BusinessMagazin

Category: Resurse umane

Analize la obiect din domeniul resurselor umane – tot ce trebuie să știi despre angajatori, locuri de muncă disponibile si multe altele

  • Şeful de recrutare al LinkedIn dezvăluie primul lucru pe care îl cere unui candidat

    Atunci când şeful de recrutate al LinkedIn Brandon Browne intervievează un candidat, unul din primele lucruri pe care le face este să îi ofere respectivului un marker.

    Browne se află la conducerea departamentului de recrutare din 2010, şi spune că de-a lungul timpului a descoperit un indicator extrem de bun în ceea ce priveşte abilităţile candidaţilor.

    El întreabă fiecare candidat, indiferent de poziţia pe care vrea să o ocupe, care este lucrul care îl pasionează în mod special. Apoi, cu ajutorul markerului, candidatul trebuie să schiţeze modul în care acel lucru funcţionează.

    “E o situaţie destul de ambiguă”, spune Browne, “aşa că persoana în cauză trebuie să dea dovadă de spontaneitate.”

    Spre exemplu, explică Browne, dacă unui candidat îi place să producă bere în timpul liber, atunci el trebuie să explice în detaliu cum realizează acest lucru.

    Şeful reţelei de recrutare spune că sunt patru lucruri pe care le poţi afla în urma acestui exerciţiu:

    La ce ţin candidaţii cel mai mult?
    Cât de bin se pot exprima?
    Cum explică ei un proces?
    Cum se descurcă un candidat cu ambiguitatea?

  • Cele mai bizare întrebări de la interviul de angajare: “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?”

    Cei mai mulţi dintre noi primim, ocazional, întrebări destul de bizare. Ce e însă de făcut dacă asta se întâmplă în timpul unui interviu?

    În general, aceste interviuri de angajare sunt gândite pentru a pune în dificultate candidaţii slabi, dar sunt unele întrebări pentru care nimeni nu se poate pregăti. Cei de la Quora au selectat cele mai bizare astfel de întrebări postate de cei care au aplicat pentru diverse joburi.

    “M-au întrebat unde aş ascunde un cadavru sau care este episodul meu preferat din South Park în cadrul unui singur interviu”, povesteşte Adam Newman.

    Keith Boskey, manager în industria jocurilor pentru calculator, descrie experienţa din timpul unui interviu pentru un job part-time la o firmă de avocatură. Bărbatul povesteşte că a primit o întrebare cel puţin ciudată: “Dacă ai putea fi orice legumă din lume, ce ai fi?”

    Avocatul Philip Rosmarin îşi aminteşte perioada când a lucrat în cadrul unei agenţii de publicitate. “Aveam agăţat de peretele din spatele biroului un tablou uriaş cu Adolf Hitler, pentru că voiam să mă asigur că toţi cei care veneau la interviu pentru job puteau să îl vadă. Am angajat o femeie, singura care a avut curajul să întrebe ce caută acel tablou acolo”.

    Nitin Gupta, om de ştiinţă indian, a primit una dintre cele mai ciudate întrebări din partea unei femei manager. “Dacă nu îţi ofer acest job, ai vrea să ieşi cu mine la o întâlnire?” A înţeles că regulile corporatiste interzic întâlnirile dintre angajaţi, aşa că a ales-o pe ea în locul jobului.

  • Spune-mi în ce an te-ai născut ca să-ţi spun ce salariu şi beneficii poţi obţine

    Cam aşa ar putea suna, ipotetic, o discuţie despre oferta salarială dintre un recruiter şi un candidat la interviul de angajare, având în vedere concluziile unor studii salariale. Deşi angajatorii susţin că nu vârsta, ci competenţele şi performanţa fac diferenţa în stabilirea salariilor angajaţilor – iar grilele salariale creează echitate în companie – datele arată că, în medie, anul naşterii contează în cuantificarea remuneraţiei. Care sunt cele mai norocoase generaţii de pe piaţa muncii din acest punct de vedere?

    Dacă până în prezent se punea un mare accent, în diverse studii, pe diferenţele de salarizare dintre femei şi bărbaţi, în prezent cercetările salariale sunt din ce în ce mai complexe şi capătă noi forme. Un studiu realizat de compania de consultanţă Mercer arată că există diferenţe salariale semnificative, pe aceleaşi tipuri de poziţii, în funcţie de generaţia din care face parte fiecare angajat.

    Astfel, un manager de top din România din generaţia Baby Boomers (care este născut între 1946 şi 1964) are, în medie, un salariu de bază de 23.900 de lei brut pe lună şi câştigă cu mai mult de 40% prin comparaţie cu un manager pe aceeaşi funcţie care este mai tânăr şi face parte din generaţia Y sau din Millennials (născut în perioada 1981‑1995). Totodată, un executiv de top Baby Boomer are un salariu de bază cu doar 7% mai mult decât un omolog de-al său care face parte din generaţia X (care s-a născut în intervalul 1965‑1980). Cum se explică diferenţele salariale pe baza datei naşterii, având în vedere că, cel puţin în teoria susţinută de angajatori, performanţa, şi nu vechimea în organizaţie, dictează salariul?

    Alina Popescu, talent information solution leader pentru România şi regiunea Balcani în cadrul Mercer (parte a grupului Marsh&McLennan Companies), spune că este normal ca Baby Boomerii să fie cel mai bine plătiţi angajaţi dintre toate generaţiile aflate în câmpul muncii, întrucât angajatorii îi plătesc, de fapt, pentru experienţa lor.

    „Baby boomerii sunt cei mai experimentaţi, iar cei care au rezistat în câmpul muncii până în prezent sunt oamenii cu adevărat talentaţi, de aceea sunt şi cel mai bine plătiţi. În plus, spre deosebire de Baby Boomers, care au un interes foarte mare asupra obţinerii de «active» şi sunt motivaţi mai degrabă de bani, cei care fac parte din generaţia Millennials nu pun atât de mult accentul pe partea materială la un job, pentru că nu vor credite, case sau vacanţe scumpe, ci mai mult timp liber pentru viaţa personală“, a explicat Alina Popescu.

    Deşi se spune că salariul de la primul loc de muncă stabil este definitoriu pentru întregul parcurs salarial al angajatului, iar cea mai mare majorare salarială se poate obţine la schimbarea jobului, specialiştii susţin că în sistemul privat majorările salariale semnificative au la bază competenţele, polivalenţa şi nivelul de management. În plus, un aspect nou luat în calcul în sistemele de salarizare este reprezentat de competiţia între companii în retenţia talentelor, care este o mişcare naturală de aliniere spre media europeană, spune Iuliana Leurent, CEO al companiei RINF Temps România, divizia de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară a grupului românesc RINF.

    „Generaţiile X şi Y au avantajul de a se afla într-o piaţă emergentă, mult mai dinamică, în care competenţa poate accelera procesul de raportare la un salariu mai mare. Senioritatea în cadrul companiei angajatoare se traduce în principal în oportunităţi de avansare sau un sistem de beneficii, cel mai comum fiind numărul de zile de concediu“, explică Leurent.
    Pentru poziţiile de specialişti, angajaţii din generaţia X au cele mai mari salarii de bază din cele 4 generaţii de pe piaţa muncii, de 4.660 de lei brut pe lună, în medie, cu circa 2% peste nivelul încasat de Baby Boomers. Diferenţe mai mari sunt – în aceeaşi categorie de „professionals“ care necesită studii superioare – pentru cei din generaţia Millennial (Y), care câştigă cu 8% mai mai puţin decât X, dar mai ales pentru cei noi intraţi în câmpul muncii (generaţia Z, născută după 1995). Un specialist din generaţia Z are un salariu de bază brut de 3.075 de lei pe lună, cu 51% sub nivelul încasat de un specialist din generaţia X, arată studiul Mercer.

    În opinia Iulianei Leurent, generaţia Baby Boomers vrea „valori sigure“ şi este, într-un fel, de înţeles. „Generaţiile X şi Y sunt cu mult mai atraşi de tentaţiile societăţii de consum şi pot accepta un salariu mai mic în măsura unui beneficiu compensantoriu ca de exemplu maşină de serviciu, abonamente la săli de sport etc. Cât despre motivaţia de a munci mai mult pentru a câştiga mai mult, rămâne o alegere personală şi este delicat de generalizat întrucât intrăm în paradigma «nu mai e ca pe vremea noastră».“

    Românii din generaţiile mai în vârstă au crescut cu o mentalitate în care să obţii o maşină de serviciu îţi asigură un anumit statut social, de aceea acest beneficiu este mai frecvent întâlnit în România decât în alte ţări. Aşa s-a ajuns în situaţia în care, spre exemplu, un angajat din sistemul bancar din Timişoara care ajunsese în urmă cu câţiva ani la venituri lunare de 3.000 – 4.000 de dolari pe lună să fie nemulţumit că maşina de serviciu era o Skoda Octavia şi nu un model mai scump, a spus Felix Toma (38 de ani), country manager al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară Gi Group România.

     

  • Care sunt meseriile pe care dacă le ştii companiile din România te angajează imediat

    Dincolo de problema demografică şi de plecarea a 3 milioane de persoane, care fac parte din forţa de muncă activă, piaţa locală a muncii se confruntă cu mari dezechilibre regionale. Cele mai multe investiţii în producţie sunt grupate în vestul ţării, din raţiuni ce ţin de apropierea de piaţa occidentală şi de infrastructură.  De aceea, deficitul de forţă de muncă este concentrat în vestul României, nu în Moldova. „Avem deficit de muncitori în toată industria producătoare – auto, electronică, telecom, dar şi IT – practic peste tot. În acelaşi timp, nivelul salarial este reglat de piaţă. Din păcate, există zone cu cerere mare de lucrători dar cu salarii care încep de la minimul pe economie, ceea ce înseamnă că recrutarea este anevoioasă, iar retenţia – dificilă. Muncitorii necalificaţi sunt cel mai greu de găsit din punctul de vedere al numărului de lucrători solicitaţi deşi se intră foarte uşor pe această piaţă“, mai spune Florin Godean de la Adecco.

    Potrivit datelor centralizate de Lugera, poziţiile pentru care se caută cel mai mult candidaţi în prezent sunt cele de meseriaşi calificaţi (sudori, mecanici auto, operatori maşinişti, stivuitorişti), muncitori necalificaţi, ingineri în producţie, specialişti IT, reprezentanţi vânzări şi personal în sectorul financiar-contabil.

    „Pentru sudori, în funcţie de tipul de sudură executat, salariile nete pot porni de la 1.500 de lei şi pot ajunge până la 4.000 de lei. În cazul operatorilor maşinişti CNC, salariile sunt cuprinse între 1800 şi 2.300 de lei net, diferenţele fiind date de tehnologiile pe care sunt specializaţi şi de nivelul de experienţă cerut de angajator. (…) În cazul specialiştilor în IT – developers -, în funcţie de tehnologii un junior poate câştiga între 3.000 şi 6.000 de lei, iar un senior între 8.000 şi 15.000 lei/ lună“, mai spune Cristina Săvuică de la Lugera.

  • Confesiunile unei stewardese:„Fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele… dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”

    O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.

    La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .

    „Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.

    Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.

    Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.

  • Schimbări în managementul Metropolitan

    Mihai Coca-Cozma, actualul CEO Metropolitan Life Pensii, va prelua funcţia de director de operaţiuni al companiei de asigurări de viaţă. În acelaşi timp, va continua să deţină un rol semnificativ şi în cadrul Metropolitan Life Pensii, ca preşedinte al consiliului de administraţie, supervizând implementarea strategiei pentru compania de pensii. Totodată, Oana Velicu, directorul de operaţiuni al companiei de asigurări de viaţă, va prelua responsabilităţile de CEO pentru Metropolitan Life Pensii, după primirea aprobărilor din partea autorităţilor locale.

    Mihai Coca-Cozma are o experienţă de peste 17 ani în industria asigurărilor de viaţă şi pensii. 

    Oana Velicu are o experienţă de peste 16 ani pe piaţa asigurărilor de viaţă.

    Metropolitan Life este parte din MetLife, Inc., una dintre cele mai mari companii de asigurări de viaţă din lume. Înfiinţată în 1868, MetLife oferă, la nivel global, asigurări de viaţă, planuri de pensii, beneficii pentru angajaţi şi servicii de administrare a activelor. Cu aproximativ 100 de milioane de clienţi, MetLife are operaţiuni deschise în aproape 50 de ţări şi deţine poziţii de conducere în pieţe din Japonia, America Latină, Asia, Europa şi Orientul Mijlociu. În România, Metropolitan Life are peste 17 ani de activitate pe piaţa de asigurări de viaţă. Două milioane de clienţi beneficiază de asigurări de viaţă şi pensii private obligatorii oferite de Metropolitan Life la nivel local.

  • Sezonul licitaţiilor pentru candidaţi

    Milenialii nu mai sunt atât de responsabili ca alte generaţii în legătură cu sarcinile pe care le au,  iar o greşeală este tratată cu mult mai multă seninătate, spun la unison recrutorii. Pe de altă parte, în procesele de recrutare forţa candidaţilor a crescut mult faţă de ce se întâmpla în urmă cu cinci ani, de pildă. Prin urmare, sunt situaţii în care balanţa înclină mult în favoarea candidaţilor care, în anumite domenii de activitate, ajung să-şi liciteze angajatorii.

    Fiecare industrie este într-o anume fază a dezvoltării ei, fie datorită ciclurilor economice, fie datorită evoluţiei şi inovaţiei. „Oamenii vor căuta tot timpul să lucreze mai degrabă în industrii aflate «pe val» pentru că acolo e mai multă noutate, sunt mai multe oportunităţi şi e mai uşor să obţii rezultate. Astăzi lumea vrea să lucreze în tehnologie, servicii şi industrii «disruptive»”, spune Oana Ciornei, managing partner al firmei de executive search AMROP România.

    Viaţă noastră s-a îmbunătăţit considerabil datorită tehnologiei în ultimii ani, iar în viitor orice companie va fi legată de industria de software, direct sau indirect, lucru care va duce la maximizarea potenţialul oamenilor, consideră Ciornei. „Într-o lume digitală eşti obligat să ai oamenii potriviţi deoarece marea provocare în cea de-a patra revoluţie industrială nu este tehnologia, ci omul şi cultura organizaţiei”, declara ea. Conform Corinei Diaconu, managing director al ABC Human Capital – agenţie de recrutare şi executive search -, în acest moment sunt foarte multe posturi vacante în vânzări, în toate domeniile de activitate, în IT, financiar-contabilitate, inginerie şi marketing. „Faţă de acum cinci ani, balanţa înclină mult în favoarea candidaţilor care, în anumite domenii de activitate, ajung să-şi liciteze angajatorii”, spune reprezentanta ABC Human Capital.

    Motivele sunt diverse şi ţin mai ales de evoluţia economică, dar şi de dezvoltarea ţării pe anumite nişe. În IT, de pildă, foarte multe companii preferă să-şi deschidă centre de outsourcing în România datorită costurilor reduse cu personalul. Ca atare, deşi pe plan local opinia împământenită este că programatorii câştigă mult, pentru angajatorul lui, o companie străină, costul cu un angajat român este la jumătate faţă de ţara-mamă a firmei respective, arată Diaconu. Fără îndoială, segmentul de IT se bucură de popularitate, mai cu seamă în ce priveşte rolurile care presupun specializări foarte nişate.

    Creşte apetitul angajatorilor şi în ce priveşte specialiştii pentru domeniul online – de la sales, marketing şi până la comunicare. Vorbind strict de joburi, „sunt interesante fie poziţiile extrem de specializate, fie cele aflate la confluenţa dintre departamente (de exemplu sales şi analiză de business)”, spune Oana Botolan Datki, SEE managing partner în cadrul Consulteam. „Acum câţiva ani declaram că se vor căuta foarte mult ingineri, specialişti în domenii tehnice şi îndrumam tinerii către Politehnică. Dovadă că în ultimii doi ani solicitările de specialişti pe diverse domenii tehnice, au sporit mult”, spune Daniela Necefor, managing partner la compania de consultanţă şi executive search Total Business Solution (TBS).

    În opinia sa, companiile cred că există o masă mare de candidaţi, interesaţi să înceapă imediat lucrul, specializaţi, disponibili la relocări. Realitatea este alta. Numărul celor disponibili este din ce în ce mai mic, iar procesul de head-hunting este necesar şi pentru poziţii mai jos de nivelul de management. „Pe miza «suntem în criză economică», chiar dacă economia României arată creştere în ultimii doi ani, acest lucru nu se reflectă în creşterea salariilor în domeniul privat, unde companiile păstrează nivelul din timpul crizei”, arată Daniela Necefor.

    IT-iştii, inginerii din zona de automotive şi meseriaşii cu studii medii sunt cei mai căutaţi în acest moment, consideră şi Elena Antoneac, head of operations în cadrul Nestlers Group. „Dacă piaţa de IT din România ar livra în acest moment 10.000 de programatori, toţi ar fi «înghiţiţi» de angajatorii de profil într-un timp extrem de scurt”, subliniază Antoneac. „Angajatorii au criterii variate de diferenţiere şi probabil veţi avea atâtea răspunsuri câţi angajatori sunt”, completează Radu Manolescu, managing partner al firmei de executive search K.M. Trust & Partners.

    Totuşi, pe lângă experienţa acumulată şi calitatea studiilor absolvite, mai sunt câteva lucruri care vor face tot timpul diferenţa între candidaţii cu istoric profesional asemănător. „Este foarte importantă dimensiunea emoţională a personalităţii candidatului: încrederea, o bună cunoaştere de sine, modul cum interacţioneză cu ceilalţi, capacitatea de a crea legături de calitate, atitudinea faţă de schimbare, o anume generozitate etc. Aceste lucruri nu se pot citi într-un CV”, consideră Oana Ciornei.

    Pentru poziţiile de top management sunt foarte importante anumite trăsături de leadership, cum ar fi orientarea strategică, înţelegerea pieţelor şi a clientului, modul de a atinge rezultatele propuse sau capacitatea de a dezvolta oameni şi de a genera schimbare. „Un element cheie este potrivirea cu organizaţia pentru care ar vrea să lucreze din punctul de vedere al valorilor, al culturii, al proceselor şi sistemelor, categorie pe care noi o numim portabilitate a competenţelor”, completează reprezentanta Amrop. Însă o importanţă primordială o are evaluarea potenţialului pe care candidatul îl are pentru a se dezvolta şi a aduce valoare în noul rol, capacitatea de învăţare şi adaptare, angajamentul pe care e dispus să-l facă şi determinarea cu care face lucrurile, mai spune Ciornei. „Desigur, toate acestea vor conta mai mult sau mai puţin în funcţie de jobul pentru care candidează o persoană şi de abilităţile aflate în interesul angajatorului”, completează şi Corina Diaconu.

  • Au întrebat-o la interviul de angajare ce salariu a avut la jobul anterior. I-a uluit cu răspunsul ei

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • Leac pentru foamea de IT-işti

    Cifra de afaceri a sectorului de software şi servicii IT a crescut cu 21% în 2015 comparativ cu 2014, atingând 3,08 miliarde de euro, conform studiului „Software and IT services in Romania” lansat de Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii. Iar previziunile pentru 2016 se referă la o valoare de 3,6 miliarde de euro şi menţinerea trendului şi în anii următori. Totuşi, domeniul are o problemă de care nu poate scăpa peste noapte: lipsa acută de candidaţi.

    Nevoia de programatori este tot mai mare, iar facultăţile din ţară nu fac faţă, astfel că era normal ca pe piaţă să apară şcoli care oferă cursuri de programare, pentru a umple acest gol. Una dintre acestea este Şcoala Informală de IT, lansată în urmă cu trei ani la Cluj. De atunci, cursurile şcolii au fost absolvite de 1.300 de studenţi, însă şi mai mulţi au fost refuzaţi, deoarece sunt acceptate doar persoanele pentru care Şcoala Informală de IT vede potenţial în acest domeniu. „Am început acum trei ani la Cluj, iar acum avem activităţi în Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Am început cu cursuri pe partea de testare a aplicaţiilor, apoi am continuat cu cele de programare şi ne extindem tot mai mult. Acum oferim cursuri de business management, de UX (user experience), discutăm şi pe partea de gaming, de realitate virtuală”, spune Sorin Stan, CEO-ul Şcolii Informale de IT.

    Compania s-a dezvoltat organic şi s-a extins în oraşele în care cererea era mare şi unde au găsit profesorii potriviţi, povesteşte Stan. Compania pe care o conduce a avut o cifră de afaceri de 355.000 de euro anul trecut, iar pentru 2016 previzionează o creştere de 38% la 570.000 de euro; aşteptările pentru 2017 sunt şi mai curajoase, vizând o majorare a afacerilor cu până la 45%. Modelul de business al şcolii se bazează exclusiv pe încasarea banilor de la cursanţi. Dar nu este automat admis oricine doreşte şi este dispus să plătească taxa de înscriere. Cei care vor să devină cursanţi trec printr-un proces de selecţie (teste de limbă engleză, de cunoştinţe de bază în IT), dar sunt evaluate şi aptitudinile sociale; mai apoi, are loc un interviu cu un specialist de resurse umane. „Ne uităm la modul cum comunică, ce fel de personalitate este. În primă fază, candidatul completează nişte evaluări online, apoi există o discuţie faţă în faţă cu oameni de HR de la noi. Este foarte important ca ei, candidaţii, să-şi răspundă singuri la o serie de întrebări, legate de cât sunt de potriviţi sau nu pentru acest domeni”, afirmă Stan. Astfel, potrivit lui, din august până în noiembrie în jur de 800 de persoane s-au înscris, dar din acestea au fost acceptate cam jumătate. „La cursurile de pregătire aveam o rată de respingere destul de mare şi ne-am gândit că unii dintre ei ar putea avea totuşi potenţial, aşa că am introdus cursurile de iniţiere, care durează două luni. Şi acolo urmărim cifrele, iar dintre aceştia 50% trec la cursurile de pregătire, restul nu”, spune el, adăugând că în timpul cursurilor de iniţiere sunt evaluate abilităţi specifice, iar în urma unei discuţii, profesorul îi îndrumă către anumite categorii. „De exemplu, pentru a putea fi bun în joburile de testare a calităţii trebuie să fii foarte atent la detalii, să ai rezistenţă la stres, să repeţi multe acţiuni. Munca de web designer nu înseamnă doar programare, ci trebuie să ai şi puţină creativitate. Testăm persoanele şi vedem ce calităţi se regăsesc la candidaţi”, adaugă Carmen Ciulacu, manager Şcoală Informală de IT Bucureşti.

    Şcoala are trei tipuri de cursuri: pentru începători, de reconversie profesională, de pregătire într-o anumită ramură (Java, testarea calităţii etc.) şi de specializare. Costul mediu lunar al cursurilor se situează în jurul a 250 de euro, iar durata variază în funcţie de dificultate; de exemplu cele pentru începători se întind pe două luni, dar cele de pregătire se desfăşoară pe parcursul a patru luni. Prin cursurile de iniţiere cursanţii se familiarizează cu noţiunile şi conceptele de bază antrenate în slujbele din domeniu. Cele de pregătire vin în ajutorul celor care au început să studieze deja online şi au anumite noţiuni specifice de bază ale unor discipline IT, iar cele de specializare se adresează oamenilor care lucrează în domeniu, dar doresc să se specializeze pe un anumit limbaj de programare sau doresc să dobândească o abilitate complementară a jobului actual. Astfel, în momentul de faţă, în toate locaţiile, şcoala oferă 14 cursuri precum: iniţiere IT, web development, software testing sau database administration, iar Sorin Stan argumentează că programa orelor de curs este realizată în colaborare cu firmele din domeniu şi ia în considerare nevoile acestora.

  • Candidaţii care dezvăluie la interviul de angajare salariul de la jobul anterior au şanse minime de creştere

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.