BusinessMagazin

Category: Turism

Analize detaliate din domeniul turismului – destinații de vacanță inedite, idei pentru călătorii și multe altele pentru cei pasionați de turism

  • Povestea medicului care a creat una dintre cele mai cunoscute agenţii de turism din România. Aceasta este prima agenţie de turism specializată în călătorii exotice de pe piaţa locală

    100 Cele mai puternice femei din business. Daniela Shah, Proprietar & strategy manager, Eturia

    Rulaj (2023): >28 mil. euro

    Număr de angajaţi: 68

    Biografie:
    Daniela Shah este medic de profesie, este căsătorită şi are o fiica. Este implicată în businessul Eturia, prima agenţie de turism specializată în călătorii exotice din România, încă de la înfiinţare, în 2007. Iubeşte călătoriile şi experienţele altfel şi o încântă provocările, mai ales când vine vorba de destinaţii şi locuri noi pe care le descoperă.

    ► În urmă cu 20 de ani, erau în plină desfăşurare schimbările din carieră, în concordanţă cu pasiunile mele. Aveam perspective uşor diferite asupra evoluţiei profesionale, dar una s-a menţinut mereu: să ajut oamenii prin ceea ce fac. Încă din copilărie, mi-am dorit să devin medic, un vis pe care l-am realizat absolvind Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti în 1995. În paralel cu activitatea medicală, în 1998 am deschis în calitate de cofondator primele companii locale de telefonie mobilă, Dasimpex, apoi Lexor şi Dasino, care s-au extins ulterior la nivel naţional, astfel că am învăţat marketing şi analize financiare, am fost pe rând manager de imagine şi director executiv în aceste companii. În 2002, am ajuns la Machu Picchu. Acela a fost momentul în care mi-am propus să fac mai accesibile călătoriile pentru prieteni şi să le arăt că „locul pe care l-ai visat există” – ceea ce a devenit, din 2007, motto-ul Eturia.

    ► Într-o foarte mare măsură, realitatea coincide cu gândurile mele ferme de acum aproape 20 de ani. Însă, în ceea ce priveşte aşteptările palpabile, de business, viaţa reală bate tot ce mi-aş fi putut închipui atunci, pentru că noi ne-am propus, prin prisma experienţei de 7-8 ani de călătorii din acel moment, doar să aducem lumea mai aproape de prieteni şi mai ales, să facem acest lucru cât mai bine, cu profesionalism şi dăruire. Nu ne-am propus atunci să fim o mare companie. De asemenea, nu mă gândeam atunci că voi călători cu aşa uşurinţă în toată lumea, căci în anii 2000 nu era deloc simplu să ajungi în celălalt capăt al Pământului şi nu îmi imaginam ce experienţe minunate voi avea şi ce oameni extraordinari voi întâlni pe parcursul vieţii mele. Ştiu că pasiunea şi adaptabilitatea au fost cheia succesului în faţa tuturor schimbărilor, plus intuiţia de a mă îndrepta mereu spre drumurile ce mă aduceau mai aproape de oameni!

    ► Cred că în următorii 5-7 ani vom vedea o dominare a tehnologiilor AI în servicii şi turism, urmând ca în 10-15 ani să asistăm la o revenire la interacţiunea umană, întrucât oamenii sunt fiinţe sociale şi vor căuta din ce în ce mai mult servicii de nişă, cu experienţe personalizate şi vor dori un consultant de turism real, care să-i asculte şi care să le creeze vacanţe potrivite propriilor nevoi, nu un robot care generează itinerare standardizate.

  • Ce calităţi trebuie să ai ca să lucrezi în industria turismului

    Recrutarea este în multe domenii plină de provocări, iar turismul nu face nici acesta excepţie, mai ales că pandemia a schimbat nu doar modul de lucru, ci şi organigrama multor companii din domeniu. Pentru compania românescă de turism Eturia provocările din prezent sunt în zona de recrutare, iar dezvoltarea inteligenţei artificiale obligă compania să fie şi mai agilă în adoptarea noilor tehnologii. Cum se vede turismul de cealaltă parte a baricadei, a omului de HR menit să găsească oamenii potriviţi care să conceapă şi să vândă vacanţe de neuitat?

     

    „Tinerii iubitori de călătorii văd în domeniul de travel un domeniu foarte atrăgător în care şi-ar dori să lucreze. Pasiunea pentru travel însă înseamnă mai mult decât plăcerea de a călători, constă într-o preocupare continuă de a descoperi şi a învaţă despre întreaga lume. Pe aceasta o căutăm la candidaţii noştri, în interviurile de recrutare şi nu o găsim tocmai uşor”, spune Alina Stoica, HR Business Partner în cadrul agenţiei de turism Eturia. Compania are 74 de angajaţi, cei mai mulţi dintre ei fiind în departamentul de vânzări, Eturia fiind o agenţie care mizează pe vânzarea de vacanţe premium. Alina Stoica adaugă că există licee cu profil de turism în România, iar anul acesta compania are în practică opt elevi de la un liceu de turism din Bucureşti, însă ea crede că acesta nu este un mediu prielnic de recrutare. „Au fost elevi care au exprimat în timpul sesiunilor de formare că îşi doresc să meargă mai departe spre alte domenii considerate mai «de viitor», cum ar fi: IT, medicină, arhitectură etc. Aş zice că şansele mai mari de recrutare sunt printre studenţii care se apropie de finalizarea studiilor universitare în turism pentru că au o altă maturitate, au investit mai mult timp studiind în domeniu şi atunci îşi doresc să aibă cât mai repede şansa să pună în aplicare ceea ce au învăţat”, punctează ea. Pe de altă parte, Alina Stoica menţionează că cele mai mari provocări le are în zona de recrutare, mai ales pe poziţiile mai nişate unde compania are nevoie de specialişti cu experienţă în domeniu. Eturia face recrutare atât in-house, cât şi prin intermediul agenţiilor specializate. „Chiar şi aşa, procesul poate dura uneori până la 3-4 sau chiar 6 luni. Ne dorim că match-ul între viitorul coleg şi companie să fie unul foarte bun încă de la început, ongoing relationship fiind un pilon de baza al culturii noastre organizaţionale. Astfel, suntem, dispuşi să investim timpul necesar pentru a maximiza şansele unei recrutări de succes”. Însă, la gradul de retenţie la nivelul întregii echipe Eturia stă bine, cu 92%, însă la nivelul echipei de Key Employees are o rată de retenţie de peste 96%. Practic, pentru a urmării două criterii importante şi anume performance şi cel de engagement & culture fit, în urmă cu mai bine de doi ani compania iniţiat un program de fidelizare angajaţi, numit, Key Employees. Prin acest program, Eturia evaluează pe baza unor criterii măsurabile şi scalabile, care sunt acei angajaţi cheie pentru businessul ageţiei.

    „Aceştia se bucură, prin prisma acestui program, atât de recunoaşterea lor, reprezentând un exemplu de urmat pt ceilalţi colegi, cât şi de beneficii diferenţiate menite să contribuie împreună la creşterea gradului de satisfacţie overall.” Pe de altă parte, pandemia a schimbat şi ea modul de lucru, în prezent 20 de angajaţi lucrând atât în stil hibrid, cât şi remote. Dintre aceştia, 13 lucrează remote şi ocupă poziţii în majoritatea departamentelor: sales, poduct, ticketing, marketing, contracting. „Stilul hibrid de lucru este disponibil tutror colegilor în acest moment şi îl vom păstra în  continuare, fiind un beneficiu apreciat în unanimitate de către toţi angajaţii”, a adăugat Alina Stoica. Managerul Eturia, care are la nivel de grup o cifră de afaceri de aproape 30 de milioane de euro, spune că, deşi la început s-au temut de faptul că distanţarea fizică va aduce dificultăţi pe comunicare şi urmărire de rezultate, faptul că au reuşit să implementăm în scurt timp aplicaţiile şi platformele potrivite i-au ajutat f mult. „Teams, de exemplu, este o aplicaţie care a fost adoptată cu uşurinţă de toţi colegii şi care a facilitat foarte mult comunicarea în cadrul echipelor, cât şi între departamente. Frecvenţa întâlnirilor de echipă pentru aliniere şi setare de obiective a crescut, ceea ce a dus la mai multă eficienţă şi claritate pe implementarea strategiei”. Cât despre modul în care Eturia pregăteşte continuu angajaţii, Alina Stoica spune că agenţia ia în calcul mai multe tipuri de învăţare pe care caută să le aplice ţinând cont de nevoile specifice de dezvoltare din fiecare departament. Compania organizează atât cursuri externe pentru dezvoltarea anumitor competenţe soft & hard: negociere, conversaţia cu clientul, project management, dar merge mult şi pe zona de  training intern. Eturia organizează sesiuni lunare de learning online la care participă toţi angajaţii, are prezentări susţinute de partenerii  externi cu scopul aprofundării cunoştinţelor pe destinaţiile pe care le promovează precum şi prezentări ale colegilor experţi care însoţesc grupuri de turişti. „O altă direcţie în strategia de learning o reprezintă zona de coaching şi mentoring. În acest sens, anul trecut am iniţiat un proiect cu EMCC România, parte a EMCC Global,  organizaţie de referinţă în mentoring, coaching şi supervizare, prin intermediul căreia am reuşit să facilităm peste 50 de sesiuni de coaching şi mentoring pentru colegii care şi-au dorit”. De asemenea, compania a ales să aibe intervenţii de team coaching pentru echipa de top management în vederea alinierii viziunii de business şi a pregătirii planului de succesiune. Tot în scopul pregătiriii oamenilor, sunt incluse şi călătoriile de informare sau trip inspection cum sunt ele cunoscute în travel. Cât despre inteligenţa artificială, Alina Stoica crede că AI va putea prelua multe funcţiuni ca cele de: căutare candidaţi, screning,  selectare a CV-urilor, aplicarea unei zone de assesment şi va putea chiar estima gradul de succes în potrivirea pe rol şi cu întreagă cultură organizaţională a unei companii. „Dacă vorbim de alte arii, cu ajutorul AI vom putea construi mult mai repede de la fişe de post până la planuri de carieră, programe de onboarding, evaluare a performanţei şi multe altele. Asta ne va permite să putem aloca mai mult timp interacţiuniii cu oamenii, investigării nevoilor lor, zonei de analiză şi strategie, care de multe ori suferă amânare, în detrimentul zonei operaţionale care mereu pare să fie cea mai importantă şi mai urgentă”, a punctat ea. Alina Stoica crede că în mod cert AI va influenţa comportamentul clienţilor şi, implicit, al oamenilor care lucrează în travel. „Dezvoltarea accelerată a platformelor de căutare, accesul rapid la informaţii, ne vor obliga la şi mai multă agilitate în adoptarea tehnologiei avansate şi găsirea soluţiilor potrivite pentru clienţi, într-un timp mai scurt şi, de ce nu, cu costuri mai mici. Cu toate acestea, AI nu va putea niciodată înlocui acel sentiment de grijă pe care îl poate avea un consultant faţă de clientul lui”, consideră ea. Odată cu dezvoltarea tehnologiei, nu este de mirare că printre planurile Eturia se numără recrutarea de oameni cu mai multă experienţă în zona digitală, având mai multe proiecte care vizează zona de dezvoltare tehnologică şi de digitalizare. „Lucrăm în prezent la dezvoltarea unei platforme interne de learning pentru a valorifica know-how-ul din cadrul companiei şi ne dorim să lansăm aplicaţii prietenoase pentru clienţi, dar şi pentru oamenii din echipă”, a conchis ea.  

  • Ce calităţi trebuie să ai ca să lucrezi în industria turismului

    Recrutarea este în multe domenii plină de provocări, iar turismul nu face nici acesta excepţie, mai ales că pandemia a schimbat nu doar modul de lucru, ci şi organigrama multor companii din domeniu. Pentru compania românescă de turism Eturia provocările din prezent sunt în zona de recrutare, iar dezvoltarea inteligenţei artificiale obligă compania să fie şi mai agilă în adoptarea noilor tehnologii. Cum se vede turismul de cealaltă parte a baricadei, a omului de HR menit să găsească oamenii potriviţi care să conceapă şi să vândă vacanţe de neuitat?

     

    „Tinerii iubitori de călătorii văd în domeniul de travel un domeniu foarte atrăgător în care şi-ar dori să lucreze. Pasiunea pentru travel însă înseamnă mai mult decât plăcerea de a călători, constă într-o preocupare continuă de a descoperi şi a învaţă despre întreaga lume. Pe aceasta o căutăm la candidaţii noştri, în interviurile de recrutare şi nu o găsim tocmai uşor”, spune Alina Stoica, HR Business Partner în cadrul agenţiei de turism Eturia. Compania are 74 de angajaţi, cei mai mulţi dintre ei fiind în departamentul de vânzări, Eturia fiind o agenţie care mizează pe vânzarea de vacanţe premium. Alina Stoica adaugă că există licee cu profil de turism în România, iar anul acesta compania are în practică opt elevi de la un liceu de turism din Bucureşti, însă ea crede că acesta nu este un mediu prielnic de recrutare. „Au fost elevi care au exprimat în timpul sesiunilor de formare că îşi doresc să meargă mai departe spre alte domenii considerate mai «de viitor», cum ar fi: IT, medicină, arhitectură etc. Aş zice că şansele mai mari de recrutare sunt printre studenţii care se apropie de finalizarea studiilor universitare în turism pentru că au o altă maturitate, au investit mai mult timp studiind în domeniu şi atunci îşi doresc să aibă cât mai repede şansa să pună în aplicare ceea ce au învăţat”, punctează ea. Pe de altă parte, Alina Stoica menţionează că cele mai mari provocări le are în zona de recrutare, mai ales pe poziţiile mai nişate unde compania are nevoie de specialişti cu experienţă în domeniu. Eturia face recrutare atât in-house, cât şi prin intermediul agenţiilor specializate. „Chiar şi aşa, procesul poate dura uneori până la 3-4 sau chiar 6 luni. Ne dorim că match-ul între viitorul coleg şi companie să fie unul foarte bun încă de la început, ongoing relationship fiind un pilon de baza al culturii noastre organizaţionale. Astfel, suntem, dispuşi să investim timpul necesar pentru a maximiza şansele unei recrutări de succes”. Însă, la gradul de retenţie la nivelul întregii echipe Eturia stă bine, cu 92%, însă la nivelul echipei de Key Employees are o rată de retenţie de peste 96%. Practic, pentru a urmării două criterii importante şi anume performance şi cel de engagement & culture fit, în urmă cu mai bine de doi ani compania iniţiat un program de fidelizare angajaţi, numit, Key Employees. Prin acest program, Eturia evaluează pe baza unor criterii măsurabile şi scalabile, care sunt acei angajaţi cheie pentru businessul ageţiei.

    „Aceştia se bucură, prin prisma acestui program, atât de recunoaşterea lor, reprezentând un exemplu de urmat pt ceilalţi colegi, cât şi de beneficii diferenţiate menite să contribuie împreună la creşterea gradului de satisfacţie overall.” Pe de altă parte, pandemia a schimbat şi ea modul de lucru, în prezent 20 de angajaţi lucrând atât în stil hibrid, cât şi remote. Dintre aceştia, 13 lucrează remote şi ocupă poziţii în majoritatea departamentelor: sales, poduct, ticketing, marketing, contracting. „Stilul hibrid de lucru este disponibil tutror colegilor în acest moment şi îl vom păstra în  continuare, fiind un beneficiu apreciat în unanimitate de către toţi angajaţii”, a adăugat Alina Stoica. Managerul Eturia, care are la nivel de grup o cifră de afaceri de aproape 30 de milioane de euro, spune că, deşi la început s-au temut de faptul că distanţarea fizică va aduce dificultăţi pe comunicare şi urmărire de rezultate, faptul că au reuşit să implementăm în scurt timp aplicaţiile şi platformele potrivite i-au ajutat f mult. „Teams, de exemplu, este o aplicaţie care a fost adoptată cu uşurinţă de toţi colegii şi care a facilitat foarte mult comunicarea în cadrul echipelor, cât şi între departamente. Frecvenţa întâlnirilor de echipă pentru aliniere şi setare de obiective a crescut, ceea ce a dus la mai multă eficienţă şi claritate pe implementarea strategiei”. Cât despre modul în care Eturia pregăteşte continuu angajaţii, Alina Stoica spune că agenţia ia în calcul mai multe tipuri de învăţare pe care caută să le aplice ţinând cont de nevoile specifice de dezvoltare din fiecare departament. Compania organizează atât cursuri externe pentru dezvoltarea anumitor competenţe soft & hard: negociere, conversaţia cu clientul, project management, dar merge mult şi pe zona de  training intern. Eturia organizează sesiuni lunare de learning online la care participă toţi angajaţii, are prezentări susţinute de partenerii  externi cu scopul aprofundării cunoştinţelor pe destinaţiile pe care le promovează precum şi prezentări ale colegilor experţi care însoţesc grupuri de turişti. „O altă direcţie în strategia de learning o reprezintă zona de coaching şi mentoring. În acest sens, anul trecut am iniţiat un proiect cu EMCC România, parte a EMCC Global,  organizaţie de referinţă în mentoring, coaching şi supervizare, prin intermediul căreia am reuşit să facilităm peste 50 de sesiuni de coaching şi mentoring pentru colegii care şi-au dorit”. De asemenea, compania a ales să aibe intervenţii de team coaching pentru echipa de top management în vederea alinierii viziunii de business şi a pregătirii planului de succesiune. Tot în scopul pregătiriii oamenilor, sunt incluse şi călătoriile de informare sau trip inspection cum sunt ele cunoscute în travel. Cât despre inteligenţa artificială, Alina Stoica crede că AI va putea prelua multe funcţiuni ca cele de: căutare candidaţi, screning,  selectare a CV-urilor, aplicarea unei zone de assesment şi va putea chiar estima gradul de succes în potrivirea pe rol şi cu întreagă cultură organizaţională a unei companii. „Dacă vorbim de alte arii, cu ajutorul AI vom putea construi mult mai repede de la fişe de post până la planuri de carieră, programe de onboarding, evaluare a performanţei şi multe altele. Asta ne va permite să putem aloca mai mult timp interacţiuniii cu oamenii, investigării nevoilor lor, zonei de analiză şi strategie, care de multe ori suferă amânare, în detrimentul zonei operaţionale care mereu pare să fie cea mai importantă şi mai urgentă”, a punctat ea. Alina Stoica crede că în mod cert AI va influenţa comportamentul clienţilor şi, implicit, al oamenilor care lucrează în travel. „Dezvoltarea accelerată a platformelor de căutare, accesul rapid la informaţii, ne vor obliga la şi mai multă agilitate în adoptarea tehnologiei avansate şi găsirea soluţiilor potrivite pentru clienţi, într-un timp mai scurt şi, de ce nu, cu costuri mai mici. Cu toate acestea, AI nu va putea niciodată înlocui acel sentiment de grijă pe care îl poate avea un consultant faţă de clientul lui”, consideră ea. Odată cu dezvoltarea tehnologiei, nu este de mirare că printre planurile Eturia se numără recrutarea de oameni cu mai multă experienţă în zona digitală, având mai multe proiecte care vizează zona de dezvoltare tehnologică şi de digitalizare. „Lucrăm în prezent la dezvoltarea unei platforme interne de learning pentru a valorifica know-how-ul din cadrul companiei şi ne dorim să lansăm aplicaţii prietenoase pentru clienţi, dar şi pentru oamenii din echipă”, a conchis ea.  

  • Hoteluri de poveste

    Ca să se diferenţieze şi să atragă clienţii, hotelurile nu se mai bazează doar pe dotări şi nivelul de lux, ci caută să le spună acestora o poveste şi să-i facă să se simtă ca nişte personaje din ea, scrie Washington Post.

    Acestea apelează la firme specializate în design pentru a reuşi să-şi creeze povestea dorită, iar printre cele mai des întâlnite surse de inspiraţie se numără istoria clădirii în care funcţionează hotelul respectiv, care poate avea legătură cu legende ale muzicii sau personalităţi culturale. Alte hoteluri îşi aleg o temă cum ar fi activismul, existând unul dotat o „bibliotecă radicală” în hol şi în al cărui bar de pe acoperiş se cântă cântece protestatare, de exemplu, sau feminismul. Există şi hoteluri care caută să le dea clienţilor impresia că se află într-un film sau altul şi să se simtă ca nişte personaje din el. Cel mai frecvent însă, se apelează la ceva inspirat de zona în care se află unitatea de cazare, pentru a atrage atât turiştii, cât şi localnicii, dorindu-se a-i convinge şi pe aceştia din urmă că hotelul este o destinaţie care merită vizitată. În plus, se organizează diferite evenimente şi se adaptează corespunzător şi oferta restaurantelor şi barurilor. Strategia este, bineînţeles, mai uşor de implementat de către hotelurile independente, dar atrage şi unele lanţuri care o folosesc în procesul de extindere.

  • Povestea tânărului din România care la doar 32 de ani are o reţea de 40 de restaurante. El a început prima afacere la numai 18 ani

    Avea 18 ani când a făcut primii paşi în antreprenoriat. A pariat încă de la început pe ospitalitate, unde şi-a construit de altfel întregul drum. De la o cafenea cu specific oriental, a ajuns la trei Şaormerii, iar apoi, treptat, a dezvoltat un grup cu circa 40 de restaurante şi afaceri de 15 milioane de euro anul trecut. Iar planurile lui Cătălin Gheorghe nu se opresc aici. După 14 ani în HoReCa, el vrea să apese pedala de acceleraţie şi vizează ca în cinci ani businessul să ajungă la circa 100 mil. euro şi 100 de unităţi sub branduri precum Treevi Pizza al Taglio, Fabrica de Ciorbe sau Sagakura.

    Cătălin Gheorghe are 32 de ani, iar antreprenoriatul a fost întotdeauna singura opţiune. Recunoaşte că a fost şi inspirat de părinţii săi, care la rândul lor sunt antreprenori, deşi într-un cu totul alt domeniu. „Eu provin dintr-o familie de antreprenori, dar familia nu m-a sprijinit financiar decât cu o mică sumă de bani la început şi cu o maşină pe care am vândut-o apoi, pentru a susţine businessul cu şaormerii. În schimb, m-a susţinut şi mă susţine în continuare moral.”

    A intrat în ospitalitate când avea 18 ani, când s-a asociat cu un prieten într-un business de tip cafenea cu specific oriental, un local deschis undeva în zona 13 Septembrie din Bucureşti. „El a venit cu spaţiul, iar eu cu investiţia”, îşi aminteşte antreprenorul. A vândut partea sa ulterior, către fostul asociat, pentru a se alătura unui alt prieten, într-un business cu shaorma. Au deschis trei şaormerii împreună, iar apoi a cedat din nou acţiunile pentru a porni Tomcat Hospitality, de aceasta data pe cont propriu. „Eu doar HoReCa am făcut. Am intrat în domeniu la 18 ani”, spune Cătălin Gheorghe. Businessul actual, Tomcat Hospitality, un grup cu aproape 40 de restaurante sub mai multe branduri şi cu afaceri de 15 milioane de euro anul trecut, l-a pornit în 2016. Atunci a deschis primul restaurant – Noa RestoClub – pe Calea Victoriei.

    Era luna septembrie. Circa doi ani mai târziu, în octombrie 2018, a apărut prima pizzerie sub brandul Treevi Pizza al Taglio, poate cel mai cunoscut brand din portofoliul antreprenorului şi, cu siguranţă, cel mai extins. „Experienţa de până acum şi etapele prin care am trecut mi-au demonstrat că în domeniul acesta ai nevoie de un concept scalabil. Primul astfel de proiect pentru noi a fost Treevi.” Astăzi sunt aproape 20 de localuri sub acest nume (pragul va fi atins până la jumătatea anului), dintre care două francize. Procesul de dezvoltare în sistem de franciză a fost pus pe pauză momentan, antreprenorul pariind pe expansiune prin forţe proprii. Al treilea concept – Fabrica de Ciorbe – a apărut în mai 2020, prima unitate fiind inaugurată în zona APACA din Capitală. Astăzi sunt 14 astfel de unităţi şi expansiunea continuă alert, acest brand mergând împreună cu Treevi în multe dintre spaţii.

    Cine este Cătălin Gheorghe?

    Œ Are 32 de ani, iar toată cariera şi-a construit-o în ospitalitate;

     A intrat în domeniu la 18 ani, când s-a asociat cu un prieten şi au deschis împreună o cafenea cu specific oriental, undeva în zona 13 Septembrie din Bucureşti;

    Ž A vândut partea sa ulterior, către fostul asociat, pentru a se alătura, unui alt prieten într-un business cu şaorma;

     Au deschis trei şaormerii împreună, iar apoi a cedat din nou acţiunile pentru a porni, de data aceasta Tomcat Hospitality pe cont propriu;

     Acum, grupul Tomcat numără circa 40 de localuri, iar ambiţia fondatorului nu se opreşte aici.

    În piaţa HoReCa din România, o piaţă puternic fragmentată, cu circa 40.000 de restaurante, baruri şi cafenele, există mai multe modele de business. Cei mai mulţi antreprenori din industrie operează 1-2 localuri. Cei care decid să se extindă, o fac fie sub forma unei reţele sub acelaşi nume, fie sub forma unui portofoliu divers, fiecare local fiind operat sub un alt brand. Puţini sunt cei care au făcut un mix între aceste modele de afaceri. Cătălin Gheorghe este unul dintre ei. „În august 2021, am deschis Elephante, apoi Osteria Treevi, în septembrie 2022.” Anul trecut, în toamnă, a venit rândul Sagakura, iar al doilea restaurant sub acest brand a fost şi el inaugurat recent pe Calea Victoriei. Cel mai nou brand din portofoliul Tomcat Hospitality este Bao House by Sagakura, lansat în martie anul acesta. „Este un concept de fast-food premium şi ţintim patru unităţi până la jumătatea anului.”

    De altfel, Treevi, Fabrica de Ciorbe şi Bao House by Sagakura sunt mărcile din portofoliu care vor fi dezvoltate şi scalate cel mai rapid, spune Cătălin Gheorghe. Cele trei sunt businessuri de volum, mai exact afaceri unde există un număr mare de clienţi şi un bon cu valoare mai mică.  Multă lume poate cumpăra produse la pachet, fapt pentru care spaţiile sunt mai mici sau au puţine locuri la mese. De altfel, pentru a optimiza suprafeţele ocupate, antreprenorul vrea să meargă într-un singur loc cu toate cele trei nume. „În cele mai multe dintre cazuri, cu Treevi şi cu Fabrica de Ciorbe am mers împreună. Acum vrem să dezvoltăm şi Bao House alături de ele.” Sunt deja semnate două contracte – unul într-un mall, iar un altul în stradal – unde se vor deschide toate trei. „Mai mult, o să încercăm să adaptăm unele spaţii pe care le avem deja ca să includem şi Bao House.” Uitându-se la businessul său, Cătălin Gheorghe spune că el a început să se dezvolte accelerat postpandemie, când multe spaţii bune s-au eliberat. Totuşi, loc de creştere există în continuare. Şi mult.

    Antreprenorul vede criza sanitară drept un eveniment cu dublă importanţă. Pe de-o parte, a fost cel mai dificil moment pentru business, ca de altfel pentru cele mai multe afaceri din ospitalitatea locală şi de pretutindeni. Pe de alta, a fost o oportunitate pentru dezvoltarea ulterioară. „Pandemia a fost cel mai dificil moment pentru noi, dar totuşi, chiar şi atunci, eram încrezător că vom rezista. Marele nostru noroc a fost că am avut cash şi am putut să ne plătim furnizorii aproape la zi, mai exact înainte de termen. Faptul că nu am avut datorii a fost motivul pentru care am rezistat.” În 2020, grupul avea doar 6-7 unităţi, expansiunea alertă având loc postpandemie, când au apărut şi multe spaţii bune care au putut fi închiriate. Astfel, între timp, reţeaua a crescut de circa şase ori, vârful de lance fiind brandul Treevi, activ pe piaţa de pizzerii. Al doilea motor de dezvoltare îl reprezintă Fabrica de Ciorbe. Spre comparaţie, în continuare sunt localuri care au rămas singurele sub brandul lor. Este chiar cazul primului restaurant din grupul Tomcat, NoA. „Ne-am dezvoltat datorită oportunităţilor apărute. Înainte nu am fi avut acces la astfel de spaţii. Plătim chirii mari, dar fructificăm orice metru pătrat.” El recunoaşte totodată că dezvoltarea businessului reprezintă cheia pentru o creştere mai alertă. Mai exact, cu cât eşti un grup mai mare, cu mai multe localuri, cu atât discuţiile cu proprietarii de spaţii se desfăşoară altfel. „Sunt mai dispuşi să închirieze unei companii bine ancorate în piaţă.”

    Tocmai de aceea, Cătălin Gheorghe apasă pedala de acceleraţie.

    Tomcat are operaţiuni şi la Iaşi (3 restaurante), Suceava (1), Cluj (2) şi Braşov (1), deşi Bucureştiul e cea mai mare piaţă. De asemenea, Treevi e un brand prezent şi-n aeroportul din Otopeni, prin operatorii de acolo. „Vrem să ne extindem la nivel naţional cu Treevi, Fabrica de Ciorbe şi Bao House. Bucureştiul mai permite doar 3-4 Treevi. La nivel de provincie văd, în cinci ani,  încă 20 de unităţi comune cu toate trei brandurile.”

    O pizzerie Treevi independentă (fără celelalte două branduri în proximitate) măsoară între 25 şi 120 mp, pe când cel mai mare spaţiu din grup e cel ocupat de Osteria Treevi, şi anume 700 mp. „Cred că în industria asta, cheia e spaţiul, dar contează şi să reuşeşti să îţi adaptezi businessul la spaţiul pe care-l ai. Noi am avut această oportunitate şi am putut să venim cu concepte noi. Nu ne oprim aici, vom mai lansa branduri şi concepte noi, două sunt deja conturate, vor fi cele mai mari ale noastre ca investiţie, suprafaţă, tot.” Aşadar, când vorbeşte de viitor, el spune că vrea să dezvolte atât unele dintre mărcile deja existente, cât şi să lanseze altele noi. E loc de alte nume şi alte formate în domeniu. „Spaţiile le avem luate, iar planul făcut”, spune antreprenorul despre următorii paşi. Fondatorul Tomcat Hospitality se defineşte ca fiind un visător, aşa că, uitându-se în urmă, crede că în 2016 spera să ajungă unde e astăzi. Acum însă, recunoaşte că vrea şi mai mult.  Îşi doreşte ca în cinci ani businessul să ajungă la circa 100 de milioane de euro şi 100 de unităţi. El adaugă că atunci când vorbeşte de o unitate include sub aceeaşi umbrelă şi Treevi şi Fabrica de Ciorbe şi Bao House. Astăzi, când spune că sunt circa 40 de restaurante în grup, le analizează separat. „Nu mă văd făcând exit în următorii 20 de ani. Am avut ofete pe masă, dar nu m-a interesat să vând. Pe viitor, odată cu dezvoltarea accelerată, e posibil să atragem parteneri, dar nu vreau să ies din business”, explică el. Până acum, expansiunea a făcut-o cu forţe proprii sau cu credite bancare. Spre exemplu, în 2023, Tomcat Hospitality a avut un buget de investiţii de 3 mil. euro. În ceea ce priveşte încasările, grupul a închis anul trecut cu afaceri de 15 mil. euro şi estimează vânzări de 20-25 mil. euro în 2024. „Astăzi, businessul este aşa cum l-am gândit de la început, este un business stabil. Am avut probleme financiare doar în primul an, când am avut investiţia iniţială, dar am avut şi datorii de încă 75% din valoarea acesteia, bani necesari pentru a funcţiona.” Afirmă că cel mai bun moment pentru afacerea sa este prezentul, pentru că toate brandurile sunt pe plus, echipa e mai mare şi mai solidă, iar el are deja în minte şi în plan noi concepte şi deschideri. Grupul are circa 200 de salariaţi, potrivit lui Cătălin Gheorghe. Adaugă că a vrut încă de la început un business offline, de aceea componenta de livrări a adăugat-o doar în pandemie. Şi acum, online-ul are doar 10% în cazul Treevi, iar la celelalte branduri ponderea e de 1-2% din vânzări. „Noi, încă de la început, ne-am poziţionat ca un business de restaurant, nu unul de cafenea, ceea ce înseamnă un bon mediu mai mare. Avem componenta de cafea inclusă în meniu, dar nu suntem o cafenea. Oamenii nu vin la noi să tragă de o apă toată ziua”, afirmă el.

    Potrivit lui Cătălin Gheorghe, întregul grupul are circa 10.000 de clienţi pe zi.   

    Cronologia Tomcat Hospitality:

    septembrie 2016 – A fost deschis restaurantul NoA;

    octombrie 2018 – A apărut prima pizzerie sub brandul Treevi Pizza al Taglio. Astăzi sunt aproape 20 de localuri sub acest nume;

    mai 2020 – Este lansat al treilea concept – Fabrica de Ciorbe. Astăzi sunt 14 astfel de unităţi;

    august 2021 – A fost deschis Elephante;

    septembrie 2022 – A venit rândul Osteria Treevi;

    septembrie 2023 – A fost lansat restaurantul Sagakura de la America House. Al doilea restaurant sub acest brand s-a deschis recent pe Calea Victoriei;

    martie 2024 – Cel mai recent brand din portofoliul este Bao House by Sagakura. Este un concept de fast-food premium.

  • Cum reuşeşte o insuliţă cu numai 1 milion de locuitori să atragă milioane de turişti an de an. Este o destinaţie superbă de vacanţă

    De când pui piciorul pe pământul din Cipru, începe să miroasă a vacanţă: parfumul de portocală, lămâie şi mandarină se îmbină cu cele de iasomie, lavandă şi apa sărată a mării. Seara adormi pe muzica valurilor, iar dimineaţa te trezeşte forfota turiştilor pe plajă. Tavernele sunt mereu pline, preţurile cam cât într-un sat din România, iar strategia de business se vede peste tot, de la reţeaua de sate turistice susţinute şi promovate de stat, până la hotelurile grandioase de la malul mării. 

     

    Legenda naşterii Afroditei, apărută prin spuma valurilor mării, poate fi comparată cu naşterea geologică a Ciprului, procesul prin care insula s-a ridicat din ocean. O insulă cu puţin peste 1 milion de locuitori atrage anual un număr de patru ori mai mare de turişti, astfel că pare că Cipru a descoperit reţeta succesului când vine vorba de turism.

    O călătorie acolo este un amestec de istorie captivantă, cultură, plaje cu nisip fin şi ape de un turcoaz limpede. Printre „bijuteriile” Ciprului este Ayia Napa, un fost sat de pescari care a devenit oraş în 1994 şi care astăzi este una dintre cele mai cunoscute staţiuni de pe insulă. Situat pe coasta de est a Ciprului, foarte aproape de oraşul Famagusta, Ayia Napa este te frapează de la prima vedere cu frumuseţea naturii – plaje cu nisip auriu şi ape albastre. Staţiunea cu 14 plaje premiate cu steagul albastru mai are un atu: viaţa de noapte. Din anii ‘90, această parte a Ciprului este una dintre destinaţiile de petrecere extrem de populare ale Mediteranei.

    Plaja Nissi, cu golfurile sale gemene, este cea mai populară plajă din oraş şi locul unde se îndreaptă majoritatea turiştilor în timpul zilei. La câţiva kilometri spre est de-a lungul bulevardului Nissi, trecând pe lângă multe magazine şi restaurante viu colorate, ajungem în centrul oraşului, unde se află majoritatea barurilor şi a cluburilor, destinaţia preferată de turişti când se lasă seara.

    După ce ieşim din oraş spre est, ajungem la peşterile marine, populare pentru scufundări, şi apoi la Cavo Greco, un parc forestier naţional popular pentru cei dornici de drumeţii, plimbări, pasionaţii de natură în ansamblu. Tot în zona Cavo Greco este Podul Iubirii, un pod natural cu arc stâncos, cu o margine care se extinde în apele cristaline ale Ciprului, devenit destinaţie populară printre îndrăgostiţi. Poveştile localnicilor de acolo spun că dorinţele îndrăgostiţilor se vor împlini atunci când se sărută în timp ce stau în mijlocul arcului podului.

    Un alt oraş de coastă, Paphos, este o combinaţie armonioasă de situri istorice, staţiune turistică şi peisaj rural, parte din o regiune care îmbină zonele muntoase cu marea. Se alătură armonios cultura, viaţa contemporană şi siturile arheologice istorice.

    Fig Leaf Bay, cunoscut şi sub numele de Fig Tree Bay, este una dintre cele mai populare plaje din Cipru; şi-a luat numele de la un smochin plantat acolo în secolul al XVII-lea. De altfel, toată coasta este înţesată de smochini. Golful Fig Tree este situat în oraşul Famagusta, partea de coastă a oraşului Protaras.

    Pafos, care a fost locuit încă din perioada neolitică, a fost un centru al cultului Afroditei şi al zeităţilor fertilităţii pre-elenice. Locul de naştere legendar al Afroditei a fost pe insula Cipru, unde templul ei a fost ridicat de micenieni în secolul al XII-lea înainte de Hristos şi a continuat să fie folosit până în perioada romană. Situl este o zonă arheologică vastă, cu rămăşiţe de vile, palate, teatre, cetăţi şi morminte. Vilele sunt împodobite cu podele de mozaic detaliate, un fel de „album” al mitologiei greceşti antice, cu reprezentări ale zeilor, zeiţelor şi eroilor greci, precum şi activităţile lor din viaţa de zi cu zi. La marginea portului Pafos se vede un castel impunător, construit în stilul specific insulei, castelul Pafos. El a fost construit iniţial ca un fort bizantin pentru a proteja portul, a fost apoi reconstruit în secolul al XIII-lea, după ce a fost distrusă la cutremurul din 1222. De-a lungul veacurilor, castelul a cunoscut multe utilizări: a servit drept cetate, închisoare şi chiar depozit pentru sare în timpul ocupaţiei britanice a insulei.

    La aproximativ o oră de mers cu maşina de portul Pafos se află „Băile Afroditei”. Sub un smochin bătrân, umbrit de soarele cald din Cipru, se află o mică grotă naturală. Apa curge pe un zid de stâncă şi formează un bazin printre muşchi. Legendele locului spun că aici venea Afrodita să se scalde. Conform mitologiei greceşti, ea l-a întâlnit pe iubitul ei Adonis la piscină, când acesta s-a oprit să bea ceva în timp ce vâna.

    Din punct de vedere istoric, smochinul este asociat cu venerarea figurilor zeiţei-mamă, cum ar fi vechea zeiţă mesopotamiană Ishtar, care a luat forma smochinului divin numit Xikum. Vechii ciprioţi credeau că Afrodita este o zeiţă-mamă şi zeitatea patronă a Ciprului, aşa că pare normal ca această peşteră protejată de un smochin să fie sacră.

    Un alt obiectiv turistic preferat de turişti în Pafos este Petra Tou Romiou, cunoscut şi sub numele de stânca Afroditei, un loc străvechi despre care se spune că a fost locul de naştere al Afroditei. Potrivit legendelor localnicilor, cei care înoată în jurul stâncii Afroditei vor primi darul frumuseţii veşnice. Pe lângă frumuseţea eternă, există şi alte credinţe locale care spun că înotul în jurul stâncii de trei ori ar putea aduce fertilitate, dragoste adevărată şi noroc.

    La doi kilometri de portul din Pafos se află Mormintele Regilor, un sit al Patrimoniului Mondial Unesco ce conţine un set de morminte subterane bine conservate şi camere folosite de locuitorii din Nea Pafos în perioadele elenistică şi romană. În ciuda numelui, mormintele nu au fost folosite efectiv de regalitate, ci au câştigat acest nume datorită grandorii lor. Pentru o viziune de ansamblu asupra acestui obiectiv trebuie să vă imaginaţi înconjuraţi de morminte antice într-un peisaj asemănător deşertului, unde singurele sunete sunt valurile care se prăbuşesc pe stânci.

    Aceste morminte sunt unice în Cipru, fiind puternic influenţate de tradiţia egipteană antică, când se credea că mormintele pentru morţi ar trebui să semene cu casele celor vii. Cele şapte morminte excavate sunt împrăştiate pe o suprafaţă mare, iar cel mai impresionant dintre ele cel de-al treilea, care are un atrium deschis sub nivelul solului, înconjurat de coloane. Alte morminte au nişe încorporate în pereţi unde erau depozitate rămăşiţele pământeşti.

    Pe coasta de vest a Ciprului se află Parcul Naţional Akamas, o suprafaţă de 230 de kilometri pătraţi care conţine văi, chei şi golfuri nisipoase. În acest mediu există 168 de soiuri de păsări, 20 de reptile diferite, 16 specii de fluturi şi 12 feluri de mamifere.

    Unul dintre cele mai populare locuri printre turiştii care vizitează Akamas este Blue Lagoon, un loc preferat de cei care vor să înoate. Apele albastre din acest mic golf sunt atât de limpezi încât se poate vedea până la fundul mării, la adâncimi de mai mulţi metri. Pe coasta de sud a Ciprului este oraşul Limassol, al doilea cel mai mare oraş din Cipru, cunoscut pentru castelul vechi de secole care găzduieşte Muzeul Medieval din Cipru şi colecţia sa de ceramică şi pietre funerare. Înfăşurat în jurul acestui castel, centrul istoric al oraşului se desfăşoară într-o reţea de alei unde case vechile, cu obloane, stau lipite de buticuri moderne. Este o zonă plină de cafenele, baruri şi restaurante, populare atât printre localnici ca şi printre vizitatori.

    Oraşul Nicsia, capitala Ciprului, este amplasat ca o bijuterie în centrul insulei. Nicsia sau Lefkosa, aşa cum se numeşte uneori, este cel mai mare oraş şi capitala Ciprului de Nord. Poate cea mai cunoscută caracteristică a oraşului este zidul veneţian care a fost construit pentru a înconjura oraşul. Construit în secolul al XVI-lea şi încă în stare excelentă, zidurile înconjoară oraşul vechi păstrând conţinutul păstrat ca o capsulă a timpului. Cu o populaţie de aproximativ 256.000 de locuitori, este cel mai mare oraş al insulei. Deşi Nicsia este un oraş modern cu clădiri înalte, centre comerciale, teatre şi restaurante, şi-a păstrat caracterul istoric în centrul conservat şi renovat „Oraşul Vechi”, situat în interiorul zidurilor veneţiene.

    Vouni este unul dintre satele viticole din Limassol, aflat la o distanţă de 35 km de oraş. Până în anii ’90, 40% din suprafaţa totală satului era acoperită cu vii. În prezent, viticultura s-a redus semnificativ din cauza depopulării. Vouni este o aşezare pitorească cu alei pietruite, case tradiţionale cu uşi de lemn, ferestre mari, balcoane înguste şi curţi interioare, un magnet care atrage turiştii străini cu culorile sale vii. Turismul este una dintre principalele industrii în economia cipriotă, astfel că statul investeşte în diverse strategii a creşte numărul turiştilor. Una dintre acestea vizează şi o reţea de sate pe care ei o numesc Colorful Villages (n.red – sate colorate), prin care ţintesc să încurajeze turismul rural, să conserve şi sporească identitatea satelor. În prezent, această reţea numără şase sate.

    Turismul, un mod de viaţă. Cipru are un sezon estival care începe de la jumătatea lunii aprilie şi ţine până la mijlocul lunii noiembrie. Turismul reprezintă mai mult de 20% din PIB-ul ţării, adică este un pilon cheie al economiei cipriote.

    „Oficiul de Turism al Ciprului a conceput o rută turistică care traversează zonele centrale ale Ciprului. Traseul aduce vizitatorii aproape de natura cipriotă şi le oferă posibilitatea de a familiariza cu tradiţiile locale şi de a experimenta modul de viaţă cipriot. Traseul se numeşte <Heartland of legends> şi constă dintr-un traseu principal, care trece prin zone rurale, muntoase şi îndepărtate, şi din mai multe trasee tematice mai mici, care încep sau se termină de-a lungul traseului principal”, susţine Ivan Gorobets, sales and marketing officer, international relations, Oficiul de Turism al Ciprului. Un raport publicat de serviciul de statistică al statului arată că Marea Britanie a rămas principala sursă de turism, reprezentând 26,8% (42.724 persoane) din totalul sosirilor. Marea Britanie a fost urmată de Polonia cu 11,8% (18.874 persoane), Germania cu 10% (15.984 persoane) şi Grecia cu 9,7% (15.475 persoane).

    România este şi ea în top zece pieţe pentru turismul din Cipru, iar oficialii insulei spun că este o piaţă a cărei importanţă creşte pentru ei. Anul trecut, 80.000 de turişti din România au ajuns în Cipru, ceea ce plasează România pe a şaptea poziţie în clasamentul pieţelor din care vin cei mai mulţi turişti în insulă. Numărul românilor care merg în vacanţă în Cipru a crescut puternic în ultimii ani. De exemplu, în 2017, numărul lor era de puţin peste 49.300 de persoane, pe când anul trecut a ajuns la o valoare aproape dublă.

    „Considerăm România ca o piaţă importantă pentru Cipru. Piaţa are un potenţial uriaş de creştere, remarcăm cererea tot mai mare, iar cifrele sosirilor de turişti din România care s-au dublat în 2023 (80.000 de turişti) vin să confirme acest fapt. Piaţa românească cu potenţial în creştere este printre primele zece pieţe pentru Cipru”, completează reprezentantul Oficiului Turismului din Cipru.

    Turismul este una dintre cele mai importante industrii pentru Cipru, astfel că statul investeşte semnificativ în promovarea ţării pentru a creşte numărul de vizitatori. Una dintre investiţii vizează şi o reţea de sate pe care ei o numesc „Colorful villages” (n.red – sate colorate), prin care ţintesc să dezvolte specificul cultural în sate, să conserve şi sporească identitatea lor, a bogăţiilor naturale şi moştenirea lor culturală, promovând în acelaşi timp un pachet de beneficii pentru comunităţile locale.  

    „Turiştii iau în considerare Cipru în principal ca destinaţie pentru soare şi mare, deci ei preferă mai mult partea de coastă. Dar vrem să creştem gradul de cunoştinţe despre Cipru: şi anume că ţara este mult mai mult decât o vacanţă la mare şi poate oferi o mare varietate de experienţe care ţin de cultură, istorie, gastronomie, drumeţii şi merg până la sporturi extreme şi ateliere tradiţionale. Aproape 4 milioane de turişti din întreaga lume au vizitat Cipru în anul 2023”, adaugă Ivan Gorobets.

    Turismul din Cipru se vede bine şi prin ochii companiilor de turism. De exemplu, turoperatorul JoinUP! se aşteaptă să primească rezervări pentru pachete turistice în Cipru de la aproximativ 3.000 de turişti în 2024. „Cipru este printre cele mai populare destinaţii ale noastre pentru pieţele Join UP!. Credem că va fi la fel de popular în România, deoarece avem multe de oferit diferitelor tipuri de călători, precum tineri, familii şi cei care călătoresc singuri. JoinUP! se aşteaptă să primească rezervări pentru pachete turistice în Cipru de la aproximativ 3.000 de turişti în acest an”, spune Marius Surdu, CEO al Join UP!, turoperator ucrainean care a intrat pe piaţa din România în toamna anului 2022.

    În 2023, compania deţinea o cotă de piaţă de aproximativ 13%, cu o cifră de afaceri anuală de 13 milioane de euro. Join UP! România a oferit vacanţe pentru 24.948 de turişti, susţin reprezentanţii companiei. În 2024, compania intenţionează să dubleze numărul de turişti, să extindă lista oraşelor de plecare şi să introducă noi destinaţii atât pentru sezonul de vară, cât şi pentru sezonul de iarnă.   

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Simona Constantinescu, Director General Operaţional, ANA Hotels SRL

    Cifră de afaceri (2023): 207 mil. lei

    Profit net (2023)*: 29 mil. lei

    Nr. mediu de angajaţi**: 500

    *estimare **este un domeniu cu sezonalitate

    ► În urmă cu 20 de ani conduceam, în calitate de preşedinte-director General, BCR Securities S.A – societatea de servicii şi investiţii financiare a BCR, evoluând în domeniul pieţei de capital şi bancar încă din perioada facultăţii. A fost o activitate frumoasă în piaţa de capial, la începuturile acesteia, când erau doar câteva companii listate la Bursa de Valori Bucureşti. Astfel, am contribuit, în activitatea mea, la numeroase proiecte de pionierat – privatizări, oferte publice, emisiuni de obligaţiuni muncipale, listări de companii şi valori mobiliare noi, concomitent cu apariţia şi dezvoltarea RASDAQ, precum şi construirea unui cadru legislativ în domeniu. Am fost expusă şi impactului în afaceri determinat de crize generate de falimentele bancare din acele vremuri. În 2004, am schimbat domeniul şi am ajuns în managementul companiei ANA Hotels, începând prin a prelua acţiunile companiei care deţinea hotelul Athenee Palace din Capitală de la deţinătorii de atunci. După finalizarea tranzacţiei, în iunie 2005, am rămas în domeniul ospitalităţii, unde sunt şi acum.

    ► În activitatea mea, am câştigat o vastă experienţă, fiind atrasă de proiectele de pionierat, completate de dorinţa continuă de a învăţa, atât structurat în mediul academic, cât şi printr-o interacţiune continuă cu mediul social de afaceri, de la mentori şi profesioniştii din domeniile în care am lucrat. Provocările cărora am fost nevoită să le fac faţă în mediul de afaceri au fost un factor motivaţional continuu.

    ► Viitorul arată cel puţin la fel de provocator, considerând viteza cu care se schimbă mediul de business, în contextul digitalizării şi al AI, succesiunea frecventă a crizelor de diferite tipuri – financiare, pandemie, războaie, modificări climatice – provocări pentru orice afacere şi industrie. Totodată, vedem schimbările de generaţii, cu diferite profile, mentalităţi, preferinţe în modul în care muncesc şi interacţionează, inducând automat transformarea afacerilor şi proceselor de business – spre exemplu felul în care strategiile se remodelează pentru a încorpora politicile ESG sau AI.


     

  • Cum a reuşit un tânăr român ce a intrat în afaceri de la vârsta de 18 ani ca până la 32 să dezvolte un lanţ de peste 40 de restaurante

    Avea 18 ani când a făcut primii paşi în antreprenoriat. A pariat încă de la început pe ospitalitate, unde şi-a construit de altfel întregul drum. De la o cafenea cu specific oriental, a ajuns la trei Şaormerii, iar apoi, treptat, a dezvoltat un grup cu circa 40 de restaurante şi afaceri de 15 milioane de euro anul trecut. Iar planurile lui Cătălin Gheorghe nu se opresc aici. După 14 ani în HoReCa, el vrea să apese pedala de acceleraţie şi vizează ca în cinci ani businessul să ajungă la circa 100 mil. euro şi 100 de unităţi sub branduri precum Treevi Pizza al Taglio, Fabrica de Ciorbe sau Sagakura.

    Cătălin Gheorghe are 32 de ani, iar antreprenoriatul a fost întotdeauna singura opţiune. Recunoaşte că a fost şi inspirat de părinţii săi, care la rândul lor sunt antreprenori, deşi într-un cu totul alt domeniu. „Eu provin dintr-o familie de antreprenori, dar familia nu m-a sprijinit financiar decât cu o mică sumă de bani la început şi cu o maşină pe care am vândut-o apoi, pentru a susţine businessul cu şaormerii. În schimb, m-a susţinut şi mă susţine în continuare moral.”

    A intrat în ospitalitate când avea 18 ani, când s-a asociat cu un prieten într-un business de tip cafenea cu specific oriental, un local deschis undeva în zona 13 Septembrie din Bucureşti. „El a venit cu spaţiul, iar eu cu investiţia”, îşi aminteşte antreprenorul. A vândut partea sa ulterior, către fostul asociat, pentru a se alătura unui alt prieten, într-un business cu shaorma. Au deschis trei şaormerii împreună, iar apoi a cedat din nou acţiunile pentru a porni Tomcat Hospitality, de aceasta data pe cont propriu. „Eu doar HoReCa am făcut. Am intrat în domeniu la 18 ani”, spune Cătălin Gheorghe. Businessul actual, Tomcat Hospitality, un grup cu aproape 40 de restaurante sub mai multe branduri şi cu afaceri de 15 milioane de euro anul trecut, l-a pornit în 2016. Atunci a deschis primul restaurant – Noa RestoClub – pe Calea Victoriei.

    Era luna septembrie. Circa doi ani mai târziu, în octombrie 2018, a apărut prima pizzerie sub brandul Treevi Pizza al Taglio, poate cel mai cunoscut brand din portofoliul antreprenorului şi, cu siguranţă, cel mai extins. „Experienţa de până acum şi etapele prin care am trecut mi-au demonstrat că în domeniul acesta ai nevoie de un concept scalabil. Primul astfel de proiect pentru noi a fost Treevi.” Astăzi sunt aproape 20 de localuri sub acest nume (pragul va fi atins până la jumătatea anului), dintre care două francize. Procesul de dezvoltare în sistem de franciză a fost pus pe pauză momentan, antreprenorul pariind pe expansiune prin forţe proprii. Al treilea concept – Fabrica de Ciorbe – a apărut în mai 2020, prima unitate fiind inaugurată în zona APACA din Capitală. Astăzi sunt 14 astfel de unităţi şi expansiunea continuă alert, acest brand mergând împreună cu Treevi în multe dintre spaţii.

    Cine este Cătălin Gheorghe?

    Œ Are 32 de ani, iar toată cariera şi-a construit-o în ospitalitate;

     A intrat în domeniu la 18 ani, când s-a asociat cu un prieten şi au deschis împreună o cafenea cu specific oriental, undeva în zona 13 Septembrie din Bucureşti;

    Ž A vândut partea sa ulterior, către fostul asociat, pentru a se alătura, unui alt prieten într-un business cu şaorma;

     Au deschis trei şaormerii împreună, iar apoi a cedat din nou acţiunile pentru a porni, de data aceasta Tomcat Hospitality pe cont propriu;

     Acum, grupul Tomcat numără circa 40 de localuri, iar ambiţia fondatorului nu se opreşte aici.

    În piaţa HoReCa din România, o piaţă puternic fragmentată, cu circa 40.000 de restaurante, baruri şi cafenele, există mai multe modele de business. Cei mai mulţi antreprenori din industrie operează 1-2 localuri. Cei care decid să se extindă, o fac fie sub forma unei reţele sub acelaşi nume, fie sub forma unui portofoliu divers, fiecare local fiind operat sub un alt brand. Puţini sunt cei care au făcut un mix între aceste modele de afaceri. Cătălin Gheorghe este unul dintre ei. „În august 2021, am deschis Elephante, apoi Osteria Treevi, în septembrie 2022.” Anul trecut, în toamnă, a venit rândul Sagakura, iar al doilea restaurant sub acest brand a fost şi el inaugurat recent pe Calea Victoriei. Cel mai nou brand din portofoliul Tomcat Hospitality este Bao House by Sagakura, lansat în martie anul acesta. „Este un concept de fast-food premium şi ţintim patru unităţi până la jumătatea anului.”

    De altfel, Treevi, Fabrica de Ciorbe şi Bao House by Sagakura sunt mărcile din portofoliu care vor fi dezvoltate şi scalate cel mai rapid, spune Cătălin Gheorghe. Cele trei sunt businessuri de volum, mai exact afaceri unde există un număr mare de clienţi şi un bon cu valoare mai mică.  Multă lume poate cumpăra produse la pachet, fapt pentru care spaţiile sunt mai mici sau au puţine locuri la mese. De altfel, pentru a optimiza suprafeţele ocupate, antreprenorul vrea să meargă într-un singur loc cu toate cele trei nume. „În cele mai multe dintre cazuri, cu Treevi şi cu Fabrica de Ciorbe am mers împreună. Acum vrem să dezvoltăm şi Bao House alături de ele.” Sunt deja semnate două contracte – unul într-un mall, iar un altul în stradal – unde se vor deschide toate trei. „Mai mult, o să încercăm să adaptăm unele spaţii pe care le avem deja ca să includem şi Bao House.” Uitându-se la businessul său, Cătălin Gheorghe spune că el a început să se dezvolte accelerat postpandemie, când multe spaţii bune s-au eliberat. Totuşi, loc de creştere există în continuare. Şi mult.

    Antreprenorul vede criza sanitară drept un eveniment cu dublă importanţă. Pe de-o parte, a fost cel mai dificil moment pentru business, ca de altfel pentru cele mai multe afaceri din ospitalitatea locală şi de pretutindeni. Pe de alta, a fost o oportunitate pentru dezvoltarea ulterioară. „Pandemia a fost cel mai dificil moment pentru noi, dar totuşi, chiar şi atunci, eram încrezător că vom rezista. Marele nostru noroc a fost că am avut cash şi am putut să ne plătim furnizorii aproape la zi, mai exact înainte de termen. Faptul că nu am avut datorii a fost motivul pentru care am rezistat.” În 2020, grupul avea doar 6-7 unităţi, expansiunea alertă având loc postpandemie, când au apărut şi multe spaţii bune care au putut fi închiriate. Astfel, între timp, reţeaua a crescut de circa şase ori, vârful de lance fiind brandul Treevi, activ pe piaţa de pizzerii. Al doilea motor de dezvoltare îl reprezintă Fabrica de Ciorbe. Spre comparaţie, în continuare sunt localuri care au rămas singurele sub brandul lor. Este chiar cazul primului restaurant din grupul Tomcat, NoA. „Ne-am dezvoltat datorită oportunităţilor apărute. Înainte nu am fi avut acces la astfel de spaţii. Plătim chirii mari, dar fructificăm orice metru pătrat.” El recunoaşte totodată că dezvoltarea businessului reprezintă cheia pentru o creştere mai alertă. Mai exact, cu cât eşti un grup mai mare, cu mai multe localuri, cu atât discuţiile cu proprietarii de spaţii se desfăşoară altfel. „Sunt mai dispuşi să închirieze unei companii bine ancorate în piaţă.”

    Tocmai de aceea, Cătălin Gheorghe apasă pedala de acceleraţie.

    Tomcat are operaţiuni şi la Iaşi (3 restaurante), Suceava (1), Cluj (2) şi Braşov (1), deşi Bucureştiul e cea mai mare piaţă. De asemenea, Treevi e un brand prezent şi-n aeroportul din Otopeni, prin operatorii de acolo. „Vrem să ne extindem la nivel naţional cu Treevi, Fabrica de Ciorbe şi Bao House. Bucureştiul mai permite doar 3-4 Treevi. La nivel de provincie văd, în cinci ani,  încă 20 de unităţi comune cu toate trei brandurile.”

    O pizzerie Treevi independentă (fără celelalte două branduri în proximitate) măsoară între 25 şi 120 mp, pe când cel mai mare spaţiu din grup e cel ocupat de Osteria Treevi, şi anume 700 mp. „Cred că în industria asta, cheia e spaţiul, dar contează şi să reuşeşti să îţi adaptezi businessul la spaţiul pe care-l ai. Noi am avut această oportunitate şi am putut să venim cu concepte noi. Nu ne oprim aici, vom mai lansa branduri şi concepte noi, două sunt deja conturate, vor fi cele mai mari ale noastre ca investiţie, suprafaţă, tot.” Aşadar, când vorbeşte de viitor, el spune că vrea să dezvolte atât unele dintre mărcile deja existente, cât şi să lanseze altele noi. E loc de alte nume şi alte formate în domeniu. „Spaţiile le avem luate, iar planul făcut”, spune antreprenorul despre următorii paşi. Fondatorul Tomcat Hospitality se defineşte ca fiind un visător, aşa că, uitându-se în urmă, crede că în 2016 spera să ajungă unde e astăzi. Acum însă, recunoaşte că vrea şi mai mult.  Îşi doreşte ca în cinci ani businessul să ajungă la circa 100 de milioane de euro şi 100 de unităţi. El adaugă că atunci când vorbeşte de o unitate include sub aceeaşi umbrelă şi Treevi şi Fabrica de Ciorbe şi Bao House. Astăzi, când spune că sunt circa 40 de restaurante în grup, le analizează separat. „Nu mă văd făcând exit în următorii 20 de ani. Am avut ofete pe masă, dar nu m-a interesat să vând. Pe viitor, odată cu dezvoltarea accelerată, e posibil să atragem parteneri, dar nu vreau să ies din business”, explică el. Până acum, expansiunea a făcut-o cu forţe proprii sau cu credite bancare. Spre exemplu, în 2023, Tomcat Hospitality a avut un buget de investiţii de 3 mil. euro. În ceea ce priveşte încasările, grupul a închis anul trecut cu afaceri de 15 mil. euro şi estimează vânzări de 20-25 mil. euro în 2024. „Astăzi, businessul este aşa cum l-am gândit de la început, este un business stabil. Am avut probleme financiare doar în primul an, când am avut investiţia iniţială, dar am avut şi datorii de încă 75% din valoarea acesteia, bani necesari pentru a funcţiona.” Afirmă că cel mai bun moment pentru afacerea sa este prezentul, pentru că toate brandurile sunt pe plus, echipa e mai mare şi mai solidă, iar el are deja în minte şi în plan noi concepte şi deschideri. Grupul are circa 200 de salariaţi, potrivit lui Cătălin Gheorghe. Adaugă că a vrut încă de la început un business offline, de aceea componenta de livrări a adăugat-o doar în pandemie. Şi acum, online-ul are doar 10% în cazul Treevi, iar la celelalte branduri ponderea e de 1-2% din vânzări. „Noi, încă de la început, ne-am poziţionat ca un business de restaurant, nu unul de cafenea, ceea ce înseamnă un bon mediu mai mare. Avem componenta de cafea inclusă în meniu, dar nu suntem o cafenea. Oamenii nu vin la noi să tragă de o apă toată ziua”, afirmă el.

    Potrivit lui Cătălin Gheorghe, întregul grupul are circa 10.000 de clienţi pe zi.   

    Cronologia Tomcat Hospitality:

    septembrie 2016 – A fost deschis restaurantul NoA;

    octombrie 2018 – A apărut prima pizzerie sub brandul Treevi Pizza al Taglio. Astăzi sunt aproape 20 de localuri sub acest nume;

    mai 2020 – Este lansat al treilea concept – Fabrica de Ciorbe. Astăzi sunt 14 astfel de unităţi;

    august 2021 – A fost deschis Elephante;

    septembrie 2022 – A venit rândul Osteria Treevi;

    septembrie 2023 – A fost lansat restaurantul Sagakura de la America House. Al doilea restaurant sub acest brand s-a deschis recent pe Calea Victoriei;

    martie 2024 – Cel mai recent brand din portofoliul este Bao House by Sagakura. Este un concept de fast-food premium.

  • Papuci pentru mediu

    După pahare şi paie de plastic, au fost luaţi în vizor de către cei care ţin la protejarea mediului şi papucii de unică folosinţă din hoteluri, acestea din urmă căutând soluţii ca să nu renunţe totuşi la un articol pe care clienţii lor se aşteaptă să-l primească atunci când se cazează la ele. Pentru a reduce cantitatea de deşeuri provenite de la papuci, unele hoteluri pur şi simplu le recomandă clienţilor să-i ia cu ei pe cei de unică folosinţă care astfel s-ar arunca şi să-i refolosească, scrie The New York Times, iar altele au trecut la papuci produşi fie din carton, plută şi bumbac, fie din sticle reciclate de plastic, ce pot fi curăţaţi, dezinfectaţi şi refolosiţi pentru alţi oaspeţi. Mai sunt şi hoteluri care fie folosesc papuci mai groşi şi rezistenţi pe care clientul îi poate lua acasă şi care sunt oferiţi implicit celor cazaţi în apartamente şi la cerere celor care stau în restul camerelor. Există şi cazuri în care papucii de unică folosinţă sunt reciclaţi după utilizare, fiind tăiaţi în bucăţi şi transformaţi în umplutură pentru pufuri.

     

  • Destinaţia turistică superbă, unde plaja este la o distanţă de mai puţin de o oră de pârtia de schi – GALERIE FOTO

    Plaje întinse cu nisip fin sau stânci impunătoare, care pe alocuri adăpostesc peşteri ce aşteaptă să fie descoperite, ori istoria locului, care secole a fost cucerit de diferite civilizaţii, fiecare lăsând ceva în urmă, Ciprul are câte un pic pentru fiecare. Ciprul, cât o regiune a României, reuşeşte să atragă mai mulţi turişti străini decât destinaţiile româneşti. Cum reuşeşte insula să fie o destinaţie pentru fiecare tip de turist?

    Poţi să schiezi, iar la 50 de minute distanţă să faci plajă şi baie în mare” – este vorba pe care o spun mulţi ciprioţi cu un soi de mândrie când sunt întrebaţi despre propria lor ţară. În realitate, nu este doar o vorbă, ci chiar o realitate. Diversitatea de relief din Cipru le permite turiştilor autohtoni sau străini să schieze în Munţii Trodos şi la o distanţă de 50 de minute de mers cu maşina pot face o baie în Marea Mediterană. Staţiunile de schi sunt însă cunoscute în rândul localnicilor, străinii aleg Ciprul pentru plajă şi mare, dar insula oferă mai mult de atât.

    Cu o suprafaţă totală de 9.250 de kilometri pătraţi, cât o regiune din România, Ciprul adună în acelaşi loc istorie, cultură, mituri şi legende, gastronomie, natură, distracţie şi câte un pic pentru fiecare tip de turist. Ciprul a atras anul trecut 3,9 milioane de turişti, un număr semnificativ având în vedere că populaţia insulei este de doar 1,2 milioane de persoane. Cu o strategie de promovare clară, Cipru reuşeşte să atragă turişti de trei ori peste populaţia ţării. Dintre aceştia, 80.000 de turişti au fost români. Ce îi atrage cel mai mult pe turişti în insulă? Ca insulă, Ciprul este mărginit de coastă, astfel că oriunde te-ai afla pe insulă,  şansele de a găsi o plajă în apropiere sunt destul de mari.

    Chiar dacă plajele sunt aproape la fiecare pas în Cipru, acestea se diferenţiază de la regiune la regiune. De la culoarea şi claritatea apei, nuanţa nisipului sau a stâncilor, facilităţi şi peisaj, fiecare plajă din Cipru are ceva al său. Coasta Ciprului se joacă cu forme, culori şi reliefuri. De la plaje întinse cu nisip fin, la stânci impunătoare de care apa se sparge ca şi când ar vrea mereu să învingă, însă sfârşeşte mereu învolburată. Peisajul este completat, pe alocuri, în multe dintre regiunile de la mare ale Ciprului, cu grote şi peşteri ascunse printre stâncile costiere, ferite parcă de privirea turiştilor aflaţi pe ţărm, mai mult descoperite de către cei care se aventurează pe mare, în plimbări cu barca. Pentru aceştia, fiecare peşteră e o nouă descoperire, care îi atrage spre a o pătrunde.

    Totuşi, ceea ce au în comun plajele este calitatea lor. An de an, plajele din Cipru se află în topul clasamentelor din Europa, calitatea şi siguranţa apei fiind printre cele mai bine cotate de pe continent. O plajă celebră a Ciprului este chiar locul unde se spune că Afrodita s-a născut, direct din valurile înspumate ale mării, ieşind din apă într-o cochilie de scoică. Petra Tou Romiou sau Locul de Naştere al Afroditei, în apropiere de Pafos, este o plajă unde stâncile maritime se joacă într-un dans armonios cu marea şi soarele. Se spune că, în anumite condiţii meteorologice, valurile se ridică, se sparg şi formează o coloană de acare se dizolvă într-un stâlp de spumă, cu puţine imaginaţie, aceasta arată ca o formă umană efemeră. De dragul legendelor sau de frumuseţea locului, plaja este vizitată anual de mulţi turişti străini. Pafos atrage turişti şi pentru obiectivele turistice istorice, care amintesc de civilizaţia greacă antică. În oraş se găseşte complexul de mozaicuri antice, parte din oraşul antic care astăzi este inclus în patrimoniul cultural UNESCO. Mozaicurile prezintă scene din mitologia greacă şi datează din secolul al II-lea şi până în al V-lea, fiind într-o stare foarte bună. La o mică distanţă de complexul de mozaicuri se găsesc criptele şi mormintele regale subterane, în jurul cărora există mult mister şi legende antice. Pafos însă oferă şi experienţe în natură, în apropierea oraşului existând o rezervaţie naturală unică. Golful Lara este locul în care din mai şi până în august ţestoasele îşi depun ouăle în nisip, care sunt atent păzite de angajaţii centrului de cercatere al Staţiei de Conservare a Tutle Lara Bay. Pentru a descoperi rezervaţia naturală este necesară deplasarea cu un SUV sau un vehicul ce ar putea traversa cu uşurinţă porţiuni accidentate de drum. Din Pafos pot fi rezervate experienţe de tip Jeep Safari care includ în itinerarii şi rezervaţia naturală. Totuşi, cele mai populare destinaţii de plajă sunt Agia Napa şi Protaras, aflate în estul insulei, în apropiere de Larnaca, acolo unde se află şi unul dintre cele două aeroporturi de pe insulă, cel de-al doilea fiind în Pafos, pe coasta de vest a Ciprului. Cele mai multe zboruri internaţionale sunt operate de pe aeroportul din Larnaca, de unde Wizz Air operează săptămânal zboruri directe din Bucureşti, Iaşi şi Cluj-Napoca.

    Pe lângă plajele cu nisip fin şi un albastru al apei aproape orbitor, Agia Napa a devenit şi o destinaţie a celor care caută, pe lângă relaxare, distracţie şi viaţă de noapte. Acest tip de turism a crescut odată cu numărul tot mai mare de străini care au ales staţiunea. Ciprul este însă o opţiune şi pentru iubitorii de natură şi de munte, existând multe trasee de hiking sau ciclism, care străbat munţii ce adăpostesc o faună şi floră bogate. Cu puţin noroc, turiştii pot vedea şi muflonul de Cipru, o specie de oaie sălbatică. Zonele montane şi de deal se găsesc satele specifice Ciprului, multe dintre ele fiind recunoscute pentru diferite meşteşuguri, de la producţia de dantelă, argint, vin, scaune sau multe altele. Satele, care adună câteva sute de persoane, au un farmec aparte, de la liniştea ce planează asupra micilor gospodării şi până la arhitectura uniformă, păstrată şi respectată de localnici cu sfinţenie. Specifice Ciprului mai sunt şi pisicile, care nu au o evidenţă în statisticile naţionale, însă se apropie de numărul locuitorilor. Oriunde aţi merge în Cipru, sigur veţi găsi o pisică dornică să primească atenţie. De asemenea, iubitorii de gastronomie îşi pot găsi locul în Cipru, insula oferă o diversitate culinară care poate satisface orice preferinţă. Unul dintre produsele naţionale ale Ciprului este faimoasa brânză halloumi, făcută de unii localnici după metodele proprii. Turiştii pot vizita casele localnicilor şi pot vedea procesul prin care se face brânza halloumi. Ciprul reuşeşte printr-o diversitatea naturală şi culturală să atragă turişti străini, în număr tot mai mare de la an la an. Însă fără o strategie clară de promovare turistică, Ciprul nu ar mai fi descoperit de atât de mulţi turişti. Ciprul are şi unde nu avea, a creat. Turismul este una dintre cele mai importante industrii pentru insulă, iar statul a înţeles că nu este suficient ca să aibă ceea ce i-a oferit natura şi istoria, trebuia şi lumea să afle.    

    Cu o suprafaţă totală de 9.250 de kilometri pătraţi, cât o regiune din România, Ciprul a atras peste 3,9 milioane de turişti, de trei ori populaţia insulei. Ciprul adună în acelaşi loc loc istorie, cultură, mituri şi legende, gastronomie, natură, distracţie şi câte un pic pentru fiecare tip de turist.

    În Pafos se găseşte complexul de mozaicuri antice, parte din vechiul oraşul antic care astăzi este inclus în patrimoniul cultural UNESCO. Mozaicurile prezintă scene din mitologia greacă şi datează din secolul al II-lea şi până în al V-lea, fiind într-o stare foarte bună.