BusinessMagazin

Category: Resurse umane

Analize la obiect din domeniul resurselor umane – tot ce trebuie să știi despre angajatori, locuri de muncă disponibile si multe altele

  • Care sunt motivele pentru care tinerii angajaţi îşi părăsesc locurile de muncă – VIDEO

    „Cred că înainte de oportunităţi stau caracterul şi educaţia, sunt zone pe care noi ar trebui să lucrăm mai mult. Cred că aceşti tineri nu au un ghidaj care provine şi din familie dar şi din mediul de educaţie, legat de responsabilitatea de a te duce la un loc de muncă, de a învăţa ceva, de a avea răbdare să creşti. Pe lângă toată nebunia asta de deficit de forţă de muncă, noi ne confruntăm de fapt cu lipsa de educaţie şi de lipsa de conştientizare a cum poţi să trăieşti,a cum  poţi să continui în viaţa asta? Noi avem două clase în învăţământul dual, şi mai avem o problemă a absenteismului şi a abandonului şcolar şi încercăm cât putem să stăm de vorbă cu ei, să îi facem noi să conştientizeze, să discutăm ceea ce părinţii lor nu discută cu ei. Chiar i-am invitat împreună la restaurant, am avut de Crăciun o masă la care i-am invitat pe copii cu părinţii lor, mulţi dintre ei nu au venit, deşi era o întâlnire în care să vadă unde fac practică, să intre în bucătărie, să vadă ce meserii vor avea copii lor. Am început cu 64 de copiii şi avem vreo 54 acum. Deci sunt copiii care nu-şi mai iau bursa din cauza absenţelor. Sunt foarte multe zone în care ne implicăm dar ele  vor da rezultate în timp şi cu cât suntem mai mulţi cu atât este mai bine. Noi suntem atestaţi să calificăm, avem propria noastră şcoală internă, avem câte o propunere pentru fiecare categorie de vârstă. Avem oameni la peste 60 de ani, care sunt membrii de bază în echipele noastre, şi sunt oameni pensionari care-şi completează veniturile pentru un trai mai bun.” 

    Avem 150.000 de pensionari care lucrează conform statisticilor scrise în ZF.

  • Soluţiile McDonald’s România pentru găsirea de angajaţi: „Avem colegi în companie de peste 10 ani, dar şi alţii care au plecat după o zi fără să anunţe” – VIDEO

    „Salariul este principalul element care face un candidat să se uite pe un anunţ de recrutare. Însă în practică ne putem fideliza angajaţii şi cred că este o practică destul de comună, prin a fi foarte atenţi la nevoile lor şi a personaliza joburile şi programele de lucru pentru ei, nu pentru toată lumea. Dacă un angajat care este student poate să-mi vină doar trei zile pe săptămână pentru că are o preocupare foarte frumoasă, de a-şi continua studiile, trebuie să-i oferi condiţiile de a veni doar trei zile pe săptâmână, pentru el este extrem de important acest lucru. Asta este tot ce poate să-ţi ofere, iar noi dacă suntem suficienţi de înţelepţi să luăm ceea ce el are de oferit, ne ajută. La noi de exemplu studenţii, elevii, pe durata vacanţei sau în timpul weekend-urilor, ne ajută foarte mult pentru a le oferi timp liber celor care sunt cu normă întreagă şi care preferă să stea în weekend acasă cu familia. Acest mix între nevoile angajaţilor şi nevoile noastre  trebuie urmărit zilnic pentru că este foarte dinamic şi atunci trebuie să-i atragem prin program.

    Pentru studenţi este foarte importantă cazarea, spre exemplu pe durata vacanţei pentru că sunt căminele închise, nu au cu ce să le plătească, vrem să rămână la noi pe durata vacanţei şi să continue după vacanţă, pentru că altfel s-ar putea să-i pierdem. Este esenţial ca în fiecare loc, să ne uităm care este profilul angajaţilor şi de ce au ei nevoie. Avem nuclee de angajaţi foarte fideli, cam în toate oraşele. Pe partea de fidelitate la nivel de companie sunt peste 850 de colegi care sunt de peste zece ani în companie. Sunt colegi care aleg să plece şi după o zi, nici nu ne anunţă unii dintre ei. Sunt colegi care după două, trei, luni de zile rămân alături de noi în companie. Anul trecut am organizat un studiu coordonat de un partener extern care a luat toate numerele de telefon şi a sunat şi a vorbit şi i-a invitat pe  cei care au dorit saă se întâlnească cu noi şi să ne răspundă telefonic ca să înţelegem şi noi. Răspunsurile sunt din cele mai variate şi principalul motiv este acela al numeroaselor oportunităţi de a se angaja oriunde. Proximitatea unui loc de muncă este esenţială pentru ei, de asemenea <dacă un coleg meu de clasă cu care am venit să mă angajez a plecat la X, mă duc şi eu să mă angajez. Motivele sunt simple şi specifice generaţiei.”

  • Transparenţă sau nu când vine vorba de salariu? Paul Neagoe, business manager OLX – VIDEO

    „Lansăm indexul locurilor de muncă, din baza de date OLX, cea de a doua ediţie  – este un raport pe care-l rulăm pe baza noastră de date, o dată la şase luni. Avem undeva în medie la 50.000 de anunţuri lunare de angajare care primesc peste un milion de aplicaţii. Mediile depend în funcţie de categoriile despre care vorbim, variază până la 60 de aplicanţi pe anunţ pe categorii precum personal administrativ şi coboară la locurile unde este deficit, de exemplu în zonele de inginer meseriaş, până la 15 candidaţi pe anunţ. Este mult prea puţin pentru a satisface nevoile angajatorilor. Publicarea informaţiilor salariale sunt un lucru pe care i-am încurajat şi noi pe angajatori să îl facă, sunt deschişi o parte din ei, în funcţie de strategiile lor. Noi vedem un număr cu 30-40% mai mare de aplicanţi pe anunţurile care fac transparentă partea salarială, ceea ce arată clar o tendinţă a angajaţilor de a merge cumva către direcţiile atractive pentru ei. Lucrurile pe care le caută angajaţii, în afară de partea salarială sunt: salariul, care este tot timpul la peste 50-60% din preferinţe; când îi întrebăm însă ce i-ar face să aleagă o companie faţă de alta, dacă salariul ar fi acelaşi, apar aceste extrabeneficii precum: un program de lucru puţin mai flexibil sau obţiunea de a lucra part-time sau opţiunea de a lucra de acasă, evident precum bonuri de masă, sau chiar pretenţii de transport sau subvenţii la chirie.”

  • Întrebarea care face ravagii la interviurile de angajare din România. 9 din 10 angajaţi pleacă acasă

    Există două camere. Sunt trei întrerupătoare în camera unu şi trei becuri în camera a doua. Îţi vei petrece cinci minute în camera unu şi apoi 15 minute în a doua cameră. Din camera în care se folosesc întrerupătoarele nu se poate vedea cealaltă cameră. Nu ai voie să revii în camera întrerupătoarelor. Poţi apăsa pe întrerupătoare de câte ori vrei şi cum vrei.

    Cerinţă: Care întrerupător corespunde fiecăruia dintre cele trei becuri?

    Această întrebare este adeseori folosită la interviurile de angajare din România şi străinătate în domenii precum software şi IT, financiar-bancar şi publicitate. Specialiştii în resurse umane susţin că testează modul în care viitorii angajaţi pot aborda o problemă şi găsi soluţii. Doar un candidat din zece trece acest test.

    AFLĂ SOLUŢIA AICI

  • Meseriile care aduc MII DE EURO LUNAR celor care nu au nici bacalaureatul

    Salarii de peste 1000 euro pe luna se gasesc in Romania, chiar daca studiile nu sunt necesare pentru meseriile prestate pentru aceste salarii. Spre exemplu, in urma unui curs de calificare si a unei etape de training specializat, puteti deveni fara exceptie controlor de trafic aerian. Pentru aceasta meserie nu va fi nevoie sa aveti bacalaureatul. Insa, totusi, liceul va trebui sa fie absolvit.

    Va merita insa efortul fara nicio discutie, deoarece salariul unui astfel de controlor poate ajunge la 5.000 euro pe luna. Si discutam despre salariul net. De asemenea, nu trebuie sa zburati zilnic si sa lucrati in conditii de risc pentru a castiga un salariu de 800 – 1000 euro net lunar. Un sudor specializat in argon poate castiga fara mari probleme acest salariu.

    Un medic rezident, cu 6 ani de facultate + anii petrecuti in rezidentiat poate lua lunar un salariu de 2000 de lei. Insa la intrarea in rezidentiat, mai ales intr-un oras mic, salariul medicului va fi de cele mai multe ori cel minim pe economie. In acelasi oras, in urma unui simplu curs de calificare ca manichiurist pedichiurist, o manichiurista poate castiga chiar si pana la 2500, 3000 de lei. Iar intr-un oras mare acest salariu poate creste. Pe langa salariul net insa, manichiurista poate beneficia de tot felul de bonificatii care se adauga la suma totala.

    Intr-un salon de renume din capitala, astfel, salariul unui manichiurist sau al unui pedichiurist cu experienta poate ajunge cu usurinta la 1000 euro lunar.

    Un frizer dintr-un salon mare, intr-un oras precum Bucurestiul sau Clujul, poate ajunge la 3500 lei pe luna, un salariu comparabil cu al unui grefier, spre exemplu. Singura diferenta e ca primul ar urma un simplu curs de frizerie / coafor, iar cel de-al doilea are nevoie de cel putin o
    facultate in domeniul legal.

    Aceeasi tendinta predomina si in UE. Un simplu muncitor la salubrizare poate castiga intr-o tara ca Germania un salariu de 2000 euro (la care se aduna si sporurile). Acest salariu poate reprezenta un punct de competitie cu oricare alt salariu din randul celor care au studii superioare. Un instuctor HR de exemplu poate castiga 2000 – 2500 euro, insa acesta ar avea nevoie de studii superioare pentru a
    profesa la un nivel inalt, in timp ce muncitorul in salubritate nu are nevoie nici macar de ciclul liceal.

    In acest caz, este bine sa va ganditi de doua ori ce cariera doriti sa urmati si ce nivel de studii doriti sa absolviti. Inainte de a intra pe piata muncii puteti cerceta si ofertele existente la AJOFM in fiecare oras si veti descoperi cu stupoare ca multe meserii disponibile nu necesita neaparat absolvirea unei facultati, insa salariile adiacente vor fi extrem de multumitoare.

    Sursa: calificare-evaluare.ro/frizer-coafor-manichiurist-pedichiurist/

  • Cum a evoluat numărul celor care merg la şcoli de meserii – VIDEO

    Carmen Muşat, inspector asigurarea calităţii, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic: “În ultimul timp se vede un interes pentru învăţământul profesional şi tehnic, Şcoala de Artă şi Meserii a fost desfiinţată la un moment dat prin 2009. În 2012 s-a reînfiinţat şcoala profesională, adică se făcea clasa a noua şi apoi urmau doi ani de scoala profesională – nu a fost o soluţie foarte bună. De aceea din 2014 s-a reefiinţat învăţământul profesional şi tehnic.

    Numărul de candidaţi a început să crească de la an la an. Din 2017, 2018 s-a înfiinţat şi învăţământul profesional dual, unde primesc copiii şi burse. Învăţământul profesional dual se diferenţiază de învăţământul profesional obişnuit prin faptul că acesta se înfiinţează la cererea companiilor, a agenţilor economici, aceştia implicându-se mult mai mult în formarea profesională iniţială a acestor elevi. Practic partea de practică se face la companie, iar programa se realizează de către companie în parteneriat cu şcoala respectivă, cu dezvoltarea de competenţe pentru necesităţile companiei respective.

    Acum înscrişi în învăţământul profesional şi tehnic în clasa a noua avem 84.958 de elevi, dintre care 6.566 sunt în învăţământ profesional dual, iar restul sunt în învăţământ profesional obişnuit. A crescut destul de mult numărul şi sperăm ca în viitor să crească şi mai mult. Asta depinde şi de colaborarea care o să existe între companii şi mediul educaţional. Este o problemă foarte mare pentru agenţii economici mici pentru că nu-şi permit încă să îşi pregătească forţa de muncă.  De aceea şcolile vor face parteneriate cu mai mulţi agenţi economici pe o anumită calificare. În momentul de faţă nu se pot forma mai mult de maxim trei calificări pe clasă, cam două sunt uzual în momentul de faţă, deoarece este limitat numărul minim de elevi pe o anumită grupă şi acesta nu trebuie să fie mai puţin de opt elevi, deci maxim trei calificări. Aşa că pentru meseriile în care avem nevoie de mai puţină forţă de muncă o să fie o problemă la început de calificare.”

  • Câţi candidaţi chemaţi la un interviu râmân angajaţi în final? – VIDEO

    Zoe Dobre, director de resurse umane, City Grill Group: “În urma campaniei noastre am avut circa 700 de candidaţi, dintre care 85 au ajuns la interviu şi numărul celor care au rămas este în jur de 40. De la cei 40 de angajaţi încep să plece: după două ore, după o zi, după două zile. În 2018 aproximativ 40% din turnover-ul pe care l-am avut au fost oameni care au stat mai puţin de o lună. Suntem într-un moment de schimbare majoră şi eu nu cred că avem un răspuns cum aveam înainte. Cred că este o schimbare de mentalitate şi de atitudine a oamenilor faţă de muncă. Aşa cum s-a întâmplat şi în ţările dezvoltate pentru zona asta de entry level, de muncitori necalificaţi, oamenii nu-şi mai doresc să muncească nici orele pe care le munceau înainte şi nici pe banii respectivi. Noi angajatorii – mai ales cei mari – suntem ca nişte maşinării care nu ne putem adapta de la o zi la alta. Să creştem salariile nu cred că este neapărat o soluţie deşteaptă din punct de vedere business. Cred că trebuie să ne adaptăm în funcţie de flexibilitate, cred că oamenii vor începe să muncească aşa cum vor şi când vor, patru ore, doar sâmbăta sau doar duminica, noi trebuie să fim foarte flexibili. Eu cred că asta este direcţia, noi trebuie să fim foarte, foarte flexibili şi să oferim oportunităţi în domeniul nostru. Avem angajaţi part time, avem sezonieri, avem copii care fac practică, avem învăţământul dual, avem tot ce se poate avea. Mobilitatea aceasta care se întâmplă la nivel global trebuie să se întâmple şi în România. Deci oamenii trebuie să aibă oportunitatea să se mute la Bucureşti şi să-şi facă o carieră.”

  • De ce a decis McDonald’s să facă publice salariile oferite angajaţilor – VIDEO

    Irina Panaite, director de resurse umane McDonald’s România: „Am început cu ceva mai mult timp în urmă o strategie de promovare. Am publicat salariile pe anunţurile de angajare: <Vino la McDonald’s şi primeşti atât…..>. Era foarte important să trecem la o comunicare foarte transparentă şi să le spunem candidaţilor care sunt nerăbdători şi vor să afle cât mai multe informaţii cât mai repede. Cel mai important lucru din punct de vedere strategic a fost demolarea unui mit că salariile la McDonald’s <sunt dintre cele mai mici>  şi de aceea am pus absolut vizibil şi transparent, sumele, beneficiile pe care le poate avea un angajat. Am văzut imediat un impact în numărul de aplicanţi, curiozitatea era foarte mare şi interesul de a începe a fost un pic sporit.”

     

  • Cinci greşeli pe care dacă le faci în CV eşti refuzat din start

    Bock recunoaşte că a analizat mai mult de 20,000 de CV-uri şi că în unele zile la Google primea peste 50,000 de CV-uri într-o săptămână. 

    “Unele sunt extraordinare, majoritatea sunt ok, iar multe sunt dezastre”, recunoaşte Bock.

    Principalele greşeli pe care Bock le semnalizează sunt:

    1. Typos. Un studiu din 2013 a găsit faptul că 58% din CV-uri au typos, greşeri de scriere ce nu sunt foarte grave, dar dau o impresie proastă despre candidat. Aceste greşeli sunt fatale, spune Bock, pentru că angajatorii văd în asta o lipsă de atenţie la detalii. Citeşte-ţi CV-ul înainte de a-l preda sau pune pe altcineva să ţi-l citească atent.

    2. Lungimea. Dacă eşti la început de carieră s-ar putea să nu ai o problemă cu asta, dar odată ce ai lucrat câţiva ani în mai multe locuri trebuie să fii atent să nu scrii prea mult pentru că plictiseşti angajatorul. O regulă ar fi, spune Bock,  10 ani de muncă pentru o pagină de CV. Trebuie să sintetizezi, să prioritizezi şi să fii concis.

    3. Formatarea. Dacă nu aplici pentru un job de designer atunci ar trebui să te concentrezi să creezi un CV curat şi eligibil scris cu un font de cel putin 10, margine stânga, dreapta, spaţiu între propoziţii şi coloane etc.

    4. Informaţii confidenţiale. Nu trebuie să divulgi informaţii confidenţiale în CV pentru că nimeni nu ar vrea să angajeze pe cineva care ar putea spune ce nu trebuie. Noi am găsit că între 5% şi 10% dintre CV-uri dezvăluie informaţii confidenţiale.

    5. Minciuni. Nu ar trebui niciodată să minţi în CV, fie că e vorba de studii sau ce abilităţi ai. Oricine e interesat poate verifica aceste informaţii – despre studiile tale, comportamentul la fostul loc de muncă, iar abilităţile, pe care nu le ai, îţi vor fi testate la noul job. Chiar şi aşa, poate ai minţit şi ai fost angajat, apoi peste 15 ani ai fost promovat pe o poziţie importantă şi se descoperă în CV-ul tău o minciună. Ce se întâmplă? Eşti concediat.

     

  • De ce atât de mulţi angajaţi din România au relaţii amoroase la locul de muncă

    În mod normal, aş fi început un astfel de articol cu un exemplu de caz relevant pentru temă, însă, imediat ce am început să mă gândesc la găsirea unuia, au început să mi se ciocnească în minte poveşti de la locurile de muncă ale tuturor prietenilor mei. Toţi sunt familiarizaţi cu genul acesta de relaţii, fiind fie implicaţi direct într-o astfel de situaţie, ca martori, fie uneori, ca  victime colaterale ale unei relaţii la birou. ”Aş fi putut să am 100 de relaţii la birou – hai, poate nu chiar 100, da’ 90 sigur da“, îmi spune când am adus vorba despre acest subiect un prieten, angajatul unei multinaţionale, care lucrează de 15 ani în aceeaşi companie. ”Chiar directoarea de resurse umane are o astfel de relaţie acum. Pleacă de la birou la intervale de timp diferite faţă de un coleg; însă el o aşteaptă cu maşina în apropierea biroului. Un alt coleg şi-a luat concediu concomitent cu o colegă care şi-a luat concediu medical – problema e că, fiind în acelaşi departament, cei rămaşi trebuie să se ocupe acum de munca amândurora“, îmi povesteşte amicul meu, angajat într-o companie cu circa 2.000 de oameni răspândiţi la nivel naţional.

    Chiar dacă, în majoritatea cazurilor, o astfel de relaţie nu este dezvăluită de cei implicaţi, de cele mai multe ori semnele sunt evidente pentru restul angajaţilor, iar ”discuţiile“ de la ţigară sau de la pauza de prânz se concentrează în jurul acestora – chiar mai mult poate decât în cazul în care actorii implicaţi ar fi ales transparentizarea relaţiei lor. Amicul meu spune că ”din principiu“ nu a cedat unei astfel de tentaţii; cele mai multe studii spun însă că oamenii mint în ceea ce priveşte relaţiile la birou chiar mai mult decât în legătură cu cantităţile de alcool consumate.

    Fenomenul este unul global – situaţiile de acest tip sunt deopotrivă comune pe piaţa locală, cât şi în alte părţi ale globului. Statisticile internaţionale citate de Financial Times arată că două treimi dintre angajaţi au avut o relaţie cu un coleg de muncă la un moment dat, 1 din 10 cu un şef, iar un sfert dintre angajaţi şi-au cunoscut partenerii în birou. în România, un studiu publicat anul trecut de platforma de recrutare eJobs spune că mai mult de 56% dintre români au avut o relaţie la locul de muncă. Dintre acestea, 45% au fost relaţii serioase, de lungă durată, în timp ce pentru 11% dintre ei a fost doar o aventură. Mai mult, 25% dintre cei care au avut o relaţie la locul de muncă au ajuns la altar cu colegul sau colega de birou, ponderea fiind mai mare în rândul femeilor – 28%, în timp ce la bărbaţi aceasta a fost de 20%.
    ”Este o realitate cotidiană. Eu consider că procentul este chiar mai mare decât atât“, consideră psihoterapeutul Constantin Cornea; iar spusele lui pot fi justificate de faptul că majoritatea celor care au o astfel de relaţie nu sunt dispuşi să recunoască. Psihoterapeutul clasifică aceste relaţii în mai multe categorii: relaţiile din interes, care se nasc pentru a păstra un post sau pentru a avansa; relaţii bazate pe sex, în care doi colegi îşi îndeplinesc fantasmele; relaţii care merg în paralel cu cele oficiale ori relaţii care se consumă dramatic, provocând concedierea unuia dintre cei doi, dacă nu pleacă din companie de bună voie.

    Din punctul de vedere al psihoterapeutului, explicaţia pentru care se ajunge, de cele mai multe ori, la relaţii amoroase la locul de muncă este simplă şi se leagă mai ales de timpul petrecut la birou. ”La serviciu omul îşi petrece cel mai mult timp, se comportă şi se îmbracă cel mai bine, iar aceste elemente îl fac uşor de identificat şi eventual de dorit de o colegă. |n mintea colegei se vor bate două imagini: eventual a soţului şi a colegului. Cu soţul, odată cu trecerea timpului, nu mai are foarte multe în comun, ba, din contră, s-au dezvoltat diferit de când s-au căsătorit, iar acum au viziuni diferite faţă de viaţă.“ Pe de altă parte, cu un coleg dezvoltă un alt tip de relaţie. ”Cu colegul se ajută, se sprijină şi comunică mai uşor. Colegul este mereu disponibil şi dispus să ajute, pe când soţul tinde doar să reproşeze. Colegul complimentează modul în care se îmbracă, coafează sau comunică. Iar soţul este de cele mai multe ori nepăsător şi nu remarcă schimbările pe care le face, hainele pe care şi le cumpără“, descrie psihoterapeutul motivele pentru care, de multe ori, relaţiile la birou se întâmplă în cazul angajaţilor căsătoriţi.

    Vorbind la modul general, atractivitatea de la birou se leagă de apropierea de un comportament ideal în acest cadru al angajaţilor. ”|n fond, la serviciu, oamenii arată şi se comportă în general cât mai aproape de o formulă ideală. Pentru că vor să îşi păstreze jobul sau să îşi construiască o carieră. Şi din acest motiv nu îşi permit să aibă comportamente incorecte“, explică el motivele pentru care relaţiile dintre colegi sunt atât de des întâlnite.

    Lucy Kellaway, jurnalist la Financial Times care scrie de 15 ani pe tema locului de muncă şi care a realizat şi un studiu pe această temă, a sintetizat cinci motive pentru care relaţiile la birou sunt atât de frecvente. Unul dintre aceste motive este proximitatea: doi oameni sunt atraşi unul de celălalt pentru că îşi petrec majoritatea timpului împreună. |n plus, faptul că lucrează în acelaşi loc denotă cel puţin un interes comun al acestora. Al doilea motiv este plictiseala: munca poate fi plictisitoare şi puţin flirt îi poate adăuga puţină sare şi piper. A treia explicaţie este că a avea o relaţie la birou se dovedeşte a fi un lucru extrem de facil, iar tehnologia face astfel de cazuri mult mai uşoare. Al patrulea motiv, similar cu cel subliniat de Constantin Cornea, spune că oamenii arată cel mai atrăgător la serviciu. Kellaway subliniază însă un al cincilea factor, descris de ea drept cel mai important: ”O aventură la birou funcţionează ca o dependenţă de drog. Toate din cele şase femei interogate au spus că nu era ceva ce şi-au propus să facă. |ntr-adevăr era ceva despre care erau terifiate să afle că erau capabile. Au ajuns însă în situaţii în care s-au descoperit îndrăgostite peste cap şi fără control. Odată ajunse aici, abilitatea lor de a risca era distorsionată“.

    Când vine vorba despre vârsta celor implicaţi în acest gen de relaţii, în România, potrivit studiului eJobs, pe segmentul 18-25 de ani se înregistrează cea mai mare pondere a angajaţilor care nu au avut o relaţie de dragoste la job – 60%; procentul este egal cu al persoanelor care au avut o astfel de relaţie pe segmentul 25-55 de ani. Psihoterapeutul Constantin Cornea spune că motivele se leagă de faptul că persoanele trecute de 25 de ani au, de multe ori, o relaţie care durează de mai mult timp, apropiată de saturare. Pe de altă parte, după 25 de ani, presiunea vârstei face ca nemulţumirile din cuplu să pară că au o rezolvare în relaţia cu un coleg. ”După 25 de ani, şi bărbaţii, şi femeile sunt mai maturi, au o oarecare experienţă de viaţă şi încep să se gândească la modul în care ar putea să se bucure mai mult de ceea ce viaţa le poate oferi“, explică Cornea. Potrivit lui, lumea de la job devine în acest context una specială – ”Indiferent că vorbim despre o aventură petrecută într-un team building sau de dorinţa de a renunţa la soţ de dragul colegului cu care am mai multe de discutat şi împărtăşit, lumea de la job devine o lume aparte, cu regulile şi normele ei, cu alianţele şi certurile de rigoare“.

    În ceea ce priveşte consecinţele unei astfel de relaţii, potrivit studiilor internaţionale, acestea pot deopotrivă să crească motivaţia angajaţilor, în contextul în care astfel ei se simt mai bine la locul de muncă şi chiar ajung să lucreze mai mult; altele, dimpotrivă, spun că energia consumată într-o relaţie îndepărtează angajaţii de atingerea ţintelor legate de muncă. Constantin Cornea spune că ambele consecinţe sunt valabile, fiind conectate de etapa în care se află relaţia de la locul de muncă. ”La începutul relaţiei, când cei doi caută să se cucerească, să se impresioneze, să flirteze, timpul petrecut la muncă este mai mare. Pentru că îndrăgostiţii ar face orice pentru a sta împreună, chiar dacă acest aspect se întâmplă la serviciu. După ce relaţia se mai rodează, când apar sentimentele de gelozie, de invidie, când apar certurile, cei doi devin contraproductivi, pentru că sentimentele dintre ei sunt negative, iar ei îşi descarcă frustrările la muncă.“

    Studiul local realizat de eJobs a arătat că 17% dintre respondenţi au spus că unul dintre dintre parteneri a trebuit să părăsească firma în următorul an după începerea relaţiei; 16% spun că relaţia i-a ajutat să se dedice mai mult jobului, iar 7% au spus că relaţia i-a ajutat să avanseze în carieră. |n restul cazurilor, relaţia nu a influenţat evoluţia profesională a respondenţilor. Constantin Cornea spune însă că situaţiile cele mai frecvente sunt mai simple decât cele prezentate în studiu fiindcă, de cele mai multe ori, relaţiile de la serviciu, în majoritatea lor, nu ţin foarte mult. ”Este foarte dificil să îţi petreci tot timpul, la muncă, acasă, în societate cu aceeaşi persoană. De obicei, o astfel de relaţie duce la certuri şi la despărţiri, naşte tot felul de grupuri pro sau contra relaţiei respective, ceea ce face atmosfera de la serviciu destul de dificilă.“ El spune că, în general, marea majoritate a relaţiilor de la serviciu sunt la nivel de amanţi şi sunt trăite în paralel cu cea oficială de acasă. ”Dacă se află, se ajunge la divorţ, pentru că sunt foarte rare situaţiile în care partenerul înşelat acceptă. Dar şi mai interesant de atât este că după divorţ persoana respectivă rămâne singură pentru că cel de la muncă nu divorţează la rândul lui sau, dacă nu este căsătorit, nu are disponibilitatea de a renunţa la burlăcie.“

    Laura Chiculiţă, chief marketing officer al platformei de recrutare online eJobs, observă că este posibil ca relaţiile la locul muncă să influenţeze eficienţa angajaţilor şi, în cele din urmă, veniturile companiei, deopotrivă pozitiv sau negativ. ”Fiecare relaţie la birou este unică şi imprevizibilă, unii dintre angajaţii care au o astfel de relaţie devin mai atenţi şi mai conştiincioşi la locul de muncă, alţii dimpotrivă. Unul dintre parteneri îl poate influenţa pozitiv pe celălalt, sau invers, aşa că aproape totul pare să fie o «rulet㻓, explică Laura Chiculiţă. Ea observă că foarte rar implicaţiile unor astfel de relaţii sunt evidente şi sunt aceleaşi, indiferent de persoanele în cauză. Chief marketing officer-ul de la eJobs România spune că majoritatea departamentelor de HR au proceduri clare legate de conflictele de interese care pot apărea în urma unor relaţii amoroase la locul de muncă; situaţia devine şi mai sensibilă în cazul în care unul e şeful direct al celuilalt.
    ”Efectele sunt extrem de greu de prevăzut, ceea ce face ca unii manageri să folosească acest argument pentru a interzice relaţiile în firmă: «Dacă tot e atât de imprevizibil, de ce să ne asumăm riscuri şi să nu eliminăm de la început orice potenţial conflict de interese greu controlabil?»“, descrie Chiculiţă percepţia angajatorilor referitoare la relaţiile la locul de muncă. Totuşi, ea a observat că, în general, procedurile de resurse umane vizează doar căsătoria, şi aceasta în circumstanţe bine determinate (relaţii profesionale directe, subordonare ierarhică etc.). ”Celelalte tipuri de relaţii sunt mult mai greu de definit, de «măsurat» impactul lor şi, prin urmare, şi de reglementat“, explică ea.

    Oricât de frecvente şi intense sunt relaţiile la locul de muncă, statisticile nu favorizează acest gen de comportament, iar majoritatea acestora nu ţin foarte mult. Totuşi, o relaţie la birou este tocmai ce reuşesc deseori să atragă majoritatea oamenilor. Ce e de făcut? ”Antidot nu există. |ntr-un loc, societate sau firmă în care există persoane de sex opus care îşi petrec timpul sau îndeplinesc o anumită activitate, este imposibil să nu se nască şi sentimente. Dacă acestea sunt sau nu reciproce, dacă se trece sau nu la consumarea relaţiei, dacă se ajunge sau nu la divorţ, dacă acea relaţie influenţează în bine sau în rău calitatea muncii sau cariera, depinde de la o situaţie la alta. Nu putem vorbi la modul general despre relaţiile de la serviciu, pentru că nu există o regulă generală“, conchide Constantin Cornea.

     

    Acest articol Business MAGAZIN a fost unul dintre cele mai citite în 2018.