BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Povestea familiei care a renunţat la munca pentru marile corporaţii din România şi a decis să îşi deschidă o afacere. Acum ei fac o altfel de agricultură

    „Suntem o familie de foşti corporatişti din Cluj, care acum nouă ani a început un proiect de suflet, localizat în Târnăveni, oraşul nostru natal, un mic business de familie, numit Lavanda Di Maria, după numele fiicei noastre, Diana Maria.” Aşa îşi încep povestea Ioana şi Adrian Porime, fondatorii unei afaceri de la zero cu parfum de Provence.

    Au pornit de la ideea de a valorifica o ultimă parcelă de pământ rămasă moştenire de la bunici, dar nu au vrut să facă agricultură tradiţională, aşa cum era obiceiul în zonă. S-au documentat până când au ajuns la concluzia că lavanda ar fi cea mai bună idee, făcându-i şi pe ei să se întoarcă la miresmele duminicilor din copilărie, petrecute în familie.

    „Din momentul în care am decis ce vom face, am citit şi am experimentat, dar – cel mai important, am învăţat şi învăţăm din propriile experienţe.” Ioana şi Adrian şi-au format experienţa în domeniul vânzărilor vreme de două decenii înainte de a pune bazele Lavanda Di Maria. Au părăsit lumea corporaţiei în anul 2020, iar de când au decis să meargă pe acest drum al antreprenoriatului, dedicându-se sută la sută afacerii proprii, au descoperit, spun ei, tot ce se putea despre culturile de lavandă şi parcă şi-au consolidat astfel şi familia. Ei doi se îngrijesc de cultură, prelucrează lavanda şi o procesează în atelierul lor din judeţul Mureş, pe uşa căruia ies uleiuri esenţiale, creme, balsamuri şi săpunuri. Toate având, evident, acelaşi ingredient-vedetă. „Acum patru ani, ne-am aventurat într-o nouă provocare, Lavender Truck, maşina care livrează frumuseţe, cu care participăm la diferite evenimente din ţară. E un concept nou, similar food truck-urilor, dar adaptat pentru produsele noastre.”

    Dincolo de evenimentele şi târgurile la care Lavanda Di Maria a ajuns în acest mod, pe patru roţi, vânzările se fac şi prin intermediul platformelor online. Ocazional, familia Porime trimite produse şi la export. „Produsele de îngrijire personală Lavanda Di Maria folosesc ulei esenţial pur de lavandă şi apă florală de lavandă pentru o acţiune benefică, terapeutică, atât asupra pielii, cât şi asupra minţii şi a sufletului. Formula produselor este îmbunătăţită şi prin folosirea mai multor ingrediente cu acţiune dovedită, cum ar fi propolisul, cunoscut ca un antiseptic natural şi antioxidant, extractul de viţă roşie, care protejează pielea de îmbătrânirea prematură. Acestora li se adaugă şi cafeina pură, vitamina C şi acidul hialuronic, ingrediente apreciate în cosmetică pentru proprietăţile lor.”

    Preţurile pornesc de la 15 lei şi ajung chiar şi la 120 de lei, în funcţie de produs şi de lista de ingrediente. Cu Lavanda Di Maria, familia Porime a ajuns în 2022 la o cifră de afaceri de aproape 200.000 de lei, în scădere faţă de 2021, anul trecut fiind unul cu mai multe provocări, atât din punctul de vedere al contractelor în derulare, cât şi în ceea ce priveşte scumpirile materialelor şi ale ambalajelor folosite. „În 2023, lucrurile s-au reaşezat, iar trendul este satisfăcător, asemănător celui din 2021.” Dorinţa Ioanei şi a lui Adrian Porime este să ajungă la un public cât mai vast, care să le înţeleagă şi să le aprecieze produsele. Pentru asta, spun ei, trebuie să se promoveze mai mult şi în această direcţie vor să-şi direcţioneze eforturile. În final, vor ca anul 2023 să-i readucă la rezultatele din 2021, când s-au apropiat de venituri de 300.000 de lei. „Provocări întâlnim zilnic şi sunt de la lipsa forţei de muncă în momentele importante de campanie agricolă, care implică activităţi precum prăşit şi recoltat, până la scumpirile de materie primă şi ambalaje, poate chiar şi birocraţia excesivă din anumite momente.” Dar feedbackurile bune ale clienţilor le compensează pe toate, aşa că Lavanda Di Maria continuă să ducă mai departe povestea celor doi corporatişti întorşi la viaţa agricolă. 

    Preţurile pornesc de la 15 lei şi ajung chiar şi la 120 de lei, în funcţie de produs şi de lista de ingrediente.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    The Interior Instinct Studio – birou de design (Bucureşti)

    Fondatoare: Andra Raicu

    Cifră de afaceri în 2022: 100.000 de lei (20.000 de euro)

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Pawxie – cosmetice pentru animalele de companie (Bucureşti)

    Fondatori: Diana Străuneanu, Denise Păsărică şi Sergiu Ştefan

    Prezenţă: pe site-ul propriu, pe eMAG şi în câteva saloane pentru îngrijirea animalelor de companie

    QwertyKey – accesorii pentru pasionaţii de gaming (Baia Mare)

    Fondator: Lorin Druţă

    Investiţie iniţială: 1.000 de euro

    Prezenţă: online şi în două magazine fizice, la Baia Mare şi la Cluj-Napoca

    Ardeiuti.ro – sosuri picante (jud. Timiş)

    Fondatori: Alex Pufan şi prietena lui

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Family House – unitate de cazare (jud. Prahova)

    Fondatori: familia Szasz

    Cifră de afaceri în 2022: 20.000 de euro

    Prezenţă: Buşteni, judeţul Prahova

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • Povestea omului care a renunţat la biserică pentru a deveni antreprenor. Ce a reuşit el să construiască este absolut fenomenal, iar acum este cunoscut în toată lumea

    După mulţi ani în care s-a pregătit pentru a deveni preot, Edouard Leclerc a descoperit un nou univers, care l-a fascinat şi pentru care a renunţat la calea spirituală pe care o urmase: comerţul. A devenit astfel antreprenor, construind unul dintre cele mai de succes lanţuri franţuzeşti de retail, care îi poartă numele.

    Edouard Leclerc s-a născut pe 20 noiembrie 1926 în Landerneau, Franţa, într-o familie numeroasă, fiind al şaselea dintre cei 13 copii. A urmat un seminar teologic, întrerupându-şi însă studiile odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, când s-a întors în oraşul natal. Între 1946 şi 1947 şi-a continuat formarea religioasă pentru a deveni preot, începând totodată să studieze filosofia în Uriage. Treptat însă a devenit interesat de economie, de puterea de achiziţie a maselor, de bugetul gospodăriilor, aprozare şi nu numai, ajungând la concluzia că orice chestiune socială e corelată şi condiţionată de zona economică, principiu pe care l-a dezbătut şi în lucrarea de disertaţie, stârnind controverse în rândul conducerii universităţii.

    În 1948, după întâlnirea cu o femeie de la ţară care avea să îi devină soţie, a renunţat la planurile de a urma calea spiritualităţii, alegând-o în schimb pe cea a antreprenoriatului. Astfel, un an mai târziu, cu un capital de 5.000 de franci a deschis un mic aprozar chiar în bucătăria casei în care locuia, din Landerneau.

    A pus apoi bazele unui centru de distribuţie şi a început totodată să cumpere bunuri direct de la producători, pentru a beneficia de preţuri mai mici. Metoda sa a fost urmată ulterior şi de alţi comercianţi, ajungând să fie cunoscută sub numele de „mişcarea E. Leclerc”. Până în vara anului 1957 se deschiseseră astfel în regiunea Bretania alte nouă centre de distribuţie care urmau principiile sale comerciale, acestea, dar şi cele care aveau să se deschidă în continuare funcţionând sub umbrela Asociaţiei Centrelor de Distribuţie E. Leclerc, pe care fondatorul a condus-o până în 2003. În 1958, antreprenorul deschidea un nou astfel de centru în Grenoble – prima unitate aflată la o distanţă considerabilă de raza sa de acţiune, iar 11 ani mai târziu a pus bazele primului hipermarket, în Brest. În 1995 businessul a ieşit peste graniţe, cu o primă unitate deschisă în Polonia, urmată de altele inaugurate în Spania, Italia, Portugalia şi nu numai. La alţi doi ani distanţă, Leclerc s-a lansat ca marcă privată, vânzând în 2003 numele brandului pentru suma de 120 de milioane de euro.

    În paralel cu antreprenoriatul, soţii Leclerc, care au avut trei copii, au fondat, în 2011, un muzeu de artă contemporană, deschis în Landerneau. Fondatorul a trăit până la moartea sa, în 2012, într-un conac din apropiere.

    În prezent, E. Leclerc are o echipă de circa 140.000 de angajaţi şi o reţea de peste 730 de locaţii în Franţa şi 85 de magazine în afara graniţelor, înregistrând venituri anuale de peste 43 de miliarde de dolari.  ■

     

    Carte de vizită

    Edouard Leclerc, fondator, E. Leclerc

    1. S-a născut pe 20 noiembrie 1926, într-o familie numeroasă;

    2. A vrut să devină preot, studiind teologia şi filosofia;

    3. După ce a devenit interesat de economie şi comerţ, a revenit la viaţa laică şi a deschis un aprozar, business care a evoluat, transformându-se într-un retailer cu venituri de miliarde;

    4. A fost căsătorit, a avut trei copii şi a murit în 2012, în conacul său din Landerneau.

  • Afacerea acestui cuplu a fost ultima companie din judeţul Bacău înregistrată oficial la Registrul Comerţului înaintea instalării lockdownului din 2020. Totuşi, pandemia nu le-a adus ghinion

    Afacerea Ralucăi şi a lui Vlad Bîrgăoanu a fost ultima companie din judeţul Bacău înregistrată oficial la Registrul Comerţului înaintea instalării lockdownului din 2020. Primele gânduri pentru a fonda un atelier de produse cosmetice datau încă din 2015, însă au devenit realitate abia cinci ani mai târziu.

    Am pornit la drum cu o doză bună de anxietate, pe care ne bucurăm că am avut curajul să o depăşim, pornind o afacere artizanală în vremuri în care, din nefericire, mii de businessuri şi-au închis porţile”, povesteşte Raluca Bîrgăoanu. Împreună cu partenerul ei, Vlad, a pus la bătaie o investiţie de doar 500 de euro pentru început, în 2015, când a cumpărat primele ingrediente şi ustensile necesare în formularea primelor produse. Erau banii câştigaţi de ea printr-un proiect de freelancing. „Am avut atunci «proof of concept», după care am făcut un shift către perfecţionarea pe plan profesional. În 2020, investiţia, să zicem iniţială, s-a ridicat la câteva mii de euro, nefiind nevoie de o finanţare amplă, care să ne aducă dureri de cap şi nopţi nedormite.” Ommia a început practic cu o preocupare pentru îngrijirea pielii femeilor, însă în decurs de un an, datorită nevoii pe care cei doi tineri au văzut-o pe piaţă, direcţia a migrat către produse din categoria Mothercare, către produsele destinate îngrijirii mamei şi a copilului. Astfel, printre produse şi-au făcut loc untul de corp Mother & Child, un unt artizanal dedicat în exclusivitate viitoarelor mămici şi copiilor. „Cererea şi interesul clienţilor noştri au fost atât de mari, încât ne-am dat seama că trebuie să mergem mai departe pe această nişă şi să dezvoltăm mai multe produse din această zonă. De aceea, clienţii noştri sunt preponderent femei, de la viitoare mămici până la bunici, dar nu numai. Suntem plăcut surprinşi să avem din ce în ce mai multe comenzi plasate de domni, comandând produsele Ommia testate dermatologic pentru piele sensibilă, organice şi hipoalergenice pentru doamnele lor şi pentru ei înşişi.” Ommia, care a devenit o afacere de familie, este punctul culminant al unei experienţe de zece ani în project management şi marketing a Ralucăi şi al bagajului de cunoştinţe în Facebook şi Google ads al lui Vlad, care are o experienţă tot de circa un deceniu în paid marketing. „Producem in-house, în atelierul propriu din Oneşti, sediul fiind în Popeşti-Leordeni. Vindem preponderent online, pe site-ul nostru, dar şi pe site-uri partenere. Conform dorinţei comunităţii, avem parteneriate cu locaţii fizice din Bucureşti şi din ţară.” În spatele Ommia stă o echipă formată din cinci oameni, cărora li se alătură câţiva colaboratori pentru unele nevoi punctuale ale brandului. Anul 2022 a fost dedicat creşterii vizibilităţii online, spune Raluca, dar şi offline, aşa că produsele au ajuns, printre altele, la festivalul Untold. Principalul proiect al anului trecut însă a fost deschiderea unui magazin online. Cu toate aceste realizări, anul 2022 a adus o cifră de afaceri de 280.000 de lei. Produsele vin ambalate în recipiente de sticlă, coletate minimalist, în recipiente din carton, iar preţurile variază între 117 şi 144 de lei pentru unturile de corp de pildă, cu posibilitatea de a achiziţiona şi pachete promoţionale. „În 2023 am pregătit, la cererea comunităţii, lansarea unui produs nou, Ommia Travel Kit, pentru ca produsele noastre în trend, cele mai cerute şi cumpărate, să poată fi luate, în variantă compactă, în orice vacanţă. Începând cu luna septembrie, vom implementa opţiunea de plasare a comenzilor din întreaga Europă, dar avem şi o lansare ce ne ţine cu sufletele la gură, Ommia UK.” Prin aceasta, brandul creat în Popeşti-Leordeni va reuşi să ajungă şi la comunitatea din diaspora, dar şi la clienţii internaţionali. Tot acest drum până aici nu a fost lipsit de provocări, însă Raluca şi Vlad Bîrgăoanu sunt conştienţi că aşa se întâmplă în orice business. „Chiar şi Ommia în sine are o poveste de viaţă, când am simţit pe propria piele că este nevoie de un astfel de produs în România. Am avut încredere şi cu paşi mici am pornit. Nu este uşor, nu a fost, însă atunci când realizezi că dincolo de cifre, ajungi să investeşti timp, răbdare, muncă şi multă pasiune în ceva în care crezi, nu ai cum să dai greş. Greutăţi cu siguranţă vor apărea în continuare.” Una din acestea este să ţină pasul cu schimbările legislative constante, o corvoadă pentru IMM-uri, însă gândul că un nou produs Ommia ajunge în casa unei mame le dă energie să meargă mereu mai departe.    ■

    Produsele vin ambalate în recipiente de sticlă, coletate minimalist, în recipiente din carton, iar preţurile variază între 117 şi 144 de lei pentru unturile de corp de pildă, cu posibilitatea de a achiziţiona şi pachete promoţionale.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    La Căpriţe – loc de evenimente (Bragadiru)

    Fondatoare: Laura Enache

    Investiţii: 100.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 150.000 de lei (30.000 de euro)

    Prezenţă: Bragadiru, judeţul Ilfov

    MM Sustainable Development – firmă de construcţii (Bucureşti)

    Fondatori: Marius Onu şi Marius Căciularu

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 2 mil. euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Atelierul de eroi – cărţi personalizate pentru copii (Braşov)

    Fondator: Ioan Şerbu

    Investiţii: 30.000 de lei (6.000 de euro)

    Cifră de afaceri în 2022: 223.000 lei (44.600 de euro)

    Prezenţă: online, naţională

    Nioden.ro – magazin online de jucării (Bucureşti)

    Fondatoare: Denisa Nuţu

    Prezenţă: online

    Femi.Eko – produse de igienă intimă pentru femei (Danemarca)

    Fondatoare: Narcisa Christiansen

    Investiţii: 200.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 130.000 de euro

    Prezenţă: România, Danemarca, Germania şi Suedia

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • După mulţi ani în care s-a pregătit pentru a deveni preot, acest antreprenor a renunţat la calea spirituală pentru comerţ. Ce a urmat nici el nu putea să-şi imagineze

    După mulţi ani în care s-a pregătit pentru a deveni preot, Edouard Leclerc a descoperit un nou univers, care l-a fascinat şi pentru care a renunţat la calea spirituală pe care o urmase: comerţul. A devenit astfel antreprenor, construind unul dintre cele mai de succes lanţuri franţuzeşti de retail, care îi poartă numele.

     

    Edouard Leclerc s-a născut pe 20 noiembrie 1926 în Landerneau, Franţa, într-o familie numeroasă, fiind al şaselea dintre cei 13 copii. A urmat un seminar teologic, întrerupându-şi însă studiile odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, când s-a întors în oraşul natal. Între 1946 şi 1947 şi-a continuat formarea religioasă pentru a deveni preot, începând totodată să studieze filosofia în Uriage. Treptat însă a devenit interesat de economie, de puterea de achiziţie a maselor, de bugetul gospodăriilor, aprozare şi nu numai, ajungând la concluzia că orice chestiune socială e corelată şi condiţionată de zona economică, principiu pe care l-a dezbătut şi în lucrarea de disertaţie, stârnind controverse în rândul conducerii universităţii.

    În 1948, după întâlnirea cu o femeie de la ţară care avea să îi devină soţie, a renunţat la planurile de a urma calea spiritualităţii, alegând-o în schimb pe cea a antreprenoriatului. Astfel, un an mai târziu, cu un capital de 5.000 de franci a deschis un mic aprozar chiar în bucătăria casei în care locuia, din Landerneau.

    A pus apoi bazele unui centru de distribuţie şi a început totodată să cumpere bunuri direct de la producători, pentru a beneficia de preţuri mai mici. Metoda sa a fost urmată ulterior şi de alţi comercianţi, ajungând să fie cunoscută sub numele de „mişcarea E. Leclerc”. Până în vara anului 1957 se deschiseseră astfel în regiunea Bretania alte nouă centre de distribuţie care urmau principiile sale comerciale, acestea, dar şi cele care aveau să se deschidă în continuare funcţionând sub umbrela Asociaţiei Centrelor de Distribuţie E. Leclerc, pe care fondatorul a condus-o până în 2003. În 1958, antreprenorul deschidea un nou astfel de centru în Grenoble – prima unitate aflată la o distanţă considerabilă de raza sa de acţiune, iar 11 ani mai târziu a pus bazele primului hipermarket, în Brest. În 1995 businessul a ieşit peste graniţe, cu o primă unitate deschisă în Polonia, urmată de altele inaugurate în Spania, Italia, Portugalia şi nu numai. La alţi doi ani distanţă, Leclerc s-a lansat ca marcă privată, vânzând în 2003 numele brandului pentru suma de 120 de milioane de euro.

    În paralel cu antreprenoriatul, soţii Leclerc, care au avut trei copii, au fondat, în 2011, un muzeu de artă contemporană, deschis în Landerneau. Fondatorul a trăit până la moartea sa, în 2012, într-un conac din apropiere.

    În prezent, E. Leclerc are o echipă de circa 140.000 de angajaţi şi o reţea de peste 730 de locaţii în Franţa şi 85 de magazine în afara graniţelor, înregistrând venituri anuale de peste 43 de miliarde de dolari.  ■

     

    Carte de vizită

    Edouard Leclerc, fondator, E. Leclerc

    1. S-a născut pe 20 noiembrie 1926, într-o familie numeroasă;

    2. A vrut să devină preot, studiind teologia şi filosofia;

    3. După ce a devenit interesat de economie şi comerţ, a revenit la viaţa laică şi a deschis un aprozar, business care a evoluat, transformându-se într-un retailer cu venituri de miliarde;

    4. A fost căsătorit, a avut trei copii şi a murit în 2012, în conacul său din Landerneau.

  • OBORUL, turnul Babel al Bucureştiului: Cum reuşeşte Oborul – care timp de mai bine de un secol a fost şi continuă să fie un loc unde banii schimbă mâinile – să satisfacă în era online-ului şi a social media nevoile şi curiozităţile oamenilor de pretutindeni, indiferent de generaţie, de statut social şi de preferinţe?

    Zona comercială Obor – ce cuprinde Piaţa Obor, Halele Obor, Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc, Hala Terminal Piaţa Obor, dar şi Bazarul Obor din apropiere – a devenit treptat, în ultimii ani, UN „turn babel” al Bucureştiului, atrăgând comercianţi şi vizitatori din toate colţurile lumii. Cum reuşeşte acest spaţiu – care timp de mai bine de un secol a fost şi continuă să fie un loc unde banii schimbă mâinile – să satisfacă în era online-ului şi a social media nevoile şi curiozităţile oamenilor de pretutindeni, indiferent de generaţie, de statut social şi de preferinţe?

    Fie că sunt localnici care vin la piaţă pentru a-şi face cumpărăturile săptămânale de fructe şi legume, fie că sunt vizitatori străini care aleg să admire această destinaţie devenită turistică şi să savureze un mic autentic, fie că sunt imigranţi care au găsit aici locul care să le mai aline dorul de casă, Oborul este locul lor. Este locul tuturor. Unde mai pui că aici îşi dau întâlnire sute de producători autohtoni, sute de comercianţi locali şi, mai nou, o serie de antreprenori de peste hotare, care aduc în inima Bucureştiului câte ceva din savorile altor tărâmuri îndepărtate. „Merg la Obor aproape în fiecare weekend când sunt acasă în Bucureşti, şi asta de mai bine de 20 de ani. De ce? Pentru că stau la circa şapte minute de piaţă, pentru produse proaspete, bineînţeles, dar mai ales pentru că Oborul e în continuare locul în care se reafirmă şi se întăresc relaţiile sociale. Iubesc convivialitatea care se naşte în jurul mâncării aici, în piaţă, în dialogul cu vânzătorii care ne cunosc şi ne recomandă lucruri sau reţete, în familiaritatea chefliilor din faţa magazinului Jidvei, care fac şi desfac ordinea lumii la o sticlă de vin şi o apă minerală gratis. Dovada că Oborul este foarte mult despre aceste relaţii sociale e mai nou şi faptul că piaţa a devenit loc de întâlnire pentru comunitatea muncitorilor din Nepal, Sri Lanka sau alte ţări din Asia, care, pe lângă hrană, găsesc aici o bursă a locurilor de muncă, a ştirilor din ţara lor sau chiar locuri cu mâncare ca acasă”, spune Roxana Poede, om de publicitate şi comunicare. Ea face referire, printre altele, la restaurantul Mathara Bath Kade, cu specific srilankez, amplasat în zona Halelor Obor, aceasta fiind una dintre cele mai recente inaugurări dintr-o arie pe care, când vine vorba de ospitalitate, cei mai mulţi o identifică cu micii de Obor, ajunşi emblematici în Capitală.

    Indiferent de zi sau de oră, în faţa Terasei Obor e coadă. Singura necunoscută în această ecuaţie e lungimea cozii, care se poate întinde mult şi bine şi care poate număra, mai ales sâmbăta, pe la orele prânzului, chiar şi sute de persoane, oameni care îşi aşteaptă liniştiţi rândul pentru a primi o porţie de mici. Deşi majoritatea celor dispuşi să stea o oră sau mai bine în expectativă pentru o porţie de mititei sunt români, există şi câţiva turişti străini care vin la pomul lăudat. Şi lăudat este, chiar şi de publicaţii străine precum New York Times, care pentru o incursiune de 36 de ore în Bucureşti recomandă o vizită la această terasă cu afaceri de 6,5 milioane de lei anul trecut, cu 11% mai mult decât în 2021. „Terasa Obor este un vector de imagine pentru Piaţa Obor. Un alt vector îl reprezintă faptul că mulţi chefi vin şi îşi fac cumpărăturile de la noi şi asta datorită diversităţii. Avem mii de produse, de la mirodenii la legume-fructe şi flori. Una dintre cele mai recente deschideri din Piaţa Obor o reprezintă un magazin cu produse din Orientul Îndepărtat. Avem o paletă foarte largă de clienţi. Înainte, cei mai mulţi străini veneau din China, acum avem şi din India, Sri Lanka sau Pakistan”, spune Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor.

    Cei mai mulţi oameni definesc zona comercială din cartierul Obor din Capitală drept Piaţa Obor. În realitate, Piaţa Obor (Piaţa Nouă) este doar o componentă a acestei arii ce cuprinde şi Halele Obor (un business comercial total separat) şi Bazarul Obor din apropiere, arealul fiind delimitat de-o parte şi de alta de magazinul Bucur Obor (acest precursor al centrelor comerciale moderne) şi de Veranda Mall, un reprezentant al retailului de nouă generaţie. Zona pe care stă astăzi Piaţa Obor, piaţa nouă, deschisă în forma ei actuală acum mai puţin de 15 ani, este de mai bine de un secol un loc de pelerinaj pentru cumpărătorii în căutare de fructe şi legume proaspete şi pentru producătorii care au avut întotdeauna nevoie de un loc de desfacere pentru a-şi vinde recolta. Acest spaţiu a trecut de-a lungul anilor prin varii transformări şi remodelări, însă destinaţia sa a rămas aceeaşi. „Târgul Moşilor, actualmente Piaţa Obor, este considerată cea mai veche piaţa agroalimentară din sector, prima menţiune istorică fiind în anul 1865. Ea este cea mai mare piaţă din România – amplasată pe un platou de circa 29.000 mp – şi totodată una dintre cele mai cunoscute din Europa”, spun reprezentanţii Administraţiei Pieţelor Sector 2.

    Astăzi, Piaţa Obor găzduieşte circa 200-250 de producători locali şi 100-150 de comercianţi.

    „Piaţa Obor este o zonă administrată în parteneriat public-privat de către societatea Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA şi de Primăria Sectorului 2. Este un parteneriat ce funcţionează din 2006-2007, însă el a fost edificat în 2010, atunci când a fost deschis şi parterul în forma lui actuală”, spune Andrei Popescu, reprezentantul companiei care administrează piaţa. El adaugă că în aprilie-mai 2011 a fost inaugurat şi etajul întâi, iar la finalul anului următor a venit rândul etajului secund.

    Piaţa veche, cea care a funcţionat pe acest spaţiu anterior, până în urmă cu circa 16-17 ani, era operată doar de Administraţia Pieţelor, adaugă reprezentanţii Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA.

    „În august 2007, piaţa veche a fost desfiinţată, (…) fiind înlocuită cu o clădire masivă pe mai multe niveluri. Din vechea Piaţă Obor face parte şi zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc din strada Ziduri Moşi, nr 5B, sector 2. Ea face din 2012 obiectul unui contract de concesiune încheiat cu SC New Obor SRL”, spun oficialii de la Administraţia Pieţelor sector 2.

    Firma New Obor SRL, cu afaceri de 2,4 milioane de lei anul trecut (plus 5%), este controlată în mod egal de Alin Dumitru Berbecaru şi de Laura Berbecaru. Ea mai deţine şi Terasa Obor – cea care serveşte mici în Piaţa Obor, dar şi firma Fabrica de mici SRL, fără rezultate financiare depuse.

    Administraţia Pieţelor sector 2 administrează – în mod direct sau în baza contractelor de concesiune, a parteneriatelor public-private sau a asocierilor, încheiate de autorităţile administraţiei publice locale ale sectorului 2 – patrimoniul tuturor pieţelor. Este vorba despre cinci pieţe agro-alimentare în administrare directă, inclusiv Hala Terminal Piaţa Obor, o clădire diferită de cea a pieţei noi. Acestora li se adaugă alte opt operate în varii forme de parteneriat, inclusiv Piaţa Obor şi Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc (administrată de firma New Obor SRL). „Administraţia Pieţelor Sector 2 a fost înfiinţată prin Decizia nr 109/05.02/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti şi este organizată şi funcţionează ca instituţie publică finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul local (…) funcţionând ca serviciu public de interes local (…) şi fiind în subordinea Consiliului Local Sector 2”, spun reprezentanţii insituţiei. Cea mai nou deschisă piaţa din sector este Piaţa Colentina, însă aceasta a fost de fapt redeschisă după finalizarea lucrărilor de modernizare, proces finalizat în 2020. „Este una dintre cele mai moderne pieţe din ţară”, explică oficialii de la Administraţia Pieţelor Sector 2.

     

    Se mai pot deschide însă pieţe noi în România? Da, dar în ultimii ani nu s-au mai construit.

    „Administratorii de pieţe au ales să modernizeze pieţele agroalimentare existente, iar în municipiile/oraşele unde s-au dezvoltat cartiere, s-au înfiinţat pieţe volante”, spun reprezentanţii Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România (AAPR). În cele de 37 de entităţi membre, AAPR adună peste 250 de pieţe agroalimentare, mixte şi volante şi cinci pieţe en-gros, cu un total de 17.500 de tarabe şi 10.000 de spaţii comerciale. Acestea sunt amplasate în 32 de municipii şi oraşe din România. În Bucureşti, în sectorul 2, pe lista Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România figurează 14 pieţe, inclusiv Piaţa Obor, Hala Terminal Obor şi zona 6 – Târg de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc. Membru este însă şi Ci-Co SA, firma care administrează Halele Obor, este vorba de clădirea amplasată vizavi de Piaţa Obor, cele două fiind separate de terasa cu mici, printre altele.

    Ci-Co SA, o firmă cu afaceri de 11 milioane de lei anul trecut, în uşoară scădere faţă de 2021, este deţinută în proporţie de 97% de SIF Muntenia (redenumită recent Bedrock Investment Group SA).

    Reprezentanţii AAPR spun că pieţe agroalimentare din România sunt deţinute de către unităţile administrativ teritoriale, respectiv de către primării şi sunt administrate prin direcţii, servicii, societăţi cu capital de stat sau societăţi private care au asocieri în participaţiune cu UAT-ul. „În România există foarte puţine pieţe private.” Dintre toate pieţele agroalimentare existente în România, Piaţa Obor din Bucureşti este cea mai mare, după numărul de producători şi comercianţi. Clădirea ce găzduieşte Piaţa Obor dispune de un subsol cu parcare, de parter şi două etaje. „Parterul este destinat producătorilor de fucte şi legume. La etajul unu se află spaţii comerciale pentru cei care vând produse alimentare, iar la cel de-al doilea etaj se găsesc articole de uz gospodăresc, îmbrăcăminte, încălţăminte şi cosmetice”, spun oficialii de la Administraţia Pieţelor sector 2. O bună perioadă de timp, acum mai multe decenii, în piaţă a fost permisă doar comercializarea de produse alimentare provenite din rural. Acum există atât producători, cât şi comercianţi. „Am păstrat zona de piaţă tradiţională, dar am adăugat şi zona de comerţ modern pe care o găsim la etaje”, spune Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor. El adaugă că nu îşi doreşte să ducă piaţa şi în zona online, într-o perioadă în care tot mai multă lume vorbeşte despre comerţ virtual. „Vrem ca oamenii să vină şi să cumpere cu văzul, cu mirosul şi cu gustul. Oamenii pentru asta vin la noi.”

    Piaţa are în continuare la parter circa 200-250 de producători locali, numărul lor variind în funcţie de sezon. Lor li se adaugă şi comercianţii (societăţi comerciale), circa 100-150. „Dintre producătorii cu care am pornit la drum, mai sunt cu noi 20-30% şi asta pentru că în 2015, o lege a decis că nu mai există denumirea de certificat de producător, ci aceea de atestat de producător. În cazul certificatului, proprietarul putea lucra alături de alte trei persoane indiferent de gradul de rudenie. În ceea ce priveşte atestatul, se stipulează că trebuie să lucreze proprietarul doar cu rudele de gradul 1.” Astfel, în 2015, au dispărut 60% dintre producători, adaugă executivul. El explică faptul că de multe ori copiii producătorilor nu sunt implicaţi în businessul părinţilor care muncesc tocmai pentru a-şi trimite odraslele la studii în ţară sau chiar în străinătate. „Au fost producători care şi-au deschis societăţi, dar sunt şi unii care au continuat să lucreze la fel. Însă, pentru că nu avea cine să le vândă marfa, au fost nevoiţi să o dea către marile reţele, care au cumpărat-o la doar o fracţiune din preţul pe care producătorul l-ar fi putut obţine în piaţă.”

    În medie, oficial, în Piaţa Obor, într-o zi normală, vin circa 11.000 de oameni. Cifra ia în calcul persoanele care ajung la etajele superioare ale pieţei, unde există sisteme de monitorizare. La parter însă e dificil de estimat. Dat fiind că sunt mulţi care se opresc la parter sau care merg la comercianţii ce ţin de Piaţa Obor, dar care au tarabele afară, numărul de vizitatori e mai mare, putând fi estimat la 20.000 de persoane, adaugă Andrei Popescu. În weekenduri sau în ajunul sărbătorilor, când sunt vârfurile de activitate, numărul se poate tripla. „Noi suntem închişi doar şase zile pe an, de Paşte, de Crăciun şi de Anul Nou. În rest, suntem aici.” Fiind vorba de piaţă, există însă multă sezonalitate. De altfel, de asta şi variază numărul de producători care îşi expun marfa în Piaţa Obor. „Avem producători care vin doar sezonier. Noi avem contracte de o zi, iar cele mai lungi sunt pe o lună. Tocmai din cauza aspectului sezonier, nu avem contracte anuale.” Ca urmare a schimbărilor petrecute în 2015, când au apărut atestatele de producător, în Piaţa Obor există în permanenţă tarabe libere, ba chiar câteva zeci. Pentru a-şi găsi locul în cea mai mare piaţa agro-alimentară local, un producător trebuie să aibă atestat de producător, carnet de comercializare şi buletin. Chiria e de 30 de lei pe zi pentru un producător şi de 42 de lei pe zi pentru o firmă. „Producători noi nu prea sunt, cei din generaţiile 40-70 de ani nu au urmaşi care să ducă businessul mai departe. Am avut chiar şi un producător de 80 de ani. Oamenii vin cât pot.” În genul acesta de business, contează foarte mult relaţiile pe care producătorii le leagă cu clienţii lor. Tocmai de aceea, oamenii nu vor să îşi schimbe locul în piaţă, nu vor să îşi piardă taraba, de teamă că nu vor mai şti cumpărătorii unde să îi găsească. „La Ruxi e mereu coadă. O ştie lumea”, îmi spune un cumpărător în timp ce aşteptăm împreună la coada de vreo 10 persoane ce s-a format în faţa unei tarabe din Văleni, Dâmboviţa. „Ruxi e asistentă medicală, dar nu mai profesează pentru că nu avea cine să îl ajute pe tatăl ei. Are două fetiţe mici, dar e zilnic în piaţă alături de fratele ei, vând amândoi. Soţul e implicat şi el”, adaugă cumpărătorul, care a plecat cu câteva lădiţe de cireşe, cu o pungă de caise şi cu câteva căpşune. Similară e situaţia şi unui producător din Alba, care vinde zmeură, căpşune, afine şi mure. În zilele bune, mai ales sâmbăta, coada ajunge şi la 30 de persoane, întinzându-se până la tarabele vecine, acesta fiind de altfel motiv de supărare între producători. Clienţii sunt în general localnicii care vin la sigur sau care se opresc convinşi chiar de coada tot mai lungă. Printre ei îşi mai fac loc, cel puţin câteodată, şi unii străini. O parte dintre ei sunt locuitori ai Capitalei, în timp ce alţii sunt turişti. „Nu am mai văzut aşa ceva. E fabulos”, exclamă o familie din Germania care a ajuns pentru prima dată în Piaţa Obor. Membrii spun că nu au aşa ceva la ei acasă. Pieţele agro-alimentare sunt populare în special în Asia, similare cu cele locale fiind cele din state precum Kazahstan sau Uzbekistan, alte foste ţări comuniste, ca şi România. Totuşi, cea mai celebră piaţă agro-alimentară din lume este, cel mai probabil, Boqueria din Barcelona. Aceasta e însă mai degrabă o atracţie turistică decât o destinaţie pentru localnici. În cazul Pieţei Obor, momentan, situaţia e fix invers. Şi, de altfel, interesul românilor pentru mersul la piaţă e în creştere.

    „Având în vedere că activitatea din pieţe e sezonieră, numărul de vizitatori fluctează considerabil iarnă-vară. Totuşi, în plin sezon, a crescut interesul pentru produsele locale în general şi, în mod special, pentru fructe, legume, carne şi brânzeturi. Pieţele agroalimentare au revenit în centrul atenţiei locuitorilor oraşelor”, confirmă oficialii Asociaţiei Administratorilor de Pieţe din România. Andrei Popescu, directorul general al Pieţei Obor, spune că faptul că piaţa a rămas deschisă în pandemie a ajutat la creşterea popularităţii ei, chiar dacă pe moment acest lucru nu a fost evident. „Lumea s-a întors în piaţă postpandemie şi caută produse proaspete. Tocmai de aceea, mulţi producători s-au extins. În medie, fiecare are închiriate cam două tarabe. Mai mult, sunt tot mai mulţi tineri care vin la piaţă pentru cumpărături. Acum cinci-şase ani nu prea vedeai oameni sub 40 de ani. Acum da!” Dată fiind schimbarea profilului vizitatorului în ultimii ani, atât ca vârstă, cât şi ca venituri şi naţionalitate, în zona comercială Obor (atât în Piaţa Obor cât şi în împrejurimi) au apărut şi alte tipuri de afaceri decât până acum. Dincolo de restaurantele cu specific românesc sau străin, recent, în Halele Obor şi-a găsit loc şi cafeneaua-bar Obor Amor. „A hangout place (un loc de întâlnire – trad.) pentru cei care cred că mersul la piaţă e super. Bere, spritz, maybe oysters (poate stridii – trad.)”, aşa sună descrierea Obor Amor pe propria pagină de Instagram, unde localul a adunat, în mai puţin de un an, o comunitate de 2.500 de urmăritori. „Unul dintre proiectele noastre este să aducem cât mai mulţi tineri în Piaţa Obor”, spune Andrei Popescu. El adaugă că datorită programului de lucru mai flexibil odată cu pandemia şi odată cu popularizarea conceptului de work from home, oamenii nu se mai înghesuie să vină la piaţă în weekend, ci îşi găsesc timp chiar şi de luni până vineri, uneori în mijlocul zilei. „Suntem un business sezonier şi meteodependent. Sezonul începe în aprilie cu producătorii care au solarii şi care scot salată, ceapă verde şi alte verdeţuri. El se încheie în noiembrie cu murături şi varză murată.” Deşi a trecut printr-o transformare relativ recentă, procesul de evoluţie continuă la Piaţa Obor. Andrei Popescu spune că vrea ca tarabele să fie transformate în insule comerciale, o formă mai modernă, ce va permite producătorilor să vândă mai mult datorită expunerii mai bune. „E o schimbare ce ţine cont şi de estetică şi de funcţionalitate şi care va ajuta şi producătorul, şi clientul.” El nu înaintează o dată pentru implementarea acestei reorganizări. Tot pe lista de planuri se află şi găsirea unei soluţii pentru ca şi la producători – nu doar la comercianţii de la etaj – să poată să se plătească cu cardul. Momentan, băncile nu oferă POS-uri pe persoană fizică, însă există discuţii şi se caută soluţii, spune reprezentantul Piaţa Obor Market & Complex Comercial SA. Firma cu afaceri de 18,6 mil. lei în 2022 (plus 6%) e deţinută de Practic SA (99,45%) şi de Băneasa Investments SA (0,55%), potrivit platformei Termene.ro. Practic SA este unul dintre cei mai mari proprietari de spaţii comerciale stradale, dar nu numai, din Bucureşti, compania fiind deţinută de mai mulţi acţionari printre care şi Radu Dimofte, asociat în mai multe afaceri locale, inclusiv în cadrul reţelelor de restaurante KFC şi Pizza Hut, prezente în România în sistem de franciză.

    Cifra e afaceri a firmei ce operează Piaţa Obor reprezintă de fapt încasările din chirii. Andrei Popescu spune că sunt greu de estimat vânzările pieţei dată fiind natura comerţului şi sezonalitatea afacerilor de profil. Totuşi, la nivel de cifre, peste 90 de tone de produse proaspete sunt zilnic expuse spre vânzare în Piaţa Obor, conform site-ului propriu.

    Pornind de la numărul producători şi de firme din piaţă, dar şi de la toate celelalte „centre comerciale” din vecinătate, vânzările anuale din toată aria Obor – ce cuprinde Piaţa Obor, Halele Obor, Zona 6 – Piaţa de Produse Casnice şi de Uz Gospodăresc, Hala Terminal Piaţa Obor, dar şi Bazarul Obor – sunt estimate de Business Magazin la peste 500 de milioane lei de anual. Aici se ia pulsul comerţului mic din Bucureşti!

  • Barbie a fost unul dintre cele mai aşteptate filme ale deceniului, iar fenomenul s-a propagat şi în lumea businessului şi a investiţiilor. Ce câştigă producătorul celebrei păpuşi din noul trend mondial şi cine mai culege roadele profitului roz?

    Dacă înainte de lansarea filmului Barbie, regizat de Greta Gerwig, valoarea brandului omonim, parte din portofoliul gigantului Mattel, era estimată la aproximativ 700 milioane de dolari, aşteptările sunt ca aceasta să depăşească în curând 1 miliard în condiţiile în care isteria născută în jurul peliculei se va menţine. Barbie a fost unul dintre cele mai aşteptate filme ale deceniului, iar fenomenul s-a propagat şi în lumea businessului şi a investiţiilor. Ce câştigă producătorul celebrei păpuşi din noul trend mondial şi cine mai culege roadele buzzului creat?

    Prima păpuşă Barbie a fost dezvăluită publicului în 1959, iar Mattel, compania americană care le produce, s-a listat pe Bursa de la New York chiar un an mai târziu. În 1961 a fost introdusă şi păpuşa Ken, partenerul lui Barbie, iar în 1962 a fost lansată prima casă de păpuşi, Barbie Dreamhouse. Popularitatea brandului a decolat în anii ’60, vânzările ajungând la aproape 1 miliard de dolari până la începutul anilor ’90. Mattel era lider în producţia de jucării în rândul companiilor listate la bursă.

    Compania a intrat însă în declin în următorii ani pe fondul lipsei diversităţii de produse şi al promovării unui aspect fizic nerealist, astfel că în martie 2015 Hasbro prelua poziţia de lider, cu o capitalizare de 7,78 mld. dolari, faţă de 7,66 mld. dolari cât avea Mattel atunci. Pentru a înlătura criticile, compania a decis să introducă în 2016 şi o linie de păpuşi mai incluzivă, iar doi ani mai târziu a fost numit un nou CEO, Ynon Kreiz, cel care a venit cu strategia de a produce jucării care pot fi translatate în filme de succes. Aşa cum a fost cazul luna trecută.

    Lansarea filmului Barbie a atras un val uriaş de reacţii şi articole – despre calitatea producţiei sau jocului actorilor, despre ce propune şi promovează şi în general despre orice a produs un declic în minţile oamenilor – devenind în scurt timp un hot topic al momentului. Acesta nu este un astfel de articol. Nu voi scrie despre film, ci despre impactul pe care l-a avut şi îl are în lumea businessului şi a investiţiilor iconicul brand al Mattel, astăzi al patrulea cel mai mare producător de jucării în funcţie de vânzări (5,4 mld. dolari) după LEGO (9,3 mld. dolari), Bandai Namco (7,5 mld. dolari) şi Hasbro (5,9 mld. dolari).

    Vânzările din cinematografe ale filmului Barbie, care îi are ca protagonişti pe actorii Margot Robbie şi Ryan Gosling, nu au cunoscut semne de încetinire nici în a doua săptămână. Filmul a obţinut peste 350 de milioane de dolari în SUA şi Canada de la premiera din 21 iulie şi mai mult de 775 de milioane de dolari la nivel global, potrivit Comscore. Spre comparaţie, Oppenheimer, care a debutat în acelaşi timp pe marile ecrane, a făcut vânzări de 174 de milioane de dolari în SUA şi Canada şi 400 de milioane de dolari la nivel global.

    „După un început foarte bun, cu încasări peste 337 de milioane de dolari la nivel mondial, în al doilea weekend Barbie a rămas în continuare în fruntea box office-ului american, adăugând 93 de milioane de dolari între vineri şi duminică. Vânzările de bilete pentru Barbie au scăzut cu doar 43% faţă de debut şi au clasat filmul pe locul şapte din istorie în topul vânzărilor din al doilea weekend”, scrie eToro într-o analiză semnată de Bogdan Maioreanu.

    Wall street, în roz

    Acţiunile Mattel (simbol bursier MAT), deţinătorul brandurilor Barbie şi Hot Wheels, se tranzacţionează în creştere cu 19,4% pe Bursa de la New York în primele şapte luni ale acestui an, conform calculelor realizate pe baza datelor de la Investing.com. Cea mai mare parte a aprecierii s-a datorat recent lansatului film, care s-a detaşat pe primul loc în box office-ul nord-american şi care se aşteaptă să aducă o relansare a celebrei păpuşi şi venituri crescute.

     

     

     

    SeekingAlpha scrie că acţiunea MAT „este cea mai bună opţiune dintre acţiunile comparabile din industria de agrement, având în vedere evaluarea şi randamentul atractive şi acţionariatul” şi că „este o bună opţiune pentru investitorii pe termen lung”.

    În ultimul an, adică în perioada august 2022 – iulie 2023, acţiunile MAT au minus 8,2%. Dacă la începutul anului 2014 se tranzacţionau la un maxim istoric de 48 de dolari pe unitate, în 2015 deja compania preda poziţia de lider, scăzând la bursă. Nouă ani mai târziu, adică astăzi, investitorii acordă cam aceeaşi valoare companiei, 7,5 miliarde de dolari.

     

    Vânat de toţi

    Euforia din jurul filmului a adus un interes şi pentru alte companii din industrie sau care au fost implicate în producţia filmului, cum ar fi Warner Bros. Discovery, părintele CNN. CNN deţine la rândul ei Warner Bros. Pictures, compania care distribuie filmul Barbie. Altele au încercat să profite de pe urma „maniei roz”, dar beneficii mai mari au fost pentru Mattel. Compania a semnat peste 167 de acorduri de colaborare pentru diverse produse.

    „Linii speciale de produse Barbie pot fi găsite în magazinele Zara, Primark şi GAP, printre altele. Crocs a produs o ediţie specială a pantofilor săi, Aldo a creat pantofi cu toc, transparenţi, cu brandul Barbie, iar Fossil o linie de ceasuri. Aceste acorduri, combinate cu succesul uriaş al filmului Barbie, ar trebui să aducă Mattel cel puţin 100 de milioane de dolari”, scrie eToro într-un comunicat.

    De asemenea, companiile care oferă gadgeturi Barbie pot conta pe profituri similare. Conţinutul virtual este oferit în Forza motorsport de la Xbox cu un pachet exclusiv Barbie cu maşinile din film. Chiar şi controlerele de joc în roz foarte strălucitor pot fi achiziţionate. AirBNB a prezentat casa Barbie, iar companii precum asigurătorul american Progressive şi chiar şi Google încearcă să profite prin strategia lor de publicitate de pe urma filmului de mare succes. Filmul lansează deja trenduri de modă, cum ar fi „barbiecore”, cu haine, pantofi şi machiaj foarte roz.

    Zgomotul pe care Barbie l-a creat nu este o coincidenţă. Divizia Barbie a Mattel a cheltuit 100 de milioane de dolari pe marketing pentru acest film în 2023, potrivit Media Radar. Acesta este doar primul pas în transformarea modelului de business de la un producător de jucării la un grup bazat pe proprietate intelectuală.

     

    Cum să ţii consumatorii „în priză”

    Fondată în ianuarie 1945, de către Harold Matson şi soţii Ruth şi Elliot Handler, multinaţionala americană de entertainment şi producătorul de jucării Mattel este prezent astăzi în aproximativ 35 de ţări, înregistrând un profit surpriză în al doilea trimestru al anului curent în urma lansării filmului, asta după ce vânzările intraseră la apă în ultimii ani.

    Profitul net s-a ridicat la 27 de milioane de dolari, în scădere cu aproape 60% faţă de aceeaşi perioadă din 2022. Compania a raportat un profit ajustat pe acţiune de 0,1 dolari, la venituri de 1,09 miliarde de dolari. Analiştii se aşteptau la o pierdere pe acţiune de 0,04 dolari şi venituri de 998 de milioane de dolari. Vânzările globale s-au îmbunătăţit faţă de primul trimestru, dar au fost în scădere faţă de aceeaşi T2/2022. După ce compania a publicat rezultatele din al doilea trimestru, investitorii şi-au temperat însă entuziasmul.

    Deşi în scădere în primul semestru, compania se aşteaptă ca vânzările Barbie să se îmbunătăţească în a doua jumătate a anului, menţionând că vânzările păpuşii au crescut în iulie. Directorul general Ynon Kreiz le-a spus analiştilor că firma îşi va extinde jucăriile şi produsele legate de Barbie în S2/2023.

    Chiar dacă impactul filmului Barbie nu a fost reflectat în raportul financiar aferent celui de-al doilea trimestru, majoritatea întrebărilor analiştilor din timpul conferinţei au fost legate de blockbuster: comandă retailerii mai multe păpuşi Barbie? Un film destinat publicului adult va vinde de fapt mai multe jucării? Ce spuneţi de o continuare?

    În 2022, vânzările de păpuşi Barbie s-au ridicat la 1,5 miliarde de dolari, dintr-un total al vânzărilor de 5,4 miliarde de dolari, în scădere cu 12% faţă de 2021. O schimbare de strategie în direcţia divertismentului şi o mulţime de produse legate de film, care deja s-au epuizat in magazine, ar întruchipa speranţa companiei privind viitorul afacerilor.

    Cel mai important pentru Mattel este să menţină consumatorii pasionaţi de tot ce înseamnă Barbie în a doua jumătate a anului, care include lunile de cumpărături de sfârşit de an, noiembrie şi decembrie. Cele două luni combinate reprezintă o perioadă critică de vânzări pentru industria jucăriilor. Anthony DiSilvestro, directorul financiar al Mattel, a declarat că retailerii încă se luptă cu un stoc de jucării nevândute după sezonul de sărbători de anul trecut.

    La 1 iunie, Mattel a lansat o nouă colecţie de jucării legate de filmul Barbie, care includea păpuşi Barbie şi Ken asociate cu personajele din film şi o replică de jucărie a casei de vis cu trei etaje a lui Barbie, majoritatea cotate la 50 de dolari. Produsele iniţiale legate de film s-au epuizat, iar Mattel plănuieşte să lanseze mai multe produse în perioada sărbătorilor.

    Barbie nu este singura jucărie Mattel care iese din cutie în acest an. Compania va lansa de asemenea un nou joc video, Hot Wheels Unleashed 2: Turbocharged, în octombrie. Această lansare urmează debutului serialului de televiziune Hot Wheels Ultimate Challenge în luna mai. Producătorul plănuieşte, de asemenea, un turneu de concerte de toamnă bazat pe păpuşile Monster High.

    „Cea mai mare schimbare în strategia noastră şi în ADN-ul nostru a fost să realizăm că oamenii care ne cumpără produsele nu sunt doar consumatori, ci şi fani. Odată ce ai un public, se deschid mai multe oportunităţi”, a spus Kreiz, care a declarat anterior pentru BBC că ţinteşte să creeze un univers Mattel, în stilul universului Marvel.

    Kreiz a venit la Mattel în 2018. Cu un an înainte, compania înregistrase pierderi operaţionale de peste 339 de milioane de dolari, iar falimentul Toys ‘R’ Us a fost menţionat în rezultatele financiare ale companiei ca având un „impact semnificativ” asupra veniturilor. Ca răspuns, strategia pe termen lung a lui Kreiz s-a îndepărtat de comerţul cu amănuntul şi s-a orientat către „valorificarea deplină a proprietăţii intelectuale a Mattel prin managementul de franciză”.

     

    Universul Mattel pe marile ecrane

    Barbie este primul film de cinema cu păpuşa omonimă de la lansarea sa pe piaţă şi face parte din noua strategie Mattel de a crea o punte de legătură între jucăriile sale şi industria de divertisment. Exemplele de succes vin de la LEGO, cu seturile de construcţii tematice şi filmele (Star Wars), şi de la Hasbro, cu filmele Transformers, GI Joe şi Cluedo, care au legat jucăriile şi jocurile fizice de lansările cinematografice.

    „Nu este surprinzător faptul că Mattel încearcă să profite de notorietatea mărcii Barbie. O imagine a noii strategii de divertisment a Mattel a fost oferită de emisiunea TV Barbie Dreamhouse Challenge, o emisiune de îmbunătăţire a locuinţei care transformă case obişnuite în case Barbie, difuzată pe HGTV, cu peste 4 milioane de telespectatori”, mai scrie eToro.

    Mattel foloseşte o strategie similară pentru a promova alte mărci ale sale, cum ar fi maşinuţele de jucărie, cu producţii TV precum Hot Wheels – Ultimate Challenge, în care echipe de mecanici au creat maşini în mărime naturală pornind de la modele la scară Hot Wheels. Emisiunea Hot Wheels a fost a 16-a cea mai populară din reţeaua NBC şi a 98-a în topul general, fiind urmărită de un număr total de 1,09 milioane de persoane. Vânzările jucăriilor Hot Wheels se află pe o tendinţă anuală de creştere începând cu 2017.

    Valoarea brandului Barbie s-a dublat în ultimii doi ani, iar înainte de lansarea filmului a fost estimată la aproximativ 700 de milioane de dolari. Dacă trendul se menţine în continuare valoarea sa poate ajunge la peste 1 miliard de dolari în scurt timp.

    Totuşi, societatea evoluează, iar copiii trec tot mai mult de la jucăriile fizice la gadgeturi şi ecrane, iar asta se vede şi în cifre. În al doilea trimestru al acestui an, vânzările de păpuşi Mattel au crescut cu 10% comparativ cu anul trecut, în principal datorită creşterii vânzărilor de păpuşi Monster High, prinţese Disney şi Frozen, dar vânzările de păpuşi Barbie au scăzut.

    Având în vedere că filmul Barbie se îndreaptă spre câştiguri de peste 800 de milioane de dolari, nu este surprinzător faptul că Mattel pregăteşte alte 16 producţii cinematografice care îi folosesc mărcile. Următoarele filme aşteptate sunt Hot Wheels şi Rock’em Sock’em Robots, cu Vin Diesel în rolul principal.

    „Mult aşteptatul film Barbie prezintă două dintre cele mai fierbinţi subiecte din industria media globală: creşterea francizelor cinematografice de succes şi veniturile uriaşe rezultate din plasarea de produse. Barbie a devenit una dintre cele mai mari francize de divertisment de la lansarea sa în 1956, alături de Star Wars, Disney Princess, Marvel şi Harry Potter, cu vânzări generate ulterior, de la produse sub licenţă pană la emisiuni de televiziune”, comentează Ben Laidler, strategul eToro pentru pieţe globale.

    Directorul general al Mattel, Ynon Kreiz, a declarat că filmul a fost mai mult decât un spectacol de teatru. „A fost vorba de crearea unui eveniment cultural şi de valorificarea mărcilor noastre într-un mod în care nu am mai făcut-o până acum”, le-a spus el analiştilor.

     

    Barbie vs. Oppenheimer

    Ce rezultate au adus cele două mari producţii cinematografice lansate concomitent pe marile ecrane

    Barbie a obţinut peste 350 de milioane de dolari în SUA şi Canada de la premiera din 21 iulie şi mai mult 775 de milioane de dolari la nivel global, potrivit Comscore. Spre comparaţie, Oppenheimer, care a debutat în acelaşi timp pe marile ecrane, a făcut vânzări de 174 de milioane de dolari în SUA şi Canada şi 400 de milioane de dolari la nivel global.

    Pe măsură ce filmul continuă să ia avânt, inclusiv prin rezonanţa puternică pe care o are în rândul spectatorilor internaţionali şi prin faptul că „a adus mai multă audienţă masculină” să îl vadă, Kreiz a spus că producătorul de jucării are planuri mari de a extinde efectul de halou al lui Barbie mult dincolo de film.

    „Ne aşteptăm să avem mai multe oportunităţi în materie de conţinut. Şi nu este vorba doar de filme, ci şi de televiziune şi de alte domenii în care continuăm să implicăm oameni care au o legătură emoţională cu marca”, a spus el. „Nu este vorba doar despre un singur film. Scopul a fost să creăm, să construim franciza de film şi să continuăm să extindem brandul în mai multe moduri, iar succesul generează succes.”

    Mattel are în dezvoltare zeci de filme bazate pe proprietatea sa intelectuală. Printre acestea se numără filmul cu tematică horror Magic 8 Ball, un proiect „suprarealist” bazat pe dinozaurul mov Barney, un film despre un jaf bazat pe jocul Uno şi un film Hot Wheels produs de JJ Abrams.

    Comparativ, LEGO lucrează la un al treilea film şi, în urma succesului de box office al filmului Dungeons and Dragons, Hasbro are în dezvoltare filme bazate pe mărcile GI Joe, Beyblade, Monopoly, Action Man, Furby şi Cluedo.

    Vânzările cresc,  acţiunile nu întotdeauna

    Potrivit unei analize  a Toro, în timp ce filmele axate pe branduri tind să genereze o creştere semnificativă a preţului acţiunilor în cele trei luni premergătoare lansării unui blockbuster, entuziasmul tinde să se diminueze în cele trei luni care urmează. Acest lucru este ilustrat de mai multe exemple recente în care filmele s-au axat în întregime pe povestea unui brand sau în care brandurile au beneficiat de o plasare foarte vizibilă de produse în cadrul unor filme de succes.

    De exemplu, în cele trei luni de dinaintea lansării filmului House of Gucci din 2021, Kering, proprietarul mărcii de modă, a înregistrat o creştere de 6% a preţului acţiunilor, dar în cele trei luni care au urmat lansării acţiunile au scăzut cu 13%. În perioada premergătoare filmului Steve Jobs din 2013, Apple s-a bucurat de o creştere de 18% a preţului acţiunilor, dar în lunile următoare, preţul acţiunilor a crescut cu doar 3%.

    Aşteptările cinefililor şi marile sume de bani alocate de studiouri pentru marketing au un efect pozitiv clar asupra preţurilor acţiunilor companiilor implicate în aceste filme. În cele 10 exemple analizate, companiile respective au înregistrat, în medie, o creştere a preţului acţiunilor de 8% în perioada premergătoare lansării filmului în care au fost prezentate în mod vizibil sau în care au fost vizate în întregime, însă după trei luni de la lansare aceleaşi companii au înregistrat în medie o scădere de 4,3% a cotaţiei la bursă, suferind de o mahmureală după premieră.

    În ceea ce priveşte industria mondială a plasării de produse, aceasta este evaluată la peste 25 de miliarde de dolari anual şi creşte într-un ritm de două cifre, brandurile fiind din ce în ce mai dispuse să plătească pentru acest tip de expunere în mass-media. Unul dintre cele mai notabile exemple a fost Audi, deţinut de Volkswagen, care a înregistrat o creştere de 14% a preţului acţiunilor în perioada premergătoare filmului Iron Man din 2008, în care marca auto a fost prezentată într-un mod foarte vizibil. După lansarea filmului, preţul acţiunilor a scăzut cu 8%.

    În acelaşi timp, după lansarea filmelor au mai scăzut Aston Martin cu 32% (No Time to Die), Nike cu 14% (Air), Kering cu 13% (House of Gucci), Ford cu 11% (Ford vs Ferrari). O excepţie de la regulă a fost reprezentată de filmul biografic al lui Walt Disney, Saving Mr. Banks, preţul acţiunilor Disney crescând cu 4% în cele trei luni premergătoare lansării filmului, dar şi mai mult după lansarea acestuia, respectiv un salt de 15% în următoarele trei luni.

    Şi alte astfel de acţiuni au crescut în cele trei luni de după lansarea filmului aferent – McDonald’s cu 9% (The Founder), Ferrari cu 6% (Ford vs Ferrari), Apple şi Northrop Grumman cu 3% (Steve Jobs şi Top Gun: Maverick).

    Cât despre Barbie, în ciuda vânzărilor în scădere, brandul încă are putere. Grupul de analiză de piaţă NPD l-a clasat pe primul loc în topul brandurilor internaţionale de jucării în 2020 şi 2021, în timp ce în 2022 a predat ştafeta lui Pokémon. Au urmat anul trecut Star Wars, Marvel Universe şi Hot Wheels. Cea mai bună creştere în clasament au avut-o Squishmallows, Pokémon şi Jurassic World.

    Vânzările cu amănuntul din industria jucăriilor pe cele 12 pieţe (G12) urmărite de NPD, inclusiv Australia, Belgia, Brazilia, Canada, China, Franţa, Germania, Italia, Mexic, Ţările de Jos, Spania, Regatul Unit şi Statele Unite, au fost stabile (plus 0,5%) în 2022, dar cu 22% mai mari în comparaţie cu cele de dinainte de pandemia de COVID-19.

    Portofoliul investiţional al lui Barbie (şi al lui Ken)

    Ben Laidler, strategul de la Toro, a încercat să-şi imagineze cum ar arăta portofoliul de investiţii al lui Barbie şi al lui Ken. În mod firesc, Barbie şi Ken ar investi mai întâi în acţiuni ale Mattel şi ale Warner Bros, Discovery, dar şi într-o serie de companii din alte domenii. Filmul include multe elemente cunoscute din lumea jucăriilor Barbie, iar acest lucru s-ar reflecta, probabil, şi în portofoliul cuplului.

    Prin urmare, în portofoliu s-ar afla şi acţiuni din real estate, ale companiei de construcţii Hochtief, ale companiei imobiliare TAG Immobilien sau ale companiei de locuinţe Vonovia. Acţiunile alarm.com şi Philips ar completa această temă. Pe segmentul de mobilitate, alături de Tesla, ei ar include probabil în portofoliu şi Volkswagen sau producătorul chinez de automobile BYD, în timp ce în modă ar investi în giganţi din industrie precum Hennes & Mauritz, Christian Dior, Hermès şi Zalando.

    În sectorul sportului, acţiunile Nike, Peloton şi Adidas ar fi potrivite, din pasiunea pentru călătorii ar cumpăra acţiuni Airbnb, Booking.com sau Marriott, iar pe partea de gadgeturi şi tehnologie ar investi în Apple, Netflix şi Alphabet (Google).

     

    Cu turneul Eras, care a început pe 17 martie 2023 şi se va încheia pe 17 august 2024, Taylor Swift umple stadioanele de fotbal, epuizează capacitatea hotelurilor şi blochează transportul în comun. Se estimează că va atinge 1 mld. dolari în vânzări, iar concertele vor aduce temporar preţuri mai mari în oraşele respective, dar şi o creştere a consumului.

    La fel ca Taylor Swift, şi filmul Barbie a adus un boost economiei americane. Yahoo Finance se întreabă dacă „au ajutat Statele Unite să evite recesiunea cheltuielile cu filmul Barbie”. Cert este că pe lângă efectul economic, Barbie are de 64 de ani un efect social semnificativ, de unii apreciat, de alţii blamat. Doar nu e totul roz.   

     

     

  • Toate drumurile duc acasă. De ce a ales o tânără să se întoarcă în România după ce a terminat facultatea la Londra şi ce afacere a pornit aici

    După ce a absolvit Business Management la Londra, Maria Chiţu s-a reîntors acasă, în România, şi a mers pe urmele fratelui său, Cristian Chiţu, fondatorul businessului Patiseria Tineretului, intrând cu paşi mici, dar siguri în lumea antreprenoriatului, odată cu deschiderea unui coffee shop în cartierul Drumul Taberei.

    Se spune că toate drumurile duc acasă, iar acasă este acolo unde îţi este inima – şi unde sunt şi cei dragi. Două motto-uri des întâlnite în cărţi, filme sau muzică, care merg mână-n mână, dar care uneori rămân doar o înşiruire de cuvinte aşezate pe o foaie de hârtie.

    Pentru Maria Chiţu însă, aceste zicale descriu întru totul parcursul său antreprenorial. Absolventă de business management la Roehampton University din Londra, ea s-a reîntors acasă, în România, după cei patru ani de studii, şi a decis să adauge puţină culoare desenului pe care a început să-l schiţeze încă din copilărie, acela de a avea propria afacere.

    Antreprenoriatul, „hobby” de familie

    Maria Chiţu a urmat, inevitabil, exemplul fraţilor săi mai mari, Florin şi Cristian Chiţu – acesta din urmă fiind cel care deţine binecunoscutul lanţ de patiserii Tineretului – şi a deschis, la finalul anului trecut, Amazoniq Coffee Corner, un coffee shop de specialitate situat în cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, chiar lângă una dintre patiseriile deţinute de fratele său. „Spaţiul în care se află azi cafeneaua era în plan de câţiva ani. Cristi (fratele antreprenoarei – n. r.) m-a întrebat de acum doi ani dacă vreau să fac eu ceva în acest spaţiu, care este fix lângă patiserie (Patiseria Tineretului – n. r.), iar eu am spus, fără ezitare, da. Doi ani mai târziu, acest spaţiu urma să se elibereze, iar asta se întâmpla fix când eu trebuia să semnez un contract pentru un job în Anglia. A fost un risc pe care mi l-am asumat să deschid cafeneaua, însă dacă nu rişti, nu câştigi, nu?! Exemplul fraţilor mei mai mari, ambii antreprenori, a contat foarte mult pentru că de mică mi-am creionat drumul pentru a ajunge aici”, a povestit aceasta.

    Cunoştinţele asimilate în facultate, consideră ea, împreună cu experienţa antreprenorială a celor doi fraţi ai săi, dar şi dorinţa arzătoare de a reuşi şi de a avea propria afacere au adus-o aşadar în punctul în care se află astăzi: antreprenor cu acte în regulă la doar 25 de ani.

    Ea povesteşte că şi-a dorit mereu să studieze în străinătate, însă a ajuns la facultate la Londra în 2017, după ce făcuse deja un semestru la Academia de Studii Economice din Bucureşti. Acela a fost momentul în care viaţa ei s-a schimbat radical. „În septembrie am început facultatea, iar patru ani mai târziu am terminat studiile în Londra şi am început să mă gândesc ce să fac cu viaţa mea. Planul meu era să mă întorc acasă după studii, dar am decis să mă înscriu la o a doua facultate, tot la Londra, cea de Interior Design”, detaliază antreprenoarea.

    La acea vreme, Maria Chiţu lucra full time şi deşi avea un salariu foarte bun, şi-a dorit mai mult. A vrut să construiască ceva care să conteze pentru oamenii din jurul ei şi care să îi aducă satisfacţie nu doar din punct de vedere financiar.

    Întoarcerea în România a fost momentul în care a simţit că este pe drumul pe care şi-l dorea de multă vreme, iar cu economiile puse deoparte şi cu multă speranţă a făcut pasul către deschiderea coffee shopului. Investiţia iniţială, spune Maria Chiţu, s-a ridicat la 60.000 de euro. Iar astăzi, Amazoniq Coffee Corner are o echipă de patru oameni.

    „Am ales Drumul Taberei pentru că aici aveam singurul spaţiu disponibil care să fie şi lângă Patiseria Tineretului. Ne-am dorit ca prima locaţie Amazoniq să fie lângă patiserie pentru că aşa suntem şi noi în viaţa personală, unul lângă altul”, a mai spus ea.

     

    Un colţ din jungla amazoniană, adus în jungla de beton

    Proiectul Mariei Chiţu nu se va opri aici, la o singură locaţie. Ea îşi doreşte să deschidă anul acesta cel puţin încă o unitate în Bucureşti, iar în anii următori, vrea să ajungă la trei coffee shopuri Amazoniq în Capitală. După ce aceste planuri de extindere vor fi bifate, ea va face pasul către extinderea şi în regim de franciză.

    Astfel, precizează aceasta, în următorii ani, Amazoniq va ajunge la 12 locaţii în total. La nivel naţional, antreprenoarea îşi doreşte să extindă coffee shop-ul în Târgu Jiu, Constanţa, Oradea, Timişoara, Cluj, Braşov, Sibiu şi Iaşi.

    Numele coffee shopului nu are nicidecum legătură cu cafeaua, ci cu cadrul pe care Maria Chiţu şi-a dorit să îl creeze pentru clienţii care îi calcă pragul. În spaţiul mic din zona Drumul Taberei, situat în mijlocul unei intersecţii veşnic pline de maşini, claxoane şi noxe, ea a vrut să aducă o oază de linişte, printr-un decor inspirat din pădurile amazoniene. „Eu iubesc natura foarte mult. Ce am vrut să creez aici este un loc în care atunci când oamenii intră să uite de toate problemele care sunt în spatele uşii coffee shopului, să se simtă exact ca în Amazon – dar cu mai puţine specii sălbatice”, a explicat ea.

    Vedeta meniului Amazoniq, afirmă antreprenoarea, este espresso-ul. Cafeaua este alternată pe râşniţă, astfel că aproape în fiecare săptămână băuturile sunt preparate cu o cafea de o altă orgine. Clienţii pot cumpăra inclusiv cafea pentru acasă – fie ea boabe, fie râşnită chiar în coffee shop.

    Amazoniq Coffee Corner lucrează exclusiv cu prăjitoria Mabo, un business pornit de la zero de vicecampionul mondial la prăjit cafea Bogdan Georgescu, cel care, de altfel, a şi contribuit la dezvoltarea pasiunii Mariei Chiţu pentru cafeaua de specialitate. „Când am avut prima întâlnire cu Bogdan (fondatorul Mabo Coffee – n. r.), în care am vorbit despre un posibil parteneriat şi mi-a explicat tot procesul, de la A la Z, am rămas de-a dreptul fascinată”, povesteşte ea.

    În acest moment, preţurile cafelelor de la Amazoniq Coffee Corner pornesc de la 8 lei şi pot ajunge, pe perioada verii, la 32 de lei, întrucât atunci se adaugă în meniu frappe-ul, o băutură pe bază de cafea făcută după o reţetă proprie, cu shot dublu de espresso, îngheţată artizanală de vanilie, cremă de lapte şi biscuiţi Oreo.

    Cea mai bună zi din perspectiva încasărilor pentru Amazoniq Coffee Corner, mai spune Maria Chiţu, a fost atunci când s-au înregistrat 197 de bonuri, care reprezintă echivalentul unor vânzări de 5.000 de lei.

    La scurt timp după ce coffee shopul şi-a început activitatea, încasările lunare ajunseseră la circa 3.000 de euro, iar astăzi, acestea ajung la aproximativ 10.000 de euro pe lună. „Targetul meu este să mă apropii de 1 mil. euro cifră de afaceri în primii doi ani. Asta va fi posibil după ce vom deschide încă o locaţie.”

     

    Satisfacţia antreprenoriatului, mai puternică decât birocraţia

    Cât despre cea mai mare provocare întâmpinată, pentru Maria Chiţu a fost chiar lupta continuă cu propriile emoţii. Apoi, menţionează ea, a urmat birocraţia extrem de stufoasă şi greoaie, care complică munca tuturor micilor antreprenori români aflaţi la început de drum.

    Însă, chiar şi în ciuda acestor greutăţi, afirmă ea, „sentimentul pe care îl ai atunci când vezi în faţa ta ceea ce ai visat şi ai pus pe hârtie, iar oamenii se bucură şi apreciază ceea ce ai construit nu se compară cu nimic şi face să nu mai conteze nici câte nopţi nu ai dormit, nici cât de complicată este birocraţia”.

    La doar 25 de ani, Maria Chiţu are planuri mari pentru proiectul pornit de ea în urmă cu doar şapte luni, speranţa şi iubirea fiind ingredientele care îi menţin constant optimismul. Deşi următorii zece ani par încă foarte departe, ea ştie că Amazoniq Coffee Corner se va menţine pe poziţii şi „va face istorie”. „Consider că iubirea şi speranţa mă definesc atât în business, cât şi în viaţa personală. Viaţa fară aceste ingrediente magice este dificil de trăit, cel puţin din punctul meu de vedere”, a mai spus antreprenoarea.  

    „Sentimentul pe care îl ai atunci când vezi în faţa ta ceea ce ai visat şi ai pus pe hârtie, iar oamenii se bucură şi apreciază ceea ce ai construit nu se compară cu nimic şi face să nu mai conteze nici câte nopţi nu ai dormit, nici cât de complicată este birocraţia.“

    Maria Chiţu, fondatoarea Amazoniq Coffee Corner

  • Business din zâmbete. Doi medici şi o dorinţă de a practica meseria aşa cum au visat au dus la o afacere de succes

    Doi medici şi o dorinţă de a practica stomatologia aşa cum visau s-o facă atunci când au intrat în profesie au dus la ceea ce este astăzi cabinetul Dental Crib din Bucureşti. Totul a început încă din primele luni de practică în postura de medic colaborator al altor cabinete.

    Inspiraţia de a practica medicina aşa cum credem noi că ar trebui ne-a determinat să plecăm în căutarea oportunităţii potrivite, oportunitate care a apărut în anul 2021. Am decis să profităm de ea, iar 2022 a fost anul în care am plecat la drum”, povestesc Ruxandra Stoica şi Andreea Neagoe.

    Au început prin a cumpăra un spaţiu, în care anterior funcţionase tot un cabinet stomatologic, iar mai departe l-au renovat, l-au modernizat, l-au echipat şi l-au adus la standardele lor. Au investit astfel aproximativ 100.000 de euro. Dental Crib este prima afacere a celor două antreprenoare, care au în comun o experienţă de cinci ani în medicina dentară. În acest timp, au lucrat ca medici colaboratori în alte cabinete din Bucureşti, iar în paralel s-au ocupat de specializările lor şi de aprofundarea domeniului stomatologiei.

    „Tratamentele stomatologice din cabinetul nostru sunt realizate de o echipă de patru oameni, reprezentată de noi, cei doi administratori, şi de cei doi medici colaboratori – dr. Andrei Olteanu şi dr. Andrei Stoica.” Cele mai frecvente servicii stomatologice oferite anul trecut la Dental Crib au fost cele pentru reabilitare orală completă cu ajutorul implanturilor dentare şi al lucrărilor pe implant, dar şi cazurile de protezare totală. „Cifra de afaceri pentru anul 2022 a fost de aproximativ 106.000 de lei, cu un profit operaţional de 17%. Această cifră a fost deja atinsă până la finalul lunii mai 2023 şi sperăm să menţinem trendul ascendent până la sfârşitul anului în curs.” De altfel, pentru anul viitor, Ruxandra Stoica şi Andreea Neagoe îşi doresc o creştere controlată a businessului, adăugând încă 20-30% la cifra de afaceri, un nivel care ar putea fi atins atunci când va fi atinsă şi capacitatea maximă a cabinetului situat în zona Ştefan cel Mare din Bucureşti. „Pentru anul 2023, ne dorim creşterea numărului de pacienţi. Ne focusăm în continuare pe atenţia asupra pacientului, pe îmbunătăţirea tratamentelor oferite şi pe modernizarea echipamentului medical.” Dental Crib este atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. În primele discuţii cu pacienţii, se realizează un plan de tratament ţinând cont de priorităţi. „Oferim servicii medicale complete, precum stomatologie generală, chirugie şi implantologie orală, protetică, ortodonţie, endodonţie şi pedodonţie.”

    Preţurile variază în funcţie de manoperele care trebuie realizate. De pildă, o obturaţie dentară – plombă – costă între 150 lei şi 350 lei, în funcţie de întindere şi de profunzime. Pentru o igienizare profesională, pacienţii achită în jur de 200-250 de lei. Un aparat dentar metalic costă 2.200 de lei, în timp ce unul din safir este 3.400 lei. O coroană dentară metalo-ceramică integral fizionomică este 600 de lei, iar preţul unei coroane ceramice pe suport zirconiu este dublu. Inserarea unui implant dentar costă 600 de euro, iar partea protetică este între 350 şi 450 de euro. Acestea sunt doar câteva exemple. Deşi fac exact ceea ce le place, Ruxandra şi Andreea spun că acest business pe care l-au fondat nu este lipsit de provocări. „Cele mai mari sunt reprezentate de modernizarea şi actualizarea continuă a practicilor medicale, precum şi de concurenţa acerbă care se întâlneşte în domeniul medical. Din punct de vedere medical, o provocare destul de mare o reprezintă şi pacienţii care vin prea târziu la medicul stomatolog şi pe care încercăm să-i ajutăm în cel mai corect mod posibil, atât financiar, cât şi ca plan de tratament.”

    Cele două fondatoare de la Dental Crib spun că această experienţă le-a învăţat că nu poţi avea un business de succes decât dacă întâi cunoşti foarte bine domeniul în care îţi alegi să activezi. Ceea ce ele au făcut.   

    O obturaţie dentară – plombă – la Dental Crib costă între 150 lei şi 350 lei, în funcţie de întindere şi de profunzime.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    HAR Studio – birou de arhitectură şi design, atelier de mobilă (Olteniţa)

    Fondatori: Andrada şi Adrian Chelariu

    Prezenţă: Olteniţa, judeţul Călăraşi

    Gelateria Adela – gelaterie (Slobozia)

    Fondatoare: Nicoleta Geaboc

    Investiţie iniţială: 60.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 120.000 de euro

    Prezenţă: Slobozia

    MC Elite Academy – centru de modeling, actorie şi dezvoltare personală pentru copii (Oradea)

    Fondatoare: Călina Mitra

    Prezenţă: Bucureşti şi Oradea

    Arcuri-sageti.ro – magazin online cu echipamente pentru tir cu arcul (Bucureşti)

    Fondator: Emil Cocriş

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 110.000 de euro

    Prezenţă: online

    Chic Bijoux – brand de bijuterii (Cluj-Napoca)

    Fondatori: Ioana şi Sorin Buiac

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 2 mil. euro

    Prezenţă: online

     

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Expat în România: România, prima ţară „adoptivă”

    Pentru Mathieu Bauduin, CEO al Leroy Merlin pe piaţa locală, România i-a adus prima  experienţă ca expat de până acum. El descoperă ţara treptat, începând de anul trecut, de când a venit aici ca Lider Regional al Leroy Merlin. Spune însă că provocările de a se adapta ÎN MEDII NOI îi sunt familiare încă din copilărie. Mergând încă de la vârsta de 13 ani către pregătirea pentru sport de performanţă, a fost pus în situaţia de a negocia cu schimbarea. Cum a negociat până acum felul în care s-a adaptat în România?

     

     

    Perioada de formare profesională în domeniul pe care îl dezvoltă şi acum a mers o perioadă în paralel cu sportul de performanţă, Mathieu Bauduin concentrându-se pe zona de economie şi management în cadrul unui program de masterat. În ceea ce priveşte traseul profesional, lucrurile s-au desfăşurat cu rapiditate pentru el, însă având timpul necesar pentru a aprofunda şi a duce mai departe fiecare misiune. „Ritmul accelerat de învăţare şi adaptare, orientarea către performanţă, dinamismul îmi erau familiare din lumea sportului”, spune CEO-ul Leroy Merlin. Şi-a început cariera profesională la Auchan ca manager de vânzări (electrocasnice şi televiziune), apoi ca Auchan drive manager din 2007 până în 2014. Apoi a ajuns la Leroy Merlin France ca area manager timp de trei ani, store manager timp de trei ani, Regional Manager timp de 18 luni, 10 luni regional manager în România şi CEO al Leroy Merlin România din 23 iunie 2023. „Am intrat din întâmplare în retail şi mi-a plăcut imediat. Am jucat baschet la nivel înalt şi găsesc multe asemănări între retail şi sportul de performanţă: importanţa de a acţiona într-o matrice de valori şi o cultură comună, puternică, în care să te regăseşti şi care să seteze cadrul pentru lucrul în echipă, rolul esenţial pe care îl are dezvoltarea permanentă a aptitudinilor, încrederea că se poate, chiar şi conceptele de relaţie şi client. Tot din lumea sportului vine şi dorinţa de a fi lider. Însă nu în sensul de putere, strict. Ci în sensul de a avea o viziune puternică, obiective în care crezi cu putere, pasiune şi găsirea celei mai bune strategii pentru a duce oamenii din echipe înspre un succes de care toţi se bucură”, descrie el felul în care se completează experienţele sale. Venirea la Leroy Merlin România răspunde pe deplin abilităţilor sale de a pune lucrurile în mişcare, spune el, cât şi „acestei noţiuni de a crea o dinamică de cucerire umană, fizică, omnicanal şi pozitivă, sustenabilă într-o ţară în plină transformare”.

     

    Şedere fără deadline. Despre România a auzit, înainte să vină, că este o ţară cu valori şi cultură puternice: „O ţară în care ai un mediu plăcut în care să trăieşti, sigur, cu acces la educaţie de calitate şi unde perspectivele de afaceri sunt enorme. Compania noastră are ambiţii puternice în România şi vreau să particip cu dedicare la acest proiect. A fost şi un moment potrivit în viaţa mea pentru a accepta provocarea acestui proiect îndrăzneţ şi pentru a mă imersa într-o nouă aventură profesională şi personală”. Nu şi-a fixat un termen pentru perioada în care va sta aici, dar spune că misiunea sa este să realizeze un  proiect de afaceri puternic, astfel că nu îşi pune astăzi întrebarea temporalităţii. Primul său sentiment despre România este că reprezintă o ţară prea puţin recunoscută pentru numeroasele ei calităţi: „Am găsit aici o diversitate a peisajelor şi o cultură impresionantă. Ai posibilitatea să treci de la drumeţii, la schi, trecând prin Delta Dunării pentru a ajunge la plajă. Acest lucru este excepţional! Găsim asta în puţine ţări din lume. Pentru a face lucrurile încă şi mai plăcute şi uşoare, românii sunt foarte calzi şi primitori. Este o plăcere să trăieşti în România şi adaptarea este uşoară”. La categoria avantaje, mai enumeră dinamismul, faptul că se află în centrul Europei şi că ai un climat foarte plăcut, echilibrat, care participă pozitiv la starea de bine. „Nu pot să vorbesc despre ceea ce îmi place fără să vorbesc de partea umană. Ai posibilitatea să petreci timp, să lucrezi cu oameni care sunt mereu dispuşi să înceapă lucruri noi şi să le ducă la bun sfârşit, găsind mereu soluţii sau fiind deschişi la noutate. Ceea ce mă mai impresionează la români este şi respectul pe care îl au faţă de familie şi de tradiţii. Revin asupra peisajelor diverse şi surprinzătoare nu doar din perspectivă estetică, ci şi pentru modul în care acestea amprentează cultura din fiecare zonă. Totul se leagă şi rămâne variat în acelaşi timp. România este o ţară în schimbare, care rămâne însă conectată la rădăcinile şi valorile sale umane.” Iar dacă ar fi să numească ce îi place mai puţin la România, se referă la zona de infrastructură, partea de  transport (trenuri, drumuri, autostrăzi): „Însă, în modul în care sunt obişnuit să văd lucrurile, nu este un dat, este doar un domeniu în care se pot aduce îmbunătăţiri”.

    În ceea ce priveşte obiectivele sale de business, principala responsabilitate acum, în calitate de CEO al Leroy Merlin România, este să înţeleagă din ce în ce mai bine contextul din România, oamenii, realitatea fiecărui oraş în care avem magazine. Dincolo de asta, îşi doreşte să se bucure de viaţa de proaspăt locuitor al Bucureştiului şi să petreacă mai mult timp descoperind cultura acestei ţări. „România este o ţară extrem de importantă pe harta grupului ADEO (din care face parte şi Leroy Merlin – n.red.). Cum spuneam, potenţialul de creştere pe termen lung este unul fantastic. Da, au fost şi sunt dificultăţi, având în vedere mediul economic nu foarte încurajator din ultimii doi ani, când am gestionat de la sincopele din lanţul de aprovizionare la creşterea preţurilor în rândul materiilor prime şi al energiei, până la inflaţia care afectează clientul final. Însă am găsit soluţiile potrivite atât pentru a proteja puterea de cumpărare a românilor, cât şi pentru a merge mai departe cu toate proiectele setate pentru România, inclusiv expansiunea reţelei.” Adaugă că, privind la nivel internaţional, Leroy Merlin România este, din anumite puncte de vedere, încă la început faţă de alte ţări pe zone ce ţin, de exemplu, de extindere, de dezvoltare durabilă sau omnicanalitate: „Însă potenţialul de creştere, dorinţa şi energia sunt foarte mari pe toate palierele. Cred cu tărie că pe termen lung, piaţa locală de DIY are un potenţial enorm, de unde toate eforturile noastre de a fi competitivi şi de a ne poziţiona ca primă alegere a românilor când vine vorba de confortul casei. Obiectivul Leroy Merlin în România este să devenim liderul pieţei”.  Legat de climatul economic actual, Mathieu Baudain observă că acesta este influenţat de perioada dificilă din 2022, care reverberează încă la nivel de putere de cumpărare, în primul rând. Punctual, însă, pentru Leroy Merlin, anul trecut a fost unul foarte bun, în care s-au extins, au consolidat strategia de omnichannel cu o prezenţă foarte bună pe online şi au reuşit să atragă un prag de vânzări de peste 3,4 miliarde lei. Potenţialul este mare, atât pe termen lung, cât şi pentru anul în curs, deoarece, observă el, românii îşi iubesc casele:

    „Raportat la anul în curs, piaţa locală de DIY ar trebui să depăşească valoarea de 6 miliarde de euro, conform estimărilor noastre”. 

     

    Care ar fi sfatul dvs. pentru persoanele din întreaga lume care doresc să înceapă o viaţă în România – fie că sunt nomazi digitali sau cadre expatriate?

    Primul meu sfat este să ai încredere în România şi în români şi să mergi în această aventură. Desigur, suntem cu toţii diferiţi şi trăim fiecare experienţele în mod unic. O generalizare este dificilă şi poate nici indicată. Prin urmare, un al doilea sfat este ca fiecare să îşi aleagă o locaţie în funcţie de nevoile şi dorinţele sale.

     

  • Povestea unei tinere care, atunci când a terminat şcoala, a decis că a fi angajat nu este pentru ea şi a decis să îşi deschidă o afacere. Ce a ajuns să facă acum

    Povestea Silviei Pintilie ca antreprenor este, după cum spunea chiar ea, „pe cât de predictibilă şi de liniară, pe atât de coerentă”. A fondat o afacere în domeniul amenajărilor interioare în 2011, la un an după terminarea facultăţii şi a unui master în Artă publică la UNARTE Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design. A ştiut de la început că se vede mai degrabă antreprenor decât angajat şi şi-a asumat această decizie până la capăt, până în ziua de azi, când se ocupă în continuare de Inland.

    Încă din facultate am lucrat la proiecte din sfera designului de interior sau a sistematizării urbane în cadrul unor şantiere sau şcoli de vară, astfel încât, întoarsă în Iaşiul natal după studii, am considerat firesc să dau o formă juridică preocupărilor mele artistice şi să încep să «construiesc» un business bazat pe creativitate şi inovaţie, într-un oraş în care acest domeniu era într-un stadiu incipient”, îşi aminteşte Silvia Pintilie. După criza din 2008, an în care a absolvit facultatea, în 2011 piaţa amenajărilor începuse să îşi reia cursul.

    În timpul studiilor, şi-a format bazele lucratului în 3D, iar primele investiţii au fost în îmbogăţirea propriilor cunoştinţe în domeniul proiectării, apoi în dotări performante şi ulterior în angajaţi. Investiţia totală a ajuns, până în acest moment, la aproximativ 300.000 de euro, incluzând un proiect european pentru dotarea cu echipamente şi programe de specialitate, în ultimii patru ani. Ultima investiţie este achiziţionarea şi dotarea un sediu nou, care să oglindească identitatea Inland. „Între timp, numărul colegilor s-a mărit şi prioritizăm constant investiţia în oameni talentaţi şi creativi, care să ne împărtăşească viziunea şi angajamentul de a preda proiecte de calitate. Pentru că designul interior se susţine foarte bine prin proiectarea de specialitate, din 2021 am dezvoltat un parteneriat în proiecte cu Biroul de Arhitectură Perspective, astfel încât în momentul de faţă reuşim să predăm proiecte complete arhitectură – design interior şi specialităţi conexe”, spune Silvia.

    De-a lungul timpului, echipa Inland a proiectat pentru companii precum Lear Corporation, Chemical Company S.A., Endava, Centric, Capgemini, Levi 9, Transgor, Beenear, Bytex, Celebro. În Palas Campus din Iaşi, a lucrat de asemenea la sediul unei companii multinaţionale de origine americană din domeniul serviciilor IT, cu care a colaborat şi la celelalte cinci sedii ale sale. „În domeniul medical, finalizăm momentan al patrulea sediu din lanţul de clinici de imagistică medicală Scan Expert/ Optim Diagnostic în Botoşani, după Galaţi, Roman şi Iaşi.

    Lucrăm pentru identitatea vizuală interioară a clinicilor Bella Praxis, a clinicilor de ortopedie şi recuperare fizică Centrokinetic din Bucureşti şi Cluj şi a clinicii Nuwe din Bucureşti, împreună cu numeroase cabinete de specialitate în domeniul cardiologiei, diabetului şi nutriţiei, stomatologiei şi a altor specialităţi.” În zona HoReCa, Inland a colaborat cu Hotel Best Western Gura Humorului, Hotel Central Ploieşti, Hotel Unirea Iaşi, Hotel Coroana şi reţeaua de cofetării Cuptorul Moldovencei, iar în zona de proiecte rezidenţiale biroul are peste 200 de beneficiari individuali cărora le-a proiectat case mai mici, mai mari sau apartamente.Cum se desfăşoară totul? „Activitatea de design şi arhitectură de interior începe cu o discuţie şi un chestionar din care aflăm ce îşi doreşte beneficiarul la nivel estetic, ce aşteptări are din punct de vedere al termenelor şi, nu în ultimul rând, de ce buget de investiţii dispune.

    Alteori, primim un brief şi, împreună cu propriile noţiuni, punem la punct un concept care devine firul roşu al proiectului, o idee sau o serie de idei care stau la baza amenajării. Apoi construim spaţiul în 2D şi 3D, randăm şi ulterior desenăm planşe cu repere pentru fiecare specialitate: electrice, sanitare, construcţii, finisaje, împreună cu un deviz cu cantităţi şi linkuri către sursa elementelor din proiecte.” Preţurile depind de complexitatea lucrării, de suprafaţă şi de dificultate, de numărul de vizite în şantier şi de gradul de detaliere necesar. Acestea pornesc de la 35 euro/mp fără TVA, însă reperele de preţ ţin cont de îmbinarea parametrilor amintiţi. Anul trecut, Inland a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 645.000 de lei, cu un profit de 508.000 de lei şi opt angajaţi. În ultimii cinci ani, activitatea de proiectare s-a orientat cu precădere către zona de office, proiectarea spaţiilor de lucru aflate în clădiri de birouri mergând în paralel cu proiectarea pentru segmentul rezidenţial şi pentru spaţiile medicale.

    Preţurile depind de complexitatea lucrării, de suprafaţă şi de dificultate, de numărul de vizite în şantier şi de gradul de detaliere necesar. Acestea pornesc de la 35 euro/ mp fără TVA, însă reperele de preţ ţin cont de îmbinarea parametrilor amintiţi.

    Ce se arată mai departe la orizont în 2023? „Pentru că, cel puţin în această fază, o bună parte din beneficiari nu mai prioritizează dezvoltarea de birouri noi în definiţia lor pre-pandemică, ne concentrăm acum pe birouri hibrid, care aduc în centrul experienţei abordarea dinamică a jobului, concentrată pe rezultate obţinute într-un mediu de lucru incitant, la limita dintre confortul rezidenţial şi oportunităţile stimulante ale spaţiilor inovative.” Proiectele medicale private sunt şi ele pe radarul de dezvoltare al companiei, dar echipa Inland rămâne deschisă la noi posibilităţi de diversificare a beneficiarilor din portofoliu. „Trecând prin crize financiare, pandemie, boom imobiliar şi alte potenţiale creşteri sau decăderi, piaţa de profil ne-a arătat că totuşi ne menţinem în zona de încredere a clienţilor, lucru care ne bucură şi ne responsabilizează deopotrivă.”

    Experienţa i-a arătat Silviei Pintiliei că designul de interior este în continuă trasformare, uneori predictibilă, alteori disruptivă, cum este cazul programelor de inteligenţă artificială, şi că cea mai importantă componentă a unui studio de design interior este, pe lângă creativitate, o echipă puternică. Iar la Inland, ea există.  

    „Pentru că, cel puţin în această fază, o bună parte din beneficiari nu mai prioritizează dezvoltarea de birouri noi în definiţia lor prepandemică, ne concentrăm acum pe birouri hibrid, care aduc în centrul experienţei abordarea dinamică a jobului.“

    Silvia Pintilie, fondatoare Inland

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Casa cu sori – atelier de ceramică (Bucureşti)

    Fondatoare: Sorina Vajda

    Investiţie iniţială: 3.500 de euro

    Cifră de afaceri în 2022: 10.000 de euro

    Prezenţă: online şi la târguri de design

    Marvil.ro – magazin online de jucării (Bucureşti)

    Fondatori: Marius Miclea şi Virgil Tiba

    Cifră de afaceri estimată pentru primul de an de funcţionare: 20.000 de euro

    Prezenţă: online

    Econatur – brand de biscuiţi şi gustări sănătoase (Timişoara)

    Fondatoare: Eliza Obreja şi Eda Dragnea

    Investiţie iniţială: 10.000 de lei (2.000 de euro)

    Cifră de afaceri în 2022: 2 mil. lei (400.000 de euro)

    Prezenţă: online şi în reţelele Farmacia Tei şi BebeTei din Bucureşti, Planteea, Paradisul Verde, în plafare şi magazine naturiste

    Elenis Sima – atelier de creaţie vestimentară (Constanţa)

    Fondatoare: Elenis Sima

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2023: 10.000 de euro

    Prezenţă: în Constanţa

    Switchmorn – prăjitorie de cafea (Bucureşti)

    Fondator: Marius Machedon

    Cifră de afaceri în 2022: 100.000 de lei (20.000 de euro)

    Prezenţă: în reţeaua Cărtureşti şi pe platforma eMag

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.