BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Kenvelo se poartă tot mai agresiv

    Cu noua înfăţisare a businessului, grupul Kenvelo aduce tot mai mult cu atitudinea cuceritoare a spaniolilor de la Inditex, liderul pieţei locale de fashion. Brandul Kenvelo este prezent în România de circa un deceniu şi este unul dintre cele mai extinse lanţuri din domeniu, cu circa 50 de magazine. “Am închis tot ce nu era profitabil”, spune Phillipe Besadoux, francezul care conduce operaţiunile Kenvelo în România de la finalul lui 2008. El spune că a venit aici cu misiunea de a restructura businessul local, lucru pe care l-a şi făcut. A redus personalul şi a închis circa 20 de magazine.
    Deşi consumul este în declin, continuând să scadă cu peste 5 procente în primele şapte luni ale acetui an, Besadoux spune că a considerat că merită să aducă două noi branduri pe piaţa locală, piaţă în care crede.

    Începând cu data de 1 septembrie, compania deţinută de PioFrancesco Borghetti şi de Ni Lesh Sajnani a început să dezvolte două noi lanţuri de magazine – Lee Cooper şi Tom Taylor. În cazul primului, este vorba despre o reintrare pe piaţă, după ce în urmă cu circa doi ani LCR Jeans, care deţinea licenţa magazinelor Lee Cooper la nivel local, a intrat în insolvenţă. În punctul culminant al businessului reţeaua număra 30 de unităţi, cu afaceri de 11 milioane de euro. Asta se întâmpla în 2008, înainte de criză. Acţionarii Kenvelo au câştigat franciza pentru brandul britanic de jeans pentru Europa Centrală şi de Est.

    Besadoux spune că până la finalul lui 2013 reţeaua Lee Cooper ar putea ajunge din nou la 30 de unităţi în România, dacă totul merge bine: “Brandul este deja cunoscut, de aceea este plauzibil să deschidem 10 magazine pe an”. Planul se repetă şi în cazul Tom Tailor. Acţionarii Kenvelo au semnat un joint venture cu germanii de la Tom Tailor. În prezent compania testează piaţa cu noul brand, fiind deschise cinci unităţi: în AFI Palace Cotroceni două unităţi (una casual şi una denim), în Plaza România, în Fashion House (outlet) şi în Liberty Mall (outlet). Toate în Bucureşti.
    În cazul Lee Cooper au fost deschise deja şapte magazine – cinci în Bucureşti, unul în Constanţa şi unul în Oradea -, alte trei fiind planificate până la finalul anului, în Timişoara, Constanţa şi Craiova.

    Strategia companiei este să deschidă în principal în mall-uri, însă nu exclude posibilitatea de a opta şi pentru spaţii stradale, cum este cazul celui din Timişoara, unde se va deschide un Lee Cooper. “Se deschid multe mall-uri în viitorul apropiat, însă noi nu vom merge în toate. Merg unde cred ca e mai bine, însă nu sunt Dumnezeu, pot greşi”.
    Besadoux dă exemplul magazinului din Cora Lujerului pe care l-a închis după ce şi-a dat seama că este nerentabil să păstreze trei magazine în zona de vest a Capitalei, şi în Plaza România, şi în AFI Palace şi în Cora Lujerului.

    Francezul nu se opreşte aici nici cu dezvoltarea brandului Kenvelo. Vrea să ajungă la 60-70 de magazine. La fel ca şi în cazul celorlalte două branduri, “totul depinde de oportunităţi şi de evoluţia economiei”.Managerul mai explică şi faptul că deschiderea fiecărui magazin costă în medie 100.000 de euro şi că finanţarea vine de la acţionarii companiei: “Nu lucrăm cu bănci. Avem un singur credit CAPEX (Capital Expenditure – fonduri utilizate de o companie pentru achiziţia sau upgradarea proprietăţilor, clădirilor industriale sau echipamentelor, n. red.)”. Pentru viitor, nu exclude posibilitatea de a lucra cu băncile sau cu investitori străini, pentru că “noi credem că există potenţial pe piaţa din România”.

    În ceea ce priveşte veniturile, compania se aşteaptă la 25 de milioane de euro doar pentru Kenvelo, faţă de 22,5 milioane de euro anul trecut. În privinţa magazinelor Lee Cooper şi Tom Tailor, singura cifră oferită este venitul mediu pe metru pătrat, respectiv 5.000 de euro. Magazinele celor două branduri au circa 100 de metri pătraţi, pe când cele Kenvelo circa 200 de metri pătraţi. Anunţurile despre deschideri de magazine par că nu se mai sfârşesc, în timp ce consumul nu dă semne de creeştere. Poate că retailerii şi acţionarii lor ştiu ceva ce consumatorii încă nu au înţeles.

  • Cum se vând obiectele sanitare de lux într-o piaţă dominată de produse chinezeşti

    “Puteau foarte bine să-şi facă birourile la Frankfurt, dar au ales să rămână în Munţii Pădurea Neagră pentru că de aici a pornit businessul lor. E vorba de tradiţie.” Dialogul cu însoţitorii în drumul de la aeroportul din Frankfurt către fabricile Hansgrohe din sud-vestul Germaniei avea să capete contur abia la sosire. Niciun oraş prea mare în apropiere, drumuri înguste şi dealuri acoperite cu viţă de vie. Aici a început, în preajma anului 1900, prima afacere în producţia de obiecte sanitare pentru baie. Şi tot aici s-a inventat duşul, aşa cum îl cunoaştem astăzi. Povestea e cu atât mai interesantă cu cât la mijlocul secolului trecut unul dintre fiii fondatorului, Friedrich, a decis să îşi construiască propria afacere – sub numele Grohe – în nordul ţării, iar astăzi companiile sunt concurenţi aprigi în piaţa de instalaţii sanitare. Familia fondatoare mai e implicată doar în Hansgrohe, unde deţine 32% din acţiuni, iar până acum trei ani CEO a fost chiar fiul cel mic lui Hans, Klaus, acum în vârstă de 74 de ani. Cele aproape 700 de milioane cifră de afaceri în 2010, la un nivel al EBITDA de 140 de milioane, arată că afacerea germană nu a avut de suferit de pe urma recesiunii mondiale. Ţara de origine înseamnă un sfert din business, iar atenţia către piaţa locală şi ţările emergente, mai puţin sau deloc atinse de criză, au fost cheia succesului. Apoi, din cei peste 3.000 de angajaţi ai companiei, trei sferturi sunt germani, deşi fabricile Hansgrohe sunt prezente în China, Statele Unite ale Americii, Olanda şi Franţa.

    Scăderea din 2009 a venit în concordanţă cu recesiunea, însă managerii Hansgrohe au reuşit să piardă un procent cu o singură cifră. “Criza nu s-a instalat peste tot în lume şi nici în acelaşi timp”, explică Dirk Rennau. Produsele companiei se vând în peste o sută de ţări, iar vânzările au fost gestionate mult mai bine prin balansul care s-a făcut către pieţele mai puţin vulnerabile, în special statele emergente. Un sfert din businessul Hansgrohe vine din Germania, iar plusul adus de aici e important. De cealaltă parte, zonele unde piaţa imobiliară a avut cel mai tare de suferit au tras în jos şi vânzările de instalaţii sanitare: Statele Unite ale Americii, parte din Europa de Vest şi Orientul Mijlociu.

    În România vânzările au început să scadă în 2009, însă dat fiind că mulţi dintre marii constructori au activitatea blocată, era firesc să se întâmple aşa. După Rennau, potenţialul de creştere din 2012 este semnificativ. Nu doar criza stă în calea afaceriştilor din domeniu. Dacă luăm în calcul că aproape 50% din populaţie nu este racordată la reţeaua de apă curentă şi canalizare, atunci lucrurile nu mai stau la fel de bine. “Pentru Europa un astfel de procent pare enorm. Din start, din cei 22 de milioane de potenţiali clienţi rămân vreo 11 milioane”, explică directorul Hansgrohe, referindu-se la cel mai clar indicator care redă potenţialul actual al pieţei.

  • Destinul Zippo pe o piaţă în care contează doar preţul

    Pentru o companie care face din vânzarea brichetelor anti-vânt mai bine de jumătate din încasări, renumele trebuie să fie un atu extrem de puternic. Altfel, avalanşa de producători care scot pe piaţă brichete care costă doi lei ar putea fi nimicitoare. Aşa că Zippo a mizat pe crearea unui brand iconic şi a avut aproape 80 de ani la dispoziţie pentru a-şi pune planul în aplicare. Cu 12 milioane de brichete vândute anual în 160 de ţări se poate spune că au făcut calculele corecte, iar asta i-a îndemnat pe americani să meargă mai departe cu dezvoltarea liniei de produse care astăzi include, pe lângă brichete, şi accesorii pentru brichete, brichete pentru casă, ceasuri de mână, parfumuri şi accesorii pentru bărbaţi, dar şi produse pentru aprins focul şi pentru încălzit. Totul a pornit, practic, de la clasica brichetă pătrată a cărei principală calitate este că îşi poate menţine flacăra aprinsă chiar şi în bătaia vântului.

    “De la începutul acestui an avem un importator unic şi pentru România, pe care o considerăm o piaţă foarte importantă în strategia noastră de dezvoltare, având în vedere că primele produse Zippo au fost vândute aici în urmă cu 20 de ani, ceea ce înseamnă că românii sunt familiarizaţi cu ele”, spune David Warfel, director de marketing global al Zippo. Partenerul americanilor în România este Tonka Distribution, afacere înfiinţată în urmă cu patru ani şi care are patru divizii: amplasarea aparatelor de cafea Nescafé, distribuţia de accesorii şi alcool, Zippo fiind cel mai mare client, două magazine proprii de alcool şi tutungerie şi o divizie de terminale de plăţi. Daniel Lizar, unul dintre cei doi proprietari ai afacerii, nu este deloc străin de specificul unei pieţe care se bazează pe pasiunea oamenilor pentru fumat. Înainte de a deschide Tonka Distribution, a lucrat pentru Top Brands, compania care distribuie produsele Phillip Morris în România.

    “Cred că există o deschidere destul de mare pe piaţă pentru produsele Zippo. Estimăm că vom avea anul acesta afaceri de circa 500.000 de euro şi că vom vinde 20.000 – 30.000 de brichete”, spune Andrei Lizar, directorul general al Tonka Distribution. Pentru anul viitor este estimată însă o dublare a numărului de brichete vândute, dar şi o consolidare a vânzărilor datorită celorlalte produse marca Zippo pe care Tonka le va importa în România. Astfel firma va aduce nu doar brichete, ci şi celelalte produse de lifestyle create sub acest brand. Lizar spune că principalul public căruia i se adresează sunt bărbaţii cu vârsta de peste 40 de ani, cu venituri medii şi care, desigur, fumează. Un public secundar, asupra căruia vor să se concentreze tot mai mult, sunt însă tinerii, pe care speră să-i atragă în special cu accesoriile. Dacă la categoria brichete produsele Zippo depăşesc cu mult media pieţei în ceea ce priveşte preţurile, segmentul de accesorii nu poate fi încadrat în segmentul premium. Spre exemplu, preţul unei brichete pleacă de la 70 de lei şi poate ajunge la 1.200 de lei atunci când este făcută din argint, comparativ cu cel al unei brichete simple, fabricate în China, care costă cel mult patru lei. În acelaşi timp, ceasurile Zippo nu pot fi considerate scumpe, de vreme ce au preţuri care nu depăşesc 500 de lei. “Practic vorbim despre un produs care se adresează oamenilor din clasa de mijloc, dar care îşi pot găsi clienţi şi din rândul clasei de sus pentru că are avantajul de a fi un produs iconic”, menţionează Lizar.

    România face parte din strategia de dezvoltare în Europa a brandului Zippo, ale cărui principale pieţe de deschidere sunt Statele Unite ale Americii şi China. Acestea cumulează jumătate din afacerile companiei, care are vânzări anuale de 200 de milioane de dolari în diviziile sale din cele peste 160 de ţări din toată lumea. De altfel, şi Tonka Distribution mizează pe creşteri în urma parteneriatului încheiat cu Zippo – de la o cifră de afaceri de patru milioane de euro, cât a înregistrat compania sa în 2010, pentru 2011 Lizar şi partenerul său Cristi Dumitru se aşteaptă la afaceri de şase milioane de euro. “Singurul nostru concurent sunt importatorii de brichete din China, însă în condiţiile în care în România se vând anual circa patru milioane de brichete, este greu de crezut că nu vom reuşi să ne găsim loc în piaţă”, conchide Lizar.

  • Românii şi cuceritorii modei

    Compania TinaR Distribuţie, una dintre cele două companii care operează magazinele Tina R, şi-a cerut intrarea în insolvenţă la începutul lunii septembrie. Decizia privind insolvenţa ar putea fi luată pe 23 septembrie. “Am ales intrarea în insolvenţă pentru a putea negocia rambursarea unui credit de capital circulant pe care compania Tina R Distribuţie îl avea la Romexterra Bank. Creditul a fost vândut între timp către o firmă de recuperare creanţe”, spune Rareş Jianu (39 de ani), unul dintre fondatorii Tina R, la una dintre puţinele sale ieşiri în presă. Rareş Jianu a lansat lanţul de magazine Tina R în urmă cu 18 ani împreună cu Iulia Sevastina Stoica, care este în continuare acţionar în cadrul companiei. Tina R Distribuţie operează nouă dintre cele 17 magazine ale reţelei. Celelalte opt unităţi sunt operate de compania Brands in Trade, ferită de acţionari de problemele financiare.

    Rareş Jianu admite că s-a mai gândit la varianta intrării în insolvenţă în 2009, când şi alţi retaileri au ales această soluţie. La finalul lui 2009 Leonardo, cel mai mare retailer local de încălţăminte şi produse de marochinărie, deţinut de Florin Panea, a intrat în insolvenţă cu datorii de peste 100 de milioane de euro. În prezent, compania a reluat expansiunea, ajungând la circa 140 de magazine. Strategia administratorului a fost ca, imediat după intrarea în insolvenţă, să renunţe la operaţiunile pe pieţele externe unde Leonardo opera peste 40 de magazine. Anul trecut afacerile retailerului de pantofi şi marochinărie au ajuns la 66 milioane de euro, mai puţin de jumătate faţă de 2008, ultimul an de boom, când acestea ajungeau la 135 milioane de euro.

    Leonardo şi Jolidon erau, înainte de începerea crizei, cei mai extinşi retaileri români în străinătate. Dacă Leonardo a închis magazinele din afara ţării încă din 2009, odată cu intrarea în insolvenţă, Jolidon a început să le închidă treptat de anul trecut. Acum, Gabriel Cârlig, acţionarul majoritar şi directorul producătorului clujean din industria textilă Jolidon, admite că nu mai deţine magazine proprii în străinătate. Afacerile Jolidon au fost afectate de criză, ajungând la circa 18,7 milioane de euro anul trecut (aproape jumătate faţă de nivelul din urmă cu trei ani), iar datoriile au urcat la de circa trei ori mai mult. Gabriel Cârlig spune că, pentru a face faţă situaţiei dificile, închide magazinele neperformante, dar deschide altele în spaţii mai bune şi cu chirii mai mici. Astfel spune că va reuşi să închidă anul tot cu 85 de magazine, deşi în urmă cu puţin timp a închis magazinul de pe bulevardul Magheru, unul dintre cele mai cunoscute ale companiei.

    Şi Tina R a închis în ultima perioadă două unităţi, în Militari Shopping Center şi în Carrefour Militari, ajungând în prezent la 17 unităţi. Chiar dacă au cerut insolvenţa, oficialii companiei spun că nu au blocat extinderea, alte trei sau patru deschideri fiind programate până la finalul anului – Piaţa Romană, Galleria Arad, Maritimo Constanţa şi Electroputere Craiova. Compania nu se orientează doar către stradal sau malluri, însă spune că în următorii doi ani ar putea apărea alte cinci până la zece unităţi Tina R.

  • În spatele statisticii – de ce nu trăim mai bine decât în 2008

    Revenirea economiei ar trebui să fie un prim semn că lucrurile încep să se îndrepte pentru consumatorii din România. Teoria este cât se poate de simplă: mai bine de 63% din produsul intern brut vine din consum, or, creşterea economică de 1,6% din prima jumătate a acestui an înseamnă, printre altele, un avans şi pentru acest indicator. În practică însă, criza din ultimii ani a împins oamenii să drămuiască mai atent banii din portofel, iar costul din ce în ce mai mare al vieţii a dus pe termen scurt la o diminuare a economiilor şi, în perspectivă, la un consum mai redus. Iar 2011 nu face excepţie.

    Deşi au un impact destul de mare asupra economiei, gospodăriile din România nu mai au puterea să genereze o creştere semnificativă a produsului intern brut şi, implicit, o revenire a economiei în adevăratul sens al cuvântului. Pe de-o parte, chiar dacă la prima vedere dispun de venituri mai mari decât în urmă cu trei ani, în medie de 2.318 lei pe lună, faţă de 2.131 în 2008, creşterea uşoară de-abia acoperă nivelul inflaţiei, potrivit unui studiu realizat de compania de consultanţă A.T. Kearney. Ca să nu mai vorbim de faptul că, prin comparaţie cu începutul anului trecut, venitul mediu lunar al unei gospodării este cu câteva zeci de lei mai mic. Iar pe de altă parte, evoluţia veniturilor s-a regăsit şi în cea a cheltuielilor, acestea din urmă luând amploare mai repede decât încasările, lucru care s-a simţit în primul rând în economiile populaţiei şi în puterea lor de a pune lună de lună bani deoparte. “În ultimii ani consumatorii şi-au adaptat aproape imediat cheltuielile la nivelul veniturilor lunare şi au menţinut relativ constant gradul de economisire, la o medie de 8-12%”, apreciază Daniel Catană, consultant în cadrul A.T. Kearney, nivel care în ultima perioadă a înclinat mai mult spre valoarea inferioară decât cea superioară şi a rămas sub media europeană.

    Nici n-ar avea cum să fie însă altfel. Din totalul cheltuielilor unei gospodării, mai bine de 60% merg pe mâncare, întreţinere şi utilităţi, o pondere foarte mare comparativ cu alte pieţe – în Cehia, de pildă, este vorba de doar 42%, chiar dacă în valoare absolută suma este cu mult mai mare. Mai exact, bugetul lunar pentru consum al unei familii din Cehia este de 855 de euro, în timp ce pentru o gospodărie din România este vorba de numai 356 de euro. În total, dacă sunt luate în calcul şi cheltuielile pentru transport, sănătate, comunicaţii sau îmbrăcăminte şi încălţăminte, o familie alocă aproape 72% din venituri în acest sens, în timp ce alte 16 procente sunt direcţionate către taxe sau alte contribuţii, restul fiind încadrate drept cheltuieli incidentale, potrivit studiului A.T. Kearney.

    Principala sursă de cost rămâne pentru consumatorii români mâncarea, însemnând aproximativ 42% din total, o pondere foarte mare comparativ cu alte ţări central şi vest-europene, care alocă în jur de 19% din cheltuieli în acest sens, cum este spre exemplu atât cazul Italiei, cât şi al Cehiei, conform cercetării. Urmează costurile de întreţinere şi utilităţile, cu o pondere de 18,6% din cheltuieli, şi, pe locul al treilea, viciile – alcoolul şi ţigările atrag 7,2% din cheltuielile unei gospodării din România, cu mult peste nivelul altor ţări europene unde este vorba despre doar câteva procente.

    Efectul cheltuielilor tot mai ridicate si al directiei in care sunt acestea alocate s-a resimtit asupra multor afaceri şi industrii din România, mai ales că peste jumătate dintre cele mai mari 100 de companii din piaţă oferă produse şi servicii destinate consumului, depinzând implicit de bunăstarea gospodăriilor româneşti. Piaţa asigurărilor, spre exemplu, a continuat să scadă inclusiv în ultimul an, când deja destule industrii au început să dea semne de revenire. La fel s-a întâmplat şi cu domeniul telecom sau cu cel de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Practic, pentru a putea face faţă cheltuielilor de subzistenţă, au renunţat la servicii de telecomunicaţii scumpe sau la cumpărături mai puţin necesare – cheltuiala medie lunară pentru haine şi încălţăminte, spre exemplu, a scăzut de la 91 de lei în urmă cu trei ani la 88 de lei în 2009 şi 81 de lei anul trecut -, diminuarea fiind însă compensată de cheltuielile mai mari pentru medicamente, spre exemplu, pe măsură ce criza şi stresul aferent au accentuat problemele de sănătate ale multor români sau cel puţin i-au împins să fie mai precauţi cu privire la acest aspect.

    Toată această situaţie are însă şi un aspect pozitiv. “La sfârşitul anului trecut valoarea depozitelor la bancă ale gospodăriilor din România a depăşit-o pe cea a împrumuturilor”, punctează Daniel Catană. Populaţia a devenit astfel mai puţin îndatorată, cu un nivel total de 108 miliarde de lei în depozite bancare şi 102,8 miliarde de lei datorii la bănci, prin comparaţie cu situaţia de la finele lui 2008, când în bănci erau 78,6 miliarde de lei, însă datoriile familiilor româneşti ajungeau la aproape 96 de miliarde de lei. Într-un fel, dificultăţile din economie au oprit elanul românilor de a se îndatora peste măsură, cumpărându-şi locuinţe şi alte obiecte pe care nu şi le permit. Ceea ce înseamnă că măcar o bază pentru revenirea consumului la nivelurile de altădată a fost deja pusă.

  • Noile capele luminate ale lui Patriciu

    Drept urmare Dinu Patriciu şi-a întărit echipa de conducere şi a rescris planul de afaceri: restructurarea se face din mers, cu miză pe descentralizarea managementului şi pe educarea angajaţilor, pe dezvoltarea părţilor nevăzute ale businessului. Echipa de conducere a diviziei FMCG Retail din Mercadia Holland a fost completată cu Anca Vlad, fost manager al bauMax România, şi Vlad Şeitan, care ocupa o funcţie de conducere la OMV Refining & Marketing. Anca Vlad va fi de la 1 octombrie Head of Category Management and Purchasing, iar Şeitan va deveni de la aceeaşi dată Chief Operational Office şi Deputy CEO.

    Patriciu estimează pentru reţelele Mic.ro, Macro şi miniMax o cifră de afaceri de 225 de milioane de euro în acest an, iar anul viitor vânzările ar putea ajunge la 880 milioane de euro. Mercadia Holland are în prezent 830 de magazine Mic.ro, dintre care 720 fixe şi 110 mobile şi 58 de unităţi Macro şi miniMax. Planurile de dezvoltare prevăd un număr de 2.000 de unităţi Mic.ro şi 150 miniMax şi Mac.ro până la finele lui 2012. Valoarea totală a investiţiei este estimată la 250 de milioane de euro. Pentru 2013 Mercadia îşi propune să obţină afaceri de 1,5 miliarde de euro cu cele trei lanţuri de magazine.

    Chiar dacă planurile iniţiale presupuneau cooptarea de asociaţi în magazinele Mic.ro, doar 10% dintre unităţi funcţionează într-un astfel de sistem, în special din cauza lipsei de instruire a candidaţilor. “Ne întâlnim cu două categorii de români, oameni care au 7.000 de euro şi care vor să facă 70.000 de euro într-o lună şi oameni ce vor să aibă o afacere cinstită, din care să trăiască, dar nu au cei 7.000 de euro”, spune Dorin Gherman, membru în Executive Board. Cei 7.000 de euro reprezintă suma cu care un doritor intră în parteneriat cu Mercadia şi poate gestiona un magazin Mic.ro. Dar banii sunt numai o parte a înţelegerii, care cuprinde patru niveluri de selecţie. Pe de altă parte, vânzările din magazinele în care există asociaţi sunt cu 25% mai mari decât în celelalte, deoarece aceştia sunt direct interesaţi de creşterea eficienţei.

    Patriciu a vorbit şi despre preţurile practicate în reţeaua Mic.ro, care nu pot fi la fel de mici ca acelea din magazinele de tip discount. “Dacă omul vrea preţ de discounter, se duce la doi kilometri, nu la 100 de metri. Sigur că încercăm să reducem preţurile, aceasta este şi strategia. Preţurile vor fi comparabile, dar niciodată egale cu cele din magazinele de tip discount. Ceea ce stârpim noi este comerţul nefiscalizat”, adăugă Patriciu.

    Pentru dezvoltarea reţelelor de magazine Patriciu va investi cu 100 milioane euro mai mult faţă de cât îşi propusese iniţial, întrucât băncile nu sunt dispuse să finanţeze cu sume mari proiecte de investiţii. Planul iniţial era investirea a 250 de milioane de euro din care Mercadia să suporte 100 de milioane de euro din surse proprii, 100 de milioane de euro să fie credite bancare şi 50 de milioane de euro credit furnizor; firma a fost nevoită să îşi schimbe planurile şi să dubleze valoarea investiţiei proprii, pentru că băncile nu i-au acordat finanţare.

    “Sucursalele băncilor străine din România nu sunt dispuse să suporte credite de investiţii de o asemenea anvergură. Ne-am reorientat planul de afaceri către contribuţia firmei, dar vom face un efort dublu”, a spus omul de afaceri.Patriciu susţine că în ultimele luni sucursalele băncilor străine din România “trimit bani acasă” şi preferă să finanţeze Guvernul, nu sistemul privat. El crede că sistemul bancar românesc ar trebui restructurat “de la cap la coadă” şi să nu mai existe un singur nivel de bănci, ci mai multe, printre care şi bănci locale de economii, apoi unele regionale şi abia apoi actualele structuri naţionale.

    “Când ai 30 de miliarde credite ipotecare în România, care de fapt sunt neperformante toate, pentru că nivelul garanţiilor nu le mai acoperă, dar nu le declari neperformante, stai pe ouă până se strică”, a spus Patriciu. El a adăugat că un astfel de comportament al băncilor va duce la o lipsă de lichidităţi în sistemul privat, care a început deja să se simtă. Întrebat ce ar trebui să facă Guvernul în privinţa băncilor, Patriciu a răspuns: “Să stea deoparte”.

  • Ce aduce nou intrarea brandului de modă New Look în România

    Situat la doar câţiva paşi – la propriu – de rivalii H&M, C&A, Bershka şi Stradivarius, noul magazin al britanicilor de la New Look ocupă o suprafaţă de circa 500 de metri pătraţi la parterul centrului comercial AFI Palace Cotroceni. Deschis în urmă cu două săptămâni după o investiţie de circa jumătate de milion de euro, magazinul din Cotroceni a fost primul dintr-o serie de 20 de unităţi ce urmează a fi inaugurate în următorii cinci până la opt ani.

    Al doilea magazin a fost deschis la o săptămână distanţă, pe 1 septembrie, cu aceeaşi strategie de vouchere pentru primii clienţi (ca şi H&M) şi cu aceeaşi coadă interminabilă la intrare. Până la finalul acestui an urmează a fi deschise alte două magazine New Look în Polus Cluj Napoca şi Maritimo Shopping City Constanţa. Investiţia totală pentru toate cele 20 de unităţi urmează să ajungă la 10 milioane de euro. Ca strategie de extindere, magazinele New Look vor fi amplasate în centre comerciale unde există deja sau se vor deschide unităţile principalilor competitori de la Inditex, C&A sau New Yorker. Cu alte cuvinte, britanicii preferă căile deja bătătorite, şi anume centrele comerciale care şi-au demonstrat deja capacitatea de a atrage clienţi.

    Spre deosebire de competitorii săi, brandul britanic New Look intră pe piaţa locală în franciză, fiind adus de grecii de la Fourlis Group, care deţin în România şi franciza magazinelor Intersport prin intermediul subsidiarei Genco Trade. Tot în franciză a intrat iniţial în România şi Inditex, cu primul magazin Zara din Plaza România, în 2004, dar în 2007 spaniolii au intrat direct pe piaţă.

    New Look, care se adresează persoanelor cu venituri medii, fiind încadrat pe acelaşi segment cu H&M, New Yorker sau Stradivarius (mai jos decât Zara, dar mai sus decât C&A), are preţuri ce încep de la 79 de lei pentru rochii, 49 de lei pentru jeans, 89 de lei pentru jachete şi 35 de lei pentru încălţăminte. În aceste condiţii, bonul mediu ar putea varia între 50 şi 70 de lei.

    La mai puţin de o săptămână de la deschiderea primului magazin, Ionas Akis, directorul general al Genco Trade, a observat deja că, “la fel ca în toate celelalte magazine New Look din Europa, clienţii cumpără în special haine. Am înregistrat, totuşi, vânzări bune pe segmentele de pantofi şi accesorii”.Grecii de la Fourlis Group, care au afaceri de circa 45 de milioane de euro pe piaţa locală şi care estimează o creştere a businessului în acest an, au mai multe activităţi în România, cea mai importantă fiind reţeaua de 16 magazine Intersport, care a contribuit anul trecut cu circa 44% la cifra de afaceri a companiei.

    Cifra de afaceri a Genco Trade, sub care sunt administrate toate afacerile grecilor în România, s-a redus însă anul trecut aproape la jumătate faţă de 2009. “Scăderea faţă de anul 2009 are ca şi cauză ieşirea din portofoliu a distribuţiei de produse electronice şi electrocasnice marca Samsung începând cu 30 iunie 2010”, spune Adrian Handra, marketing & PR manager al Intersport România. Compania a pierdut distribuţia Samsung după ce coreenii şi-au deschis o reprezentanţă proprie în România. După principiul “one in-one out”, compania a completat ieşirea din portofoliu a produselor Samsung cu brandul de modă New Look, care deţine peste 1.000 de magazine în Europa şi Asia.

    Reprezentanţii New Look spun că analizau piaţa locală de mai mulţi ani, însă abia acum şi-au făcut intrarea pe piaţă, indirect, prin intermediul Fourlis. De mai mulţi ani analizau piaţa şi suedezii de la H&M, care au deschis primul magazin în luna martie 2011. Până la finalul anului reţeaua H&M ar trebui să ajungă la zece unităţi.

    Anul 2011 poate fi considerat astfel un an al contrastelor în retailul local de îmbrăcăminte, în condiţiile în care jucătorii mari mizează puternic pe expansiune, iar cei mici speră doar că anul viitor va fi mai bun. Jucătorii străini prezenţi pe piaţă de mai mulţi ani, cum este cazul Inditex, C&A şi New Yorker, au decis să deschidă zeci de magazine în acest an. Inditex va finaliza anul cu peste 20 de magazine mai mult decât în 2010, C&A cu zece, iar New Yorker cu cinci. La polul opus, jucătorii mai mici, atât cei locali, cât şi cei străini, au intrat în silentio stampa sau au decis să nu investească bani în expansiune în acest an şi să aştepte o revenire a consumului.

  • Piaţa de cafenele şi restaurante a căzut în picioare

    Restaurantul spaniol El Bulli, nu demult cunoscut ca fiind cel mai scump restaurant din lume, îşi va închide pentru totdeauna porţile în decembrie, după ce proprietarul şi chef-ul Ferran Adria a realizat că pierde bani, iar presiunea făcută de clienţi era tot mai mare. Şi în România s-au închis câteva zeci de restaurante, baruri şi cafenele, în condiţiile în care criza a limitat ieşirile în oraş. Şi totuşi, numărul restaurantelor este în continuă creştere. De ce?

    “În România este loc pentru deschiderea de noi restaurante, pentru că românii nu au renunţat la obiceiul de a ieşi în oraş”, spune Ali Capa, fostul director de investiţii al Anchor Group, care a adus în România lanţul de restaurante Wienerwald. După ce a investit circa 150.000 de euro în restaurantul deschis în luna aprilie în zona Vitan din Capitală, Capa spune că în următoarele una-două luni va mai deschide alte două restaurante Wienerwald în capitală, unul în zona Floreasca şi unul într-un centru comercial, al cărui nume nu îl dezvăluie pentru că încă nu a fost semnat contractul.

    În primele şase luni ale acestui an, peste 2.600 de firme au fost înregistrate la Registrul Comerţului având ca principale domenii de activitate restaurante şi baruri. Numărul acestor companii a crescut constant în ultimii ani în pofida crizei financiare. Astfel, 2010 a fost cel mai prolific an, fiind înregistrate peste 4.150 de astfel de companii.

    Chiar dacă acum consumatorii vor mult şi ieftin, jucătorii din sectorul restaurantelor şi barurilor se adaptează din mers şi preferă să se extindă în continuare. American Restaurant System, compania care operează restaurantele Pizza Hut şi reţeaua de livrări la domiciliu PHD, are în plan ca până la finalul anului să mai deschidă alte trei unităţi PHD, toate în Bucureşti, şi să ajungă astfel la o reţea de zece unităţi. Compania va investi 150.000 de euro în cea de-a opta unitate PHD ce urmează a fi deschisă pe Calea 13 Septembrie până la sfârşitul lunii august. Aceasta este singura locaţie cunoscută, în cazul celorlalte compania căutând spaţii acolo unde nu sunt deja prezenţi, în special la marginea Bucureştiului, potrivit lui Carmen Lupuleţ, directorul de marketing al companiei. Prima unitate PHD din România a fost deschisă în decembrie 2007, în zona Vitan. Anul acesta avansul businessului PHD este de 15-30%, în funcţie de fiecare unitate, comparativ cu 2010.

    În aceste condiţii, dacă se menţine trendul ascendent, veniturile nete ale PHD în acest an s-ar putea ridica la 12 milioane de lei. În cazul restaurantelor Pizza Hut compania nu are stabilită nicio nouă deschidere, în prezent existând 13 unităţi. “Anul acesta suntem mai axaţi pe livrare. În condiţiile în care românii şi-au redus bugetul pentru mâncarea care nu este făcută în casă, ei preferă livrarea la domiciliu, pentru că au impresia că în restaurante cheltuie mai mult”, spune Lupuleţ. Ea mai explică faptul că în prima parte a anului veniturile Pizza Hut au scăzut uşor, pentru ca în ultimele două luni să se simtă o redresare. Compania American Restaurant System a obţinut anul trecut o cifră de afaceri de 92,4 milioane de lei şi estimează pentru 2011 o creştere până la 96,1 milioane de lei.

    Cel mai ambiţios plan de expansiune pentru România îl are tot un lanţ de restaurante, Subway. România devine astfel a 99-a ţară de pe harta lanţului, care vrea în cinci ani să inaugureze 60 de noi unităţi pe piaţa locală. Prima unitate va fi deschisă în capitală până la finalul acestui an, pentru ca apoi expansiunea să se desfăşoare în oraşele de peste 100.000 de locuitori.

    În total, pe 1 iulie 2011 existau în România aproape 37.500 de companii care activează în domeniul restaurantelelor şi barurilor. În pofida faptului că tot mai multe restaurante, cafenele şi baruri s-au închis sau au intrat în insolvenţă, numărul companiilor care activează în aceste domenii a crescut comparativ cu perioada similară a anului trecut. “Deşi situaţia economică este dificilă, pe loc nu putem sta”, spune Radu Cristian Marinescu, care conduce operaţiunile Gloria Jean’s de la intrarea pe piaţa locală a lanţului la începutul lui 2005.

    Reţeaua va deschide anul acesta trei noi cafenele, două în Bucureşti (una în clădirea de birouri Anchor Plaza şi una în zona pieţei Universităţii) şi una în Oradea. Dintre acestea, două vor fi deschise în franciză, iar una va fi deschisă de firma Gourmet Products Servicii, care a adus brandul în România şi care deţine master franciza pentru România. Lanţul are în prezent şapte cafenele, în Bucureşti Mall, Carrefour Feeria, Băneasa Shopping City, Bucharest City Hotel, Eurotower, AFI Palace şi Carrefour Piteşti.

  • Românii nu se mai tem de criză. Piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată a reînceput să crească

    Piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată a fost de 306 milioane de euro în al doilea trimestru, şi 613 milioane pentru primele şase luni ale anului în curs. Sectorul IT a avut din nou cea mai bună performanţă din piaţă (plus 27,5%). Electrocasnicele mici şi sectorul foto au avut de asemenea creşteri de două cifre, respectiv 17,8% şi 17,7%. Sectoarele telecom, electronicele de larg consum precum şi electrocasnicele mari au crescut într-un ritm mai lent, de sub 10%. Piaţa echipamentelor de birou este singura rămasă în zona roşie, dar scăderea s-a diminuat la -3.6%, potrivit Studiului GfK Temax.

    Dupa câteva trimestre de amânare a achiziţiei de PC desktop-uri, monitoare sau periferice a venit timpul pentru o creştere pe toate aceste categorii, nu doar pe computere portabile. Drept urmare, întregul sector a crescut cu 27,5% faţă de acelaşi trimestru al lui 2010, în termeni de valoare. Si PC desktop-urile s-au aflat în zona verde. Cu toate acestea, rata lor de creştere a fost de aproape patru ori mai mică decât cea a computerelor portabile.

    Cel de-al doilea trimestru al anului a adus o creştere pe piaţa electrocasnicelor mici de 17,8%, cu 4 milioane de euro mai mult decât acelaşi trimestru al anului trecut. Aparatele pentru prepararea alimentelor şi cele pentru facut cafea sunt cele care stimulează această piaţă. Aparatele pentru coafat părul continuă să lupte pentru atenţia consumatorilor, în timp ce produsele tradiţionale, precum fiarele de călcat şi aspiratoarele, au înregistrat creşteri de două cifre.

    Categoria roboţilor de bucătărie care obişnuia să contribuie la scăderea sectorului şi-a schimbat acum trendul într-unul ascendent şi, împreună cu toate celelalte pieţe ale aparatelor pentru pregătirea alimentelor, au crescut vânzările sectorului.

    Acest trimestru a arătat că obiceiul de cumpărare s-a mutat de la aparatele pentru îngrijire personală către produsele tradiţionale folosite pentru activităţi gospodăreşti de tipul curăţenie, călcat sau prepararea alimentelor şi a băuturilor.

    Interesul constant al consumatorului român pentru produsele foto este reflectat printr-o creştere a vânzărilor de 17,7% comparativ cu acelaşi trimestru al anului precedent. Vânzările de camere foto digitale şi rame foto digitale au ajuns la 11 milioane de euro în al doilea trimestru din 2011.

    Camerele cu lentile interschimbabile sunt cel mai de succes segment la momentul actual, cu rate de creştere de două cifre, mult mai mari decât segmentul compactelor. în special, modelele entry level din cadrul segmentului de D-SLR sunt foarte atractive pentru consumatorul român. Ca şi produse hibrid – camerele de tipul mirrorless – nu s-au bucurat de un success aparte până acum în România. Cand vine vorba de camere cu caracterisitici tehnice mai bune se pare că alegerile consumatorului sunt limitate la D-SLR şi compacte de ultimă generaţie.

    Piaţa de telecom din România a trecut pe un trend pozitiv, crescând cu 7,8% în valoare în trimestrul al doilea din 2011 faţă de acelaşi trimestru al anului trecut. Acest lucru se datorează exclusiv smartphone-urilor care sunt declanşatorul pe piaţa de telecom. Acum consumatorul face o nouă achiziţie nu doar când vechiul telefon nu mai funcţionează, ci şi atunci când consideră că acesta nu mai răspunde nevoilor lui actuale de a fi la curent cu ştirile, de a interacţiona constant cu cei apropiaţi, de a naviga pe internet sau câteodată de a fi în tendinţe cu ceilalţi, ca un important indicator al statutului.
    Pe de altă parte, pentru moment, telefoanele mobile au o cotă importantă în comparaţie cu smartphone-urile, mai ales când vine vorba de volume, datorită preţului mediu care este de patru ori mai mare pentru cel din urmă.
    Piaţa electronicelor de larg consum din România s-a bucurat de un al doilea trimestru consecutiv ascendent. Dinamica de creştere a fost mai slabă fata de trimestrul precedent, inregistrand incasari cu sapte milioane de euro mai mici. în timp ce pentru anumite produse, precum sistemele audio, DVD Player/Rec, console video sau sisteme de navigaţie, ratele de descreştere s-au îmbunătăţit sau s-au stabilizat, piaţa televizoarelor şi cea a camerelor video au avut parte de performanţe mai puţin îmbucurătoare.

    În ciuda unor politici de preţ agresive pe mai toate categoriile de inch, vânzările de televizoare plate au început încă din aprilie 2011 să descrească încet de la lună la lună, arătând faptul că preferinţele consumatorilor s-au îndreptat către achiziţionarea de alte bunuri de folosinţă îndelungată în acest trimestru. Valoarea adusă de camerele video în cel de-al doilea trimestru a egalat-o pe cea din primele trei luni ale lui 2011.

    Cel de-al doilea trimestru al lui 2011 a adus veşti bune pentru piaţa electrocasnicelor mari care a crescut cu 5%, la 75 milioane euro. Cu toate că sezonalitatea ar fi trebuit să ajute piaţa de frigidere în direcţia unei performanţe mai bune, vânzările din al doilea trimestru au fost de fapt ceva mai slabe decat cele din acelasi trimestru al anului trecut. Acest lucru s-a datorat în mare parte faptului că cel de-al doilea trimestru al anului trecut a fost susţinut semnificativ de campaniile de buy-back care au încetat anul acesta.

    Totuşi, veştile bune au venit de la segmentele premium, precum incorporabilele care s-au bucurat de creşteri în valoare şi au reuşit să impulsioneze piaţa de aragazuri şi cuptoare. Acest segment a avut rate de creştere de două cifre în acest trimestru faţă de acelaşi trimestru al anului trecut. De asemenea, şi categoria maşinilor de spălat vase, uscătoarelor şi maşinilor de spălat a avut parte de evoluţii mai bune, înregistrând rezultate pozitive şi datorită promoţiilor.

    Înregistrând o valoare de sapte milioane de euro în al doilea trimestru al anului 2011, piaţa de imprimante şi multifuncţionale reuşeşte să atingă o valoare similară cu cea din aceeaşi perioadă a anul trecut, în scădere cu doar 3,6%. Contextul economic destul de dificil din ultimii doi ani a condus la scăderi mari în cadrul acestui sector, scăderi ce s-au reflectat în îngheţarea cheltuielilor în infrastructura IT de către companii şi consumatori. Odată cu trimestrul al doilea 2011 apar semne reale de revenire, chiar dacă achiziţiile se realizează în continuare cu mare atenţie. Astfel, au avut succes echipamentele laser care realizează simultan mai multe acţiuni şi înlocuiesc un set de echipamente – scanează, copiază, imprimă etc.

  • Istoria unui business de lux

    Acum mai bine de un secol doi tineri cu spirit antreprenorial si
    bani putini s-au gandit ca o metoda buna prin care sa se
    imbogateasca ar fi o afacere proprie. Si cum locuiau intr-o zona a
    Germaniei unde economia era in mare parte generata de agricultura
    si de ferme de animale, s-au orientat si ei catre acest segment.
    Asa ca au inceput sa fabrice in 1899, intr-un orasel din apropierea
    Herzebrock, dispozitive pentru procesarea laptelui si obtinerea
    smantanei, dar si pentru producerea untului. Au omis insa din
    vedere faptul ca in regiune erau deja peste 30 de alti producatori
    de asemenea dispozitive, iar afacerea celor doi tineri a ajuns
    astfel la un punct de cotitura.

    Carl Miele si Reinhard Zinkann au decis atunci cum vor face fata
    competitiei. In primul rand, au vrut ca afacerea sa ramana
    intotdeauna una de familie, motiv pentru care au numit-o Miele si
    au stabilit ca familia Miele va avea intotdeauna 51% din companie,
    iar familia Zinkann restul de 49%. In al doilea rand, secretul
    afacerii avea sa fie produsul in sine, superior din punctul de
    vedere al materialelor folosite si al functionalitatii comparativ
    cu altele disponibile pe piata, astazi un cliseu de multe ori
    deranjant, dar care a facut de-a lungul timpului din produsele
    Miele, ulterior masini de spalat care costau in acea perioada cat
    trei sau patru salarii medii lunare si apoi electrocasnice de orice
    fel, un Rolls-Royce al electrocasnicelor.

    De-a lungul timpului, putini s-au dovedit a fi dispusi sa
    plateasca echivalentul a cateva zeci de mii de euro pentru toate
    electrocasnicele din locuinta. Si chiar mai putini dintre ei s-au
    aratat interesati de motivul pentru care pretul este atat de
    ridicat, cumparand mai degraba din moftul de a avea cele mai scumpe
    asemenea dispozitive decat din ratiuni practice. “Potentialii
    clienti n-au fost niciodata un segment foarte vast, iar lucrurile
    stau cam la fel si acum”, apreciaza Kersten Schulte, directorul de
    vanzari pe piete internationale in cadrul Miele. Piata
    electrocasnicelor de lux s-a dovedit insa a fi destul de rezistenta
    la criza, lucru destul de vizibil inclusiv in afacerile Miele, cu
    exceptia lui 2009, singurul an de scadere din ultima perioada, in
    special pe fondul operatiunilor din pietele internationale.

    Compania a incheiat anul fiscal trecut cu afaceri de 2,83
    miliarde de euro, din care aproape doua miliarde de euro vanzari in
    afara Germaniei. Masinile de spalat vase sau rufe, aspiratoarele si
    electrocasnicele de bucatarie sunt produse aproape in totalitate in
    fabricile proprii. Mai exact, cel putin 60% dintre componentele
    unui echipament sunt produse intern intr-una din fabricile detinute
    de Miele. Cele mai multe unitati de productie se afla chiar in
    Germania, pe o raza de cateva sute de kilometri, insa exista cate o
    fabrica si in Cehia, Austria, China si chiar in Romania, la Brasov,
    unde se fabrica anumite componente de electronica.

    “Strabunicul meu si partenerul sau au vrut de la bun inceput sa
    se poata intalni intr-un timp foarte scurt toti sefii de fabrici,
    daca era necesar, lucru care s-a mentinut pana in ziua de azi”,
    spune Reinhard Zinkann, managing directorul companiei si
    reprezentantul celei de-a patra generatii de executivi din familia
    Zinkann, alaturi de Markus Miele, managing directorul din partea
    actionarului majoritar. De la sine inteles ca businessul se
    transmite din tata in fiu si, desi fiul lui deja conduce afacerea,
    seniorul Zinkann in varsta de 83 de ani inca vine la sediul din
    Gutersloh cel putin odata la cateva zile, cu toate ca se deplaseaza
    destul de greu, cu ajutorul unor carje.

    La Gutersloh este de altfel si cea mai mare fabrica a Miele,
    unde lucreaza aproape jumatate dintre cei 16.500 de angajati, cati
    numara compania anul trecut, la care se adauga alti 17% dintre
    angajati in unitatea din Bielefeld, a doua cea mai mare si totodata
    cea mai veche, avand in vedere ca a fost infiintata in 1916. La
    Gutersloh, intr-un campus care se intinde in total pe o suprafata
    de 12.500 de metri patrati, sunt produse in fiecare zi cate 2.000
    de masini de spalat vase, la care se adauga 7.000 de aspiratoare si
    alte cateva mii de componente electronice, intr-o cladire
    separata.