BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Fraţii care au lansat o afacere cu 600 de dolari împrumutaţi de la mama lor. Businessul lor este cunoscut acum în toată lumea

    Antreprenorii de pretutindeni au demonstat că succesul se măsoară în multe feluri. În cazul fraţilor Dan şi Frank Carney, putem spune că se măsoară la felie. Şi asta pentru că cei doi sunt fondatorii lanţului de restaurante Pizza Hut, unul dintre cele mai mari businessuri de profil din lume, cu un portofoliu de aproape 19.000 de unităţi.

     

    Dan şi Frank Carney s-au născut într-o familie numeroasă din Wichita, Kansas, SUA, primul în anul 1931 şi celălalt în 1938. Pe 15 iunie 1958, cu suma de 600 de dolari, bani împrumutaţi de la mama lor, cei doi au deschis o mică firmă de catering, prin care livrau pizza studenţilor din oraş. Ideea businessului le fusese sugerată de un agent imobiliar şi s-a dovedit un succes. Deşi nu aveau cunoştinţe în domeniu, au învăţat „din mers”, aşa că, la doar un an după lansare, deschideau deja prima franciză, în Topeka, un oraş aflat la două ore distanţă de centrul afacerii lor. Extinderea în Aggieville, din acelaşi stat, avea să aducă o inovaţie importantă: serviciul de livrare. Până în 1977, Pizza Hut ajunsese la 4.000 de unităţi, stârnind interesul companiilor mai mari. În 1977, cei doi antreprenori au vândut businessul gigantului PepsiCo, într-o tranzacţie de peste 300 de milioane de dolari. Frank Carney a rămas în funcţia de preşedinte şi membru al Consiliului de Administraţie până în 1980.

    În afara sferei de business, el a urmat şi cursurile Wichita State University, unde a studiat inginerie. După vânzarea Pizza Hut, antreprenorul a devenit francizor al companiei Papa John’s Pizza, business pe care l-a preluat în 1994. În doar şapte ani, a ajuns să deţină 133 de restaurante deschise sub acest brand, în oraşul natal şi alte localităţi din Kansas, Arizona, Missouri, California, Texas şi Hawaii. Faptul că a ales să îşi continuie afacerile de partea concurenţei nu avea cum să rămână fără ecou, aşa că cei de la Papa John’s au creat o reclamă la adresa Pizza Hut, înfăţişându-l pe Frank, la o întâlnire cu acţionarii Pizza Hut, purtând un tricou pe care scria: „Sorry, guys. I found a better pizza.” (Îmi pare rău, băieţi, dar am găsit o pizza mai bună). De-a lungul timpului, el a făcut parte din Consiliul de Administraţie al Intrust Financial Corp., Intrust Bank, N.A. şi a fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Francize (IFA) şi al Camerei de Comerţ din Wichita. A primit, pentru activitatea din industrie, o serie de recunoaşteri, iar în 1991 a fost inclus în IFA Hall of Fame. Diagnosticat încă din 2009 cu Alzheimer, antreprenorul a murit anul trecut, pe 2 decembrie, în urma unei pneumonii.

    Foarte ataşat de comunitatea din Wichita, Dan Carney a fost preşedinte al consiliului în cadrul organizaţiei caritabile Cerebral Palsy Research Foundation of Kansas, implicându-se şi în alte fundaţii similare. În 1977 el a devenit prima persoană inclusă în Pizza Hut Hall of Fame. În timpul liber, antreprenorului îi place să joace polo.  

    Fraţii Carney au apărut în seria „The Food That Built America” (Mâncarea care a construit America), produsă de History Channel.

    Pizza Hut a ajuns, anul trecut, la peste 18.700 de locaţii, devenind cel mai mare lanţ de pizzerii ca număr de unităţi din lume, şi funcţionează cu o echipă de circa 350.000 de angajaţi. În prezent, compania face parte din portofoliul grupului Yum! Brands, Inc. Din anul 1994 bandul e prezent şi în România, fiind administrat în sistem de franciză de Sphera Franchise Group, alături de restaurantele KFC, Pizza Hut şi Taco Bell.

  • Alexandru Rugină, Mercedes-Benz România: „Peste 10 ani, vreau să lucrez cu aceeaşi pasiune pe care o am acum şi să îmbraţişez provocările cu aceeaşi energie şi entuziasm precum acum”

    Prefer să lucrez... cu tipologii variate de oameni, într-un colectiv în care diversitatea îşi spune cuvântul.

    Cred că stilul meu de management este definit de… adaptabilitate şi investiţia în dezvoltarea echipei. Stilul de management pe care îl aplic este în funcţe de nivelul de maturitate al echipei.

    Lecţia pe care am învăţat-o în cariera mea de până acum este… că orice provocare trebuie abordată pas cu pas şi că trebuie să vezi mereu the big picture.

    Peste 10 ani, vreau să lucrez… cu aceeaşi pasiune pe care o am acum şi să îmbraţişez provocările cu aceeaşi energie şi entuziasm precum acum.

    Calitatea principală pe care o caut la un coleg este… atitudinea potrivită. Având atitudinea potrivită, poţi deprinde noi abilităţi şi înfrunta alte provocări.

    O mare parte din timpul liber o aloc… familiei, în special fiului meu, Nikolai.

    Vârstă: 36 de ani

    Funcţie: COO Vans

    Companie: Mercedes-Benz România

    Cifră de afaceri (Mercedes-Benz Vans, 2019): 2,49 mld. lei

    Profit (Mercedes-Benz Vans, 2019): 5,19 mil. lei

    Numărul colegilor din echipa sa: 18

    Experienţă: Absolvent al Universităţii Politehnica Bucureşti  (Filiera Francofonă) şi al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, şi-a început cariera în Franţa, prin intermediul unui internship, prilej cu care a luat contact pentru prima dată cu industria auto. Dezvoltarea sa profesională  în cadrul Mercedes-Benz România a fost în acelaşi ritm cu evoluţia companiei, în cadrul căreia a deţinut mai multe funcţii, cele mai multe dintre ele din segmentul Customer Services, unde a condus echipele dedicate businessului de service & parts şi a oferit suport reţelei de parteneri prin programe dedicate. Poziţia actuală spune că este rezultatul a peste zece ani dedicaţi ariei after-sales, a proiectelor pe care le-a coordonat, atât la nivel naţional, cât şi în cooperare cu alte pieţe din Europa, dar şi o oportunitate de a aduce o nouă viziune şi totodată de a se dezvolta în domenii noi, precum partea de sales, marketing şi product management.

    Domeniile pe care se concentrează în prezent: Acum, se axează pe gestionarea şi dezvoltarea businessului de autovehicule comerciale uşoare Mercedes-Benz pe plan local. Având în vedere specificul acestui domeniu, printre priorităţile sale se numără procesul de digitalizare, electrificare şi automatizare a proceselor specificice businessului de autovehicule comerciale uşoare, precum şi adaptarea businessului la contextul actual.

  • Dupã mai mulţi ani de muncă în multinaţionale, o familie a decis să îşi deschidă o afacere chiar din lucrul pe care îl făceau special pentru copilul lor

    Fructele au fost tot timpul pe lista de alimente pe care Eliza şi Ştefan Rotaru voiau să le ofere copilului lor, Tudor. Problema a apărut când şi-au dat seama că, pe timpul iernii, singura soluţie erau fructele conservate din comerţ, aşa că au născocit singuri o alternativă şi au început să deshidrateze acasă fructe şi legume proaspete, cu un mic aparat special. De aici până la o afacere au mai fost doar câţiva paşi.

    Grădina Bucuriei a luat naştere după ce micul Tudor a făcut o pasiune pentru aceste delicii, rolele de căpşuni şi cele de pepene galben fiind printre preferatele lui. Nu a trecut mult până când şi prietenii părinţilor lui au cerut să guste noile variante de fructe, iar în scurtă vreme, Eliza şi Ştefan au pus la punct o mică manufactură locală prin care produc specialităţi din fructe şi legume deshidratate: role de zmeură, ananas, caise, mere cu scorţişoară, delicii de roşii şi ardei, petale de căpşuni, felii de mere şi pere.

    „Produsele noastre sunt alese de la micii producători locali, spălate cu atenţie şi deshidratate la 45 de grade, în aşa fel încât să nu-şi piardă vitaminele şi nutrienţii atât de importanţi pentru viaţa noastră şi a copiilor noştri. Niciunul dintre produse nu conţine zahăr adăugat, conservanţi, coloranţi şi niciun alt fel de aditivi alimentari. Bunătăţile noastre sunt apoi ambalate în punguţe resigilabile”, spune Eliza Rotaru.

    Ea propune ca fructele şi legumele din ambalajele ce poartă eticheta Grădina Bucuriei să fie luate ca gustare în pauza de la grădiniţă sau de la şcoală, la serviciu sau oricând avem nevoie să ne reîncărcăm bateriile.

    Spaţiul de producţie amenajat de familia Rotaru se află în localitatea Vidra, la 13 kilometri distanţă de Bucureşti. Când cheltuielile pentru amenajare şi utilare au depăşit 10.000 de euro, cei doi antreprenori au renunţat să mai ţină socoteala în Excel, însă estimează că au depăşit 15.000 de euro investiţii până în acest moment.

    Preţurile produselor sunt cuprinse între 10 şi 14 lei per pachet. Rolele de fructe se vând la pungi de 30 de grame şi costă 10 lei, iar specialităţile din legume – în pungi de 50 de grame şi costă 14 lei.

    „Eu şi soţul meu suntem asociaţii, investitorii şi muncitorii. Eu am lucrat în mai multe multinaţionale până când am decis să ies din acel mediu, iar soţul meu se ocupă cu finanţarea companiilor într-o bancă din România”, spune Eliza Rotaru.

    Fructele din Grădina Bucuriei ajung la consumatori prin intermediul site-ului propriu al afacerii, dar şi prin mijlocirea evenimentelor la care cei doi antreprenori au participat până acum, în măsura în care a fost posibil. Aceleaşi produse se găsesc şi în câteva magazine fizice de specialitate din Bucureşti, precum magazinul Zero Waste, Ki-Life, Sara Green şi în magazine online precum Raftul Naturii sau Legume verzi.

    „Clienţii noştri sunt persoane de toate vârstele care acordă o atenţie sporită unei alimentaţii şi unui stil de viaţă sănătos, atât pentru ele, cât şi pentru familia lor. Sunt genul de clienţi care îşi doresc ceva fără zahăr, fără conservanţi, coloranţi sau aditivi alimentari şi totuşi delicios.”

    În cele câteva luni de funcţionare a afacerii din 2020, după ce au obţinut autorizaţia de funcţionare, Grădina Bucuriei a generat o cifră de afaceri de aproximativ 25.000 de lei şi un profit de 5.000 de lei. Preţurile produselor sunt cuprinse între 10 şi 14 lei per pachet. Rolele de fructe se vând la pungi de 30 de grame şi costă 10 lei, iar specialităţile din legume – în pungi de 50 de grame şi costă 14 lei.

    „Din luna octombrie, pentru noi încep vânzările pe cele două linii de business, atât pe partea alimentară – specialităţile din fructe şi legume deshidratate, cât şi pe partea decorativă – felii de portocale, grapefruit, ananas, pe care le vindem către florării.”

    Ultimii doi ani, în ciuda pandemiei, au fost pentru Grădina Bucuriei atât o provocare, din punct de vedere al vânzărilor, cât şi o şansă pentru că le-au oferit Elizei şi lui Ştefan Rotaru timpul necesar pentru a amenaja spaţiul de producţie şi de a achiziţiona o serie de utilaje la preţuri rezonabile. Tot în această perioadă au ajuns la reţetele finale pentru specialităţi.

    Eliza Rotaru, cofondatoare Grădina Bucuriei: Eu şi soţul meu suntem asociaţii, investitorii şi muncitorii. Eu am lucrat în mai multe multinaţionale până când am decis să ies din acel mediu, iar soţul meu se ocupă cu finanţarea companiilor într-o bancă din România.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Nuaj – foodtruck cu sandvişuri (Bucureşti)

    Fondatori: Anca Maria Cercelaru, Cristian Mărcuşanu şi Florin Dumbravă

    Investiţii: 20.000 de euro

    Prezenţă: festivaluri şi evenimente

    Lulu’s Cake – cofetărie (Bucureşti)

    Fondatoare: Adriana Olaru

    Investiţie iniţială: 100.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 400.000 de lei (circa 80.000 de euro)

    Prezenţă: online

    Imacoolat – curăţătorie şi spălătorie (Bucureşti)

    Fondator: Florin Tat

    Investiţii: 150.000-200.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 500.000 de lei (circa 100.000 de euro)

    Prezenţă: zona Giuleşti şi ansamblul Rotar Park Residence din Bucureşti

    Petrums – mobilier şi accesorii pentru animalele de companie (Dragomireşti-Vale, jud. Ilfov)

    Fondatori: Daniel Bantea şi Vladimir Rogut

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 20.000 de euro

    Prezenţă: naţională

    Matca – atelier de parfumerie (Sibiu)

    Fondatori: Georgiana Ştefănoaei şi Sebastian Ţiplea

    Prezenţă: online, magazinul Ototo din Bucureşti

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

     

  • Cine sunt cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti şi cum au ajuns unele spaţii care erau sedii de bănci sau magazine uriaşe acum să fie pustii

    O plimbare între Universitate şi Piaţa Unirii scoate la iveală imagini dezolante, cu unele clădiri care stau să se dărâme, în ceea ce ar putea şi ar trebui să fie una dintre cele mai dinamice şi atractive zone ale Bucureştiului, o capitală europeană cu peste un milion de turişti străini anual, într-un an fără pandemie. Ce-i lipseşte centrului Capitalei pentru a deveni un pol de atracţie?

    Fix vizavi de magazinul Unirii tronează un spaţiu comercial de dimensiuni generoase, unde cândva a funcţionat o sucursală Raiffeisen Bank. Astăzi e gol şi e aşa de câteva luni bune. În faţa lui, o florărie a predat şi ea armele şi a pus, la propriu, lacătul pe uşă.

    De la capătul celălalt al firului, sunând la numerele de telefon afişate pe uşa clădirii unde a fost cândva Raiffeisen, aflăm că spaţiul se întinde pe 570 de metri pătraţi şi că prezintă interes pentru potenţialii chiriaşi, dar nimic mai mult. Anunţurile arată că locul este administrat de Meteor, unul dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti, deţinut de mai multe firme din Cipru.

    Spaţiul în care a funcţionat Raiffeisen Bank fusese ocupat, în trecut, de retailerul de echipamente sportive Intersport, care, ulterior, s-a mutat lângă magazinul Cocor. Astăzi, nici acolo nu mai este prezent, iar magazinul nu mai figurează nici în lista puncte de desfacere de pe site-ul Intersport.

    Meteor, Practic, Universal, Romarta Romconsulting şi Generalcom sunt cei mai mari jucători când vine vorba de spaţiile comerciale stradale din Capitală, multe dintre ele amplasate la parterul blocurilor. Sunt însă companii care comunică foarte puţin sau chiar deloc, astfel că o imagine clară asupra stocului de metri pătraţi de spaţii comerciale stradale este greu de conturat. Doar Practic SA spunea, în primăvara acestui an, că deţine aproximativ 35.000 de metri pătraţi în care gradul de ocupare este de 95%.

    „Putem lua în considerare o chirie medie cuprinsă între 10 şi 15 euro pe metru pătrat pentru zonele paupere (modeste – n. red.) şi străzi secundare, între 25 şi 40 de euro pe metru pătrat pentru spaţiile comerciale situate pe străzile principale şi bulevarde, iar pentru «prime locations» – precum Calea Victoriei, Magheru, Dorobanţi, Piaţa Unirii – o chirie cuprinsă între 45 şi 60 de euro pe metru pătrat”, spunea Mihai Ene, CEO al Practic SA.

    Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, el este şi unul dintre administratorii companiei, care este deţinută de Radu Dimofte, cu un pachet de 48% din acţiuni, şi de International Business & Trading Corporation (32%) şi Wellkept Group (12%). Radu Dimofte este acţionar în mai multe businessuri locale precum KFC şi Pizza Hut România.

    Meteor, Practic, Universal, Romarta Romconsulting şi Generalcom sunt cei mai mari jucători când vine vorba de spaţiile comerciale stradale din Capitală, multe dintre ele amplasate la parterul blocurilor. Sunt însă companii care comunică foarte puţin sau chiar deloc, astfel că o imagine clară asupra stocului de metri pătraţi de spaţii comerciale stradale este greu de conturat.

    La rândul său, Romarta este deţinută majoritar de fondul de investiţii Broadhurst, condus în România de Siminel Andrei, Universal şi Meteor sunt firme controlate de mai multe companii înregistrate în Cipru, Romconsulting este deţinută de Raluca Petcu, iar Generalcom este controlată de omul de afaceri Alain Bonte.

    În ceea ce priveşte datele generale pentru Piaţa Unirii, acolo chiriile medii pentru spaţiile comerciale stradale din preajma magazinului Unirea şi a Centrului Vechi se situează între 20 şi 30 de euro pe metru pătrat pe lună, potrivit datelor consultanţilor imobiliari. Este însă vorba de spaţiile cele mai atractive, cu vad comercial şi suprafeţe de 100-200 de metri pătraţi. Pe măsură ce ne îndepărtăm de Piaţa Unirii, spre exemplu către Nerva Traian sau Naţiunile Unite, chiriile pot să scadă şi la jumătate.

    „În ultimii 10-15 ani, zona comercială din centrul Capitalei, referindu-ne aici la zona Unirii – centrul istoric, s-a transformat foarte mult, atrăgând mai ales ocupanţi din segmentul de restaurante, cafenele, puburi, stimulaţi de investiţiile efectuate în infrastructura publică şi în amenajarea zonei pietonale. Astfel, zona a devenit un pol de atracţie deopotrivă pentru localnici şi pentru turişti”, spune Alexandru David, head of research în cadrul companiei de consultanţă imobiliară JLL România.

    Pentru ca zona să devină însă şi mai atractivă, ar fi nevoie de creşterea diversităţii funcţionale, adică mai multe magazine de modă, galerii de artă, diverse servicii.

    „Pe de altă parte, dacă ne referim la bulevardele «istorice» din centru, de exemplu Calea Victoriei, Magheru, Nicolae Bălcescu, Regina Elisabeta, ele au avut şi au mult de suferit din cauza investiţiilor limitate în consolidarea clădirilor care le mărginesc, majoritatea imobile istorice, aflate în diverse stadii de degradare. Vedem totuşi, în ultimii ani, un interes în creştere din partea investitorilor privaţi pentru reabilitarea şi valorificarea unor astfel de imobile, mai ales pe Calea Victoriei.”

    De altfel, în ultimul an, Calea Victoriei a devenit un pol de atracţie pe de o parte pentru antreprenorii care au găsit acolo o zonă cu vad, iar pe de altă parte pentru bucureştenii care au redescoperit această arteră ca loc de promenadă. Închiderea traficului în zilele de weekend vreme de mai multe luni în timpul sezonului cald a contribuit la popularizarea acestui bulevard. Totuşi, …

    „Centrul Bucureştiului începe să arate tot mai bine, însă mai avem mult până să ajungem la nivelul capitalelor europene cu comerţ stradal. Au apărut concepte noi din categoria food & beverage în zona Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, Mendeleev, care devine astfel o zonă vibrantă, unde bucureştenii aleg să petreacă timpul liber. Un plus în acest sens a fost îmbunătăţirea infrastructurii cu trotuare şi piste de biciclete, dar şi renovarea mai multor clădiri vechi. Acelaşi lucru îl aşteptăm şi pe Bulevardul Magheru, care acum este dezolant”, spune Cristina Toroş, senior consultant, Retail Agency în cadrul companiei de consultanţă imobiliară CBRE România.

    Cristina Toroş, senior consultant Retail Agency în cadrul companiei de consultanţă imobiliară CBRE România: Centrul Bucureştiului începe să arate tot mai bine, însă mai avem mult până să ajungem la nivelul capitalelor europene cu comerţ stradal.

    Cât priveşte Centrul Vechi, acolo atracţia principală rămân restaurantele şi cluburile, operatorii de fashion închizându-şi treptat activităţile, din această zonă. Centrul Capitalei mai vine cu un dezavantaj pentru dezvoltarea spaţiilor comerciale stradale, şi anume suprafaţa restrânsă a zonelor pietonale şi a trotuarelor, precum şi a pieţelor publice, a spaţiilor deschise largi, după modelul marilor oraşe europene.

    „Practic, în prezent, singurele străzi pietonale sunt cele din centrul istoric, iar acestea oricum sunt înguste şi nu sunt conectate mai departe cu alte zone pietonale, astfel încât să rezulte un traseu mai amplu. Totodată, marile pieţe din zona centrală, precum Piaţa Victoriei şi Piaţa Constituţiei, sunt dedicate mai degrabă circulaţiei sau staţionării autoturismelor”, mai spune Alexandru David de la JLL.

    Potenţialul ar putea fi valorificat prin extinderea şi întreţinerea corespunzătoare a zonelor pietonale. Este însă amplasamentul central suficient pentru succesul unui spaţiu comercial? Pe scurt, răspunsul este nu.

    „La modul cel mai simplu, succesul unui spaţiu comercial stradal este dat de vad şi de puterea de cumpărare a celor care frecventează zona. Numai faptul că un spaţiu comercial este situat în centrul oraşului nu îl face automat şi atractiv, pentru că dezvoltarea nu este uniformă. În Bucureşti, sunt multe zone centrale care nu au nici vad şi nici putere de cumpărare ridicată”, adaugă Alexandru David.

    Alexandru David, head of research în cadrul companiei de consultanţă imobiliară JLL România: Pentru spaţiile comerciale stradale, mult mai important decât metroul este accesul la o arteră pietonală largă şi bine întreţinută, care să conecteze cât mai multe puncte de interes.

    Oamenii caută, în general, cel mai scurt traseu pentru a se deplasa între două puncte de interes, iar traseul este, practic, vadul. Ce există în plan secundar este în afara sa.

    „Astfel se explică de ce poţi să ai diferenţe foarte mari între spaţii situate la 100-200 de metri distanţă, dacă unul este amplasat la bulevard, iar celălalt este situat pe o stradă lăturalnică sau în spatele frontului de blocuri. Ambele se află în aceeaşi zonă, dar este clar că ocupantul spaţiului de la bulevard are şanse să realizeze vânzări mult mai mari datorită vadului.”

    Nici conexiunea cu reţelele de transport nu reprezintă o reţetă de succes, pentru că, de pildă, deşi Piaţa Unirii este foarte bine conectată de Piaţa Universităţii şi, mai departe, de Piaţa Romană, atât prin linia de metrou, cât şi prin mijloacele de transport de suprafaţă, o persoană care străbate cu metroul distanţa dintre cele trei puncte nu cumpără nimic pe parcurs.

    „Pentru spaţiile comerciale stradale, mult mai important decât metroul este accesul la o arteră pietonală largă şi bine întreţinută, care să conecteze cât mai multe puncte de interes.”

    Ce îi trebuie centrului Capitalei şi zonei Unirii îndeosebi este o redezvoltare, o regenerare urbană, în condiţiile în care terenuri libere sunt puţine. Iar acest lucru nu se aliniază cu ideile dezvoltatorilor, care preferă, în general, să realizeze proiecte de la zero, pentru că această abordare le conferă mult mai multă libertate de mişcare în privinţa conceptului şi a dimensionării. În plus, predictibilitatea costurilor şi a duratei de implementare a investiţiei este mai mare comparativ cu o redezvoltare.

    „Mai mult, în cazul restaurării clădirilor istorice, se adaugă restricţii suplimentare, avize de la comisii de specialitate şi în general costuri mai mari şi o durată de execuţie mai îndelungată. În aceste condiţii, este de înţeles de ce mulţi dezvoltatori ocolesc clădirile istorice.”

    Ce îi trebuie centrului Capitalei şi zonei Unirii îndeosebi este o redezvoltare, o regenerare urbană, în condiţiile în care terenuri libere sunt puţine. Iar acest lucru nu se aliniază cu ideile dezvoltatorilor, care preferă, în general, să realizeze proiecte de la zero, pentru că această abordare le conferă mult mai multă libertate de mişcare în privinţa conceptului şi a dimensionării.

    În final, Bucureştiul nu reuşeşte să se asemene cu alte capitale europene care au făcut din centrele lor adevăraţi magneţi pentru turişti, iar motivele sunt, după cum se vede, multiple.

    „Spre deosebire de alte capitale europene, dezvoltarea Bucureştiului s-a realizat mai degrabă din resurse locale limitate decât din resurse atrase din marile fluxuri comerciale ale continentului. În plus, succesiunea rapidă a unor etape de distrugere şi reedificare la care a fost supus pe parcursul istoriei – precum cutremure, inundaţii, bombardamente, resistematizarea zonelor centrale în perioada comunistă – şi-a spus cuvântul. Ca o notă particulară pentru Bucureşti, am mai putea adăuga şi întârziere procesului de retrocedare a clădirilor naţionalizate în perioada comunistă. Din toate aceste motive, Bucureştiul păstrează foarte puţin din caracterul medieval iniţial, nu este ancorat, de exemplu, de pieţe pietonale largi, mărginite de edificii medievale, palate, catedrale, bastioane sau canale de navigaţie”, adaugă Alexandru David de la JLL.

    Peste toate, se mai adaugă şi unele diferenţe culturale sau în privinţa preferinţei istorice pentru materiale de construcţie mai puţin durabile, precum lemnul, în defavoarea pietrei şi a cărămizii. Toate aceste elemente fac ca Bucureştiul să fie un oraş fragmentat, unde zonele de atractivitate sunt mai degrabă dispersate în teritoriu decât adunate într-un punct central.

  • Cine sunt cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti şi cum au ajuns unele spaţii care erau sedii de bănci sau magazine uriaşe acum să fie pustii

    O plimbare între Universitate şi Piaţa Unirii scoate la iveală imagini dezolante, cu unele clădiri care stau să se dărâme, în ceea ce ar putea şi ar trebui să fie una dintre cele mai dinamice şi atractive zone ale Bucureştiului, o capitală europeană cu peste un milion de turişti străini anual, într-un an fără pandemie. Ce-i lipseşte centrului Capitalei pentru a deveni un pol de atracţie?

    Fix vizavi de magazinul Unirii tronează un spaţiu comercial de dimensiuni generoase, unde cândva a funcţionat o sucursală Raiffeisen Bank. Astăzi e gol şi e aşa de câteva luni bune. În faţa lui, o florărie a predat şi ea armele şi a pus, la propriu, lacătul pe uşă.

    De la capătul celălalt al firului, sunând la numerele de telefon afişate pe uşa clădirii unde a fost cândva Raiffeisen, aflăm că spaţiul se întinde pe 570 de metri pătraţi şi că prezintă interes pentru potenţialii chiriaşi, dar nimic mai mult. Anunţurile arată că locul este administrat de Meteor, unul dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale din Bucureşti, deţinut de mai multe firme din Cipru.

    Spaţiul în care a funcţionat Raiffeisen Bank fusese ocupat, în trecut, de retailerul de echipamente sportive Intersport, care, ulterior, s-a mutat lângă magazinul Cocor. Astăzi, nici acolo nu mai este prezent, iar magazinul nu mai figurează nici în lista puncte de desfacere de pe site-ul Intersport.

    Meteor, Practic, Universal, Romarta Romconsulting şi Generalcom sunt cei mai mari jucători când vine vorba de spaţiile comerciale stradale din Capitală, multe dintre ele amplasate la parterul blocurilor. Sunt însă companii care comunică foarte puţin sau chiar deloc, astfel că o imagine clară asupra stocului de metri pătraţi de spaţii comerciale stradale este greu de conturat. Doar Practic SA spunea, în primăvara acestui an, că deţine aproximativ 35.000 de metri pătraţi în care gradul de ocupare este de 95%.

    „Putem lua în considerare o chirie medie cuprinsă între 10 şi 15 euro pe metru pătrat pentru zonele paupere (modeste – n. red.) şi străzi secundare, între 25 şi 40 de euro pe metru pătrat pentru spaţiile comerciale situate pe străzile principale şi bulevarde, iar pentru «prime locations» – precum Calea Victoriei, Magheru, Dorobanţi, Piaţa Unirii – o chirie cuprinsă între 45 şi 60 de euro pe metru pătrat”, spunea Mihai Ene, CEO al Practic SA.

    Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, el este şi unul dintre administratorii companiei, care este deţinută de Radu Dimofte, cu un pachet de 48% din acţiuni, şi de International Business & Trading Corporation (32%) şi Wellkept Group (12%). Radu Dimofte este acţionar în mai multe businessuri locale precum KFC şi Pizza Hut România.

    Meteor, Practic, Universal, Romarta Romconsulting şi Generalcom sunt cei mai mari jucători când vine vorba de spaţiile comerciale stradale din Capitală, multe dintre ele amplasate la parterul blocurilor. Sunt însă companii care comunică foarte puţin sau chiar deloc, astfel că o imagine clară asupra stocului de metri pătraţi de spaţii comerciale stradale este greu de conturat.

    La rândul său, Romarta este deţinută majoritar de fondul de investiţii Broadhurst, condus în România de Siminel Andrei, Universal şi Meteor sunt firme controlate de mai multe companii înregistrate în Cipru, Romconsulting este deţinută de Raluca Petcu, iar Generalcom este controlată de omul de afaceri Alain Bonte.

    În ceea ce priveşte datele generale pentru Piaţa Unirii, acolo chiriile medii pentru spaţiile comerciale stradale din preajma magazinului Unirea şi a Centrului Vechi se situează între 20 şi 30 de euro pe metru pătrat pe lună, potrivit datelor consultanţilor imobiliari. Este însă vorba de spaţiile cele mai atractive, cu vad comercial şi suprafeţe de 100-200 de metri pătraţi. Pe măsură ce ne îndepărtăm de Piaţa Unirii, spre exemplu către Nerva Traian sau Naţiunile Unite, chiriile pot să scadă şi la jumătate.

    „În ultimii 10-15 ani, zona comercială din centrul Capitalei, referindu-ne aici la zona Unirii – centrul istoric, s-a transformat foarte mult, atrăgând mai ales ocupanţi din segmentul de restaurante, cafenele, puburi, stimulaţi de investiţiile efectuate în infrastructura publică şi în amenajarea zonei pietonale. Astfel, zona a devenit un pol de atracţie deopotrivă pentru localnici şi pentru turişti”, spune Alexandru David, head of research în cadrul companiei de consultanţă imobiliară JLL România.

    Pentru ca zona să devină însă şi mai atractivă, ar fi nevoie de creşterea diversităţii funcţionale, adică mai multe magazine de modă, galerii de artă, diverse servicii.

    „Pe de altă parte, dacă ne referim la bulevardele «istorice» din centru, de exemplu Calea Victoriei, Magheru, Nicolae Bălcescu, Regina Elisabeta, ele au avut şi au mult de suferit din cauza investiţiilor limitate în consolidarea clădirilor care le mărginesc, majoritatea imobile istorice, aflate în diverse stadii de degradare. Vedem totuşi, în ultimii ani, un interes în creştere din partea investitorilor privaţi pentru reabilitarea şi valorificarea unor astfel de imobile, mai ales pe Calea Victoriei.”

    De altfel, în ultimul an, Calea Victoriei a devenit un pol de atracţie pe de o parte pentru antreprenorii care au găsit acolo o zonă cu vad, iar pe de altă parte pentru bucureştenii care au redescoperit această arteră ca loc de promenadă. Închiderea traficului în zilele de weekend vreme de mai multe luni în timpul sezonului cald a contribuit la popularizarea acestui bulevard. Totuşi, …

    „Centrul Bucureştiului începe să arate tot mai bine, însă mai avem mult până să ajungem la nivelul capitalelor europene cu comerţ stradal. Au apărut concepte noi din categoria food & beverage în zona Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, Mendeleev, care devine astfel o zonă vibrantă, unde bucureştenii aleg să petreacă timpul liber. Un plus în acest sens a fost îmbunătăţirea infrastructurii cu trotuare şi piste de biciclete, dar şi renovarea mai multor clădiri vechi. Acelaşi lucru îl aşteptăm şi pe Bulevardul Magheru, care acum este dezolant”, spune Cristina Toroş, senior consultant, Retail Agency în cadrul companiei de consultanţă imobiliară CBRE România.

    Cristina Toroş, senior consultant Retail Agency în cadrul companiei de consultanţă imobiliară CBRE România: Centrul Bucureştiului începe să arate tot mai bine, însă mai avem mult până să ajungem la nivelul capitalelor europene cu comerţ stradal.

    Cât priveşte Centrul Vechi, acolo atracţia principală rămân restaurantele şi cluburile, operatorii de fashion închizându-şi treptat activităţile, din această zonă. Centrul Capitalei mai vine cu un dezavantaj pentru dezvoltarea spaţiilor comerciale stradale, şi anume suprafaţa restrânsă a zonelor pietonale şi a trotuarelor, precum şi a pieţelor publice, a spaţiilor deschise largi, după modelul marilor oraşe europene.

    „Practic, în prezent, singurele străzi pietonale sunt cele din centrul istoric, iar acestea oricum sunt înguste şi nu sunt conectate mai departe cu alte zone pietonale, astfel încât să rezulte un traseu mai amplu. Totodată, marile pieţe din zona centrală, precum Piaţa Victoriei şi Piaţa Constituţiei, sunt dedicate mai degrabă circulaţiei sau staţionării autoturismelor”, mai spune Alexandru David de la JLL.

    Potenţialul ar putea fi valorificat prin extinderea şi întreţinerea corespunzătoare a zonelor pietonale. Este însă amplasamentul central suficient pentru succesul unui spaţiu comercial? Pe scurt, răspunsul este nu.

    „La modul cel mai simplu, succesul unui spaţiu comercial stradal este dat de vad şi de puterea de cumpărare a celor care frecventează zona. Numai faptul că un spaţiu comercial este situat în centrul oraşului nu îl face automat şi atractiv, pentru că dezvoltarea nu este uniformă. În Bucureşti, sunt multe zone centrale care nu au nici vad şi nici putere de cumpărare ridicată”, adaugă Alexandru David.

    Alexandru David, head of research în cadrul companiei de consultanţă imobiliară JLL România: Pentru spaţiile comerciale stradale, mult mai important decât metroul este accesul la o arteră pietonală largă şi bine întreţinută, care să conecteze cât mai multe puncte de interes.

    Oamenii caută, în general, cel mai scurt traseu pentru a se deplasa între două puncte de interes, iar traseul este, practic, vadul. Ce există în plan secundar este în afara sa.

    „Astfel se explică de ce poţi să ai diferenţe foarte mari între spaţii situate la 100-200 de metri distanţă, dacă unul este amplasat la bulevard, iar celălalt este situat pe o stradă lăturalnică sau în spatele frontului de blocuri. Ambele se află în aceeaşi zonă, dar este clar că ocupantul spaţiului de la bulevard are şanse să realizeze vânzări mult mai mari datorită vadului.”

    Nici conexiunea cu reţelele de transport nu reprezintă o reţetă de succes, pentru că, de pildă, deşi Piaţa Unirii este foarte bine conectată de Piaţa Universităţii şi, mai departe, de Piaţa Romană, atât prin linia de metrou, cât şi prin mijloacele de transport de suprafaţă, o persoană care străbate cu metroul distanţa dintre cele trei puncte nu cumpără nimic pe parcurs.

    „Pentru spaţiile comerciale stradale, mult mai important decât metroul este accesul la o arteră pietonală largă şi bine întreţinută, care să conecteze cât mai multe puncte de interes.”

    Ce îi trebuie centrului Capitalei şi zonei Unirii îndeosebi este o redezvoltare, o regenerare urbană, în condiţiile în care terenuri libere sunt puţine. Iar acest lucru nu se aliniază cu ideile dezvoltatorilor, care preferă, în general, să realizeze proiecte de la zero, pentru că această abordare le conferă mult mai multă libertate de mişcare în privinţa conceptului şi a dimensionării. În plus, predictibilitatea costurilor şi a duratei de implementare a investiţiei este mai mare comparativ cu o redezvoltare.

    „Mai mult, în cazul restaurării clădirilor istorice, se adaugă restricţii suplimentare, avize de la comisii de specialitate şi în general costuri mai mari şi o durată de execuţie mai îndelungată. În aceste condiţii, este de înţeles de ce mulţi dezvoltatori ocolesc clădirile istorice.”

    Ce îi trebuie centrului Capitalei şi zonei Unirii îndeosebi este o redezvoltare, o regenerare urbană, în condiţiile în care terenuri libere sunt puţine. Iar acest lucru nu se aliniază cu ideile dezvoltatorilor, care preferă, în general, să realizeze proiecte de la zero, pentru că această abordare le conferă mult mai multă libertate de mişcare în privinţa conceptului şi a dimensionării.

    În final, Bucureştiul nu reuşeşte să se asemene cu alte capitale europene care au făcut din centrele lor adevăraţi magneţi pentru turişti, iar motivele sunt, după cum se vede, multiple.

    „Spre deosebire de alte capitale europene, dezvoltarea Bucureştiului s-a realizat mai degrabă din resurse locale limitate decât din resurse atrase din marile fluxuri comerciale ale continentului. În plus, succesiunea rapidă a unor etape de distrugere şi reedificare la care a fost supus pe parcursul istoriei – precum cutremure, inundaţii, bombardamente, resistematizarea zonelor centrale în perioada comunistă – şi-a spus cuvântul. Ca o notă particulară pentru Bucureşti, am mai putea adăuga şi întârziere procesului de retrocedare a clădirilor naţionalizate în perioada comunistă. Din toate aceste motive, Bucureştiul păstrează foarte puţin din caracterul medieval iniţial, nu este ancorat, de exemplu, de pieţe pietonale largi, mărginite de edificii medievale, palate, catedrale, bastioane sau canale de navigaţie”, adaugă Alexandru David de la JLL.

    Peste toate, se mai adaugă şi unele diferenţe culturale sau în privinţa preferinţei istorice pentru materiale de construcţie mai puţin durabile, precum lemnul, în defavoarea pietrei şi a cărămizii. Toate aceste elemente fac ca Bucureştiul să fie un oraş fragmentat, unde zonele de atractivitate sunt mai degrabă dispersate în teritoriu decât adunate într-un punct central.

  • Povestea unui tânăr care a decis să nu mai muncească pentru alţii într-o corporaţie şi să îşi deschidă o afacere. Acesta a început cu 3.500 de euro şi a câştigat deja 1 milion de euro

    Fost angajat în multinaţională, Vlad Stan a visat dintotdeauna la un business propriu. Visul a prins contur odată cu greutatea tot mai mare a valizelor aduse de el şi de soţia sa din concedii: le-au plăcut atât de mult câteva produse de înfrumuseţare pe care le găseau în Spania, încât au decis să devină distribuitorii acestora în România. Nu acestea le-au adus însă primul milion de euro, ci nişa pe care au ales să se reorienteze în contextul crizei economice din urmă cu un deceniu.

    Înainte de începerea businessului Bold Beauty lucram într-o corporaţie, într-o altă industrie, dar mi-am dorit dintotdeauna să am afacerea proprie – iar în 2011 am decis că cel mai potrivit este să încep, având în vedere că în România atât comerţul online, cât şi oferta de produse cosmetice erau limitate”, a povestit antreprenorul în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    Vlad Stan împreună cu soţia sa au mizat astfel pe un segment de produse mai puţin populare în perioada crizei economice financiare, când şi-au început ei businessul: produsele profesionale de îngrijire a pielii.

    Îşi aminteşte că ideea importurilor a venit ca urmare a călătoriilor pe care ei le făceau în Spania, de unde veneau cu jumătate de bagaj plin cu produsele cosmetice ale unui brand de îngrijire a pielii pe care îl găseau doar acolo.

    Iniţial şi-au propus să distribuie produsele în lanţurile de hipermarketuri, dar acestea s-au dovedit a fi greu accesibile: costurile de listare erau foarte mari, nivelul stocurilor trebuia să fie foarte mare, iar după plata taxelor de intrare la raft, nu exista garanţia că produsele vor şi ajunge acolo. „Fiind un brand nou, exista riscul ca după câteva luni să rămânem cu taxe foarte mari de listare pentru nivelul afacerii, aşa că am luat decizia să distribuim produsele pe un site propriu.”

    Investiţia iniţială în lansarea businessului a fost de aproximativ 3.500 de euro în platforma online, la care s-a mai adăugat acelaşi nivel de investiţii în decurs de un an. La acestea s-au alăturat şi investiţiile în stocuri, care echivalau în acel moment cu aproximativ 10.000 de euro. 

    Totuşi, brandul lor preferat nu a fost atât de bine primit şi de către piaţă şi, în plus, ca urmare a contextului în care şi-au început afacerea, unul dintre anii de criză, au decis că ar avea mai multe şanse de reuşită dacă şi-ar diversifica businessul. Au decis astfel să se orienteze spre produsele profesionale de îngrijire a părului. „Am avut o dinamică foarte bună, în fiecare an am avut creşteri procentuale de două cifre, feedbackul era bun, mai ales de când am trecut pe noua platformă şi am ajuns la magazinul multibrand”, descrie Stan evoluţia după reorientarea afacerii.

    Anul trecut au ajuns la o cifră de afaceri de aproape 1 milion de euro, dintre care Marketplace-ul eMAG, unde au decis să se listeze încă de la început, a generat undeva între 35% şi 40% din vânzări.

    „Pandemia ne-a accelerat vânzările. Noi aveam şi o componentă mare de distribuţie, iar începând cu luna aprilie a anului trecut, creşterea atât prin Marketplace, cât şi prin magazinul nostru propriu, a fost accelerată”, descrie Vlad Stan cele mai recente rezultate.

    El observă că în intervalul de timp în care ei au dezvoltat afacerea, puterea de cumpărare a românilor a crescut, ajungând aproape la aceeaşi paritate cu puterea de cumpărare din Europa de Vest, cel puţin în ceea ce priveşte produsele pe care ei le vând. Preţurile acestora variază de la brand la brand şi pornesc de la în jur de 30 de lei pentru un şampon şi ajung la 100-150 de lei pentru acelaşi produs, variind, bineînţeles, şi în funcţie de gramaj. Valoarea bonului mediu se plasează la aproximativ 150 de lei.

    În ceea ce îi priveşte pe clienţi, antreprenorul spune că nu îi poate încadra într-un tipar: „Cumpără de la noi şi saloanele de înfrumuseţare, cumpără şi freelanceri care lucrează de acasă, cumpără foarte mulţi consumatori finali”.

    Când vine vorba despre provocări, spune că şi pe segmentul lor, în ultimul timp, principala provocare este disponibilitatea produselor din lanţului de aprovizionare puternic afectat în toate domeniile, astfel că accesul la ingrediente al producătorilor este şi acesta afectat. Totodată, menţionează că nici această categorie de produse nu este ocolită de scumpiri – iar preţurile în creştere pe segmentul energiei electrice, de pildă, se traduc în creşteri ale costului de producţie, astfel că şi furnizorii lor au crescut preţurile. „Pe cât posibil, am încercat să încetinim această creştere a preţului către clientul final şi am suportat şi noi o parte din creştere, dar treptat nu vom mai avea ce să facem şi vor creşte şi preţurile noastre. Avem furnizori pentru care au crescut preţurile şi cu 15-20%.”

    Când vine vorba despre sfaturi pe care le-ar trimite mai departe antreprenorilor care vor să îşi deschidă un business în online, spune: „Să aibă curaj şi să nu se aştepte ca succesul să apară peste noapte, unui business în online îi trebuie, în medie, cam trei ani până să ajungă la profitabilitate. De asemenea, este necesar să se educe foarte mult pentru că zona aceasta de online nu este deloc simplă şi este nevoie de capital pentru investiţii. În pofida percepţiei generale, o afacere în online are costuri similare oricărei alte afaceri.”

  • AUTOR(ul) bijuteriilor

    Pornit în 2009, târgul AUTOR, unul dintre cele mai importante evenimente din domeniul bijuteriilor contemporane şi de artă din sud-estul Europei, a ajuns recent la cea de-a 16-a ediţie. În condiţiile actuale, s-a desfăşurat la scară mai mică faţă de alţi ani, aducând laolaltă 20 de designeri, din România şi din străinătate, cu concepte şi tehnici variate. Care sunt trendurile în materie de bijuterii în vremuri de pandemie şi ce poveşti se ascund în spatele lor?

    Bijuterii inspirate din perioada de lockdown, din problemele societăţii, precum fenomenul de albire a coralilor sau violenţa domestică, din arhitectura clădirilor, din amintirile vechi, cum ar fi un album de fotografii, din tradiţia românească ori dintr-o moştenire primită în urmă cu mulţi ani au fost doar câteva din conceptele prezentate de creatori români şi străini la târgul de bijuterie contemporană şi de artă AUTOR. Acesta a fost a avut loc în perioada 30 – 31 octombrie şi a fost găzduit de Hanul Garboveni, un monument de arhitectură al Capitalei, situat pe strada Lipscani.

    „Târgul Internaţional de Bijuterie Contemporană AUTOR este adaptat contextului actual. Pentru România el este cu siguranţă o insulă a continuităţii şi a frumosului. Această a doua ediţie din 2021 a pop-up shopului Dor de Autor, o platformă de bijuterie contemporană, o versiune la scară mai mică a târgului, strânge laolată 20 de designeri de bijuterie creativă, cu concepte şi tehnici variate. Bijuteriie create de ei sunt realizate în atelierele lor, majoritatea pieselor fiind unicat”, povesteşte Dan Pierşinaru, director şi fondator al AUTOR. El spune că piaţa de bijuterie din România este împărţită în mai multe segmente. Există zona de bijuterie de brand, acel „fine jewlery”, care se găseşte în magazinele din malluri şi un segment mare de accesorii şi bijuterie extrem răspândit peste tot şi cu valenţe doar comerciale, dar şi segmentul creativ. „Segmentul în care suntem noi este cel creativ şi antreprenorial. Este un segment în continuă creştere, pentru că partea de creaţie şi conceptualizare este complexă şi ia timp”, explică Pierşinaru.

    Printre designerii prezenţi la eveniment se numără Raluca Buzura, un designer român cunoscut pentru transpunerea trăirilor personale în bijuterii de porţelan, Diana Pantea, care a studiat bijuteria contemporană în Florenţa (Italia) şi arată evoluţia prin piesele sale – trecutul şi viitorul, lumea micro şi lumea macro –, Miruna Belicovici, un fost corporatist care a început să creeze bijuterii contemporane din anul 2018 prin care îşi propune să transpună timpul în materie, şi Diana Iordache, care a lucrat timp de 20 de ani pentru gigantul francez L’Oreal, din care jumătate în Grecia ca director de marketing pentru Vichy şi L’Oreal Professionnel, şi care a deschis la începutul primăverii acestui an o galerie de bijuterie contemporană în Olanda. „Am început acum 12 ani, odată cu AUTOR, care a şi fost primul târg specializat pe bijuterie contemporană la care am participat. El a oferit spaţiul şi contextul multor artişti de a se dezvolta. (…) Eu am depăşit cele 10.000 de ore de muncă şi încerc să aduc în fiecare colecţie ce e mai bun din mine, atât din punct de vedere tehnic, cât şi estetic”, povesteşte Raluca Buzura. Ea a urmat cursurile Universităţii de Arte şi Design din Cluj-Napoca, secţia ceramică – sticlă – metal şi crează bijuterii din porţelan. „Colecţia de acum – Bleaching – porneşte de la conceptul de albire a coralilor, un fenomen foarte bine ştiut, dar mai puţin conştientizat însă acceptat. Piesele sunt toate albe, din porţelan, dar oricât de angelice ar părea, ele reprezintă nişte scheleţi marini, deoarece coralii albesc prin pierderea simbiozei între organismele marine”, susţine Raluca Buzura. Ea afirmă că îşi doreşte să transmită prin colecţiile sale mesaje puternice şi importante şi o colecţie de circa 20 de piese este realizată în câteva săptămâni. Dan Pierşinaru spune că în general la târg vin oameni, în calitate de vizitatori, care pun preţ pe creativitate şi o gustă, oameni care văd valoarea unei investiţii într-un obiect unicat, cu valenţe artistice. „În general vorbim de clienţi din tot spectrul de vârste, preponderent din oraşe mari, cu studii medii şi superioare şi cu venituri medii – mari. De asemenea, locul fruntaş în prezenţa la târgurile noastre este ocupat de doamne”, a explicat el.

    Miruna Belicovici, prezentă la acelaşi eveniment, spune că a observat că oamenii caută autenticul, indiferent dacă şi-l permit sau nu, îşi doresc să experimenteze bijuterii care aduc un plus de personalitate, care arată că eşti mai îndrăzneţ. „Eu am ajuns să fac bijuterii din puţină încăpăţânare, mult noroc şi multă muncă. Mi-a plăcut bijuteria dintotdeauna şi în momentul în care am învăţat să o fac câtuşi de puţin, m-a prins şi am perseverat şi am părăsit mediul corporatist”, povesteşte Miruna Belicovici, licenţiată în drept. Pentru ediţia aceasta a târgului AUTOR ea a pregătit două colecţii care par antagonice, cel puţin volumetric. „În colecţia Exposed contribuţia mea a fost minimă, în sensul că mi-am propus să las focul să creioneze cromatic bijuteria şi m-am oprit atunci când am crezut că piesa a căpătat cele mai frumoase culori. Cealaltă colecţie este despre frumuseţea naturii, e delicată, am simţit să balansez construcţia arhitecturală, netă a Exposed cu ceva organic”, menţionează Belicovici. Totodată, Dan Pierşinaru crede că ultimul an şi jumătate ne-a arătat că aşteptările, planurile şi dorinţele noastre trebuie să se plaseze într-un echilibru dinamic. Ca în cazul oricărui segment din piaţă, el afirmă că se observă schimbări în comportamentul de consum.  „Prima ediţie a pop-up shopulului din luna iunie, ne-a dovedit fix acest lucru: dorinţa de a achiziţiona bijuterie contemporană este fermă. Cu siguranţă, efectele de restrângere a pandemiei, lipsa evenimnetelor şi contextelor sociale normale au afectat acest segment al bijuteriei contemporane. Pentru artişti şi designeri ieşirea în spaţiul public cu creaţiile lor este esenţială. Cât timp acest lucru nu este posibil, efectele se vor resimţi. Însă, lumea a avut şi vă avea mereu nevoie de bijuterie”, a precizat fondatorul AUTOR. El crede că „piesa cea mai puternică este aceea pe care o alegi cu inima” şi puterea unei bijuterii de artă nu este dată de mărime sau de valoarea financiară, ci este dată de forţa creativă, de vibraţia pe care o transmite şi de autenticitatea prin care îşi va alege purtătorul. „Bijuteria de artă este o extensie a personalităţii celui care o poartă.” „Văd anul 2022 unul în care arta şi frumosul ar trebui căutate cu ardoare şi în care cărările dintre oameni vor începe să fie accesate din nou cu dor şi bucurie. AUTOR va continua să existe şi va caută mereu soluţiile şi contextele cele mai potrivite pentru a expune lumii creaţia de bijuterie autentică”, a conchis Dan Pierşinaru.

    Dan Pierşinaru, director şi fondator al AUTOR: „Segmentul în care suntem noi este cel creativ şi antreprenorial. Este un segment în continuă creştere.”

  • Desert de milioane. Cum a reuşit o companie să ajungă cunoscută în toată lumea datorită unui singur produs

    Testarea gastronomiei franţuzeşti nu poate lipsi dintr-o vizită în Oraşul Luminilor. Însă aceasta nu poate fi completă dacă nu încerci măcar unul dintre cele mai cunoscute deserturi franţuzeşti: macarons. Cel mai mare comerciant din Franţa al acestui produs este faimoasa casă Ladurée, fondată de antreprenorul Louis Ernest Ladurée în urmă cu aproape două secole

    Louis Ernest Ladurée s-a născut la Paris, pe 21 februarie 1836. Familia lui s-a ocupat, timp de mai multe generaţii, cu morăritul, meserie pe care şi antreprenorul a urmat-o timp de câţiva ani. În 1862 el a deschis o brutărie în arondismentul 16 din Paris, pe Rue Royale – Maison Ladurée. Alegerea locaţiei a fost norocoasă, deoarece în acelaşi an se deschidea, în apropiere, Opera Garnier, transformând zona într-unul dintre cele mai elegante districte comerciale ale Parisului. Şi astăzi, la aproape două secole distanţă, magazinul încă îşi întâmpină clienţii.

    În 1857 el s-a căsătorit cu Constance Jamin, alături de care a avut un fiu, Ernest, care s-a implicat la rândul său în afacerea familiei, şi două fiice gemene.

    În 1871, în urma unui incendiu, unitatea a ars, aşa că Ladurée a fost nevoit să reconsturiască brutăria, angajându-l pe un faimos artist al vremii, Jules Chéret, pentru a se ocupa de interior. Antreprenorul s-a folosit totodată de acest prilej pentru a îmbogăţi rafturile magazinului şi cu o gamă de produse de patiserie. Pictura realizată folosind tehnici asemănătoare celor folosite pentru Capela Sixtină pe tavanul noului magazin, întruchipând mici îngeri „patiseri”, a devenit identitatea grafică a companiei.

    Pe 13 iulie 1904 antreprenorul a murit, frâiele businessului fiind preluate de fiul său. Sub conducerea lui Ernest şi a soţiei sale, Jeanne Souchard, afacerea a prosperat, mai ales la ideea acesteia de a îmbina cafeaua pariziană cu produsele de patiserie vândute de companie într-una dintre primele case de ceai ale oraşului. În 1930 Pierre Desfontaines, vărul fondatorului, a deschis la etajul magazinului şi un mic salon, aducând totodată în portofoliu celebrii macarons. În prezent aceştia reprezintă cel mai vândut produs al companiei şi sunt fabricaţi într-o unitate de 9.000 de metri pătraţi.

    Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, brandul Ladurée este prezent astăzi în 50 de ţări, cu un număr de 85 de unităţi. Compania face parte din portofoliul grupului francez Holder, alături de branduri precum Château Blanc sau lanţul de patiserii Paul. Groupe Holder are venituri anuale de circa 1 miliard de dolari, 60% dintre ele fiind acoperite de vânzările de macarons. De altfel, compania asigură acest produs pentru cei mai mari trei comercianţi de macarons din Franţa: Ladurée, Paul şi McDonald’s.

  • Programul Dove „Ai încredere în tine”

    Unilever South Central Europe – Brand Dove

     

    Motivaţie: Un studiu realizat de Dove în România la începutul anului arată că 74% dintre fetele care au o încredere în sine scăzută folosesc aplicaţii de editare foto pentru a schimba felul în care arată în poze, iar mai mult de jumătate dintre fete folosesc filtre pentru a le face „să arate mai bine”. Acest fenomen începe încă de la vârsta de 11 ani.

    Astfel, ca parte din programul „Ai încredere în tine”, compania a lansat „Povestea nespusă a unui Selfie” – un film manifest într-o campanie de conştientizare a presiunii social media asupra încrederii în sine în rândul adolescentelor. Potrivit reprezentanţilor companiei, fără a conştientiza impactul negativ, tinerii ajung să îşi modifice propria imagine afişată online pentru a se încadra în nişte standarde nerealiste de frumuseţe.

    „Faptul că fetele încep de la o vârstă din ce în ce mai mică să îşi modifice imaginile pentru a fi cât mai asemănătoare cu prietenii, celebrităţile sau influencerii cu care se compară trebuie să ne dea de gândit. De aceea, credem că e şi datoria brandurilor să ajute tinerii să fie mai responsabili în mediul online şi să îşi dezvolte încrederea în sine.”

    Misiunea programului „Ai încredere în tine” este să genereze schimbări pozitive în aceste direcţii. „Dove are convingerea că frumuseţea este o sursă de încredere, nu de anxietate. Misiunea noastră este de a ne asigura că generaţia următoare creşte bucurându-se de modul în care arată, ajutând tinerii să îşi crească stima de sine şi să îşi atingă potenţialul maxim.”

    Descrierea proiectului: Programul a fost lansat în România la începutul anului 2021 printr-un proiect pilot desfăşurat în perioada ianuarie-februarie în şapte şcoli din Bucureşti, Craiova, Sighetu Marmaţiei (Maramureş) şi Răducăneni (Iaşi).

    „Ai încredere în tine” urmăreşte trei direcţii. Prima este cea de a pune la dispoziţia cetăţenilor resurse care să îi ajute în discuţiile cu tinerii şi educarea lor în ceea ce priveşte stima de sine. Colaborând cu experţi din domeniul psihologiei, al sănătăţii şi mediei, Programul Dove „Ai încredere în tine” a dezvoltat o gamă de resurse – videoclipuri, activităţi, studii de caz şi consiliere profesională – pentru a ajuta la ghidarea părinţilor şi a adolescenţilor. A fost dezvoltat, de asemenea, şi un set de resurse bazat pe dovezi destinate profesorilor şi şcolilor – „Am încredere în mine”, având drept public ţintă tinerii de 11-14 ani. Instrumentele, care se pot descărca gratuit de pe site-ul www.dove.com/incredere, le permit profesorilor şi şcolilor să organizeze ateliere pe tema încrederii în propriul corp, pentru a explora impactul pe care idealurile de imagine portretizate de mass media îl au asupra stimei de sine a tinerilor.

    Compania pune la dispoziţie şi o serie de resurse educaţionale dedicate asociaţiilor de tineret pentru creşterea stimei de sine. „Oferim resurse ce pot fi folosite de orice organizaţie care activează în rândul tinerilor, resurse folosite la nivel internaţional, care au ajutat de-a lungul timpului tinerii să îşi dezvolte încrederea în propriul corp şi stima de sine. Pentru a atinge problemele specifice tinerilor români, cercetăm constant pentru a putea veni cu soluţii relevante şi de real ajutor”, spun reprezentanţii businessului.

    Rezultate: Reprezentanţii companiei spun că rezultatele programului pilot au fost peste aşteptări – peste 2.000 de părinţi şi profesori şi peste 1.500 de elevi au participat la sesiunile educaţionale din cadrul programului. Au mers astfel mai departe pentru a extinde programul la nivel naţional, cu scopul de a ajunge la cât mai multe şcoli din România.

    Au fost dezvoltate parteneriate cu World Vision Romania şi Wellbeing Institute, cu scopul de a atinge obiectivul de a aduce programul în vieţile a cel puţin 10.000 de tineri anul acesta. Cu ajutorul partenerilor şi al campaniei de comunicare demarate în luna aprilie, de la începutul programului şi până în prezent peste 1.600 de materiale au fost descărcate în România de pe platforma „Ai încredere în tine”, iar programul „a atins deja 12.000 de vieţi”. Programul e susţinut de Ministerul Educaţiei pentru anul şcolar 2021-2022, „iar noi suntem hotărâţi să promovăm şi să creştem stima de sine în rândul cât mai multor tineri”, încheie reprezentanţii Unilever.

  • Alexandru Iancu: Sper ca viitorul să fie albastru, ceea ce înseamnă libertate şi optimism

    Cred că jobul ideal este… cel în care eşti respectat/ apreciat pentru ceea ce faci, îţi poţi spune punctul de vedere şi ai libertate de implementare.

    Cel mai mult mă inspiră… oamenii puternici.

    În următorul concediu, aş vrea… să mă relaxez, să pescuiesc.

    Din agenda mea zilnică nu lipseşte… sportul.

    Lecţia pe care am învăţat-o în cariera mea de până acum este… că, cu cât oferi mai mult, cu atât obţii mai mult.

    Primul meu şef spunea că… „Dacă decizi să nu decizi, tot înseamnă că ai luat o decizie.”

    Când eram copil, visam să fiu… poliţist.

    Peste 10 ani, vreau să… lucrez în acelaşi domeniu.

    Liderul ideal este… acel om care îşi inspiră, motivează şi dezvoltă colegii din echipă.

    Calitatea principală pe care o caut la un coleg… este competitivitatea constructivă.

    Sper ca viitorul să fie… albastru, ceea ce înseamnă libertate şi optimism.

    Îmi place să citesc… romane poliţiste.

    Vârstă: 38 de ani

    Funcţie: director naţional vânzări

    Companie: REWE România (Penny)

    Număr de angajaţi: > 5.300

    Numărul colegilor din echipa sa: 1.750

    Experienţă: În anul 2007 a fost angajat în funcţia de adjunct de magazin, ca mai apoi, la un an distanţă, să fie promovat în funcţia de şef de magazine, urmând ca din 2011 să ocupe funcţia de inspector de zonă. Începând cu 2013 a ocupat funcţia de director vânzări, iar începând cu anul 2017 este director naţional vânzări.

    Domeniile pe care se concentrează în prezent: vânzări