BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Simona Constantinescu, Director General Operaţional, ANA Hotels SRL

    Cifră de afaceri (2023): 207 mil. lei

    Profit net (2023)*: 29 mil. lei

    Nr. mediu de angajaţi**: 500

    *estimare **este un domeniu cu sezonalitate

    ► În urmă cu 20 de ani conduceam, în calitate de preşedinte-director General, BCR Securities S.A – societatea de servicii şi investiţii financiare a BCR, evoluând în domeniul pieţei de capital şi bancar încă din perioada facultăţii. A fost o activitate frumoasă în piaţa de capial, la începuturile acesteia, când erau doar câteva companii listate la Bursa de Valori Bucureşti. Astfel, am contribuit, în activitatea mea, la numeroase proiecte de pionierat – privatizări, oferte publice, emisiuni de obligaţiuni muncipale, listări de companii şi valori mobiliare noi, concomitent cu apariţia şi dezvoltarea RASDAQ, precum şi construirea unui cadru legislativ în domeniu. Am fost expusă şi impactului în afaceri determinat de crize generate de falimentele bancare din acele vremuri. În 2004, am schimbat domeniul şi am ajuns în managementul companiei ANA Hotels, începând prin a prelua acţiunile companiei care deţinea hotelul Athenee Palace din Capitală de la deţinătorii de atunci. După finalizarea tranzacţiei, în iunie 2005, am rămas în domeniul ospitalităţii, unde sunt şi acum.

    ► În activitatea mea, am câştigat o vastă experienţă, fiind atrasă de proiectele de pionierat, completate de dorinţa continuă de a învăţa, atât structurat în mediul academic, cât şi printr-o interacţiune continuă cu mediul social de afaceri, de la mentori şi profesioniştii din domeniile în care am lucrat. Provocările cărora am fost nevoită să le fac faţă în mediul de afaceri au fost un factor motivaţional continuu.

    ► Viitorul arată cel puţin la fel de provocator, considerând viteza cu care se schimbă mediul de business, în contextul digitalizării şi al AI, succesiunea frecventă a crizelor de diferite tipuri – financiare, pandemie, războaie, modificări climatice – provocări pentru orice afacere şi industrie. Totodată, vedem schimbările de generaţii, cu diferite profile, mentalităţi, preferinţe în modul în care muncesc şi interacţionează, inducând automat transformarea afacerilor şi proceselor de business – spre exemplu felul în care strategiile se remodelează pentru a încorpora politicile ESG sau AI.


     

  • Cum a reuşit un tânăr român ce a intrat în afaceri de la vârsta de 18 ani ca până la 32 să dezvolte un lanţ de peste 40 de restaurante

    Avea 18 ani când a făcut primii paşi în antreprenoriat. A pariat încă de la început pe ospitalitate, unde şi-a construit de altfel întregul drum. De la o cafenea cu specific oriental, a ajuns la trei Şaormerii, iar apoi, treptat, a dezvoltat un grup cu circa 40 de restaurante şi afaceri de 15 milioane de euro anul trecut. Iar planurile lui Cătălin Gheorghe nu se opresc aici. După 14 ani în HoReCa, el vrea să apese pedala de acceleraţie şi vizează ca în cinci ani businessul să ajungă la circa 100 mil. euro şi 100 de unităţi sub branduri precum Treevi Pizza al Taglio, Fabrica de Ciorbe sau Sagakura.

    Cătălin Gheorghe are 32 de ani, iar antreprenoriatul a fost întotdeauna singura opţiune. Recunoaşte că a fost şi inspirat de părinţii săi, care la rândul lor sunt antreprenori, deşi într-un cu totul alt domeniu. „Eu provin dintr-o familie de antreprenori, dar familia nu m-a sprijinit financiar decât cu o mică sumă de bani la început şi cu o maşină pe care am vândut-o apoi, pentru a susţine businessul cu şaormerii. În schimb, m-a susţinut şi mă susţine în continuare moral.”

    A intrat în ospitalitate când avea 18 ani, când s-a asociat cu un prieten într-un business de tip cafenea cu specific oriental, un local deschis undeva în zona 13 Septembrie din Bucureşti. „El a venit cu spaţiul, iar eu cu investiţia”, îşi aminteşte antreprenorul. A vândut partea sa ulterior, către fostul asociat, pentru a se alătura unui alt prieten, într-un business cu shaorma. Au deschis trei şaormerii împreună, iar apoi a cedat din nou acţiunile pentru a porni Tomcat Hospitality, de aceasta data pe cont propriu. „Eu doar HoReCa am făcut. Am intrat în domeniu la 18 ani”, spune Cătălin Gheorghe. Businessul actual, Tomcat Hospitality, un grup cu aproape 40 de restaurante sub mai multe branduri şi cu afaceri de 15 milioane de euro anul trecut, l-a pornit în 2016. Atunci a deschis primul restaurant – Noa RestoClub – pe Calea Victoriei.

    Era luna septembrie. Circa doi ani mai târziu, în octombrie 2018, a apărut prima pizzerie sub brandul Treevi Pizza al Taglio, poate cel mai cunoscut brand din portofoliul antreprenorului şi, cu siguranţă, cel mai extins. „Experienţa de până acum şi etapele prin care am trecut mi-au demonstrat că în domeniul acesta ai nevoie de un concept scalabil. Primul astfel de proiect pentru noi a fost Treevi.” Astăzi sunt aproape 20 de localuri sub acest nume (pragul va fi atins până la jumătatea anului), dintre care două francize. Procesul de dezvoltare în sistem de franciză a fost pus pe pauză momentan, antreprenorul pariind pe expansiune prin forţe proprii. Al treilea concept – Fabrica de Ciorbe – a apărut în mai 2020, prima unitate fiind inaugurată în zona APACA din Capitală. Astăzi sunt 14 astfel de unităţi şi expansiunea continuă alert, acest brand mergând împreună cu Treevi în multe dintre spaţii.

    Cine este Cătălin Gheorghe?

    Œ Are 32 de ani, iar toată cariera şi-a construit-o în ospitalitate;

     A intrat în domeniu la 18 ani, când s-a asociat cu un prieten şi au deschis împreună o cafenea cu specific oriental, undeva în zona 13 Septembrie din Bucureşti;

    Ž A vândut partea sa ulterior, către fostul asociat, pentru a se alătura, unui alt prieten într-un business cu şaorma;

     Au deschis trei şaormerii împreună, iar apoi a cedat din nou acţiunile pentru a porni, de data aceasta Tomcat Hospitality pe cont propriu;

     Acum, grupul Tomcat numără circa 40 de localuri, iar ambiţia fondatorului nu se opreşte aici.

    În piaţa HoReCa din România, o piaţă puternic fragmentată, cu circa 40.000 de restaurante, baruri şi cafenele, există mai multe modele de business. Cei mai mulţi antreprenori din industrie operează 1-2 localuri. Cei care decid să se extindă, o fac fie sub forma unei reţele sub acelaşi nume, fie sub forma unui portofoliu divers, fiecare local fiind operat sub un alt brand. Puţini sunt cei care au făcut un mix între aceste modele de afaceri. Cătălin Gheorghe este unul dintre ei. „În august 2021, am deschis Elephante, apoi Osteria Treevi, în septembrie 2022.” Anul trecut, în toamnă, a venit rândul Sagakura, iar al doilea restaurant sub acest brand a fost şi el inaugurat recent pe Calea Victoriei. Cel mai nou brand din portofoliul Tomcat Hospitality este Bao House by Sagakura, lansat în martie anul acesta. „Este un concept de fast-food premium şi ţintim patru unităţi până la jumătatea anului.”

    De altfel, Treevi, Fabrica de Ciorbe şi Bao House by Sagakura sunt mărcile din portofoliu care vor fi dezvoltate şi scalate cel mai rapid, spune Cătălin Gheorghe. Cele trei sunt businessuri de volum, mai exact afaceri unde există un număr mare de clienţi şi un bon cu valoare mai mică.  Multă lume poate cumpăra produse la pachet, fapt pentru care spaţiile sunt mai mici sau au puţine locuri la mese. De altfel, pentru a optimiza suprafeţele ocupate, antreprenorul vrea să meargă într-un singur loc cu toate cele trei nume. „În cele mai multe dintre cazuri, cu Treevi şi cu Fabrica de Ciorbe am mers împreună. Acum vrem să dezvoltăm şi Bao House alături de ele.” Sunt deja semnate două contracte – unul într-un mall, iar un altul în stradal – unde se vor deschide toate trei. „Mai mult, o să încercăm să adaptăm unele spaţii pe care le avem deja ca să includem şi Bao House.” Uitându-se la businessul său, Cătălin Gheorghe spune că el a început să se dezvolte accelerat postpandemie, când multe spaţii bune s-au eliberat. Totuşi, loc de creştere există în continuare. Şi mult.

    Antreprenorul vede criza sanitară drept un eveniment cu dublă importanţă. Pe de-o parte, a fost cel mai dificil moment pentru business, ca de altfel pentru cele mai multe afaceri din ospitalitatea locală şi de pretutindeni. Pe de alta, a fost o oportunitate pentru dezvoltarea ulterioară. „Pandemia a fost cel mai dificil moment pentru noi, dar totuşi, chiar şi atunci, eram încrezător că vom rezista. Marele nostru noroc a fost că am avut cash şi am putut să ne plătim furnizorii aproape la zi, mai exact înainte de termen. Faptul că nu am avut datorii a fost motivul pentru care am rezistat.” În 2020, grupul avea doar 6-7 unităţi, expansiunea alertă având loc postpandemie, când au apărut şi multe spaţii bune care au putut fi închiriate. Astfel, între timp, reţeaua a crescut de circa şase ori, vârful de lance fiind brandul Treevi, activ pe piaţa de pizzerii. Al doilea motor de dezvoltare îl reprezintă Fabrica de Ciorbe. Spre comparaţie, în continuare sunt localuri care au rămas singurele sub brandul lor. Este chiar cazul primului restaurant din grupul Tomcat, NoA. „Ne-am dezvoltat datorită oportunităţilor apărute. Înainte nu am fi avut acces la astfel de spaţii. Plătim chirii mari, dar fructificăm orice metru pătrat.” El recunoaşte totodată că dezvoltarea businessului reprezintă cheia pentru o creştere mai alertă. Mai exact, cu cât eşti un grup mai mare, cu mai multe localuri, cu atât discuţiile cu proprietarii de spaţii se desfăşoară altfel. „Sunt mai dispuşi să închirieze unei companii bine ancorate în piaţă.”

    Tocmai de aceea, Cătălin Gheorghe apasă pedala de acceleraţie.

    Tomcat are operaţiuni şi la Iaşi (3 restaurante), Suceava (1), Cluj (2) şi Braşov (1), deşi Bucureştiul e cea mai mare piaţă. De asemenea, Treevi e un brand prezent şi-n aeroportul din Otopeni, prin operatorii de acolo. „Vrem să ne extindem la nivel naţional cu Treevi, Fabrica de Ciorbe şi Bao House. Bucureştiul mai permite doar 3-4 Treevi. La nivel de provincie văd, în cinci ani,  încă 20 de unităţi comune cu toate trei brandurile.”

    O pizzerie Treevi independentă (fără celelalte două branduri în proximitate) măsoară între 25 şi 120 mp, pe când cel mai mare spaţiu din grup e cel ocupat de Osteria Treevi, şi anume 700 mp. „Cred că în industria asta, cheia e spaţiul, dar contează şi să reuşeşti să îţi adaptezi businessul la spaţiul pe care-l ai. Noi am avut această oportunitate şi am putut să venim cu concepte noi. Nu ne oprim aici, vom mai lansa branduri şi concepte noi, două sunt deja conturate, vor fi cele mai mari ale noastre ca investiţie, suprafaţă, tot.” Aşadar, când vorbeşte de viitor, el spune că vrea să dezvolte atât unele dintre mărcile deja existente, cât şi să lanseze altele noi. E loc de alte nume şi alte formate în domeniu. „Spaţiile le avem luate, iar planul făcut”, spune antreprenorul despre următorii paşi. Fondatorul Tomcat Hospitality se defineşte ca fiind un visător, aşa că, uitându-se în urmă, crede că în 2016 spera să ajungă unde e astăzi. Acum însă, recunoaşte că vrea şi mai mult.  Îşi doreşte ca în cinci ani businessul să ajungă la circa 100 de milioane de euro şi 100 de unităţi. El adaugă că atunci când vorbeşte de o unitate include sub aceeaşi umbrelă şi Treevi şi Fabrica de Ciorbe şi Bao House. Astăzi, când spune că sunt circa 40 de restaurante în grup, le analizează separat. „Nu mă văd făcând exit în următorii 20 de ani. Am avut ofete pe masă, dar nu m-a interesat să vând. Pe viitor, odată cu dezvoltarea accelerată, e posibil să atragem parteneri, dar nu vreau să ies din business”, explică el. Până acum, expansiunea a făcut-o cu forţe proprii sau cu credite bancare. Spre exemplu, în 2023, Tomcat Hospitality a avut un buget de investiţii de 3 mil. euro. În ceea ce priveşte încasările, grupul a închis anul trecut cu afaceri de 15 mil. euro şi estimează vânzări de 20-25 mil. euro în 2024. „Astăzi, businessul este aşa cum l-am gândit de la început, este un business stabil. Am avut probleme financiare doar în primul an, când am avut investiţia iniţială, dar am avut şi datorii de încă 75% din valoarea acesteia, bani necesari pentru a funcţiona.” Afirmă că cel mai bun moment pentru afacerea sa este prezentul, pentru că toate brandurile sunt pe plus, echipa e mai mare şi mai solidă, iar el are deja în minte şi în plan noi concepte şi deschideri. Grupul are circa 200 de salariaţi, potrivit lui Cătălin Gheorghe. Adaugă că a vrut încă de la început un business offline, de aceea componenta de livrări a adăugat-o doar în pandemie. Şi acum, online-ul are doar 10% în cazul Treevi, iar la celelalte branduri ponderea e de 1-2% din vânzări. „Noi, încă de la început, ne-am poziţionat ca un business de restaurant, nu unul de cafenea, ceea ce înseamnă un bon mediu mai mare. Avem componenta de cafea inclusă în meniu, dar nu suntem o cafenea. Oamenii nu vin la noi să tragă de o apă toată ziua”, afirmă el.

    Potrivit lui Cătălin Gheorghe, întregul grupul are circa 10.000 de clienţi pe zi.   

    Cronologia Tomcat Hospitality:

    septembrie 2016 – A fost deschis restaurantul NoA;

    octombrie 2018 – A apărut prima pizzerie sub brandul Treevi Pizza al Taglio. Astăzi sunt aproape 20 de localuri sub acest nume;

    mai 2020 – Este lansat al treilea concept – Fabrica de Ciorbe. Astăzi sunt 14 astfel de unităţi;

    august 2021 – A fost deschis Elephante;

    septembrie 2022 – A venit rândul Osteria Treevi;

    septembrie 2023 – A fost lansat restaurantul Sagakura de la America House. Al doilea restaurant sub acest brand s-a deschis recent pe Calea Victoriei;

    martie 2024 – Cel mai recent brand din portofoliul este Bao House by Sagakura. Este un concept de fast-food premium.

  • Papuci pentru mediu

    După pahare şi paie de plastic, au fost luaţi în vizor de către cei care ţin la protejarea mediului şi papucii de unică folosinţă din hoteluri, acestea din urmă căutând soluţii ca să nu renunţe totuşi la un articol pe care clienţii lor se aşteaptă să-l primească atunci când se cazează la ele. Pentru a reduce cantitatea de deşeuri provenite de la papuci, unele hoteluri pur şi simplu le recomandă clienţilor să-i ia cu ei pe cei de unică folosinţă care astfel s-ar arunca şi să-i refolosească, scrie The New York Times, iar altele au trecut la papuci produşi fie din carton, plută şi bumbac, fie din sticle reciclate de plastic, ce pot fi curăţaţi, dezinfectaţi şi refolosiţi pentru alţi oaspeţi. Mai sunt şi hoteluri care fie folosesc papuci mai groşi şi rezistenţi pe care clientul îi poate lua acasă şi care sunt oferiţi implicit celor cazaţi în apartamente şi la cerere celor care stau în restul camerelor. Există şi cazuri în care papucii de unică folosinţă sunt reciclaţi după utilizare, fiind tăiaţi în bucăţi şi transformaţi în umplutură pentru pufuri.

     

  • Destinaţia turistică superbă, unde plaja este la o distanţă de mai puţin de o oră de pârtia de schi – GALERIE FOTO

    Plaje întinse cu nisip fin sau stânci impunătoare, care pe alocuri adăpostesc peşteri ce aşteaptă să fie descoperite, ori istoria locului, care secole a fost cucerit de diferite civilizaţii, fiecare lăsând ceva în urmă, Ciprul are câte un pic pentru fiecare. Ciprul, cât o regiune a României, reuşeşte să atragă mai mulţi turişti străini decât destinaţiile româneşti. Cum reuşeşte insula să fie o destinaţie pentru fiecare tip de turist?

    Poţi să schiezi, iar la 50 de minute distanţă să faci plajă şi baie în mare” – este vorba pe care o spun mulţi ciprioţi cu un soi de mândrie când sunt întrebaţi despre propria lor ţară. În realitate, nu este doar o vorbă, ci chiar o realitate. Diversitatea de relief din Cipru le permite turiştilor autohtoni sau străini să schieze în Munţii Trodos şi la o distanţă de 50 de minute de mers cu maşina pot face o baie în Marea Mediterană. Staţiunile de schi sunt însă cunoscute în rândul localnicilor, străinii aleg Ciprul pentru plajă şi mare, dar insula oferă mai mult de atât.

    Cu o suprafaţă totală de 9.250 de kilometri pătraţi, cât o regiune din România, Ciprul adună în acelaşi loc istorie, cultură, mituri şi legende, gastronomie, natură, distracţie şi câte un pic pentru fiecare tip de turist. Ciprul a atras anul trecut 3,9 milioane de turişti, un număr semnificativ având în vedere că populaţia insulei este de doar 1,2 milioane de persoane. Cu o strategie de promovare clară, Cipru reuşeşte să atragă turişti de trei ori peste populaţia ţării. Dintre aceştia, 80.000 de turişti au fost români. Ce îi atrage cel mai mult pe turişti în insulă? Ca insulă, Ciprul este mărginit de coastă, astfel că oriunde te-ai afla pe insulă,  şansele de a găsi o plajă în apropiere sunt destul de mari.

    Chiar dacă plajele sunt aproape la fiecare pas în Cipru, acestea se diferenţiază de la regiune la regiune. De la culoarea şi claritatea apei, nuanţa nisipului sau a stâncilor, facilităţi şi peisaj, fiecare plajă din Cipru are ceva al său. Coasta Ciprului se joacă cu forme, culori şi reliefuri. De la plaje întinse cu nisip fin, la stânci impunătoare de care apa se sparge ca şi când ar vrea mereu să învingă, însă sfârşeşte mereu învolburată. Peisajul este completat, pe alocuri, în multe dintre regiunile de la mare ale Ciprului, cu grote şi peşteri ascunse printre stâncile costiere, ferite parcă de privirea turiştilor aflaţi pe ţărm, mai mult descoperite de către cei care se aventurează pe mare, în plimbări cu barca. Pentru aceştia, fiecare peşteră e o nouă descoperire, care îi atrage spre a o pătrunde.

    Totuşi, ceea ce au în comun plajele este calitatea lor. An de an, plajele din Cipru se află în topul clasamentelor din Europa, calitatea şi siguranţa apei fiind printre cele mai bine cotate de pe continent. O plajă celebră a Ciprului este chiar locul unde se spune că Afrodita s-a născut, direct din valurile înspumate ale mării, ieşind din apă într-o cochilie de scoică. Petra Tou Romiou sau Locul de Naştere al Afroditei, în apropiere de Pafos, este o plajă unde stâncile maritime se joacă într-un dans armonios cu marea şi soarele. Se spune că, în anumite condiţii meteorologice, valurile se ridică, se sparg şi formează o coloană de acare se dizolvă într-un stâlp de spumă, cu puţine imaginaţie, aceasta arată ca o formă umană efemeră. De dragul legendelor sau de frumuseţea locului, plaja este vizitată anual de mulţi turişti străini. Pafos atrage turişti şi pentru obiectivele turistice istorice, care amintesc de civilizaţia greacă antică. În oraş se găseşte complexul de mozaicuri antice, parte din oraşul antic care astăzi este inclus în patrimoniul cultural UNESCO. Mozaicurile prezintă scene din mitologia greacă şi datează din secolul al II-lea şi până în al V-lea, fiind într-o stare foarte bună. La o mică distanţă de complexul de mozaicuri se găsesc criptele şi mormintele regale subterane, în jurul cărora există mult mister şi legende antice. Pafos însă oferă şi experienţe în natură, în apropierea oraşului existând o rezervaţie naturală unică. Golful Lara este locul în care din mai şi până în august ţestoasele îşi depun ouăle în nisip, care sunt atent păzite de angajaţii centrului de cercatere al Staţiei de Conservare a Tutle Lara Bay. Pentru a descoperi rezervaţia naturală este necesară deplasarea cu un SUV sau un vehicul ce ar putea traversa cu uşurinţă porţiuni accidentate de drum. Din Pafos pot fi rezervate experienţe de tip Jeep Safari care includ în itinerarii şi rezervaţia naturală. Totuşi, cele mai populare destinaţii de plajă sunt Agia Napa şi Protaras, aflate în estul insulei, în apropiere de Larnaca, acolo unde se află şi unul dintre cele două aeroporturi de pe insulă, cel de-al doilea fiind în Pafos, pe coasta de vest a Ciprului. Cele mai multe zboruri internaţionale sunt operate de pe aeroportul din Larnaca, de unde Wizz Air operează săptămânal zboruri directe din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca.

    Pe lângă plajele cu nisip fin şi un albastru al apei aproape orbitor, Agia Napa a devenit şi o destinaţie a celor care caută, pe lângă relaxare, distracţie şi viaţă de noapte. Acest tip de turism a crescut odată cu numărul tot mai mare de străini care au ales staţiunea. Ciprul este însă o opţiune şi pentru iubitorii de natură şi de munte, existând multe trasee de hiking sau ciclism, care străbat munţii ce adăpostesc o faună şi floră bogate. Cu puţin noroc, turiştii pot vedea şi muflonul de Cipru, o specie de oaie sălbatică. Zonele montane şi de deal se găsesc satele specifice Ciprului, multe dintre ele fiind recunoscute pentru diferite meşteşuguri, de la producţia de dantelă, argint, vin, scaune sau multe altele. Satele, care adună câteva sute de persoane, au un farmec aparte, de la liniştea ce planează asupra micilor gospodării şi până la arhitectura uniformă, păstrată şi respectată de localnici cu sfinţenie. Specifice Ciprului mai sunt şi pisicile, care nu au o evidenţă în statisticile naţionale, însă se apropie de numărul locuitorilor. Oriunde aţi merge în Cipru, sigur veţi găsi o pisică dornică să primească atenţie. De asemenea, iubitorii de gastronomie îşi pot găsi locul în Cipru, insula oferă o diversitate culinară care poate satisface orice preferinţă. Unul dintre produsele naţionale ale Ciprului este faimoasa brânză halloumi, făcută de unii localnici după metodele proprii. Turiştii pot vizita casele localnicilor şi pot vedea procesul prin care se face brânza halloumi. Ciprul reuşeşte printr-o diversitatea naturală şi culturală să atragă turişti străini, în număr tot mai mare de la an la an. Însă fără o strategie clară de promovare turistică, Ciprul nu ar mai fi descoperit de atât de mulţi turişti. Ciprul are şi unde nu avea, a creat. Turismul este una dintre cele mai importante industrii pentru insulă, iar statul a înţeles că nu este suficient ca să aibă ceea ce i-a oferit natura şi istoria, trebuia şi lumea să afle.    

    Cu o suprafaţă totală de 9.250 de kilometri pătraţi, cât o regiune din România, Ciprul a atras peste 3,9 milioane de turişti, de trei ori populaţia insulei. Ciprul adună în acelaşi loc loc istorie, cultură, mituri şi legende, gastronomie, natură, distracţie şi câte un pic pentru fiecare tip de turist.

    În Pafos se găseşte complexul de mozaicuri antice, parte din vechiul oraşul antic care astăzi este inclus în patrimoniul cultural UNESCO. Mozaicurile prezintă scene din mitologia greacă şi datează din secolul al II-lea şi până în al V-lea, fiind într-o stare foarte bună.

  • Povestea cuplului care a fugit de nebunia şi agitaţia Bucureştiului. S-au mutat la ţară, şi-au deschis o afacere, iar ce au ajuns acum să facă impresionează o întreagă comunitate

    Simona şi Gabriel Gherasim sunt doi antreprenori care au plecat din Bucureşti şi s-au mutat la Piatra Neamţ, într-o casă cu o livadă de 1.500 mp pe care au decis să o împartă, pe timpul vacanţei de vară, cu copiii care vin în taberele organizate de ei. Cu ce i-a recompensat până acum viaţa în livadă?

    Cei doi antreprenori din zona creativă, au lăsat în urmă claxoanele de pe bulevardele aglomerate şi agitaţia urbană caracteristică Bucureştiului şi s-au mutat la ţară, lângă Piatra Neamţ, unde au cumpărat o casă într-o livadă înconjurată de două râuri. Natura şi liniştea locului au fost pietre de temelie pentru noul lor proiect antreprenorial, pornit din dragostea pentru copii şi din creativitatea nemărginită a celor doi soţi. Ei şi-au dorit ca livada în care locuiesc să fie plină de viaţă, de copii şi de voie bună, aşa că au transformat căminul lor într-un mic business prin care organizează tabere de vară pentru cei mici. „Anul trecut am făcut o schimbare majoră în viaţa noastră pentru că am părăsit Bucureştiul.

    Ne-am mutat în Piatra Neamţ şi de aici a venit toată inspiraţia. Casa pe care am cumpărat-o este situată în afara oraşului şi are o livadă desprinsă din poveşti, aşa că ne-am dorit să ne bucurăm şi împreună cu alţii de ea. Iubim foarte mult copiii şi am zis că dacă am face o tabără de vară pentru cei mici în livada noastră ar avea succes. Aşa că am construit două căsuţe în copac pentru copii. Livada noastră este înconjurată şi de două râuri, iar copiii care vor veni în tabăra de vară vor avea la dispoziţie mult spaţiu în natură”, a povestit Simona Gherasim, cofondatoare a proiectului Livada cu poveşti. Paşii au fost aceiaşi pe care soţii Gherasim i-au parcurs şi la deschiderea primului lor proiect antreprenorial: pasiune, idee, investiţie. Înainte de a lăsa în urmă Bucureştiul, ei au locuit aici o vreme, iar în 2020 au pornit proiectul Gallantique, un brand sub care Simona Gherasim realizează şi astăzi decoraţiuni handmade din elemente naturale. Însă, deoarece Gallantique este un business sezonier, cu activitate mai intensă în perioada sărbătorilor de iarnă şi de primăvară, cei doi au decis să transforme pasiunea lor pentru natură într-un proiect care să le asigure venituri  şi pe perioada verii.

    Livada cu poveşti, mai spune antreprenoarea, se află în apropierea Mănăstirii Bistriţa, iar distanţa faţă de  oraş este de şapte-opt minute de mers cu maşina. Livada se întinde pe o suprafaţă de 1.500 mp, însă, în plus, mai există şi zona exterioară, cu cele două râuri. În livadă, familia Gherasim a construit şi două căsuţe din lemn pentru copii. Soţii Gherasim au pornit proiectul cu taberele de vară pentru copii cu bani din fonduri proprii şi speră să îşi recupereze investiţia până la finalul acestui an. „Până acum am ajuns la o investiţie de 12.000 de euro, bani care au mers către construcţia căsuţelor din lemn dedicate copiilor şi către amenajarea livezii. Cred că până la finalul anului vom reuşi să ne recuperăm investiţia. Tot ce am construit în livadă a fost făcut de soţul meu”, a mai adăugat Simona Gherasim. Tabăra de vară propriu-zisă va începe la mijlocul lunii, după încheierea anului şcolar, iar în livadă sunt aşteptaţi copiii între patru şi nouă ani. Tabăra, explică antreprenoarea, durează de dimineaţa până seara, de luni până vineri, iar în weekenduri, locaţia va putea fi închiriată pentru petreceri private exclusiv pentru copii. „Vrem ca această tabără să fie axată pe joacă şi timp liber. Vom avea ateliere creative şi cognitive. Cred că natura le poate oferi copiilor atât de multe lucruri încât este păcat să nu le exploatăm. Am creat un loc în care copiii vor putea planta la începutul verii legume, iar la finalul taberei de vară îşi vor putea culege propriile roade”, a mai spus cofondatoarea Livezii cu poveşti. Capacitatea maximă a taberei de vară, estimează ea, ar fi de 40 de copii, împărţiţi în două grupe de vârstă. Cei mici vor veni de luni până vineri, pe toată durata vacanţei de vară, iar plata va fi lunară. „Cred că, astfel, copiii se vor cunoaşte mai bine, vor crea legături între ei şi îşi vor face prieteni.”

    Costul pe zi, afirmă aceasta, va fi de 100 de lei per copil, bani care asigură masa de prânz, gustările şi costul atelierelor. Soţii Gherasim se gândesc să dezvolte proiectul lor antreprenorial astfel încât pe timpul verii să aibă loc tabăra de vară, iar în cursul anului să organizeze, după terminarea orelor de la şcoală, ateliere creative pentru copii. În viitor, ei iau în calcul să extindă acest proiect şi cu un centru educaţional, care ar putea fi construit în aceeaşi zonă. „În spatele casei noastre există un teren, iar în viitor ne gândim să îl achiziţionăm şi să construim un after school, cu cadre didactice şi toată infrastructura necesară pentru un centru educaţional în afara oraşului”, a mai spus Simona Gherasim. Cei doi antreprenori care au plecat din Bucureşti pentru a-şi găsi liniştea în natură, la Piatra Neamţ, au în spate experienţa de business acumulată în cei patru ani de activitate a proiectului Gallantique.

    În cazul acestui proiect, totul a pornit atunci când Simona Gherasim a vrut să îşi creeze propriile decoraţiuni pentru nuntă. Semnalul că ideile creatoare ale acesteia pot deveni un mic proiect antreprenorial a fost dat chiar de realizarea unui brăduţ de Crăciun, în care antreprenoarea a pus zeci de elemente naturale pe care le avea în casă şi pe care le strânsese încă din timpul verii. De la decoraţiunile pe care a ajuns, în cele din urmă, să le facă pentru prieteni şi apropiaţi, până la transformarea acestei pasiuni într-un business a mai fost doar un pas.

    Acum, odată cu Livada cu poveşti, cei doi antreprenori păşesc într-o altă zonă, cea a lucrului direct cu oamenii, însă, se uită cu optimism către viitor, căci fundaţia acestui proiect este clădită din pasiune şi dragoste pentru copii şi natură. „Este primul business în care lucrăm cu oamenii direct, face to face. La Gallantique totul se întâmpla online, comenzile erau plasate online şi ajungeau la clienţi prin intermediul curierilor. Eu iubesc mult copiii şi cred că Livada cu poveşti este un proiect care se află în zona de confort pentru mine”, a mai spus Simona Gherasim. Gallantique şi Livada cu poveşti funcţionează sub aceeaşi firmă, Gallantique Floral Design SRL, care în anul 2023, ultimul pentru care există date publice disponibile, a avut afaceri de 32.000 de euro, în creştere cu aproape 40% faţă de anul anterior. 

    Simona Gherasim, cofondatoare a proiectului Livada cu poveşti: „Iubim foarte mult copiii şi am zis că dacă am face o tabără de vară pentru cei mici în livada noastră ar avea succes. Aşa că am construit două căsuţe în copac pentru copii. Livada noastră este înconjurată şi de două râuri, iar copiii care vor veni în tabăra de vară vor avea la dispoziţie mult spaţiu în natură.“

  • Real Estate. From zero to one, la viteza România

    Pentru Vicenţiu Vlad, fondatorul platformei de crowdlending Stock.estate şi antreprenor în domeniul turismului, România a devenit sinonimă cu cele mai bune oportunităţi de business. După o viaţă în Italia şi câţiva ani în New York, crede că ţara sa natală este locul în care ideile lui pot ajunge „from zero to one” în cel mai rapid mod. Cea mai recentă dovadă? Rezultatele obţinute cu chalet-ul deschis alături de un partener în zona Moieciu. 

     

    Pentru noi a părut destul de simplu să ne diferenţiem, tot procesul a fost organic, natural şi ne-a mers bine chiar din prima zi. Dar, într-adevăr, să găseşti un factor de diferenţiere într-o unitate de cazare sau într-un business nu este tot timpul uşor. În cazul nostru, diferenţiatorul ţine de privelişte şi de piscina infinity – cu vedere la munţii Bucegi”, descrie Vicenţiu Vlad chaletul deschis în zona Moieciu în urmă cu aproximativ un an şi jumătate.  Antreprenorul a fondat Stock.estate, prima platformă de crowdlending autorizată de ASF în România, al cărei scop este de a finanţa proiecte imobiliare (printre care se numără şi proiecte din turism) şi prin care, în acelaşi timp, investitorii pot să-şi maximizeze investiţiile şi să primească un randament în cadrul platformei. În paralel, a deschis însă şi propriul business din turism alături de un partener de business (Ciprian Sasu), respectiv o cabană de lux în zona Moieciu. 

    Terenul îl deţineau deja, astfel că investiţia în chalet s-a plasat la 550.000 – 600.000 de euro, fonduri proprii: „Doar zona de entertainment ne-a costat circa 150.000 de euro”.

    Rezultatele nu au întârziat să apară pentru că, spune Vicenţiu, au avut un prim an cu un grad de ocupare de 88%, iar anul acesta au ajuns deja la 96%. „Costurile de operare la noi sunt destul de mici fiindcă nu oferim şi servicii ce ţin de masă, micul dejun se poate servi prin intermediul unor restaurante partenere – dar este foarte lină partea aceasta organizaţională, partea de booking se realizează prin social media şi telefon. Genul acesta de investiţie se amortizează undeva între trei şi patru ani.” În ceea ce priveşte tarifele, în timpul săptămânii acestea sunt de 600 de lei/pe noapte, iar de joi până duminică, de 3.500 lei/noapte.

    Chalet-ul include şapte dormitoare, fiecare cu baie privată, o zonă de open space cu bucătărie utilată, mansardă-cinema. „Vrem să deschidem cât mai multe astfel de unităţi, în funcţie de terenurile pe care le găsim şi resurse. Acum avem în analiză vreo trei-patru terenuri şi sunt convins că vom finaliza cel puţin unul dintre ele în curând ca să ne completăm puţin oferta. Va fi o unitate de cazare care permite şi accesul cuplurilor sau grupurilor mai mici, fiindcă în prezent oferim cazare doar pentru grupurile mari, de 12-14 persoane, dar primim foarte multe telefoane de la grupuri mai mici, două-patru persoane, care şi-ar dori o experienţă asemănătoare.  Vrem să recreăm acelaşi concept, dar pentru grupuri mai mici.” Vicenţiu Vlad are dublă cetăţenie, română şi italiană – s-a născut în România, dar a crescut în Italia după ce familia sa a decis să se mute acolo. A trăit şi în New York timp de patru ani, ca angajat pentru Organizaţia Naţiunilor Unite, dar în pandemie, a decis să viziteze România de curiozitate. În ceea ce priveşte platforma de crowdlending, dacă în urmă cu patru luni strânseseră prin intermediul acesteia 70.000 de euro, în prezent au ajuns la 350.000 de euro: „Am ajuns să ne menţinem în perioada asta la între 100.000 – 150.000 de euro ridicaţi pe lună şi obiectivul este să ridicăm acest volum până la 1 milion de euro pe lună. Creştem organic şi facem şi un boarding de proiecte. Noi o să avem în perioada următoare nişte complexe cunoscute din Bucureşti. Aş putea spune că românii răspund foarte bine la acest gen de servicii noi, de investiţii alternative”.

    Dacă iniţial finanţau un proiect rezidenţial în Sibiu, unul de turism în Poiana Braşov, au adăugat recent în portofoliu şi un salon de evenimente din zona Bucureştiului, cât şi alte proiecte din turism, printre care unul aflat în Cheile Turdei. „Ne bucurăm dacă vin şi alţi operatori care propun în piaţă ceva diferit, fiindcă în prezent nu există atât de multe opţiuni – dacă îmi doresc să plec din Bucureşti şi să îmi şi placă unitatea respectivă – cred că am cinci-şase opţiuni – aşadar există spaţiu în turism, în zona aceasta de investiţii.”  

    Carte de vizită Vicenţiu Vlad

    1. Anterior activităţii din România, unde a fondat Stock.estate şi a investit şi într-o pensiune turistică, a dobândit experienţă în domeniul militar, unde a fost locotenent în armata italiană;

    2. A obţinut o licenţă în Ştiinte Strategice la Universita deli Studi di Modena e Reggio Emilia şi a urmat două programe masterale, în Relaţii Internaţionale (Universita degli Studi Niccolo Cusano) şi în Ştiinţe Strategice şi Militare (Universita degli Studi di Torino).

    Sursa: LinkedIn

     

    Două întrebări şi răspunsuri din interviul cu Vicenţiu Vlad, fondatorul Stock.estate:

    1.De ce ai ales să fii antreprenor în România şi nu în Italia?

    Ce am văzut în România şi mi s-a părut fantastic este oportunitatea. Adică fiind o ţară care încă se dezvoltă, există foarte mult spaţiu pentru antreprenoriat şi foarte multe oportunităţi. Aşadar, a fost foarte simplu să ajung aici de la zero to one într-un timp foarte scurt decât s-ar fi întâmplat în Italia. M-am confruntat cu partea de business şi în New York şi este mult mai greu, mult, mult mai greu. Mi-ar fi trebuit probabil 4 ani doar să intru în cercurile potrivite pentru a putea implementa ceva, la care se adaugă şi bugetele mult mai mari.

    2. Un sfat pentru cineva care vrea să înceapă un business în România?

    Să se documenteze şi să aibă un plan bine stabilit. Şi e important să vii cu un diferenţiator tot timpul, să nu copiezi, să te gândeşti foarte bine cum poţi să maximizezi ce ai.

  • În lux pe mare: ce oferă cele mai luxoase nave de croazieră ale prezentului?

    O călătorie pe mare cu opriri în diverse porturi poate fi cât de luxoasă îşi permite clientul, fie el din categoria celor superbogaţi, vedetă sau câştigător la loto, agenţiile de turism şi companiile proprietare de nave de croazieră întrecându-se în a-i asigura confortul. Pe cea mai nouă navă din flota companiei Regent Seven Seas, „Seven Seas Grandeur”, se poate sta pe parcursul croazierei în Regent Suite, care are o suprafaţă de 412 metri pătraţi, este înconjurat de o verandă, deservit de un valet personal, iar când clientul vrea să coboare în vreun port este aşteptat de o maşină cu şofer, scrie The Telegraph. Pentru cei care nu vor să se amestece cu restul pasagerilor cel puţin o parte din timp, există şi opţiunea unor aşa-numite Owner’s Suites de la bordul unora dintre vasele companiei Silverseas, dotate şi ele cu verandă proprie pe care clientul îşi poate lua micul dejun sau cu băi cu marmură italiană. Printre ofertele de la bordul navelor companiilor care organizează croaziere de lux se numără apartamente gândite pentru familii şi dotate cu cinema, echipamente de karaoke şi tobogan care ajunge la toate nivelurile locuinţei temporare de pe mare, ca pe „Utopia of the Seas” a Royal Caribbean sau un apartament cu decoraţiuni inspirate de filmul „Moana” („Vaiana”), Disney Wish Tower, la bordul unei nave de croazieră a Disney, dispus pe două niveluri, cu dormitoare pentru adulţi, cameră pentru copii, bibliotecă şi ferestre de sus până jos, printre altele.

     

  • Locul care se întinde pe o suprafaţă similară unei regiuni a României, dar care reuşeşte să atragă mult mai mulţi turişti străini decât destinaţiile româneşti

    Plaje întinse cu nisip fin sau stânci impunătoare, care pe alocuri adăpostesc peşteri ce aşteaptă să fie descoperite, ori istoria locului, care secole a fost cucerit de diferite civilizaţii, fiecare lăsând ceva în urmă, Ciprul are câte un pic pentru fiecare. Ciprul, cât o regiune a României, reuşeşte să atragă mai mulţi turişti străini decât destinaţiile româneşti. Cum reuşeşte insula să fie o destinaţie pentru fiecare tip de turist?

     

    Poţi să schiezi, iar la 50 de minute distanţă să faci plajă şi baie în mare” – este vorba pe care o spun mulţi ciprioţi cu un soi de mândrie când sunt întrebaţi despre propria lor ţară. În realitate, nu este doar o vorbă, ci chiar o realitate. Diversitatea de relief din Cipru le permite turiştilor autohtoni sau străini să schieze în Munţii Trodos şi la o distanţă de 50 de minute de mers cu maşina pot face o baie în Marea Mediterană. Staţiunile de schi sunt însă cunoscute în rândul localnicilor, străinii aleg Ciprul pentru plajă şi mare, dar insula oferă mai mult de atât. Cu o suprafaţă totală de 9.250 de kilometri pătraţi, cât o regiune din România, Ciprul adună în acelaşi loc istorie, cultură, mituri şi legende, gastronomie, natură, distracţie şi câte un pic pentru fiecare tip de turist. Ciprul a atras anul trecut 3,9 milioane de turişti, un număr semnificativ având în vedere că populaţia insulei este de doar 1,2 milioane de persoane. Cu o strategie de promovare clară, Cipru reuşeşte să atragă turişti de trei ori peste populaţia ţării. Dintre aceştia, 80.000 de turişti au fost români. Ce îi atrage cel mai mult pe turişti în insulă? Ca insulă, Ciprul este mărginit de coastă, astfel că oriunde te-ai afla pe insulă,  şansele de a găsi o plajă în apropiere sunt destul de mari. Chiar dacă plajele sunt aproape la fiecare pas în Cipru, acestea se diferenţiază de la regiune la regiune. De la culoarea şi claritatea apei, nuanţa nisipului sau a stâncilor, facilităţi şi peisaj, fiecare plajă din Cipru are ceva al său. Coasta Ciprului se joacă cu forme, culori şi reliefuri. De la plaje întinse cu nisip fin, la stânci impunătoare de care apa se sparge ca şi când ar vrea mereu să învingă, însă sfârşeşte mereu învolburată. Peisajul este completat, pe alocuri, în multe dintre regiunile de la mare ale Ciprului, cu grote şi peşteri ascunse printre stâncile costiere, ferite parcă de privirea turiştilor aflaţi pe ţărm, mai mult descoperite de către cei care se aventurează pe mare, în plimbări cu barca. Pentru aceştia, fiecare peşteră e o nouă descoperire, care îi atrage spre a o pătrunde.

    Totuşi, ceea ce au în comun plajele este calitatea lor. An de an, plajele din Cipru se află în topul clasamentelor din Europa, calitatea şi siguranţa apei fiind printre cele mai bine cotate de pe continent. O plajă celebră a Ciprului este chiar locul unde se spune că Afrodita s-a născut, direct din valurile înspumate ale mării, ieşind din apă într-o cochilie de scoică. Petra Tou Romiou sau Locul de Naştere al Afroditei, în apropiere de Pafos, este o plajă unde stâncile maritime se joacă într-un dans armonios cu marea şi soarele. Se spune că, în anumite condiţii meteorologice, valurile se ridică, se sparg şi formează o coloană de acare se dizolvă într-un stâlp de spumă, cu puţine imaginaţie, aceasta arată ca o formă umană efemeră. De dragul legendelor sau de frumuseţea locului, plaja este vizitată anual de mulţi turişti străini. Pafos atrage turişti şi pentru obiectivele turistice istorice, care amintesc de civilizaţia greacă antică. În oraş se găseşte complexul de mozaicuri antice, parte din oraşul antic care astăzi este inclus în patrimoniul cultural UNESCO. Mozaicurile prezintă scene din mitologia greacă şi datează din secolul al II-lea şi până în al V-lea, fiind într-o stare foarte bună. La o mică distanţă de complexul de mozaicuri se găsesc criptele şi mormintele regale subterane, în jurul cărora există mult mister şi legende antice. Pafos însă oferă şi experienţe în natură, în apropierea oraşului existând o rezervaţie naturală unică. Golful Lara este locul în care din mai şi până în august ţestoasele îşi depun ouăle în nisip, care sunt atent păzite de angajaţii centrului de cercatere al Staţiei de Conservare a Tutle Lara Bay. Pentru a descoperi rezervaţia naturală este necesară deplasarea cu un SUV sau un vehicul ce ar putea traversa cu uşurinţă porţiuni accidentate de drum. Din Pafos pot fi rezervate experienţe de tip Jeep Safari care includ în itinerarii şi rezervaţia naturală. Totuşi, cele mai populare destinaţii de plajă sunt Agia Napa şi Protaras, aflate în estul insulei, în apropiere de Larnaca, acolo unde se află şi unul dintre cele două aeroporturi de pe insulă, cel de-al doilea fiind în Pafos, pe coasta de vest a Ciprului. Cele mai multe zboruri internaţionale sunt operate de pe aeroportul din Larnaca, de unde Wizz Air operează săptămânal zboruri directe din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca.

    Pe lângă plajele cu nisip fin şi un albastru al apei aproape orbitor, Agia Napa a devenit şi o destinaţie a celor care caută, pe lângă relaxare, distracţie şi viaţă de noapte. Acest tip de turism a crescut odată cu numărul tot mai mare de străini care au ales staţiunea. Ciprul este însă o opţiune şi pentru iubitorii de natură şi de munte, existând multe trasee de hiking sau ciclism, care străbat munţii ce adăpostesc o faună şi floră bogate. Cu puţin noroc, turiştii pot vedea şi muflonul de Cipru, o specie de oaie sălbatică. Zonele montane şi de deal se găsesc satele specifice Ciprului, multe dintre ele fiind recunoscute pentru diferite meşteşuguri, de la producţia de dantelă, argint, vin, scaune sau multe altele. Satele, care adună câteva sute de persoane, au un farmec aparte, de la liniştea ce planează asupra micilor gospodării şi până la arhitectura uniformă, păstrată şi respectată de localnici cu sfinţenie. Specifice Ciprului mai sunt şi pisicile, care nu au o evidenţă în statisticile naţionale, însă se apropie de numărul locuitorilor. Oriunde aţi merge în Cipru, sigur veţi găsi o pisică dornică să primească atenţie. De asemenea, iubitorii de gastronomie îşi pot găsi locul în Cipru, insula oferă o diversitate culinară care poate satisface orice preferinţă. Unul dintre produsele naţionale ale Ciprului este faimoasa brânză halloumi, făcută de unii localnici după metodele proprii. Turiştii pot vizita casele localnicilor şi pot vedea procesul prin care se face brânza halloumi. Ciprul reuşeşte printr-o diversitatea naturală şi culturală să atragă turişti străini, în număr tot mai mare de la an la an. Însă fără o strategie clară de promovare turistică, Ciprul nu ar mai fi descoperit de atât de mulţi turişti. Ciprul are şi unde nu avea, a creat. Turismul este una dintre cele mai importante industrii pentru insulă, iar statul a înţeles că nu este suficient ca să aibă ceea ce i-a oferit natura şi istoria, trebuia şi lumea să afle.    

    Cu o suprafaţă totală de 9.250 de kilometri pătraţi, cât o regiune din România, Ciprul a atras peste 3,9 milioane de turişti, de trei ori populaţia insulei. Ciprul adună în acelaşi loc loc istorie, cultură, mituri şi legende, gastronomie, natură, distracţie şi câte un pic pentru fiecare tip de turist.

    În Pafos se găseşte complexul de mozaicuri antice, parte din vechiul oraşul antic care astăzi este inclus în patrimoniul cultural UNESCO. Mozaicurile prezintă scene din mitologia greacă şi datează din secolul al II-lea şi până în al V-lea, fiind într-o stare foarte bună.

  • „Îmi doresc să existe, în viitor, cât mai multe firme româneşti care să prospere aici, acasă, în România noastră”

    De profesie medic, Daniela Shah a testat de-a lungul timpului antreprenoriatul prin mai multe iniţiative, atât în industria sănătăţii, cât şi în telecom. În urma unei călătorii la Machu Picchu – împlinirea unui vechi vis – i-a încolţit însă în minte ideea deschiderii unui business în turism, care a luat, în 2007, când românii nu prinseseră încă gustul vacanţelor peste ocean, forma primei agenţii specializate pe călătorii exotice din România. Cum vede cofondatoarea Eturia viitorul industriei în următorii 20 de ani?

    Daniela Shah, Proprietar & Strategy manager, agentia de turism ETURIA

    Rulaj (2023): >28 mil. euro

    Număr de angajaţi: 68

     

    Ce perspectivă aveaţi în urmă cu 20 de ani în ce priveşte evoluţia profesională? Ce vă doreaţi să profesaţi, să realizaţi?

    În urmă cu 20 de ani, în 2004, erau în plină desfăşurare schimbările din carieră, în concordanţă cu pasiunile mele. Aveam perspective uşor diferite asupra evoluţiei profesionale, dar una s-a menţinut mereu: să ajut oamenii prin ceea ce fac. Încă din copilărie, mi-am dorit să devin medic, un vis pe care l-am realizat absolvind Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti în 1995. Am activat în domeniul medical ca medic de familie, într-o comună din judeţul Neamţ, apoi în 2002, am înfiinţat Centrul Medical Dasimed, pe care l-am condus ca manager general, timp de peste 15 ani.

    În paralel cu activitatea medicală, în 1998, am deschis în calitate de cofondator primele companii locale de telefonie mobilă, Dasimpex, apoi Lexor şi Dasino, care s-au extins ulterior la nivel naţional, astfel că am învăţat marketing şi analize financiare, am fost pe rând manager de imagine şi director executiv în aceste companii. Şi da, începusem să călătoresc tot mai departe, încă de atunci iubeam să fac asta. În 2002, am ajuns la Machu Picchu şi ceva în mine s-a schimbat trăind acea emoţie covârşitoare de bucurie şi împlinire, pentru că toată viaţa visasem să ajung acolo. Dar cea mai mare realizare a fost să povestesc prietenilor acea călătorie şi să rememorăm împreună toate experienţele trăite acolo. Acela a fost momentul în care mi-am propus să fac mai accesibile călătoriile pentru prieteni şi să le arăt că „locul pe care l-ai visat există” – ceea ce a devenit, din 2007, motto-ul Eturia, prima agenţie de turism specializată în călătorii exotice din România. Astfel, aspiraţiile mele iniţiale nu doar că au influenţat, ci au concretizat, sub o altă formă faţă de cea imaginată acum 20 de ani, evoluţia mea, atât în domeniul medical – unde continui să acord consultanţă prietenilor, cât şi în cel al afacerilor şi turismului – unde, după pandemie, ne-am triplat cifra de afaceri.

     

    Realitatea a coincis cu gândurile de la acea vreme?

    Într-o foarte mare măsură, realitatea coincide cu gândurile mele ferme de acum aproape 20 de ani: să arăt lumii că locul pe care l-a visat există. Însă, în ceea ce priveşte aşteptările palpabile, de business, viaţa reală bate tot ce mi-aş fi putut închipui
    atunci, pentru că noi ne-am propus, prin prisma experienţei de 7-8 ani de călătorii din acel moment, doar să aducem lumea mai aproape de prieteni şi mai ales, să facem acest lucru cât mai bine, cu profesionalism şi dăruire. Nu ne-am propus atunci să fim o mare companie, care anul acesta, de exemplu, să primească certificarea Deloitte pentru performanţa managementului. De asemenea, nu mă gândeam atunci că voi călători cu aşa uşurinţă în toată lumea, căci în anii 2000 nu era deloc simplu să ajungi în celălalt capăt al pământului si nu îmi imaginam ce experienţe minunate voi avea şi ce oameni extraordinari voi întâlni pe parcursul vieţii mele.

    Ştiu că pasiunea şi adaptabilitatea au fost cheia succesului în faţa tuturor schimbărilor, plus intuiţia de a mă îndrepta mereu spre drumurile ce mă aduceau mai aproape de oameni! Am învăţat continuu şi am căutat să mă dezvolt, astfel încât să pot face faţă cu succes tuturor provocărilor şi oportunităţilor care au apărut – şi apar – pe parcurs.

     

    În ce priveşte următorii 20 de ani, cum vă aşteptaţi să se schimbe lumea / domeniul în care activaţi / compania pe care aţi clădit-o sau în care lucraţi acum?

    Sunt convinsă că, la cât de repede evoluează lucrurile în acest secol, următorii 20 de ani vor aduce schimbări profunde în lumea afacerilor. Cu avansul tehnologic şi impactul tot mai mare al inteligenţei artificiale, piaţa va suferi transformări radicale, care vom vedea în timp cât de benefice vor fi, de fapt. Vor dispărea multe joburi şi vor apărea altele, la care poate nici nu ne gândim acum, iar multe activităţi vor trece in sarcina roboţilor, mai mult sau mai puţin inteligenţi. Şi domeniul turismului se va schimba mult, eu cred ca în următorii
    5-7 ani vom vedea o dominare a tehnologiilor AI în servicii şi turism, urmând ca în 10-15 ani să asistăm la o revenire la interacţiunea umană, întrucât oamenii sunt fiinţe sociale şi vor căuta din ce în ce mai mult servicii de nişă, cu experienţe personalizate şi vor dori un consultant de turism real, care să-i asculte şi care să le creeze vacanţe potrivite propriilor nevoi, nu un robot care generează itinerare standardizate în funcţie de o selecţie scurtă şi rigidă a unor preferinţe generale. În ceea ce priveşte compania în care sunt cofondator, Eturia, cu siguranţă ne vom concentra pe inovare şi adaptabilitate, menţinând mereu standarde ridicate de servicii.

    Eu consider ca există un potenţial uriaş de dezvoltare în România în următorii 20 de ani, pentru că trăim într-o lume globală, iar o idee excelentă sau expertiza pe care o ai într-un domeniu se poate extinde la o scară foarte largă. Îmi doresc să existe, în viitor, cât mai multe firme româneşti care să demonstreze că se poate face performanţă, indiferent de domeniu, atât timp cat munceşti cu dăruire şi pui suflet în tot ceea ce faci. Să prospere, aşa cum a reuşit Eturia, aici, acasă, în România noastră, alături de românii noştri frumoşi.    

    BUSINESS Magazin a lansat de curând anuarul 100 Cele mai puternice femei din business, ediţia 2024. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a catalogului să descoperim împreună cu reprezentantele mediului de afaceri cum au fost cei 20 de ani pe care i-am trăit şi la ce ne aşteptăm pentru următoarele două decenii. Daniela Shah, proprietar & strategy manager, ETURIA, este una dintre doamnele prezentate în ediţia din acest an a acestui proiect.

  • Mai pentru copii

    Profitând de faptul că apetitul pentru călătorii şi-a revenit după pandemie, diverse hoteluri de lux îşi îndreaptă atenţia spre copii ca să atragă familii întregi să se cazeze la ele, scrie Wall Street Journal.

    Cândva, adulţii care aveau alt program puteau lăsa copiii să-şi petreacă timpul într-o cameră cu televizor şi jucării, dar mai recent oferta pentru cei mici s-a diversificat. Jucăriile n-au dispărut, dar accesul la ele s-a modificat, cum ar fi cazul hotelului Four Seasons din Boston, unde copiii primesc o cheie specială de aur de la o cameră cu jucării. În caz că s-au săturat de ele, iar adulţii cu care au venit sunt în continuare ocupaţi, pot participa la o vânătoare de comori prin hotel pe parcursul căreia găsesc tot felul de chestii de ronţăit.

    La un alt hotel al lanţului, de data aceasta în Costa Rica, cei mici pot participa la lecţii de olărit tradiţional ţinute de băştinaşi. Turiştii care ajung în Bali, la Umana Bali a LXR Hotels & Resorts se pot înscrie la activităţi culturale pentru toată familia, care includ vizite în pieţele şi la templele locale. Alte hoteluri au adevărate cluburi pentru copii, cum ar fi One&Only Mandarina din Mexic, cu căsuţe în copaci în junglă şi grădină cu fluturi, sau Conrad Punta de Mita din aceeaşi ţară, unde părinţii îşi pot trimite copiii în excursii pe malul oceanului la urmărit migraţia balenelor. În Republica Dominicană, la Eden Roc Cap Cana, cei mai mici clienţi se pot relaxa şi luând lecţii de dans sau de limbă spaniolă în timp ce adulţii îşi văd de activităţile lor.