Category: Muzica

Cea mai longevivă formaţie rock, cea mai cunoscută, cea mai bogată, cel mai mare turneu, cei mai…
Care este povestea din spatele “celei mai…”?

Dacă este adevărat că banii mişcă lucrurile, şi o atare zicere este greu de contrazis, atunci cel mai bun început al poveştii sunt 30 de lire sterline. Suma a fost împurmutată de un tânăr englez, Mick Jagger, de la mama sa şi investită în echipamente care să ajute obscura trupă a lui Mick, The Rolling Stones să sune ca o “formaţie adevărată”.

Anul era 1962, un an în care omenirea ar fi putut pieri în focul atomic iscat de ambiţii sovietice – vorbim aici de ceea ce a rămas în istorie drept “criza cubaneză”. 1962 mai este şi anul în care Papa Ioan al XXIII-lea l-a excomunicat pe Fidel Castro, a murit mafiotul Lucky Luciano, a fost lansat Telstar, primul satelit comercial de telecomunicaţii, apare prima bandă desenată cu Spider Man, a murit Marilyn Monroe şi poliţia germană ocupă, timp de o lună de zile, redacţia publicaţiei Der Spiegel.

La cele 30 de lire s-au tot adugat, în 50 de ani de carieră, sume din ce în ce mai mari; în final, în nu prea multele sale schimbări de componenţă, trupa a adunat două miliarde de dolari, bani care o aşează pe primul loc în topul celor mai bogate formaţii rock. Şi pe locuri fruntaşe in topurile celor mai puternice celebrităţi.

Un început la fel de bun al acestui text ar putea merge ceva mai mult înapoi în timp, adică în anul 1950, când Mick Jagger, puşti în vârstă de şapte ani, îl întâlnea pe Keith Richards pe terenul de joacă al şcolii Wenthworth County Primary.

Mick l-a întrebat pe Keith ce vrea să devină când va fi mare, iar tânărul Keith a părut decis – dorea să cânte la chitară şi să devină asemeni lui Roy Rogers. Jagger a fost impresionat de partea cu Roy Rogers (cântăreţ şi actor în filme cu cowboy), dar partea cu chitara l-a lăsat rece.

Cei doi, oarecum vecini, s-au regăsit, adolescenţi, în octombrie 1960, în trenul care lega orăşelul Dartford de Londra; Richards frecventa Sidcup Art College iar Jagger era student la London School of Economics. Amândoi erau pasionaţi de muzică; curând Keith îl invită pe Jagger să se alăture formaţiei sale, “Little Boy Blue and the Blue Boys”.

Debutul

În aprilie 1962 Mick Jagger, Keith Richards şi Brian Jones formează un nou grup, după ce, într-o formă sau alta, individual sau în formaţii, fiecare cochetaseră cu bluesul. Noului grup, la sugestia lui Jones, îi spun The Rolling Stones, inspiraţi de cântecul Rollin’ Stone Blues al lui Muddy Waters. Câteva luni mai târziu, Rolling Stones debutează, la 12 iulie 1962, în clubul londonez Marquee, formula iniţială incluzându-i pe Mick Jagger solist vocal, pe Brian Jones la chitară, pe Keith Richrds la chitară, pe Ian Stewart la pian şi pe Dick Taylor la bass. În ianuarie 1963 Charlie Watts se alătura formaţiei, care obţine un angajament la Crawdaddy Club din Richmond, deţinut de un emigrant rus, Giorgio Gomelsky. În audienţă pot fi regăsiţi muzicieni ca Jimmy Page, Eric Clapton sau Pete Townshend sau chiar The Beatles, atraşi de risipa de energie şi frenezia grupului. În luna mai 1963 Rolling Stones semnează cu Decca Records; în iunie apare primul single, ce conţinea piesele “Come On”, preluată- de la Chuck Berry, şi “I Wanna Be Loved”, aparţinând lui Willie Dixon.

În aceeaşi perioadă Rolling Stones apar pentru prima dată la televiziune, în show-ul “Thank You Lucky Star”. Ian Stewart pare, producătorilor formaţiei, “prea normal” pentru camerele de luat vederi şi dispare din prima linie. Greu de spus ce însemna atunci prea normal: normele BBC cereau ca membrii formaţiilor să îmbrace costume şi să arate curaţi. Cu toate că Rolling Stones au făcut tot posibilul pentru a se conforma, televiziunea britanică a primit o sumedenie de reclamaţii din partea telespectatorilor care i-au considerat prea dezordonaţi. În toamna anului 1963 formaţia pleacă în primul său turneu, cântând în deschiderea concertelor Everly Brothers şi a lui Bo Diddley. Mick abandonează studiile universitare.