BusinessMagazin

Category: Resurse umane

Analize la obiect din domeniul resurselor umane – tot ce trebuie să știi despre angajatori, locuri de muncă disponibile si multe altele

  • Compania din România care nu îşi lasă angajaţii să stea pe scaun şi îi obligă să citească

    Într-o discuţie cu Business Magazin, managerul a arătat că lucrează în picioare, la un birou înălţat care nu are scaun. Iar aceasta este doar una dintre alegerile contra curentului care îi stau în fire, printre care se mai află şi renunţarea la televizor sau la fatalismul majorităţii. În ce priveşte previziunile catastrofice legate de criză, “Sitting is killing you” (Statul pe scaun te omoară), spune Dan Ştefan, referindu-se nu doar la sedentarism, ci şi la faptul că “astfel ai o postură aparte, dar eşti şi mai activ, mai energic”. Totodată, managerul alcătuieşte şi lista de lecturi obligatorii a angajaţilor, evaluaţi periodic, ca la şcoală.

    Angajaţii Autonom-Rent-a-Car îşi au  biroul în nordul Bucureştiului, în apropiere de aeroportul Băneasa, locul unuia dintre cele 36 sedii Autonom, o afacere cu venituri de 5,5 milioane de euro în 2011. Compania închiriază maşini de zeci de mii de euro – Audi A7 sau VW Touareg de peste 60.000 de euro – dar mai ales Dacii sau Skode deoarece “ne ferim în general de maşini foarte scumpe, preţul mediu de achiziţie din flotă fiind sub 10.000 euro plus TVA”.

    Citiţi aici povestea afacerii Autonom-Rent-a-Car şi a fondatorilor acesteia.

  • Cel mai bine plătit angajat român din istorie

    Potrivit publicaţiei The Global and Mail, reprezentanţii companiei aeriene au declarat că salariul de bază al directorului executiv este de 1,4 milioane de dolari. La acest salariu se adaugă şi bonusurile pe care Rovinescu le primeşte pentru rezultatele deosebite la locul de muncă. Suma totală se ridică la 9,5 milioane de dolari.

    Air Canada îi oferă aceste bonusuri pentru că a contribuit la depăşirea obiectivului de profit al companiei, la creşterea nivelului de lichiditate. Capacitatea de a negocia cu angajaţii este un alt plus al managerului. De asemenea, Călin Rovinescu este cel care a lansat compania de transport low-cost Rouge, deţinută de Air Canada.

    În 2012, sub conducerea lui Călin Rovinescu, Air Canada a înregistrat un profit de 131 milioane de dolari, după mai mulţi ani consecutivi în care a raportat pierderi.

    Călin Rovinescu conduce Air Canada, o companie cu 27.000 de angajaţi şi venituri operaţionale de 12,1 miliarde de dolari. În 2012 a fost ales preşedinte al consiliului executiv al Star Alliance, cea mai mare alianţă mondială a companiilor aeriene.

  • Prima femeie din România care ajunge partener la o companie din Big Four

    Mihaela Mitroi este una din eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, si ale galei “Woman in Power” (19 martie 2014).

    Mihaela Mitroi este una dintre puţinele femei din România care au reuşit să acceadă la vârful uneia dintre cele mai mari firme de audit şi consultanţă, industrie dominată de bărbaţi la nivel de top management. Lucrează de 16 ani în cadrul PwC România, timp în care a construit, împreună cu ceilalţi parteneri, o companie cu 600 de angajaţi şi afaceri de aproape 40 de milioane de euro. Puţini ştiu însă că a lucrat la început de carieră ca programator, fiind absolventă a Facultăţii de Cibernetică din cadrul ASE şi că, în 1997, PwC de astăzi avea doar opt sau nouă angajaţi în departamentul de taxe. „După ce am terminat facultatea am fost repartizată la un aşa-numit Oficiu de Calcul, din provincie, unde încercam să programez sistemele de contabilitate pe nişte calculatoare destul de rudimentare.

    Pe atunci, programarea era la stadiul de pionierat printre tinerii din România“, îşi aminteşte Mihaela Mitroi, care în urmă cu jumătate de an a fost numită în funcţia de lider al Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică din cadrul PwC, având în subordine circa 200 de angajaţi. Deşi în facultate a învăţat contabilitate numai pentru un an şi, de cele mai multe ori, o găsea plictisitoare, Mihaela Mitroi spune că primul job i-a deschis apetitul pentru fiscalitate, astfel că următorul loc de muncă a fost cel de economist în cadrul unei companii de stat care se ocupa cu administrarea restaurantelor din sectorul 3 al Capitalei.

    „S-a nimerit într-o zi ca persoana care făcea contabilitatea, contabilul-şef, să nu mai poată veni la serviciu. Evident, cineva trebuia să facă bilanţul întregii companii, iar directorul general s-a gândit că eu aş fi persoana potrivită. Bineînţeles, nu mai făcusem asta niciodată, era o responsabilitate foarte mare, era vorba de multă marfă, de mulţi oameni.“ Şi atunci s-a „pus cu burta pe carte“, a luat toate cărţile de contabilitate pe care le-a găsit, a stat nopţi întregi să desluşească tainele fiscalităţii şi, când debitul şi creditul s-au aliniat, s-a dus la o contabilă-şefă (de la o companie similară cu cea în care lucra), cu o experienţă de 40 de ani în domeniu, să îi certifice munca: „Eram extrem de fericită şi de mândră de ceea ce realizasem, rezultatul era întocmai cum scria în cărţi, dar m-am demoralizat rapid. Îmi aduc aminte că doamna respectivă a luat un creion roşu, ca la şcoală, şi mi-a înroşit tot bilanţul la care muncisem. Dar m-am ţinut de capul ei, cred că eram stresantă, voiam să aflu de ce nu e bine şi până la urmă am învăţat. Pe atunci oamenii nu erau pregătiţi să îţi dea informaţii, secretul meseriei era foarte bine păstrat“.

    Apoi, a lucrat o perioadă în Ministerul de Finanţe, la direcţia de finanţe publice, şi pentru puţin timp 
într-un departament de control, etape care au avut un rol important în meseria pe care o are şi astăzi şi de care spune că încă este „îndrăgostită, pentru că tot timpul am ceva de învăţat. Nu există limite, ajungi să cunoşti fiecare industrie, să înveţi macroeconomie, microeconomie şi să gândeşti tot timpul «outside the box»“.

  • Cum a ajuns un tânăr luat de pe băncile liceului directorul general din România al unei multinaţionale americane

    FAPTUL CĂ A LUCRAT ÎNCĂ DIN TIMPUL LICEULUI DOAR ÎN MULTINAŢIONALE SE VEDE DE LA PRIMELE CUVINTE ROSTITE. DISCURSUL LUI DORIN PENA ESTE ATENT STRUCTURAT ŞI ÎNCĂRCAT CU JARGONUL SPECIFIC. „A ales să exploreze şi alte oportunităţi în afara companiei”, spune noul CEO al Cisco România despre decizia predecesorului său de a pleca din firmă. Cristian Popescu, fostul director, a renunţat să mai conducă filiala locală a companiei americane în luna noiembrie, după mai bine de patru ani de mandat şi zece în Cisco.

    „Se poate spune că sunt tânăr dacă ne gândim din punct de vedere tradiţionalist. Dacă e să privim cât de tinere sunt lucrurile care se întâmplă în industria aceasta şi cât de mulţi manageri tineri sunt în IT, nu mă consider foarte tânăr. Nu tinereţea, ci calităţile m-au recomandat pentru postul de CEO”, spune Pena, ajuns în 2007 în companie.

    POVESTEA LUI ÎNCEPE ÎNSĂ ÎN CLASA A ZECEA, CÂND, AFLAT PE BĂNCILE LICEULUI DIN ORAŞUL NATAL, elevul Dorin Pena se înscria la cursul Cisco Network Academy, destinat tinerilor elevi şi studenţi pasionaţi de informatică. „Acela a fost primul contact cu compania. Eram în lumea informaticii şi la Ploieşti s-a deschis această academie Cisco. Mi s-a părut foarte interesant şi am început să fac cursuri”, îşi aminteşte azi. Spune că i-a plăcut de mic ideea de networking, atât la nivel tehnologic, cât şi la nivel uman, de aceea a avut grijă de-a lungul timpului să nu rămână închis în birou în faţa calculatorului, ci să încerce să intre în legătură şi cu clienţii serviciilor la care lucra. A venit la Bucureşti şi a absolvit facultatea de automatică şi calculatoare la Politehnică, iar în perioada studenţiei a fost instructor la academia Cisco din cadrul universităţii: „Mi-am dorit să lucrez în mediul academic şi să rămân aproape de cursurile de reţelistică pe perioada studiilor”.

    Privind retrospectiv, Pena admite că a avut mai multe ocazii să plece din ţară, încă din studenţie, iar mulţi dintre colegii săi lucrează în prezent în Europa de Vest sau în Statele Unite ale Americii. „Decizia mea de atunci a fost să rămân pentru că sunt legat de ţară. Sunt foarte legat de familie şi cred că în România nu e chiar atât de rău pe cât se spune.„ A ales să nu plece ca urmare a potenţialului oferit de ţară pe termen lung, „progrese există în ultimii 20 de ani”, însă resimte şi acum „paşii mici„ şi minusurile legate de infrastructură, atât de transport, cât şi informatică.

    După facultate, a lucrat timp de un an pentru un partener al Cisco, după care a fost selectat de americani în Sales Academy, un program al companiei care selectează talente din întreaga lume pentru a le pregăti pentru munca de teren. Trei poziţii erau disponibile la acea vreme, iar la selecţia finală de la Varşovia, unde s-au prezentat 20 de candidaţi, a reuşit să obţină postul. A petrecut un an la Amsterdam, apoi s-a întors în România pentru a oferi servicii de consultanţă pentru operatorii din ţară. Între timp a obţinut cea mai înaltă certificare a Cisco, Certified Internetwork Expert, şi a părăsit firma pentru un post la Romtelecom, „mai orientat înspre business„, unde a lucrat timp de un an şi jumătate. „Rămăsesem legat de cultura companiei, aşa că am revenit în Cisco în momentul când s-a ivit un job de vânzări similar cu cel avut în cadrul Romtelecom. În România nu începuse încă perioada restructurărilor pentru că încă trăiam din anii glorioşi de dinainte, de aceea până în 2011 încă se căutau oameni.” La trei ani de la revenire, a fost numit director general.

  • Mihai Dosanu este noul director al departamentului de Property Management al BNP Paribas Real Estate în România

    Începând cu 2011, a condus echipele de Property Management care au in administrare America House – Bucuresti si ERP Promenada Mall – Targu Mures. In prezent, BNP Paribas Real Estate Romania are in administrare aproximativ 90.000 mp de spatii inchiriabile.

    BNP Paribas Real Estate a deschis departamentul de Property Management la inceputul anului 2011 pentru a-si intari pozitia pe piata din Romania si pentru a extinde sinergia cu celelalte departamente: tranzactii (inchirieri si vanzari), evaluari si consultanta.

    BNP Paribas Real Estate are activităţi în 40 de ţări, prin mai mult de 180 de sucursale şi 3.300 de angajaţi. BNP Paribas Real Estate este o subsidiară a BNP Paribas.

  • Managerul român care cunoaşte cel mai bine secretele aurului din Apuseni

    MIHAI URSOI A COPILĂRIT LA BRAD, într-un mic oraş din munţii Apuseni – „un colţ de rai, dar care s-a depopulat în ultima vreme; ştiu sate care aveau sute de fumuri, cum spunem noi, iar astăzi sunt câteva zeci, pentru că toată lumea pleacă la oraş; te doare sufletul„. Cunoaşte ca-n palmă locurile pentru că, după ce a studiat geofizică şi ştiinţe economice la Bucureşti, a lucrat timp de doi ani ca inginer în mina de la Gura Barza, situată lângă oraşul natal. „Mi-am dat seama încă de atunci că minele se vor închide, aşa că nu am rămas ultimul angajat acolo şi am decis să mă îndrept spre altceva”, spune astăzi Ursoi.

    I-au rămas în vocabular termenii de specialitate, aşa că andezitele dure şi silicoza încă îi persistă în discurs. Deşi s-a întors din Capitală în Apuseni, admite că nu s-a rupt niciodată de Bucureşti şi a primit un post de manager de cont la o firmă de publicitate pentru ca apoi să conducă o agenţie de publicitate outdoor. „Era o idee revoluţionară, poate prea revoluţionară pentru vremea ei„, spune Ursoi despre proiectul său de a evalua panourile publicitare din Bucureşti la începutul anilor 2000 în funcţie de expunere, poziţionare şi trafic. Interzicerea reclamelor la tutun pe panouri publicitare a lovit însă puternic în afacerea Portland – „era vorba de milioane bune de euro, iar primul an a fost un şoc grav, pentru că cei care se promovează astăzi pe stradă nu concepeau atunci că pot apela la un astfel de canal”.

    A pornit apoi propriul business în comerţ electronic – „o afacere începută tot prea devreme pentru vremea ei„ –, însă cum utilizarea internetului era la început în primii ani de după 2000, iar rezultatele veneau lent, a vrut să o vândă unor americani. „Iar americanii nu au mai venit. Cea mai mare greşeală este să aştepţi americanii„, glumeşte Ursoi, invocând criza internetului de peste Ocean de la începutul deceniului, care l-a determinat să vândă emania.ro unor români. A visat mereu să facă un MBA, aşa că pasul următor a fost să plece la Londra, auzind de la prieteni despre deschiderea pe care o obţine un cursant pe durata unui astfel de program.

    După studiile la Londra, a înţeles că antreprenoriatul nu mai era o opţiune, pentru că existau mai multe oportunităţi de a fi angajat. „M-au găsit ei pe mine, nu i-am căutat eu pe ei„, spune Mihai Ursoi, în prezent director general al companiei SES Astra pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova. Biroul de la Bucureşti, care a generat venituri de un milion de lei cu doar trei angajaţi, potrivit datelor raportate la Ministerul de Finanţe, este unul de importanţă strategică pentru SES Astra în zona balcanică, iar România joacă un rol important în strategia de dezvoltare a companiei, deoarece are deja o bază de clienţi, iar perspectivele de creştere a cotei de piaţă par la îndemâna managerului.

    La nivel mondial, flota SES Astra cuprinde 54 de sateliţi geostaţionari şi acoperă 99% din populaţia globului. Orange România, cel mai recent contract semnat, este unul dintre cei mai mari clienţi de pe piaţa locală, ca urmare a dezvoltării platformei proprii Orange TV. „A fost o decizie curajoasă pentru un operator, iar SES Astra îi susţine cu toate cunoştinţele legate de DTH (direct to home – n.r). Se poate face profit din asta„, spune Ursoi. „Competitivitate„ este cuvântul pe care ardeleanul îl repetă când vorbeşte atât despre televiziunile care operează pe piaţa românească, cât şi despre distribuitori. „Preţul a fost şi este cheia pentru că toţi distribuitorii au redus de la un an la altul tarifele. În România avem o tehnologie foarte avansată oferită clienţilor la tarife foarte mici.

  • Managerii care plătesc 250 de euro pe an ca să-şi găsească jumătatea

    Unul dintre primii clienţi a fost un domn de 54 de ani, străin, care a venit în România punând degetul pe hartă, în momentul când a simţit că se apropie de pensie. A venit pentru câteva luni să vadă cum este şi, fiind un om extrem de pozitiv care vedea doar perspective, a rămas aici„, descrie Oana Totora, managing partner şi fondator al agenţiei de matchmaking Umbrella for Two, unul dintre cazurile „soluţionate„ din portofoliul firmei.

    Antreprenorul străin a apelat la serviciile Umbrella for Two pentru a găsi o româncă la fel de „pozitivă, optimistă şi plină de viaţă„ cu care să împărtăşească experienţele trăite în noua ţară, iar reprezentanţii agenţiei au îndeplinit cu succes misiunea pe care ei o numesc „heart hunting„.

    După cum îi sugerează şi numele, heart huntingul este destinat clienţilor care vin din lumea de afaceri şi care vor să cunoască oameni din acelaşi mediu, un corespondent al head huntingului în viaţa personală a oamenilor de business. Singura agenţie de acest tip de pe piaţa autohtonă este, potrivit fondatoarei, Umbrella for Two. Lansată în 2009, agenţia a ajuns la o bază de date de 600 de persoane, 200-300 de clienţi activi şi o cifră de afaceri estimată la 80.000 de euro în 2013.

    Afacerea a crescut cu circa 20% în ultimii doi ani prin cele două două tipuri de servicii pe care le oferă: de matchmaking şi de coaching relaţional, cel de-al doilea fiind inclus ulterior ca urmare a  faptului că, „înainte de a oferi soluţia, este bine să pregăteşti terenul„.

    Concret, pentru o sumă de 250 de euro pe an, clienţii au o întâlnire cu reprezentanţii agenţiei, îşi realizează un profil pe site-ul acesteia, un interviu video şi încep procesul de matchmaking, odată cu apariţia unui partener compatibil. Clienţii contactează agenţia, iar apoi sunt invitaţi la o discuţie unde povestesc despre detaliile vieţilor lor, de la aspecte profesionale şi până la aspiraţii personale. Reprezentanţii agenţiei caută apoi în baza de date persoanele compatibile cu clientul şi, după prezentarea unei liste scurte, este aleasă o persoană.

    Dacă amândoi sunt de acord, merg la o primă întâlnire. „După prima întâlnire îşi dau seama destul de clar dacă vor sau nu să meargă mai departe. Dar dacă au trecut de cea de-a treia întâlnire, premisele pentru a consolida o relaţie sunt bune„, spune Totora.

    Firma oferă însă şi pachete premium, care presupun căutarea persoanei potrivite în afara bazei de date şi un număr minim de întâlniri garantate. „Să stăm şi să aşteptăm în birou nu este o alternativă, mai ales atunci când ai nevoie de anumite profiluri.„ Serviciile de matchmaking pot costa şi câteva mii de euro, în cazul special în care persoana cu care clientul doreşte să se întâlnească este clar indicată de el: „Îi spunem ce facem şi că vrem să îl cunoaştem, putem să îi spunem că este cineva interesat de el sau că vrem să îl înscriem în baza noastră de date„. Iar reacţiile sunt pe măsura solicitării: „Ce glumă bună,  suntem la radio?„.

    Când află că nu este o glumă, vânaţii pot fie să încheie un contract punctual sub anonimat pentru cei care au contractat agenţia, fie să intre ei înşişi în procesele active de recrutare. Cei care apelează la „vânătoarea specifică„ sunt de obicei cei care se cunosc în mediul profesional, deşi există şi excepţii: „Un domn ne-a rugat să căutăm o persoană pe care o cunoscuse în urmă cu zece ani. Din păcate doamna era într-o relaţie, iar el şi-a luat gândul şi a mers mai departe„.
     

  • Facultăţile din România care îţi oferă la absolvire diplomă de angajare

    A ABSOLVIT O FACULTATE DE PRESTIGIU DE LA STAT, s-a implicat în proiecte extraşcolare sau a făcut voluntariat, şi-a redactat corect CV-ul şi se descurcă rezonabil la primul interviu de angajare – acesta este, în linii mari, portretul candidatului ideal pentru o companie care caută tineri pentru poziţii de entry-level.

    Anual, 170.000 de tineri termină o facultate, iar alţi 10.000-20.000 absolvă cursurile unui masterat sau doctorat, însă ritmul cu care aceştia îşi găsesc loc pe piaţa muncii este din ce în ce mai lent. Există totuşi câteva universităţi ai căror absolvenţi se descurcă mai uşor din acest punct de vedere. Universitatea Politehnică din Bucureşti, Academia de Studii Economice, Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Medicină „Carol Davila„ sunt instituţiile de învăţământ de la care angajatorii recrutează cei mai buni candidaţi, potrivit informaţiilor centralizate de BUSINESS Magazin în urma chestionării recruiterilor şi directorilor de resurse umane din România.

    De ce sunt cele patru universităţi în vizorul angajatorilor? Există câteva criterii după care se poate previziona calitatea procesului de învăţare a unui student: nivelul de pregătire a profesorilor, adaptarea programei şcolare la cerinţele angajatorilor şi tehnicile de predare, precum şi deschiderea către parteneriate cu companiile, crede Eugenia Dabu, Acting Recruitment Manager în cadrul grupului de companii cu activităţi în domeniul recrutării şi muncii temporare Lugera-The People Republic.

    „Foarte mulţi candidaţi valoroşi provin din Academia de Studii Economice. ASE-ul este pe primul loc cu facultăţi din domenii precum contabilitate, marketing, economie sau relaţii internaţionale. Din punct de vedere umanist, Universitatea din Bucureşti este o sursă importantă de candidaţi pe piaţa muncii, în domenii precum psihologie, limbi străine, sociologie, drept.

    Domeniul ingineriei aparţine însă Universităţii Politehnica din Bucureşti„, a explicat ea. De altfel, absolvenţii facultăţilor de Automatică şi Calculatoare şi Electronică (Politehnică), Cibernetică (ASE) şi Matematică-Informatică (Universitatea din Bucureşti), dar şi cei de Medicină (Universitatea „Carol Davila„ din Bucureşti şi „Iuliu Haţieganu„ din Cluj) îşi găsesc cel mai uşor un loc de muncă în prezent, potrivit lui Ion Ciucă, directorul direcţiei de finanţare pentru învăţământul superior din cadrul Ministerului Educaţiei.

    De asemenea, din cadrul universităţii „Alexandru Ioan Cuza„ din Iaşi, Facultatea de Electronică livrează cei mai angajabili absolvenţi, după ce în trecut studenţii facultăţilor de construcţii şi instalaţii din Iaşi erau vânaţi de companii încă de dinainte de a-şi finaliza studiile.

    „Cohortele de studenţi sunt în descreştere, iar acest lucru se întâmplă şi pentru că exigenţele de la bacalaureat au crescut. Să nu uităm totuşi că, din punctul de vedere al rezultatelor la testele internaţionale, noi comparăm Dacia cu Mercedes. Nu poţi ajunge la nivelul celorlalţi câtă vreme nu investeşti, când bugetul unei universităţi aflate pe poziţia 500 în top este similar cu bugetul total pentru educaţie în România„, a spus Ion Ciucă, care este şi profesor la Universitatea Politehnică.

  • A lăsat România pentru 200 de milioane de euro în Ungaria: “În lumea globală de azi, naţionalitatea contează prea puţin”

    “În lumea globală de azi, naţionalitatea contează prea puţin. În cazul meu nici nu m-a ajutat, nici nu m-a defavorizat. Importante sunt competenţele de lider şi de manager”, afirmă Andrei Hareţ, managing director al SABMiller Hungary, funcţie pe care o ocupă din vara anului 2010.

    Cariera lui a început şi s-a dezvoltat în domeniul financiar, evoluând de la contabil primar pentru mici firme private româneşti până la poziţia de director financiar pentru Ursus Breweries, filiala din România a SABMiller. A absolvit Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti şi Facultatea de Finanţe, Bănci şi Asigurări din cadrul ASE.
    „Cred că o carieră solidă se construieşte pas cu pas şi este nevoie de timp pentru a consolida experienţa dobândită„, spune Hareţ. A fost numit apoi director de vânzări în cadrul Ursus, iar ca urmare a rezultatelor din acea perioadă a fost promovat ca managing director al filialei din Ungaria, „îndeplinindu-mi astfel visul şi obiectivul stabilit cu mult timp înainte”.

    În opinia celui care conduce operaţiunile SABMiller în Ungaria, un manager slab nu este în stare să înveţe din greşeli şi îi lipseşte mecanismul de autoajustare bazat pe experienţa dobândită. Un manager bun încearcă să înveţe din orice şi de la oricine câte ceva; „Cred că de la fiecare om, indiferent de cât de şcolit sau de experimentat ar fi, avem câte ceva de învăţat în propriul nostru folos„. Un alt factor esenţial de diferenţiere între un manager slab şi unul bun este capacitatea de prioritizare şi concentrare, adaugă Andrei Hareţ. „În lumea de business de azi observăm că prioritizarea şi concentrarea sunt principalele provocări pentru un manager şi nu toţi le pot face faţă cu succes.”

    Din perspectiva sa, managerii români, dar şi cei est şi central- europeni în general, tind să fie mai pragmatici în strategie, dar reuşesc şi să se exprime concret şi direct. „În lumea de azi acesta este un avantaj.”

    În firma pe care o conduce, percepţia despre România a angajaţilor „cred că este una bună şi mă bucur că şi eu am contribuit la asta„. Hareţ se consideră un ambasador al României din poziţia pe care o are, în primul rând în faţa propriilor colegi, dar şi în faţa persoanelor din afara companiei. „Nu trebuie să uităm nicio secundă că reputaţia unei persoane sau a unei ţări este indivizibilă: orice percepţie negativă asupra unui detaliu poate induce o generalizare periculoasă asupra întregului. Noi reprezentăm ţara acolo unde activăm şi este de datoria noastră să trăim în fiecare moment mândria, dar şi demnitatea de a fi buni exponenţi ai ţării noastre.„

    De comunitatea românească din Budapesta este legat doar „într-o oarecare măsură„, dar şi-ar dori să aibă mai mult timp să interacţioneze mai des cu alţi români. Cert este că la pensie n-ar vrea să trăiască „nicăieri altundeva decât în Bucureşti. Poate sună un pic neinteresant, dar numai trăind peste hotare putem aprecia la adevărata valoare cât de frumos este acasă„.

  • A fost jurnalist în România, dar decis să ia viaţa de la zero în Sahara. Acum conduce liderul distribuţiei din Algeria

    “Chiar dacă există multe frustrări  îndreptăţite faţă de nerealizările noastre ca naţiune, din perspectiva globală, a te naşte român este un avantaj implicit faţă de cel puţin două treimi din populaţia globului. Fireşte, după ce te naşti român, eşti responsabil să îţi valorifici  acest avantaj imanent”, descrie Adrian Vasiliu, CEO al celei mai mari companii de distribuţie din Algeria, Star Brands & Goods, modul cum s-a folosit de naţionalitatea lui în cariera internaţională. Vasiliu a ales să îşi valorifice şansa pornind de la zero în Algeria, unul dintre cele mai bogate state ale Africii.

    A plecat în urmă cu aproape patru ani pe continentul negru, unde a preluat conducerea Star Brands & Goods, distribuitorul P&G, Nestlé, Puratos şi al altor câteva companii multinaţionale prezente pe piaţa algeriană. Afacerea Star Brands & Goods s-a dublat sub conducerea românului, ajungând la o valoare de 170 de milioane de euro şi 500 de locuri de muncă. În momentul în care a pus steagul românesc pe harta africană, executivul avea în spate o carieră de 13 ani în cadrul gigantului american Procter & Gamble şi alţi doi ani în cadrul Diageo, cel mai mare producător mondial din domeniul băuturilor alcoolice.

    Pe lângă experienţa managerială, joburile anterioare l-au pregătit pentru acomodarea în altă ţară, conturată pe pieţele externe din Europa. Evoluţia pe plan internaţional a fost unul dintre coordonatele pe care Vasiliu şi le-a dorit de la începutul carierei, alături de oportunitatea dezvoltării unei echipe şi amplitudinea unei expuneri multifuncţionale.  „Dacă decizi să trăieşti într-o altă ţară, trebuie în primul rând să eviţi comparaţiile cu ceea ce ai lăsat în urmă şi să te concentrezi în a-ţi găsi un alt echilibru în noul mediu„, descrie el una dintre principalele lecţii de supravieţuire „în afară”. 

    Chiar dacă evită comparaţiile, îi lipsesc familia şi prietenii lăsaţi acasă, dar şi viaţa culturală bogată a Bucureştiului şi actul general de socializare atât de diferit „într-o societate unde religia şi restricţiile care sunt impuse din cauza ei modelează în mod diferit relaţiile interumane„. Vasiliu nu a considerat niciodată că a fi român este un dezavantaj, ceea ce a primat întotdeauna fiind educaţia primită şi nivelul de dezvoltare al societăţii. Mai mult decât atât, a observat că românii au şansa să fie manageri mai buni decât media altor naţii datorită confruntării timpurii cu problemele din societatea în care trăiesc şi a oportunităţii unei educaţii şi evoluţii peste medie. 

    Vasiliu se consideră un ambasador al României în comunitatea algeriană, încercând să construiască o imagine bună a ţării: „Acţiunile noastre pozitive sau negative se răsfrâng asupra imaginii pe care o construim despre România. Din acest motiv poate sa fie neplăcut atunci când eşti afectat de o impresie negativă lăsată de un alt conaţional, chiar atunci când comportamentul tau este diferit„. Imaginea pozitivă asupra României se răsfrânge şi în rândul celor 500 de angajaţi pe care îi conduce. Pentru ei, reputaţia românilor se conturează în jurul notorietăţii legăturilor comerciale din ultimii 50 de ani, în special din industria extractivă şi cea constructoare de maşini, dar şi prin faptul că, alături de el, au reuşit ca în mai puţin de patru ani să dubleze cifra de afaceri a firmei şi să aibă locuri de muncă plătite peste medie.

    În ce priveşte comunitatea românească din Algeria, deşi restrânsă, Vasiliu este implicat activ în evenimentele organizate de aceasta.  „Abia dacă ne strângem o sută de persoane la sărbătorile naţionale sau evenimentele culturale organizate de Ambasada României.„ Deşi este o comunitate restrânsă, Vasiliu crede că participarea la evenimentele organizate în cadrul acesteia reprezintă o datorie.

    Chiar dacă nu s-a hotărât unde se va retrage la pensie, unul dintre cei mai cunoscuţi români din Algeria ştie că ţara natală va fi cu siguranţă locul în care se va întoarce întotdeauna. Acesta este şi motivul pentru care nu va renunţa niciodată la locuinţa din România: „Îmi iubesc prea mult ţara şi cred în viitorul ei pentru a mă despărţi definitiv de locurile dragi unde m-am născut şi am crescut. La mulţi ani, România!”.