timp foarte lung ca investiţie şi sunt într-adevăr profitabile. Şi eu cred că se vor apărea din ce în ce mai multe astfel de investiţii în Bucureşti şi îmi doresc să se întâmple acest lucru. Există clădiri superbe care aşteaptă să fie reînviate, iar dacă toate acestea se vor întâmpla, vom avea şi noi o creştere a turismului, avem potenţialul să devenim şi noi un punct de atracţie pentru cei care doresc să-şi petreacă un city break în Bucureşti sau o vacanţă aici”, a descris Mirela Cojocaru, directorul general al Hotelului Cişmigiu, potenţialul de investiţii în clădiri simbol ale Capitalei, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

    În cadrul interviului, Cojocaru a subliniat că anul 2023 a fost cel mai bun an pentru Hotelul Cişmigiu, depăşindu-se nivelurile de performanţă din 2019. Gradul de ocupare a atins nivelul de 78%, iar veniturile din cazare şi centrul de conferinţă au ajuns la 1,9 milioane de euro. „Anul 2023 a fost pentru noi cel mai bun an. Am depăşit anul 2019, care înregistrase cele mai bune rezultate. Ne-a ajutat în primul rând traficul de turişti pe România şi de la nivel internaţional, care au fost mari, dar în acelaşi timp ne-a ajutat şi proprietatea. Ne-a ajutat poziţia, ne-au ajutat serviciile pe care le oferim”, a spus Mirela Cojocaru. Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală, care sunt foarte apreciate de turişti, în mod special turiştii străini. Unul dintre aspectele care au contribuit la aceste rezultate a fost atragerea turiştilor străini, în special cei de afaceri, care au apreciat poziţia centrală şi serviciile oferite de hotel. Totodată, există o creştere semnificativă a turiştilor de agrement care au venit să se bucure de centrul istoric al Bucureştiului, contribuind la umplerea capacităţii hotelului în zilele de weekend.

    112 euro/noapte, media preţului unei nopţi de cazare la Hotel Cişmigiu în anul 2023

    Peste 80% dintre turiştii care se cazează acolo sunt turişti străini. „În general sunt oameni de business, care au nevoie de o locaţie centrală, care să le faciliteze accesul la întâlnirile de business pe care le au aici. Dar în anul 2023, comparativ cu anii de dinainte de pandemie, am observat şi o creştere a numărului de turişti care vin în Bucureşti pentru a-şi petrece timpul liber şi nu pentru proiectele de business pe care le au aici. Evident, cel mai mare număr de turişti din această zonă sunt turiştii din Israel, care sunt  cunoscuţi ca turişti care preferă hotelurile din centrul Bucureştiului şi preferă să călătorească în Bucureşti pentru divertisment.” Cu toate acestea, Cojocaru a evidenţiat şi provocările cu care s-au confruntat, cum ar fi creşterea costurilor operaţionale cu aproximativ 20%, iar adaptarea la aceste schimbări a fost un aspect cheie pentru menţinerea profitabilităţii. În ceea ce priveşte perspectivele pentru anul 2024, a menţionat că se aşteaptă la o creştere mai mică din cauza scăderii traficului internaţional de turişti, dar îşi propun să menţină şi să îmbunătăţească performanţele din anul precedent. Referindu-se la viitor, se explorează planuri pentru renovarea hotelului, păstrând în acelaşi timp importanţa istorică a clădirii, aceasta fiind o atracţie pentru turişti.

    Hotelul Cişmigiu este deţinut de spaniolii de la Hercesa. Ei au achiziţionat clădirea în 2004 şi hotelul a fost deschis în 2012: „S-a lucrat foarte mult, investiţia a fost mare, clădirea a fost reconsolidată integral pentru că nu nu mai putea fi salvată. A fost păstrată faţada istorică şi practic este la bază o clădire nouă şi foarte solidă”.

    În următoarea perioadă şi-au propus să înceapă un nou plan de investiţii: „Analizăm să ajungem la varianta finală a acestui plan. Intenţionăm să facem o renovare în hotel.”  

    Hotel Cişmigiu include apartamente cu suprafeţe foarte mari, de 50 de metri pătraţi, aflate într-o locaţie centrală.

    Carte de vizită Mirela Cojocaru, director general, Hotel Cişmigiu

    1. A acumulat peste 18 ani de experienţă în industria ospitalităţii şi management în Bucureşti;

    2. A evoluat în cadrul Hotelului Cişmigiu timp de 8 ani şi 3 luni, îndeplinind roluri de la Sales & Marketing Manager la Hotel Director;

    3. A ocupat poziţii de conducere la RIN Hotels timp de 6 ani şi 1 lună, concentrându-se pe managementul achiziţiilor publice;

    4. A studiat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu un masterat în Dezvoltare şi Promovare Turistică şi o licenţă în Geografie şi Geologie;

    5. Are expertiză în vânzări, marketing şi management operaţional, cu o atenţie deosebită la inovare şi adaptabilitate într-o industrie în schimbare constantă.

    Sursa: LinkedIn

     

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul ZF Real Estate by Storia.ro:

     

    Cum a fost anul 2023 pentru industria turismului?

    Anul 2023 a fost foarte dificil, în mod special în gestionarea cheltuielilor, deşi am înregistrat venituri mai mari ca în 2019. Cheltuielile au fost la fel de mari. Majoritatea proprietăţilor nu au reuşit să atingă profitul din 2019, noi am reuşit să-l depăşim puţin. Aceasta a fost marea provocare pentru întreaga industrie, să putem gestiona toate creşterile de preţuri care au început spre finalul anului trecut (2022) şi au continuat anul acesta (2023). De la serviciile principale până la soluţiile de curăţenie – toate s-au scumpit în medie cu undeva la 20%. Dar pandemia a venit şi ea cu un lucru bun – ne-a învăţat să ne uităm mai bine la cheltuieli, să ne reorganizăm modul de lucru şi procedurile de lucru astfel încât să putem opera hotelul cu cheltuieli mult mai bine gestionate. Iar aceste lecţii ne-au prins bine.

    Ce înseamnă să păstrezi un astfel de nume simbol pentru industria hotelieră a Capitalei?

    Este un avantaj din punctul meu de vedere, este şi o mândrie şi o onoare să fiu responsabilă de gestionarea unei astfel de clădiri cu o istorie impresionantă şi faptul că avem peste 80% dintre turişti, turişti străini. Istoria clădirii este importantă pentru ei – ei au această cultură şi apreciază foarte mult genul acesta în momentul în care îşi caută cazare pentru sejurul din Bucureşti.

    Cum va fi anul 2024 pentru industrie?

    Din toate informaţiile pe care le am şi analizele pe care le-am făcut, se pare că va fi o scădere la nivel de trafic de turişti la nivel mondial, nu doar în România, ceea ce înseamnă că nu suntem foarte optimişti că putem depăşi cu mult cifra de afaceri înregistrată anul acesta. Creşterea va exista, dar va fi destul de de mică. Ne dorim să păstrăm şi poate doar un pic să depăşim cifra de anul acesta, pentru că nu cred că vom mai avea acelaşi trafic de turişti pe care l-am avut în 2022 şi 2023.

  • Ca o vedetă

    Cine caută cu atenţie pe unele site-uri folosite de turişti pentru a-şi aranja cazare prin mai toată lumea poate găsi gazde mai aparte, la care, în mod normal, nu şi-ar închipui că ar fi posibil să ajungă. Aceste gazde, scrie Wall Street Journal, sunt diferite vedete care-şi scot temporar la închiriat în scop turistic casele de vacanţă sau alte proprietăţi pe care nu le folosesc o perioadă.

    Spaţiile de cazare la vedete acasă sunt disponibile prin intermediul unor platforme ca Booking.com sau Airbnb, iar cei care le folosesc nu au voie să se laude dând detalii din timpul şederii lor şi trebuie să semneze acorduri de confidenţialitate în acest sens înainte de începerea sejurului.

    Platformelor specializate în intermedierea spaţiilor de cazare le surâde ideea de a-şi adăuga în portofoliul de gazde vedete, pentru că astfel îşi îmbunătăţesc imaginea şi atrag noi tipuri de clienţi, cum ar fi cei fascinaţi de viaţa celor bogaţi şi celebri. Celebrităţile participante sunt, pe de o parte, recompensate pentru acest lucru, chiar dacă platformele refuză să dezvăluie sume, şi, în plus, pot folosi această colaborare pentru a-şi promova brandul. De exemplu, actriţa Gwyneth Paltrow lasă în baia locuinţei oferite spre închiriere turiştilor în Montecito, California, produse de la compania sa, Goop, iar Martha Stewart îşi întâmpină oaspeţii, care, în timpul şederii lor la proprietatea sa de închiriat, pot beneficia de brunch cu ea şi o lecţie de confecţionat decoraţiuni. La rândul lor, Ashton Kutcher şi Mila Kunis şi-au pus pe Airbnb casa de pe plajă din Santa Barbara şi întâmpină ei înşişi oaspeţii, în timp ce producătorul muzical american DJ Khaled şi-a scos la închiriat tot pe aceeaşi platformă camera în care îşi ţine colecţia de pantofi sport. Pe lângă ocazia de a-i admira colecţia impresionantă şi a dormi alături de ea, oaspeţii au parte şi de o plimbare gratuită în maşină cu şofer la cumpărat, bineînţeles, de pantofi sport.

  • Un antreprenor care avea o companie de software si calatorea in toata tara a gasit solutia pentru infrastructura deficitara din Romania. Solutia gasita l-a ajutat chiar sa isi faca un nou business

    Vulturaşul este prima şcoală de zbor declarată din România, fapt care se vede în însuşi numărul de înregistrare – DTO0001. Este un proiect născut în 2019, din pasiunea lui Ionuţ Dorel Motoi pentru avioane şi din nesaţul senzaţiei de libertate pe care doar zborul poate s-o ofere.

    Acum şase ani, am terminat cursurile de PPL (licenţă de pilot privat), avându-l ca instructor pe domnul Ioan Postolache, capul de formaţie al iacărilor acrobaţi, prima formaţie privată de zbor acrobatic din România. Împreună cu el am fondat acest business.”

    Ionuţ Dorel Motoi avea o companie de dezvoltare de software şi avea nevoie să călătorească frecvent în România. Cum variantele de deplasare rutieră nu erau în cele mai bune condiţii, s-a gândit că ar fi mult mai eficient să circule pe cale aeriană, dar fără să depindă de orarele de zbor. Aşa că s-a înscris la şcoala de zbor de la Tuzla, iar când a absolvit-o şi-a pus în gând să-şi cumpere propriul avion. „Domnul Postolache mi-a zis: «Păi, Dorele, de ce nu îţi iei tu un avion de acrobaţie care să zboare şi repede?» M-am uitat la el şi mi-am dat seama că era o superidee, mai ales că tocmai ce zburasem cu el în YAK-ul dansului acrobatic şi mi s-a părut ceva senzaţional, de vis, ceva ce nu avea nicio treabă cu zborul clasic!”

    A început aşadar căutările şi a găsit, într-un sat din Germania, un avion cu puţine ore de zbor la activ, în stare bună, pe care l-a testat şi l-a cumpărat. Următorul pas a fost înfiinţarea şcolii de zbor Vulturaşul, lecţiile de acrobaţie primindu-le tot de la Ioan Postolache. Investiţiile au depăşit
    250.000 de euro.

    „Mi-am dat seama repede că ceea ce învaţă un pilot în şcoala de pilotaj este exact ceea ce învăţăm cu toţii la şcoala de condus maşina, adică să conduci în condiţii normale. Ce ne facem însă când ajungem din greşeală într-o situaţie riscantă în care avionul nu mai zboară aşa cum ar trebui? Atunci ne trebuie pregătire, iar cea mai bună pregătire mi-am dat seama că este cea făcută pentru zborul acrobatic, care conţine toate elementele şi situaţiile prin care poate trece un avion.”

    Dobândirea ratingului de acrobaţie costă 2.200 de euro, iar preţul unei experienţe de zbor pentru nonpiloţi este 1.800 de lei.

    Cei doi fondatori se asigură că fiecare cursant care trece pe la Vulturaşul şi devine pilot acrobat are toate cunoştinţele necesare pentru a fi pregătit în orice situaţie. Pentru cei care nu au experienţa pilotajului, şcoala oferă experienţe în cadrul zborurilor cadou, iar cei care sunt deja piloţi se pot califica pentru zborul acrobatic, obţinând ratingul necesar.

    „Nu avem angajaţi, noi suntem propriii angajaţi. De curând, mi-am luat şi eu licenţa de pilot instructor de clasă în acrobaţie.”

    Vulturaşul a adus în 2022 o cifră de afaceri de 300.000 de lei şi un profit net de 100.000 de lei. Dobândirea ratingului de acrobaţie costă 2.200 de euro, iar preţul unei experienţe de zbor pentru nonpiloţi este 1.800 de lei. Cel mai adesea, clienţi sunt oamenii de afaceri din România şi din Europa, dar şi orice persoană fizică ce îşi doreşte să experimenteze senzaţia unui zbor acrobatic.

    „Căutăm să mai achiziţionăm un avion şi apoi să lansăm un program pentru a putea ajuta clienţii să ajungă piloţi de la zero. Programul va fi unul exclusivist şi dedicat doar piloţilor privaţi, care vor să fie pregătiţi să zboare în siguranţă şi cu stil.”

    Parcursul lui Ionuţ Dorel Motoi în antreprenoriat a început în 2005, experienţa lui fiind în principal în industria software. Împreună cu soţia lui, deţine şi o unitate de cazare în Tuzla, înLan, fiind şi fondatorul aplicaţiei de valeţi auto Valetino şi al aplicaţiei destinate spălătoriilor self wash SPLM.

    Din toate încercările de antreprenor de până acum, cofondatorul Vulturaşul a înţeles, printre altele, că cele mai mari dificultăţi le pun gestionarea businessului la nivel financiar, costurile de întreţinere a aeronavei fiind foarte mari.

    „Fonduri europene nu am reuşit să identificăm pentru a ne dezvolta”, spune el.  

    „Căutăm să mai achiziţionăm un avion şi apoi să lansăm un program pentru a putea ajuta clienţii să ajungă piloţi de la zero. Programul va fi unul exclusivist şi dedicat doar piloţilor privaţi, care vor să fie pregătiţi să zboare în siguranţă şi cu stil.“ Ionuţ Dorel Motoi, cofondator, Vulturaşul

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Poufarine – atelier de papetărie (Bucureşti)

    Fondatoare: Roxana Marghescu

    Investiţii: 10.000 de euro

    Prezenţă: online şi la târguri

    AE Shoes – brand de încălţăminte (Bucureşti)

    Fondatoare: Andreea Enache

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: aproape 300.000 de lei (60.000 de euro)

    Prezenţă: online şi la Urban Hub Bucureşti

    Turbo Cafe – cafenea (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Mihai Matei şi Vlad Florian Andrei

    Investiţii: 80.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 500.000 de lei (100.000 de euro)

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Smart Key Romania – chei inteligente pentru maşini (Cluj-Napoca)

    Fondator: Marian Ghiliciu

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 600.000 de lei (120.000 de euro)

    Prezenţă: naţională

    ATV Măguri-Răcătău – centru de închiriere de ATV-uri (jud. Cluj)

    Fondator: Marin Pleşa

    Investiţie iniţială: peste 30.000 de euro

    Cifră de afaceri: 4.000 de euro

    Prezenţă: Măguri-Răcătău, jud. Cluj

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cine este brăileanul cu afaceri de milioane de euro ce readuce la viaţă una dintre primele staţiuni înfiinţate în România în anul 1879, cu un potenţial turistic uriaş

    Cu gândul la gloria turistică de altădată, antreprenorul brăilean Vasile Dogărescu şi-a propus să pună din nou pe harta europeană a staţiunilor balneoclimaterice Lacul Sărat. A investit peste 20 de milioane de euro într-un proiect ce cuprinde cabinete medicale, camere de cazare şi facilităţi recreative, ce vor genera venituri de 3 milioane de euro după doar doi ani de funcţionare. Ambiţiile antreprenorului care are în portofoliu şi un lanţ de benzinării, cât şi afaceri în agricultură, nu se opresc însă aici. 

    Vasile Dogărescu face parte din generaţia antreprenorilor români care au intrat în afaceri în 1990: a început atunci să vândă produse alimentare, după care a deschis prima brutărie, apoi şi pe cea de-a doua. De la brutărie a apărut necesitatea materiei prime, astfel că în anul 1996 a început şi să cultive teren agricol pentru cele două brutării şi mori dezvoltate. În anul 1997, a început un nou business, respectiv o reţea de distribuţie pe plan local a carburanţilor. „Astăzi avem două linii de business separate, una pentru distribuţia de carburant şi cealaltă pentru lucrarea terenului agricol.”

    Investiţia în turism a început-o însă în 2022: „Motivaţia a venit din faptul că fiind brăilean cunosc valoarea Lacului Sărat şi am vrut să investim, să fim un business diferit, să investim în sănătatea oamenilor. Lacu Sărat a avut o istorie foarte frumoasă – este printre primele staţiuni care au fost înfiinţate, odată cu Govora şi Călimăneşti. Începând cu anul 1879, a fost o staţiune care a avut un renume destul de bun până la Revoluţie, iar din 1990 a intrat într-un picaj”.

    Antreprenorul brăilean şi-a propus astfel să revigoreze zona – iar după un an de zile de concept, proiectare, în 2018 a început implementarea proiectului său de suflet, a cărui construcţie s-a desfăşurat şi în condiţii „pandemice”: „A fost şi bine, şi rău – bine fiindcă că ne-am dat seama că am fost vizionari cu conceptul nostru de business. Odată cu pandemia ne-am dat seama că am fost vizionari. Ştim cu toţii că pandemia ne-a resetat într-un fel şi oamenii se gândesc mai mult la sănătatea lor individuală şi asta ne-a bucurat. Pe de altă parte, au existat întârzieri în partea de construcţii. Contractele erau însă derulare, fără posibilitatea de upgrade la valori şi atunci impactul financiar nu a fost semnificativ”.

    Valoarea investiţiei în proiect a ajuns la peste 20 de milioane de euro, din care 90% au reprezentat surse proprii ale antreprenorului şi 10% cofinanţare bancară. Când vine vorba de provocări, antreprenorul se referă mai ales la recrutarea forţei de muncă: „Nefiind într-o zonă turistică, nu ne este uşor să aducem oameni calificaţi, şi aici mă refer în primul rând la top management, dar şi la personal; am depăşit însă această problemă”. O altă provocare ţine de faptul că zona nu este recunoscută ca destinaţie turistică: „Majoritatea turiştilor ne întreabă: Ce să facem noi la Brăila? În afară de proiectul pe care noi l-am dezvoltat, va trebui să investim şi în direcţia promovării zonei, astfel încât oamenii să înţeleagă ce găsesc la Brăila, pentru că există atracţii turistice şi aici”. În analiza pe care au făcut-o înainte de lansarea businessului, au realizat că pot ţinti deopotrivă clienţi din Bucureşti (având în vedere o distanţă care poate fi parcursă în circa două ore şi jumătate), cât şi pe cei din zona de nord a Moldovei. „Ne-am propus să valorificăm apa sărată şi nămolul, astfel că avem aici 60 de cabinete medicale, unde putem să tratăm peste 300 de persoane în acelaşi timp, iar în ceea ce priveşte numărul de camere – sunt 185 de camere şi şi apartamente. De asemenea, avem şi patru săli de conferinţe care pot găzdui simultan 1.000 de participanţi; precum şi şase restaurante, unde ar putea fi serviţi toţi cei prezenţi la conferinţe şi cei care sunt în hotel. În exterior se află trei piscine cu exterioare, dintre care una cu apă sărată şi 1.000 de şezlonguri.”

    Principala sursă de venituri vine în prezent din zona companiilor, care organizează team buildinguri, însă în ceea ce îi priveşte pe turiştii individuali, aceştia au între 35 şi 50 de ani. Preţurile pentru cazare sunt de aproximativ 500 de lei/noapte pentru doi adulţi, iar în ceea ce priveşte tratamentele oferite, pachetele care includ două-trei proceduri costă 250/320 lei pentru o persoană. În primul an de funcţionare au ajuns la venituri de 1,3 milioane de euro, iar pentru anul în curs anticipează o creştere de 70%: „Dacă anul trecut ne-au trecut pragul aproximativ 10.000 de oaspeţi, anul acesta am avut 17.000. Sperăm ca până la sfârşitul anului să trecem peste 3 milioane de euro ca venituri”.

    Dacă în primă fază şi-au propus să dezvolte popularitatea zonei în rândul turiştilor români, Vasile Dogărescu este încrezător că în curând şi străinii vor ajunge mai des la Brăila: „Există o directivă europeană care funcţionează de mai bine de 10 ani, unde unităţile de asigurare pot să-şi trimită asiguraţii în oricare ţară din Uniunea Europeană să-şi facă tratamentele medicale – decontarea să fie făcută de ţara de origine. Aici ar trebui ca Ministerul Sănătăţii să dea girul asupra unei proceduri de acreditare a unităţilor cu profil balnear. După ce vom avea acest protocol şi aceste acreditări, sperăm să avem foarte mulţi turişti din afara ţării şi atunci vom avea deci un mix. Şi în prezent avem însă turişti străini, inclusiv din Statele Unite.” De ce ar trebui ca antreprenorii români să investească în businessuri similare, în locurile lor de origine? „De multe ori ai o neîncredere în autorităţi, în tot ce vezi că se întâmplă, dar până la urmă cred că merită să investim. O zonă nu poate fi dezvoltată de nimeni altcineva decât de antreprenorii care performează acolo. Dacă noi nu suntem primii care luăm iniţiativa şi nu investim, nu doar financiar, dar şi în materie de încredere, nu cred că vom reuşi. Dacă aloci foarte mult timp şi dacă mai pui şi suflet în afacere, cred că deja proiectul poate să fie unul de succes.”  

     

    Carte de vizită Vasile Dogărescu:

    1. Antreprenorul Vasile Dogărescu a intrat în business în anii ’90 şi deţine lanţul de benzinării Eldomir, dar şi  alte afaceri din domeniul agricol, adunate sub acelaşi brand;

    2. Reunite sub umbrela Eldomir Impex, afacerile antreprenorului au ajuns anul trecut la venituri de apro­ximativ 31,2 milioane de lei, un profit net de 7 mi­lioane de lei şi un număr mediu de 90 de salariaţi, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile;

    3. Proiectul Alma Health & Spa Retreat, lansat în 2020, deţine ca element central o unitate de tratament dispusă pe o suprafaţă de 2.500 de metri pătraţi şi care cuprinde 60 de cabinete individuale de tratament, piscină cu apă sărată şi săli de kinetoterapie;

    4. Totodată, Alma Health & Spa Retreat include şi o plajă privată cu 1.000 de şezlonguri, dar şi un aquapark cu 5 tobogane cu apă, 3  piscine, dintre care una cu apă sărată din Lacul Sărat, una  cu apă dulce şi una pentru copiii de până la 3 ani;

    4. Serviciile resort-ului sunt completate printr-un centru de evenimente şi conferinţe cu capacitate de până la 1.000 de participanţi, 3 săli de conferinţă, un ballroom, dar şi restaurante cu spaţii generoase, lumină naturală şi acces la terase.

  • Vezi cum poţi merge într-unul dintre cele mai luxoase locuri de pe pământ fără să plăteşti o avere – GALERIE FOTO

    Deşi atrage de la an la an un număr tot mai mare de turişti şi expaţi deopotrivă, Dubaiul este privit în continuare cu reticenţă de mulţi, care îl consideră prea îndepărtat, prea scump şi prea greu de vizitat pe cont propriu. Lucrurile nu stau însă deloc aşa.

    Un oraş al recordurilor şi al luxului, Dubaiul reprezintă o alternativă ideală la city break-urile de prin Europa, mai ales în sezonul rece, când Bătrânul Continent e încă acoperit de zăpadă şi scuturat de ploi şi vânturi reci.

    Tot pentru a scăpa de temperaturile scăzute am ales şi eu să îl vizitez, în urmă cu un an, la final de aprilie. Cu toate că, în primă instanţă, din cauza preţurilor piperate al biletelor de avion am fost cât pe ce să renunţ la a-mi petrece Paştele în Emirate, după un scurt research am găsit alternativa ideală: plecare de pe aeroportul din Sofia (110 euro/persoană zborul dus-întors – de reţinut că asta era înainte de explozia preţurilor), unde am ajuns cu maşina, dar spre care există acum zboruri low-cost extrem de accesibile, chiar şi la 25 de euro dus-întors.

    Am ajuns în Sofia în miez de noapte, în seara dinaintea călătoriei, iar dimineaţa, când am deschis ochii trezită de alarma telefonului, am avut parte de un spectacol feeric şi cât se poate de neaşteptat: în faţa ferestrei, muntele Vitoşa, la poalele căruia se întinde capitala vecină, fusese îmbrăcat într-un strat gros de zăpadă, iar afară încă ningea ca în poveşti, deşi în câteva zile urma să intrăm deja în luna mai.

    Condiţiile meteo i-au luat pe nepregătite şi pe operatorii aerieni, aşa că decolarea avionului nostru a avut o întârziere de peste o oră. Cu gecile subţiri de primăvară, sub care dârdâiam incontrolabil, am plecat în viteză spre ţările calde. Unde ne aştepta o vreme toridă, cu vreo 35 de grade în termometre.

    Pentru că aveam doar patru zile la dispoziţie şi trecuse mult timp de la ultima vizită pe malul mării, ardeam de nerăbdare nu doar să explorăm oraşul, dar şi să ne răsfăţăm cu o zi la plajă. Şi le-am făcut pe amândouă, cu vârf şi îndesat. Ce poţi face timp de patru zile în Dubai?

    Ştiaţi că?

    Œ Românii nu au nevoie de viză pentru a vizita Emiratele;

     Dubaiul deţine cele mai multe recorduri mondiale;

    Ž Astăzi unul dintre cele mai opulente oraşe din lume, în urmă cu 200 de ani Dubaiul era doar un sat de pescari.

    Cu nisipul „de-acasă”

    Luând în calcul soarele dogoritor de la orele dimineţii, am renunţat rapid la ideea de a ne începe peregrinarea prin capitala Emiratelor în prima parte a zilei, luând în schimb calea plajei. Am ales la întâmplare, şi foarte inspirat, plaja publică, pustie şi artificială Jumeirah, „tapetată” cu nisip alb, transportat din deşertul Dubai. Am rămas aici preţ de câteva ore, pentru a testa apele calde ale Golfului Persic. În ciuda zvonurilor auzite înainte de sosire, nu a fost nicio problemă în a ne bucura de soare în costum de baie, deşi nu ne aflam pe o plajă privată. Dacă în prima zi am profitat de umbra unui palmier răzleţ, în cea de-a doua vizită pe malul mării aveam să închiriem un şezlong, deloc ieftin, însă imperios necesar pentru temperaturile de afară: în jur de 70 de lei fiecare, cu umbrela adiacentă.

    În apropierea aceleiaşi plaje am avut norocul de a da peste un Filli – un lanţ local de fast-food-uri cu mâncare delicioasă, pe care îl descoperisem încă din seara sosirii, în apropiere de hotel, şi unde am descoperit cel mai gustos milkshake cu fistic testat vreodată.

    La mică depărtare se profila suplu, dar ascuns parţial de un alt hotel în construcţie, faimosul Burj al-Arab, singurul hotel de şapte stele din lume, în care vă puteţi caza pentru „modesta” sumă de 6.000-10.000 de lei pe noapte.

    La această primă vizită ne-am cazat la Flora al Barsha, un hotel de patru stele, unde o cameră dublă imensă, cu mic dejun inclus şi transport gratuit la plajă costa 52 de euro (anul acesta preţul a crescut, şi se situează între 65-135 de euro/noapte). Amplasat în vecinătatea mallului Emirates – cel mai mare din lume, dar şi în apropierea staţiei de metrou – după părerea mea un „must” când ajungi în Dubai, a reprezentat o alegere cât se poate de inspirată. Asta spre deosebire de cazarea aleasă în cea de-a doua vizită – un hotel situat în cartierul Deira, pe care vă recomand să îl evitaţi ca zonă de înnoptare.Turism la înălţime

    Pe la amiază ne-am făcut curaj să luăm oraşul la pas. În Dubai, aproape totul este la înălţime, la propriu şi la figurat. La înălţimea aşteptărilor, dar şi la înălţimi ameţitoare deasupra solului, fie că vorbim de atotcunoscuta Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, ori la terenul de tenis – helipad situat, şi el, la cea mai mare înălţime de pe glob, unde au venit să facă schimb de mingi, la un amical, Federer şi Agassi. Cu „înălţimea sa”, Burj Khalifa, ne-am început şi noi seria de obiective vizitate, nu înainte de a străbate imensul Dubai Mall, prin care ajungeai, inevitabil, dacă alegeai metroul ca mijloc de transport. Calea de acces în mall era înţesată cu mici magazine în care erai invitat zgomotos, ca în bazarele turceşti, să testezi parfumuri sau să probezi haine tradiţionale. După ce scăpai de hărţuiala vânzătorilor de pe acest „culoar de tranzit”, odată ajuns în giganticul complex, începeai să descoperi adevăratul paradis al pasionaţilor de shopping. Dacă magazinele erau amenajate în cel mai încântător şi atractiv mod cu putinţă, îmbiindu-te să intri şi să faci cumpărături până atingi limita cardului de credit – ispită în faţa căreia am reuşit să nu cedăm, cele care m-au frapat cu adevărat au fost toaletele, căci, spre deosebire de cele întâlnite în mod obişnuit într-un centru comercial, acestea arătau ca ale unui hotel de 5 stele, de la finisaje la odorizante şi prosoapele pentru mâini.

    Tot în Dubai Mall se găseşte şi uriaşul aquarium, pe care cei care nu doresc să plătească bilet îl pot admira, parţial, gratuit. Pe cât de fascinantă pentru copii şi adulţi deopotrivă, pe atât de ingrată este însă această atracţie, dacă e să luăm în calcul faptul că, în loc să se bucure de infinitul oceanului, zeci de specii sunt ţinute captive spre deliciul vizitatorilor.

    Odată ce am reuşit să ieşim din furnicarul de oameni veniţi la cumpărături, am intrat într-altul, mult mai compact: în piaţeta în care străpunge cerul Burj Khalifa, faimosul obiectiv fusese „asediat” de turişti din toate colţurile lumii, care îşi îndreptaseră ca o mare de zombie camerele telefoanelor spre monstrul de sticlă.

    Cu întârziere, din pricina Ramadanului, într-un final a început şi spectacolul fântânilor muzicale, şi el cel mai mare din lume, care ne-a cucerit pe deplin. Timp de jumătate de oră, multe ore la rând, am aşteptat cuminţi cele doar cinci minute de cântec şi dans, ba melodii cunoscute, ba ritmuri arăbeşti, difuzate alternativ.

    Ultima sesiune a avut loc la 23:30, după care ne-am retras la o terasă situată în apropiere, care oferea o privelişte cuprinzătoare asupra turnului luminat, dar şi un meniu cu preţuri cât se poate de accesibile pentru locaţia şi oraşul în care ne aflam. De pildă, o limonadă costa 35 de lei, iar o porţie de paste cu fructe de mare, 60.

    Unde bem o bere rece în Dubai

    Următoarea zi am luat monorailul (cost: circa 5 euro) şi ne-am îndreptat spre Palm Jumeirah, celebra insulă în formă de palmier, având ca destinaţie finală Atlantis, unul dintre cele mai iconice hoteluri ale Dubaiului. După un drum de câteva staţii – la înălţime, cum altfel – în care am stat cu ochii căscaţi de-o parte şi de alta a vagonului, având o privelişte 360, am coborât la „poalele” impunătorului hotel. După o plimbare pe promenada din faţa clădirii, toropiţi de căldură ne-am întors pentru o bere rece. Am intrat în Wavehouse, un bar din incinta Atlantis, care a fost o supriză extrem de plăcută, deopotrivă ca atmosferă şi servicii. Cu titlu de exemplu, pentru a vă face o idee, pe meniul actual postat pe site-ul locaţiei, în prezent o pizza are un cost de 20-25 de euro, o porţie de fish & chips, 28, una de coaste de porc (şi nu sunt multe locaţii care servesc preparate din carne de porc), 32 de euro, iar pastele carbonara, 21. Drumul de întoarcere l-am străbătut, parţial, la pas, pe aleile perfect trasate şi încadrate de palmieri, unde doar cu multe milioane în cont îţi poţi permite o reşedinţă. Seara ne-am petrecut-o departe de centrul oraşului, la Global Village, un amalgam kitchos de miniorăşele construite după specificul unui număr mare de ţări, având machetate cele mai cunoscute obiective, de la Turnul Eiffel la Big Ban şi tot aşa. În acest mare bazar găseai de toate, de peste tot, atât ca experienţe culinare, cât şi ca activităţi: într-un loc se vindeau covoare persane, în altul baclavale, puţin mai încolo te puteai da în rollercoaster sau în bărcuţe, iar dacă ţi-era poftă, găseai vată pe băţ, clătite, wurşti, îngheţată şi câte şi mai câte. Iar preţul de intrare era unul modic, de circa 10 lei.

    O altă faţă a Dubaiului

    În cea de-a treia zi a sejurului ne-am îndreptat către cartierul Al Fahidi, centrul „vechi” al oraşului. Cu o istorie scurtă, care începe în secolul 18, cu un mic orăşel de pescari, Dubaiul nu are prea multe de arătat dacă ne raportăm la trecut. Cu toate acestea, zona tradiţională a oraşului oferă o plimbare plăcută printre casele ce se vor îmbătrânite de timp, dar care, la o analiză mai atentă, par „fabricate” astfel pentru a salva aparenţele. Câteva buticuri cu obiecte artizanale, o moschee îngălbenită (dar nu de vreme) şi micile terase cu privelişte spre Dubai Creek (râul ce traversează oraşul) oferă însă o experienţă plăcută pentru turişti.

    La o scurtă plimbare cu o barcă numită abra peste râu ajungi în Deira, unde descoperi, frapant, o altă faţă a Dubaiului. Aici, mizeria şi haosul sunt la ele acasă. Tomberoanele de gunoi dau pe-afară, mirosurile devin, în lunile de vară, insuportabile (după cum aveam să aflăm la a doua vizită în Emirate, în timpul unei scurte escale), iar gândacii îşi fac de cap pe pereţii teraselor. Şi tot acasă e acest cartier pentru muncitorii de toate naţionalităţile, inclusiv pentru localnicii mai puţin norocoşi, pentru care luxul e doar un tablou pe care îl admiră de la distanţă sau la care iau parte doar construindu-l cu propriile mâini, pe şantiere.

    Pe înserate am urcat la rooftopul hotelului Address, unde puteam cina însă doar cu rezervare. Atât ziua, cât şi pe timpul nopţii barul şi infinity-poolul deopotrivă sunt o experienţă pe cinste, pentru care trebuie să scoateţi din buzunare de la câteva zeci la câteva sute de euro, după caz.

    Impresii de final

    Pentru că scopul călătoriei nu era neapărat acela de a bifa toate obiectivele oraşului, ci mai degrabă de a ne relaxa, în ultima zi am rămas la plajă, iar spre seară ne-am îndreptat spre JBR Beach, de unde am putut admira, în zare, Ain Dubai…cea mai mare şi mai înaltă roată din lume. Spre deosebire de liniştea şi curăţenia de pe Jumeirah, plaja de aici era înţesată de oameni şi nu aş recomanda-o pentru băile de soare pe care le oferă Dubaiul. La plecare ne-am oprit la un restaurant georgian din apropiere, Old Tbilisi, unde am avut parte de cea mai delicioasă masă a întregului sejur. Ojakhuri (preparat tradiţional cu carne prăjită şi cartofi) e demenţial, iar pâinicile de casă sunt, de asemenea, de neratat! Preţurile sunt medii – preparatul despre care vă vorbeam costă în jur de 75 de lei, un ice tea, circa 25 de lei, iar o sticlă de soft drink, cam 20.

    Am ratat multe obiective în Dubai, de la colorata Miracle Garden la futuristicul Museum of the future, unde nu am mai găsit sloturi orare disponibile pentru o vizită, sau The Frame. Pe ultimele le-am văzut însă în treacăt, iar muzeul l-am inclus pe lista obligatorie pentru o vizită viitoare. Rămân, de asemenea, numeroase activităţi: plimbare cu ATV-urile în deşert, cea mai lungă tiroliană urbană, o vizită în Abu Dhabi, capitala Emiratelor (dacă nu vreţi să îi dedicaţi un sejur separat), o zi petrecută la spectaculoasele infinity pooluri şi multe altele, după preferinţele şi bugetul fiecăruia.

    Cert este că, dincolo de preconcepţiile multora şi chiar şi în contextul în care preţurile biletelor de avion – şi nu numai – au explodat, Dubaiul rămâne o destinaţie accesibilă chiar şi pentru cei care dispun doar de un buget mediu şi reprezintă o opţiune ideală pentru o excursie de câteva zile în lunile de iarnă-primăvară, pentru a scăpa de temperaturile mici din România. Iar o vacanţă pe cont propriu implică doar o minimă organizare, aşa că nu vă simţiţi „legaţi” de ofertele agenţiilor de turism, căci Dubaiul e un loc sigur şi are de toate pentru toţi. Şi ce nu are încă probabil că se construieşte acum.   ■

    Tips & TrickS Dubai:

     Dacă nu vi se oferă, cereţi cartela gratuită cu internet (1 Gb) pe care autorităţile o asigură turiştilor în aeroport, la controlul paşapoartelor, valabilă 24 de ore;

     Rezervaţi o cazare în apropierea liniei roşii/negre de metrou;

     Dacă sunteţi un grup de patru persoane, pe distanţe mici înlocuiţi autobuzul cu taxiul, căci costul final va fi unul similar;

     Cumpăraţi alcool din Duty Free-ul aeroportului. În orice alt loc este foarte scump;

     Dacă biletele de avion sunt prea scumpe în perioada dorită, căutaţi rute alternative pentru a ajunge în Dubai (plecare din Sofia sau Belgrad/aterizare în Abu Dhabi Ă transfer spre Dubai)

     Evitaţi, pe cât posibil, perioada Ramadanului şi excludeţi complet sejururile în lunile de vară, deoarece temperaturile extreme fac vizitele turistice de nesuportat;

     Faceţi rezervări înainte de a pleca în vacanţă pentru restaurantele/obiectivele dorite, căci e posibil să nu mai găsiţi sloturi/locuri libere;

     Spectacolul oferit de fântânile muzicale are un program fix, care suferă modificări pe durata Ramadanului;

     Ţineţi mereu o eşarfă/un hanorac la îndemână, deoarece între aerul condiţionat din autobuze/malluri/taxiuri şi căldura de afară există o prăpastie termică uriaşă;

     Nu în ultimul rând…testaţi milkshake-ul cu fistic de la Filli!

  • Recomandări de călătorii: Mexicul reuşeşte să surprindă şi îi învaţă pe turişti, în primul rând, lecţia recunoştinţei

    Mexicul este despre sălbăticie şi natură, resorturi şi lux, cultură şi civilizaţie, istorie şi arhitectură, cât şi gastronomie, toate luate împreună sau separat. Peninsula Yucatan, una dintre cele mai vizitate zone din Mexic, adună în acelaşi loc istoria bogată şi plină de mister a mayaşilor, o gastronomie plină de culoare şi gust, cât şi sălbăticia naturii care reuşeşte să coexiste cu luxul resorturilor. Mexicul reuşeşte să surprindă şi îi învaţă pe turişti, în primul rând, lecţia recunoştinţei.

     

    Mexicul a dat lumii tequila, mariachi, Frida Kahlo, Dia de los Muertos şi lista poate continua. Aflat la peste 10.000 de kilometri de România, Mexicul pare o destinaţie prea îndepărtată şi, poate, mai puţin cunoscută pentru românii doritori de aventuri şi vacanţe exotice. Mexicul este o ţară a puternicelor contraste, unde polii opuşi funcţionează într-o armonie greu de înţeles pentru un european a cărui trai se bazează pe uniformitate. Cu un sistem public de sănătate pentru care europenii ar protesta şi cu un sistem de învăţământ pe care occidentalii nu şi-l pot închipui, mexicanii  reuşesc ca la finalul zilei să se bucure, să danseze în piaţeta centrală a oraşului, să cânte şi să zâmbească cu gura până la urechi. Dincolo de lecţiile de istorie şi cultură, Mexicul îi învaţă pe turiştii care vin din ţările cele mai dezvoltate ale lumii cum să se bucure mult pentru puţin. Mexicul îi învaţă pe turişti, în primul rând, lecţia recunoştinţei. Şi nu este singura.

    Mexicul este ţara contrastelor, oferind turiştilor capacitatea de a-i surprinde din punct de vedere cultural, istoric, gastronomic, natural, arhitectural şi multe altele, ceea ce a atras tot mai mulţi turişti europeni, inclusiv români, în ultimii ani.

    Destinaţie exotică, termen înţeles şi prin prisma elementelor naturale, cât şi din perspectiva luxului pe care marile oraşe le poate oferi, Mexicul impresionează.

    Turismul mexican se hrăneşte din banii cheltuiţi de americani pe vacanţe, iar una dintre cele mai căutate destinaţii este Peninsula Yucatan, de altfel căminul civilizaţiei Maya. Circa 60% din turiştii ajunşi în peninsula mexicană sunt americani.

    Mexicul este despre sălbăticie şi natură, resorturi şi lux, cultură şi civilizaţie, istorie şi arhitectură, cât şi gastronomie, toate luate împreună sau separat.

     

    Situl arheologic din Tulum este singurul de acest tip situat la malul mării, iar importanţa sa este dată de faptul că în vremea civilizaţiei maya reprezenta un port comercial, fiind totodată un punct al schimburilor de mărfuri între aşezările nordice şi cele sudice.

    Din Peninsula Yucatan, cea mai populară zonă este Riviera Maya, unde albul nisipului se armonizează cu turcoazul Mării Caraibilor. Perla Rivierei Maya este Tulum, un punct turistic renumit pentru ruinele maya, dar şi pentru plajele izolate. În Tulum există şi un parc naţional cu acelaşi nume, printre care şi-au făcut loc şi câteva hoteluri. Hotelurile oferă servicii de patru şi cinci stele, dar confortul resorturilor se îmbină cu natura, astfel că dimineţile se aud papagalii cântând sub imaginea iguanelor ce se odihnesc pe tufele plantelor exotice.

    Pe lângă bogaţia naturală, în Tulum se găseşte şi una dintre cele mai importante aşezări mayaşe. Situl arheologic din Tulum este singurul de acest tip situat la malul mării, iar importanţa sa este dată de faptul că în vremea civilizaţiei maya reprezenta un port comercial, fiind totodată un punct al schimburilor de mărfuri între aşezările nordice şi cele sudice.

    De menţionat este faptul că în zona Tulum există şi urmaşii mayaşilor, care vorbesc limba mayaşă, şi, deşi sunt catolici, încă respectă anumite datini din religia mayaşă. Mayaşii contemporani se disting uşor de restul mexicanilor prin înălţimea în medie de 1,5 metri şi prin ochii alungiţi.

    De la bogaţia naturală şi culturală, în Tulum se găseşte şi “5th Avenue”, anume Playa del Carmen, cea mai cunoscută zonă de promenadă din Tulum, unde se găsesc printre cele mai scumpe restaurante din zonă, magazine ale brandurilor locale şi internaţionale, cât şi mici magazine de suveniruri cu preţuri destul de piperate.

    Înapoi la cultura mayaşă, un simbol al Mexicului este Chichen Itza, piramida mayaşă considerată una dintre cele şapte minuni ale lumii moderne, de altfel şi cea mai viralizată piramidă mayaşă de pe internet.

    Chichen Itza, probabil cea mai populară piramidă mayaşă, înseamnă în limba mayaşă “La gura fântânii lui Itza”. Itza este numele unui grup etnic care a câştigat dominaţia politică şi economică a zonei de nord a peninsulei. O posibilă traducere pentru Itza este vrăjitor al apei. Astăzi, Chichen Itza este un ansamblu de aşezări arheologice, cu o diversitate arhitecturală, care are în mijlocul său Templul lui Kukulkan, ridicat în onoarea zeului şarpe cu pene din mitologia mayaşă.

    Importanţa ei este dată de faptul că a fost unul dintre cele mai mari oraşe mayase, o civilizaţie extrem de complexă şi avansată, având cunoştinţe în astronomie, matematică, arta ceramică, tehnica prelucrării textilelor şi a metalelor precum aur, argint sau cupru. Însă cel mai cunoscut lucru despre cultura mayaşă este, poate, calendarul mayaş, care nu a fost nici până în ziua de azi întru totul desluşit.

    Numele mayaş Chichen Itza înseamnă “La gura fântânii lui Itza”. Itza este numele unui grup etnic care a câştigat dominaţia politică şi economică a zonei de nord a peninsulei. O posibilă traducere pentru Itza este vrăjitor al apei. Astăzi, Chichen Itza este un ansamblu de aşezări arheologice, cu o diversitate arhitecturală, care are în mijlocul său Templul lui Kukulkan, ridicat în onoarea zeului şarpe cu pene din mitologia mayaşă. Cunoştinţele avansate de astronomie ale culturii mayaşe pot fi observate an de an la Chichen Itza. La fiecare echinocţiu, soarele după-amiezii creează iluzia unui şarpe care coboară din vârful piramidei până la baza sa, unde este construit un cap de şarpe.

    În zona Chichen Itza se găseşte şi cenota Sagrado, o groapă naturală cu ape subterane, unde, în vreme de secetă, mayaşii aruncau oameni şi diverse obiecte în semn de ofrandă pentru Zeul Ploii.

    Cenota de la Chichen Itza nu este însă singura astfel de formă geologică, Peninsula Yucatan fiind cunoscută ca având cea mai extinsă reţea de ape subterane din lume, cu mii de astfel de cenote. Pe vremea mayaşilor, cenotele erau folosite pentru aprovozionarea cu apă şi pentru jertfe.

    Lângă Chichen Itza se află o altă cenotă Ik Kil, care poate fi vizitată şi unde turiştii pot face chiar şi o baie.

    Cenota Ik Kil face parte din reţeaua de cenote a Peninsulei Yucatan, de altfel cea mai extinsă reţea de ape subterane din lume, cu mii de astfel de cenote. Pe vremea mayaşilor, cenotele erau folosite pentru aprovizionarea cu apă şi pentru jertfe. Cenota Ik Kil, aflată în apropierea sitului arheologic Chichen Itza, poate fi vizitată şi turiştii pot face chiar şi o baie.

    Mai la vest de Chichen Itza se află Merida, considerat cel mai sigur oraş din Mexic şi capitala statului Yucatan. Oraşul este dominat de străduţe înguste şi case multicolore. Multe clădiri din Merida, construite în stil colonial, amintesc parcă de vechii spanioli care au cucerit oraşul. Despre Merida se spune că este cel mai vechi oraş al Americii, fiind locuit continuu din perioada mayaşă şi până astăzi. La ceas de seară, din când în când, centrul oraşului se umple de muzică, iar oamenii profită prin a dansa, a râde şi a se bucura.

    În oraş se găseşte şi restaurantul Manjar Blanco, al lui Miriam Peraza, căreia Netflix i-a dedicat un episod numit Cochinita din serialul Taco Chronicles. Miriam Peraza este unul dintre cei mai cunoscuţi bucătari din Mexic, care a făcut cunoscute gusturile yucatane pe întreg teritoriul mexican. Bucătaria a învăţat-o de la mama şi bunica sa, însă a reuşit să se facă cunoscută participând la diverse evenimente gastronomice.

    Bucătăria mexicană este una dintre cele mai faimoase din lume, iar Peninsula Yucatan are o listă numeroasă de preparate, pe care orice turist ar trebui să le încerce, cel puţin parţial. Elementul principal din aproape orice mâncare este ardeiul iute, Mexicul având o varietate impresionantă de tipuri de ardei iuţi, cel mai picant fiind habanero. Totuşi, pentru cei cărora nu le place iutele, există preparate destinate şi lor.

    Un alt produs specific Mexicului este chiar tequila, astfel că nicio vacanţă în Mexic nu ar trebui să se termine fără o vizită la o fabrică de tequila, una se află chiar în zona Valladolid, la mijlocul distanţei între Merida şi Cancun, unde se poate face şi o degustare, cât şi o vizită a distileriei.

    Deşi Yucatan este o zonă încărcată cu simbolistica istoriei mayaşe, cu bogăţie naturală şi cu o cultură puternică a localnicilor, luxul reuşeşte să coexiste cu toate celelalte valori ale peninsulei, fiind mai bine conturat în Cancun. Oraşul Cancun este şi supranumit Miamiul Mexicului datorită rivierei presărate cu hoteluri luxoase şi resorturi all inclusive, valorând probabil miliarde de dolari, cu restaurante unde masa este servită vedetelor şi bogaţilor şi cu plaje unde albul nisipului se îmbină armonios cu turcoazul mării. Oraşul plin de viaţă mereu este şi destinaţia în care aterizează cei mai mulţi turişti anual. În 2022, aeroportul din Cancun a avut 9 milioane de pasageri, mai mult decât dublu faţă de terminalul din Mexico City, capitala Mexicului.

    Nu tot Mexicul este la fel de bine primitor cu turiştii, ţinând cont că este o ţară a narcotraficanţilor, de aceea, recomandarea specialiştilor este ca turiştii să apeleze la o agenţie de turism din România, care are încheiate parteneriate cu agenţii locale, ce se asigură că sejurul turiştilor atinge toate punctele importante pe care Mexicul, în special Peninsula Yucatan le are, cât şi a-i ajuta pe turişti să evite zonele periculoase. Una dintre agenţiile locale care oferă pachete de vacanţă în Mexic este Eturia, care are oferte ce pornesc de la 1.000 euro şi pot ajunge şi până la aproape 9.000 euro, în funcţie de durata sejurului, hotelurile şi zonele alese, cât şi activităţile ce pot fi incluse în pachet.    

    Tacosul lui Miriam Peraza este preparatul care a făcut-o celebră în Mexic. Miriam Peraza, proprietara restaurantului Manjar Blanco din Merida, este unul dintre cei mai cunoscuţi bucătari din Mexic, astfel că Netflix i-a dedicat un episod numit Cochinita din serialul Taco Chronicles. Preparatul Cochinita poate şi servit în restaurantul său din oraşul Merida.

  • CSR 2023. Turism sustenabil, bazat pe energie verde

    Motivaţie:

    Exigenţele în creştere ale turiştilor şi angajamentul Theodora Golf Club de a-şi reduce amprenta de carbon şi de a asigura un viitor durabil pentru comunitate au determinat cel mai mare resort de golf din România să facă încă un pas în adoptarea de practici sustenabile declară Theodora Popa, vicepreşedinte Theodora Golf Club, deţinută de aceeaşi familie care controlează afacerea Transavia. În plus, volatilitatea preţurilor energiei electrice din ultima perioadă a subliniat necesitatea unei abordări mai eficiente în ceea ce priveşte gestionarea consumului de energie electrică. Astfel, în 2023, resortul din inima Transilvaniei a finalizat implementarea de panouri fotovoltaice, plasându-se astfel în topul companiilor din turism din ţară care generează energie electrică curată.

    Resortul Theodora Golf Club din localitatea Teleac, comuna Ciugud, judeţul Alba, pune la dispoziţia oaspeţilor peste 62 ha în care golful se îmbină cu relaxarea. Cel mai mare teren de golf din România se întinde pe 56 ha, cu 18 parcursuri în lungime totală de 6518 m. Celelalte 7 ha sunt ocupate de vilele resortului şi alte facilităţi, cum ar fi 15 vile de lux cu
    84 de camere de patru stele, o sală de conferinţe indoor de 150 de locuri, un pavilion outdoor pentru evenimente şi o cameră panoramică pentru mese private sau pentru întâlniri de business mai restrânse, o piscină exterioară pentru sezonul cald, restaurantul The View, un Lounge Bar cu 160 de locuri în interior şi cu 90 de locuri pe terasă.

     

    Descrierea proiectului:

    Instalarea de panouri fotovoltaice care generează peste 500 KWP instalaţi este un pas important pentru Theodora Golf Club în protejarea mediului înconjurător şi în implementarea strategiei de sustenabilitate. Energia regenerabilă se alătură astfel soluţiilor adoptate deja, precum  creşterea eficienţei managementului apei, eliminarea ustensilelor de unică folosinţă din plastic şi a recipientelor din plastic pentru produsele individuale de igienă din camere, utilizarea carturilor electrice pentru transportul pe teren, creşterea responsabilităţii angajaţilor şi a nivelului de informare şi implicare a oaspeţilor.

     

    Rezultate:
    Panourile fotovoltaice instalate deja au o capacitate de generare de 500 KWP instalaţi, ceea ce echivalează cu plantarea anuală a peste 11.000 de copaci. „Această investiţie contribuie la reducerea amprentei de carbon şi la asigurarea unui viitor durabil pentru comunitatea noastră, în timp ce oferă turiştilor Theodora Golf Club o experienţă de calitate superioară, prietenoasă cu mediul. Mai mult decât atât, această investiţie ne protejează de fluctuaţiile volatile ale preţurilor energiei electrice, asigurând stabilitatea şi sustenabilitatea activităţilor noastre pe termen lung, dar şi satisfacţia şi confortul turiştilor care ne vizitează”, afirmă Theodora Popa.

    Tot ea adaugă că „responsabilitatea socială aduce beneficii imediate pentru comunitate şi mediu, contribuie la dezvoltarea unei societăţi mai echitabile şi mai durabile, cu beneficii pentru toţi actorii implicaţi, ajută la construirea unei reputaţii pozitive pentru companii şi la promovarea valorilor sociale şi etice într-un mod concret şi tangibil. Doar aşa, companiile pot deveni parteneri de încredere pentru comunitate şi pot câştiga loialitatea clienţilor şi a angajaţilor”.