BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Toamna se numără deschiderile magazinelor de haine

    Doar în ultima lună s-au deschis şi au fost anunţate deschiderile a peste 20 de magazine de îmbrăcăminte, şi jucătorii spun că lucrurile nu se vor opri aici, în condiţiile în care potenţial există, iar românii au apetitul, cultura şi în câţiva ani vor avea şi banii necesari pentru a cumpăra tot mai mult.

    Piaţa locală de îmbrăcăminte este evaluată la 1,9 miliarde de euro, însă va creşte până la 2,9 miliarde de euro în 2015 şi 4,2 miliarde de euro în 2020, potrivit datelor companiei de cercetare de piaţă Euromonitor Internaţional. Mult-aşteptatul retailer suedez H&M, care a intrat pe piaţă la finalul lunii martie, a anunţat recent că inaugurează trei magazine noi în luna noiembrie, urmând a ajunge astfel la 11 unităţi în România. Cele mai noi puncte pe harta celor de la H&M sunt Sun Plaza, Lotus Center Oradea şi Maritimo Shopping Center din Constanţa.

    Suedezii deţin deja pe piaţa locală opt magazine, cinci în Bucureşti şi trei în alte oraşe din ţară. La finalul lunii martie retailerul a deschis prima unitate, în centrul comercial AFI Palace Cotroceni, după mai mulţi ani de tatonări pe piaţă. Al doilea magazin deschis a fost în Unirea Shopping Center, urmat de Băneasa Shopping City, Plaza România, Bucureşti Mall. Ulterior, retailerul a ieşit şi în afara Capitalei, în Braşov, Cluj şi Timişoara.

    Potrivit oficialilor H&M, România este prima piaţă unde compania “şi-a făcut curaj” să deschidă atât de multe magazine din primul an de prezenţă pe piaţă. Curajul lor a fost însă răsplătit, în condiţiile în care suedezii au avut, în perioada martie-august, vânzări de circa 21 de milioane de euro cu o reţea de şase magazine, potrivit unui raport financiar al companiei, respectiv încasări zilnice de circa 23.000 de euro pentru fiecare magazin, potrivit calculelor Business Magazin. În aceste condiţii, cu noile deschideri şi dacă vânzările rămân la un nivel constant, H&M ar putea depăşi anul acesta (9 luni de funcţionare) 40 de milioane de euro.
    Nici liderii pieţei, Inditex, nu au stat degeaba în acest an, deschizând peste 20 de unităţi pentru cele şapte branduri din portofoliu (Zara, Bershka, Pull & Bear, Stradivarius, Zara Home, Oysho şi Massimo Dutti), semn că au încredere în consum.

    Kenvelo, una dintre cele mai vechi prezenţe de pe piaţa locală de fashion, iese la atac cu un nou plan de business: preia franciza Lee Cooper şi face un parteneriat cu germanii de la Tom Tailor. Dacă totul merge bine, cele două branduri ar putea ajunge fiecare la o reţea de 30 de magazine în următorii trei ani.

    Fie pentru că au văzut luminiţa de la capătul crizei, fie pentru că au simţit o creştere a consumului, nici italienii de la Stefanel nu au dorit să lase anul să treacă fără o deschidere, mai ales după ce au fost nevoiţi să închidă magazinul de pe Calea Victoriei, o emblemă a capitalismului postrevoluţionar. După ce au închis primul magazin străin de modă deschis în România, Stefanel şi-a mutat stindardul doar câteva sute de metri mai departe, în Piaţa Romană, iar lanţul a ajuns din nou să numere zece magazine.

  • Lactalis şi creşterea din spuma laptelui

    Al doilea val al crizei ar putea produce o serie de efecte greu de prevăzut, astfel încât fiind “prea multe variabile, am preferat cifre mai concrete”, argumentează Dorel Radu, directorul general al Lactalis România, preferinţa sa pentru scenariul optimist pe care preferă să lucreze. “Mă bazez pe ce putem face noi, nu pe ceea ce s-ar putea întâmpla”, spune Radu, care se aşteaptă ca anul acesta cifra de afaceri a companiei să fie cu zece procente mai mare decât cea de anul trecut, când vânzările companiei au fost de circa 40 de milioane de euro.

    Principalul motor de creştere al companiei preluată de francezii de la Lactalis în 2008, cu numai câteva luni înainte de căderea Lehman Brothers, sunt lactatele bio sub marca La Dorna, care au acum o pondere de 5% din vânzările companiei, în condiţiile în care această nişă şi-a adjudecat între 3 şi 3,5% din totalul pieţei, conform estimărilor reprezentanţilor Lactalis. În trei până la cinci ani însă, felia lactatelor ecologice ar urma să ajungă la 10-15%. Iar produsele LaDorna, primele intrate în acest segment, cu mai bine de zece ani în urmă, când conceptul era practic necunoscut cumpărătorilor români, îşi securizează acum o poziţie cât se poate de confortabilă.

    Compania nu-şi doreşte să poarte o luptă aprigă în segmentele în care nu are o cotă de piaţă solidă – de pildă în segmentul iaurturilor, prezente pe piaţă prin importuri. Vânzările produselor aduse de peste hotare reprezintă circa 2% din vânzările companiei, pondere echilibrată însă de exporturi ale produselor din cele cinci fabrici pe care le are acum Lactalis în România. Peste 80% din vânzările companiei sunt realizate de laptele UHT şi telemea, acestea fiind produsele “pe care ne vom concentra în continuare”, declară Radu, de 43 de ani, care deţine funcţia de conducere de un an, anterior lucrând “mulţi ani” în domeniul bunurilor de larg consum, în companii precum Nestlé sau FrieslandCampina.

    Că accentul se pune acum pe segmentele de produse ecologice, UHT şi telemea o arată şi planurile de extindere şi retehnologizare a capacităţilor de producţie pentru aceste categorii, în condiţiile în care Lactalis mai are în portofoliu sub brandul LaDorna caşcaval şi cremă de brânză ecologice.

    Despre detaliile financiare – despre profitabilitate sau investiţii de orice tip, oficialii companiei nu dau niciun detaliu. Vreme de trei ani, de când francezii au preluat afacerea de la antreprenorul Jean Valvis, într-o tranzacţie evaluată la 70-90 de milioane de euro, conducerea companiei a preferat să nu comunice nimic. Acum însă, din discursul reprezentanţilor Lactalis răzbate optimismul. Dorel Radu este încrezător: “Ne aşteptăm la reluarea consumului”.

  • Exportatorii, pe urmele lui Marco Polo

    “Orientarea economiei româneşti prevestea o asemenea mutare. În momentul în care eşti orientat la 75-80% către piaţa vest-europeană, dacă se întâmplă ceva pe piaţa respectivă, vei trage consecinţele”, spune Gabriel Ghelmegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ România-China. El vorbeşte despre situaţia similară din trecut a Chinei, care se concentra în mare parte pe piaţa din SUA, şi reorientarea ulterioară către pieţe cu potenţial mai ridicat de rezistenţă la dificultăţi economice: UE, Asia de Sud-Est şi statele grupului BRICS. Lecţia au învăţat-o şi producătorii români care în ultimul an s-au văzut nevoiţi să atace pieţe cu care nu aveau relaţii comerciale solide sau care, în unele cazuri, lipseau complet. Datele culese de BUSINESS Magazin arată că, în relaţia cu pieţele tradiţionale de export – Germania, Italia, Franţa, Ungaria – creşterile de anul trecut se menţin în intervalul 15-40%. În cazul Turciei, de exemplu, a patra destinaţie de export după valoare, creşterea a fost de 77%, până la nivelul de 2,56 mld. euro.

    Dacă privim către Orientul Mijlociu, comerţul cu Emiratele Arabe Unite, Kuwait şi Arabia Saudită a crescut şi mai mult. “Aspectul paradoxal al ultimilor trei ani de criză e acela că una dintre părţile bune a fost diversificarea destinaţiilor de export”, spune Irina Papadache, directorul Camerei de Comerţ România-Kuwait. Practic, pieţele din Golf au continuat să aibă un potenţial economic ridicat, dat fiind că resursele financiare şi energetice rămân la parametri importanţi. Golful poate primi orice produs de calitate, spune Papadache, pentru că Orientul are mare nevoie de echipamente industriale pentru explorarea petrolului, dar şi de hârtie, cosmetice, produse alimentare, chimice sau electrocasnice. Oficialii camerelor de comerţ din zona arabă susţin că pieţele din regiune erau tradiţionale pentru România, în ce priveşte exporturile de textile sau mobilă. “Nu e încă timpul pierdut. E bine să ai un debuşeu când alte pieţe trec prin momente grele”, adaugă Irina Papadache.

    Prezenţa pe teritoriile în care România avea în urmă cu 20 de ani un rol semnificativ e totuşi dificil de recâştigat, fiindcă alte ţări au atacat rapid aceste pieţe în perioada anilor ’90. Dacă vorbim de continentul asiatic, Turcia, Rusia, dar şi statele Europei Occidentale au devenit jucători importanţi în schimburile comerciale cu India, Japonia, China sau zona Asia-Pacific. “Prin căderea pieţei europene producătorii români nu au avut încotro. Vine acum reversul medaliei pentru că ani buni nu am ţinut pasul cu pieţele mai îndepărtate. Cum nu înţelegem de bunăvoie, acum am fost forţaţi să ajungem pe aceste pieţe”, mai spune Gabriel Ghelmegeanu. Experienţa dobândită în decursul anilor este cea care ar putea compensa pierderea terenului în pieţele îndepărtate. După cum declară Răzvan Filipescu, preşedintele Camerei de Comerţ România-Brazilia, economia şi piaţa de consum a Braziliei se află în plină dezvoltare, după descoperirea unor rezerve imense de petrol. De aici vine şi creşterea de 95% a exporturilor către statul sud-american: “E un domeniu în care noi avem deja experienţă şi istoric, iar Brazilia poate deveni o piaţă de export şi mai mare pentru producătorii români, în special pentru cei de nişă”.

  • Luxul în miniatură. Copiii cu părinţi înstăriţi, o piaţă câştigătoare

    Gabriela Alexandrescu a deschis în apropierea Pieţei Dorobanţi din Capitală un magazin cu haine pentru copii, Pink & Blue, în care a investit 80.000 de euro din fonduri proprii şi, după cum spune chiar ea, mult efort. Este angajată şi dacă n-ar fi fost în concediu de maternitate, n-ar fi avut timp pentru a pune pe picioare această afacere, deşi o bătea gândul de vreo doi ani să-şi încerce norocul în antreprenoriat. A fost nevoie, de pildă, să meargă în Italia pentru negocierile cu furnizorul şi pentru a alege produsele, un demers mai dificil decât pare, “pentru că trebuie să alegi dintr-o paletă foarte largă astfel încât să compui o sortimentaţie completă pentru mai multe vârste”. De ce a ales tocmai acest domeniu? “Din pasiune şi pentru că am văzut că lipsesc de pe piaţă hăinuţe de copii deosebite”, spune Alexandrescu, care are doi copii şi, adaugă ea, se baza pe călătoriile în străinătate pentru a cumpăra lucruri speciale.

    Cei circa 100 mp ai magazinului sunt împărţiţi în două zone distincte, una pentru fetiţe şi alta pentru băieţi, iar produsele aşezate pe rafturi şi umeraşe au preţuri cuprinse între câteva zeci de lei şi 1.700 de lei. Cu 24 de lei poate fi cumpărată o bavetă mini, din colecţia Paco, cele mai scumpe lucruri fiind cele din colecţia pentru botez sub brandul Marcella Home. “Este o colecţie românească, iar hăinuţele sunt realizate manual, cu o broderie inspirată din stema Transilvaniei”, explică Gabriela Alexandrescu. În magazin se vând haine şi încălţăminte pentru copii de până la 12 ani (“de regulă doar până la această vârstă decizia de achiziţie aparţine părinţilor”) produse de grupul italian Mafrat, din colecţii precum Laura Biagiotti, Gianfranco Ferre, Ferrari, Gas sau Beverly Hills Polo Club.

    Decizia de investiţie, spune Alexandrescu, nu s-a bazat pe un studiu de piaţă, ci pe fler. Promisiunea reuşitei ţine însă mai degrabă de nişa îngustă pe care a ales-o: produse super premium şi de lux pentru copii. Pentru că segmentul luxului se comportă, în această perioadă, complet atipic faţă de restul “plutonului”. Altminteri, alţi retaileri de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii nu trăiesc vremuri prea roz. “Multe magazine s-au închis, dar noi am încercat să păstrăm toate spaţiile”, afirmă Alexandre Eram, proprietarul reţelei Z, care spune că perioada actuală este foarte instabilă.

    Mai mult, vânzările din septembrie şi prima jumătate din octombrie au fost afectate de faptul că perioada a fost mult mai caldă decât în alţi ani. Or, mărfurile de pe rafturi sunt adaptate deja sezonului rece. Pe de altă parte, vânzările din luna august au fost cu 20% mai mari decât în perioada similară a anului trecut, stimulate de reducerile masive de închidere a sezonului. “Preţurile au o influenţă foarte mare în decizia de cumpărare, iar oamenii caută lucruri accesibile”, argumentează Eram. Gama de preţuri din magazinele Z variază de la 9 la 200 de lei. În opinia lui, o investiţie în această perioadă are două aspecte.

    Pe de o parte, momentul este potrivit pentru că spaţiile se găsesc mult mai uşor, iar chiriile sunt mai bune decât în urmă cu câţiva ani. Pe de altă parte însă, puterea de cumpărare este mai scăzută şi o investiţie făcută doar în perspectiva câştigurilor viitoare este riscantă. Bugetul pentru deschiderea unui nou magazin Z se plasează între 100.000 şi 150.000 de euro, dar Eram a preferat să fie precaut în ultima perioadă şi de circa un an şi jumătate n-a mai deschis niciun spaţiu.

    În privinţa produselor de lux adresate copiilor, proprietarul reţelei Z consideră că pătura de clienţi este foarte redusă, lucru care constituie o piedică pentru rularea mărfurilor. “Poţi constata că se vinde un tricou şi alte patru rămân pe stoc”, explică el. Deşi, mărturiseşte el, este un optimist din fire, despre viitor nu poate spune prea multe lucruri bune. “Cu siguranţă că în 2012 nu va fi bine, dar ce urmează să se întâmple nu ştiu, suntem cu toţii orbi”, spune Eram.Gabriela Alexandrescu este însă optimistă – plănuieşte să mai deschidă un Pink & Blue într-un mall. În plus, mizează pe sistemul voucherelor-cadou şi livrările la domiciliu. “Clienţii care ne-au vizitat şi cunosc produsele pot face comenzi prin telefon, livrarea la domiciliu fiind gratuită”, spune ea.

    Părinţii cheltuiesc aproape o treime din venituri pentru copii, indiferent de educaţie, poziţia socială sau regiunea geografică a ţării, arată un studiu realizat anterior de compania de cercetare de piaţă 360insights. Chiar dacă scăderea puterii de cumpărare a modificat comportamentul de consum pentru cele mai multe pieţe, în cazul produselor şi serviciilor destinate copiilor gradul de fidelizare este, în continuare, ridicat. Aşa se face că pentru cei circa 4 milioane de copii cu vârsta de până în 18 ani, vânzările de bunuri şi servicii depăşesc anual circa 3 miliarde de euro, conform calculelor BUSINESS Magazin. Suma cuprinde toate cheltuielile cu creşterea, îngrijirea şi educaţia unui copil. Pentru toate categoriile de vârstă, după costurile dedicate alimentaţiei, în top se plasează cheltuielile cu îmbrăcămintea şi încălţămintea – o piaţă care se ridică, potrivit unor estimări ale companiilor, la o valoare anuală de peste 1 miliard de euro.

  • Cafeaua a crescut ca aurul

    De ce costa anul trecut un kilogram de cafea de specialitate şase euro, iar acum a ajuns la zece? Cererea la nivel mondial a crescut semnificativ în ultimele douăsprezece luni, dat fiind că pieţe emergente de mari dimensiuni – mai ales China – au început să consume tot mai mult. Simultan, oferta a rămas aceeaşi, ba chiar a scăzut pe seama recoltelor tot mai slabe din Vietnam şi America Centrală cauzate în special de încălzirea globală. Pe fondul crizei economice şi deci al scăderii consumului, comercianţii nu şi-au permis să urce preţurile cu circa 10-20%, deci marjele de profit s-au diminuat semnificativ mai ales pentru cei care o importă, prăjesc sau o comercializează la raft. În sprijinul lor a venit şi reducerea accizei de 10%, practicată în fiecare din ultimii patru ani, până la nivelul de 0,22 euro/kg. Potrivit datelor disponibile, România ocupă locul 24 dintre cele 27 de ţări din Uniunea Europeană în funcţie de consumul anual de cafea pe cap de locuitor, conform informaţiilor Organizaţiei Mondiale a Cafelei. Cu o medie anuală de 2,3 kilograme pe cap de locuitor, consumul e de trei ori mai mic comparativ cu cel din Germania şi la jumătate faţă de cel din Austria. La nivel regional, fiecare bulgar bea anual 3,25 kilograme de cafea, mai mult decât ungurii – 2,67 kilograme sau cehii – 3,04 kilograme.

    Mai ferite de creşterea de preţ au fost cafenelele care operau cu marje mai ridicate, după cum susţin specialiştii din industrie. În prezent, comercianţii au dictat preţurile din piaţă – circa şase lei pentru un espresso, opt lei pentru un cappuccino şi zece pentru un frappe – chiar de zece ori mai scumpe decât costul efectiv. “Preţurile în cafenele sunt mari, chiar peste nivelul din Italia, Spania şi Austria”, spune specialistul în cafea Cristian Macedonski. Explicaţia e aceea că investiţiile şi chiriile au valori însemnate, iar proprietarii îşi doresc amortizarea cât mai rapid. “E uşor să scazi preţul chiar cu 20-30%. În contextul pieţei din România, un preţ mai corect pentru o cafea este patru lei, întrucât te costă cel mult un leu să o prepari”, spune Mihai Panfil, manager al Barmania, un suport pentru specializarea barmanilor. În esenţă, cafenelele au părut să vrea să vândă până acum mai puţin şi mai scump decât mai mult, dar mai ieftin. De aceea, şi clienţii fideli ai acestor localuri lipsesc. “Când vorbim de cafenele, e mai important volumul decât valoarea pentru că aşa atragi şi fidelizezi clienţi”, mai spune Panfil. Pe piaţa locală, 85% din consum se realizează prin cafeaua preparată acasă sau cumpărată de la automate şi doar 15% o reprezintă consumul în baruri, restaurante şi cafenele. O explicaţie poate fi cultura. Cafeaua înseamnă pentru clienţii români un prilej de a ieşi în oraş şi de a petrece minute bune stând de vorbă. Nu la fel se întâmplă în alte ţări, unde oamenii consumă mai mult şi mai repede, deci şi volumul de clienţi este mai mare. O cafenea cu vad vinde în zilele bune un kilogram pe zi, în timp ce în alte ţări se vând cinci numai într-o dimineaţă. Piaţa a stagnat anul trecut la nivelul din 2009 de 300 milioane de euro, potrivit estimărilor. Preţurile ridicate şi chiriile însemnate au dus în insolvenţă lanţuri precum Costa Coffee sau Cup & Cino, în timp ce altele au închis mare parte din unităţi. Tudor Niculescu, proprietarul Turabo, spune că preţurile din cafenele reflectă tocmai costurile foarte mari cu chiriile, acesta fiind şi principalul motiv al închiderii multor unităţi din lanţul de cafenele pe care îl conduce.

    “Cafeaua de bună calitate şi oamenii din spatele barului care să o prepare corect lipsesc aproape complet din peisaj, iar asta e o nişă importantă de creştere pentru perioada următoare”, spune Mihai Panfil. Practic, problema în anii următori nu e aceea de a convinge oamenii să bea cafea, ci de a-i obişnui să o consume cât mai des în oraş. Iar diferenţa o vor face preţul, serviciile şi modul de fidelizare. Cât despre producţie, traderii chestionaţi de Bloomberg văd în sezonul 2011-2012 unul cu o recoltă mai bună, anticipând o creştere cu 5%, până la 3,29 milioane de tone, menită să mai domolească din elanul ultimului an.

  • Sorin Minea: Am încheiat un contract de franciză cu Carrefour pentru că are o putere de negociere mai mare cu furnizorii

    Niciun alt comerciant internaţional nu a încheiat până acum vreun parteneriat cu un retailer local. Astfel, retailerul francez lansează pe piaţa românească franciza pentru Carrrefour Express, magazine de proximitate. Carrefour Express este al treilea format de magazin dezvolat de francezi, după hipermarketurile Carrefour şi supermarketurile Carrefour Market. “Nu dorim să ne extindem în segmentul magazinelor de proximitate decât prin intermediul francizelor”, declară Francois Melchior de Polignac, director Carrefour România. El nu a dorit să să comenteze în niciun fel pe marginea posibilităţii de a include în programul de francize şi alţi comercianţi.

    Din cele 24 de magazine operate de reţeaua Angst unul singur, cel din Piaţa Domenii a Capitalei, deschis pe 12 octombrie, a adoptat modelul francizei.”Şi celelalte magazine sunt analizate pentru a vedea dacă le vom include în acest proiect”, spune Minea. El susţine că principalul avantaj al acestui parteneriat este, din perspectiva sa, faptul că pe rafturile magazinelor sale se vor găsi produse mai ieftine, graţie puterii mai mari de negociere pe care o are reţeaua franceză. “Eu pot cumpăra o tonă de făină, iar Carrefour 100; automat preţurile lor sunt mai bune”, argumentează el. Un alt avantaj, este accesul la facilităţi pe care le are Carrefour, de pildă fonduri pentru investiţii, echipe de muncitori pentru amenajarea spaţiului, cursuri de training pentru angajaţi.

    Minea susţine că vânzările din primele opt luni ale acestui an, în reţeaua Angst, au fost mai mari cu 8-12% faţă de perioada similară a anului trecut.

  • Cum au scos marii retaileri profit de jumătate de miliard când alţii intrau în insolvenţă

    În numai o săptămână Cora a deschis un nou magazin, al optulea din reţeaua sa, Lidl anunţă pentru săptămâna viitoare deschiderea a 11 noi spaţii şi are în construcţie încă 17, iar Carrefour anunţă oficial parteneriatul cu Angst pentru lansarea francizei Carrefour Market pe piaţa locală. Comerţul dă în clocot şi toate ştirile despre al doilea val al crizei şi greutăţile ce-ar putea să vină nu par a avea niciun impact pentru planurile de dezvoltare ale reţelelor de magazine.

    De fapt, până acum niciun obstacol nu s-a dovedit a fi prea dificil de trecut, în ciuda asperităţilor economice, iar cei mai multe şefi de reţele comerciale îşi freacă mâinile de bucurie. Dovadă stă jumătatea de miliard de lei ce înseamnă suma profiturilor înregistrate de cele mai mari companii de profil. Doar retailerii autohtoni au avut de suferit, cei mai mulţi închizându-şi porţile.

    Datele din Registrul Comerţului şi cele de la Ministerul Finanţelor arată că cea mai profitabilă afacere este cea a nemţilor de la Kaufland, care operează magazine de tip discount de mari dimensiuni. Peste 172 de milioane de lei în 2010, mai mult decât dublu faţă de 2009 (78 mil. lei) reprezintă câştigul net al Kaufland, în condiţiile în care strategia discounterilor este să mizeze pe preţuri mici.

    Reţeaua de magazine de tip bricolaj Dedeman, dezvoltată de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl, ocupă poziţia fruntaşă la mai multe capitole privind rezultatele anului trecut – rapiditatea în expansiune, creşterea vânzărilor (46%), cea mai mare marjă de profitabilitate (aproape 10%). Reţeaua băcăuană, cea mai nouă vedetă din retailul local, a parcurs un drum lung de la înfiinţare şi până acum. “Nu ne-am propus de la înfiinţare să fim o companie naţională; ne-am dezvoltat pas cu pas, la fel cum ne-am construit şi strategia de extindere”, spune antreprenorul Dragoş Pavăl. El precizează totuşi că au trecut deja ani buni de când şi-a propus să acopere geografic toată ţara. La capitolul profitabilităţii, în top se mai plasează şi Carrefour (140 mil. lei), Metro (139 mil. lei), Selgros (100 mil. lei) şi Cora (66 mil. lei).

    În timp ce Kaufland a avut anul trecut cele mai mari câştiguri din comerţul românesc, cealaltă divizie a grupului, Lidl, a înregistrat cele mai mari pierderi: 247 de milioane de lei în 2010, de circa trei ori mai mare decât în anul precedent. “Principala noastră ţintă este expansiunea”, spune Friederich Fuchs, preşedintele consiliului de administraţie al Lidl România. Toate celelalte elemente cad în plan secund. Or, cheltuielile, pentru un jucător care vrea să cucerească nu doar noi teritorii, ci şi portofelele clienţilor, sunt mari. Două argumente aduce, la obiect, Fuchs, care a venit în România de numai un an şi deja înţelege bine şi vorbeşte româneşte.

    Primul este campania de imagine, pentru care a fost filmat deja un spot publicitar dedicat, iar al doilea este reprezentat de instruirea personalului – 300 de oameni au efectuat deja stagii de pregătire în Germania. Lidl a angajat în ultima perioadă 800 de oameni, iar Fuchs spune că acest demers n-a fost tocmai uşor, chiar dacă şomajul este la cote ridicate. Fără să dezvăluie vreo cifră legată de bugetele de investiţii, realizate sau planificate, oficialii companiei spun totuşi că pe lângă deschiderea celor 11 magazine, mai lucrează la construcţia a încă 17 şi au în plan achiziţia altor terenuri. Reţeaua numără acum 118 spaţii, are 2.000 de angajaţi şi circa 80% din produsele aşezate pe rafturi sunt mărci proprii.

    De fapt, discounterii au fost campionii crizei în segmentul comerţului: au deschis în ultimii trei ani peste 220 de magazine şi au ajuns la vânzări cumulate de 1,2 miliarde de euro. Pentru a-şi atrage cumpărători, acum se duelează în segmentul discounterilor peste 430 de spaţii de vânzare numite Lidl, Penny, Profi, Minimax Discount sau Red Market.

    Comerţul se dovedeşte în continuare atractiv. “În ultimul deceniu piaţa locală de retail a crescut cu 123%, fiind de departe cea mai activă din regiune”, spune Adrian Comăneci, senior project manager în cadrul CMC. În perioada 2000-2010 România a avut cea mai mare rată de creştere a pieţei de retail (circa 8,5% anual) din Europa Centrală şi de Est, alte pieţe din regiune având ritmuri mai scăzute: 54% în Polonia şi Cehia, 26% în Ungaria.

    Iar jumătatea de miliard de lei profit realizată, în plină criză, de cele mai mari 15 reţele de comercianţi este argumentul cel mai clar pentru efervescenţa expansiunii.

  • EXCLUSIV: Românii văzuţi prin ochii lui Giuseppe Stefanel

    “Trăim vremuri grele şi cred că vom traversa în continuare perioade cu suişuri şi coborâşuri”, spune Giuseppe Stefanel, proprietarul Stefanel, pentru BUSINESS Magazin. Tot el spune însă că în perioada de dinainte de criză, “era o economie drogată, în care toată lumea acţiona bezmetic, avea standarde de viaţă peste posibilităţi şi fiecare se grăbea să facă diverse lucruri fără a cântări deciziile”. Acum lucrurile sunt chiar mai rele de-atât (“nimeni nu ştie nimic”), iar deciziile se iau tot alandala. În opinia lui Giuseppe Stefanel, antreprenorii, politicienii şi instituţiile statelor ar trebui să discute şi să stabilească planuri concrete şi realizabile de acţiune. Recunoaşte însă că se ţine departe de mediul politic (“sunt un antreprenor care lucrează prea mult, nu am timp de discuţii”), şi este iritat de vorbăria nelimitată. “La finalul unei zile grele de muncă văd la televizor că toată lumea ştie care este soluţia pentru a ieşi la liman. Nimeni însă nu spune care este metoda prin care poate fi pusă în practică această soluţie”, declară el. În opinia sa, la nivel mondial nu mai sunt lideri adevăraţi, aşa cum erau, pe vremuri, Gorbaciov sau Mitterrand. “Oamenii sunt interesaţi numai de ceea ce se întâmplă acum sau mâine şi pare că nimănui nu-i pasă de ce ne aşteaptă peste şase luni.”

    Partea plină a paharului se regăseşte însă în faptul că orice perioadă grea oferă oportunităţi. Ţinta principală a italianului (“şi profitabilitatea e importantă, dar pe plan secund”) este ca Stefanel să muşte o felie cât mai mare din zona de fashion. Italianul, care are săptămânal câte o călătorie de afaceri – săptămâna aceasta de pildă are de inaugurat un magazin la Istanbul după ce joia trecută a deschis un concept store la Bucureşti – a mirosit de mai bine de trei ani că trebuie să facă ceva nou. “Dacă nu te mişti, dispari”, susţine el cu tărie. Şi a hotărât să repoziţioneze brandul Stefanel. Deşi în 1947, când primul Stefanel, Carlo, tatăl, respectiv bunicul interlocutorilor BUSINESS Magazin, a pus bazele afacerii, firma nu avea pretenţii prea mari (“produceam, în esenţă, pulovere, care şi acum cred că sunt de bază”), în prezent Giuseppe, fiul fondatorului, implicat de 41 de ani în afacere, este nelipsit de la “Săptămâna modei”, fie ea la Paris, Milano sau Tokio.

    Coordonatorul afacerii spune că nu-şi doreşte ca hainele ce se vând sub brandul Stefanel să fie produse de masă, ci să se adreseze persoanelor cu venituri mari. Cu alte cuvinte, doreşte un brand exclusivist şi către această direcţie îşi îndreaptă acum atenţia. În ultimii trei ani a investit 100 de milioane de euro pentru reaşezarea imaginii Stefanel la acest nou nivel. “Numele meu e cel mai important lucru pe care îl am”, spune italianul pe un ton uşor glumeţ. Bugetele includ atât reamenajarea magazinelor, extinderea, cât şi strategii de readaptare a ofertei. “Am crescut foarte mult atenţia asupra calităţii produselor”, explică el, întrucât cerinţele şi pretenţiile clienţilor s-au schimbat foarte mult. Acum cumpărătorii au pretenţia să poarte hainele mai multe sezoane, ba chiar să le poată combina cu piesele din colecţiile viitoare. Din acest motiv, durata de viaţă a textilelor trebuie să fie mult mai lungă. Ba chiar clienţii sunt tot mai interesaţi de curentul eco, motiv pentru care Stefanel are în pregătire o linie de produse de acest tip.

  • Bijutierii testează piaţa românească

    Cu afaceri care se apropie de un miliard de euro, cu magazine în 55 de ţări şi cu o istorie de aproape trei decenii, danezii de la Pandora sunt un exemplu mai mult decât concludent că bijuteriile – chiar mici şi delicate cum sunt ele – pot pune bazele unui business solid. Intrarea pe piaţa românească a danezilor a avut loc luna trecută în centrul comercial AFI Palace Cotroceni. Pandora devine astfel cel mai nou jucător pe piaţa retailului de bijuterii, evaluată la circa 100 de milioane de euro, potrivit estimărilor BUSINESS Magazin, şi împărţită între B&B Collection, Cellini, Helvetansa, Micri Gold sau Sabion. Ultimii care şi-au anunţat intenţia de a deschide un magazin propriu în România sunt israelienii de la Rafael & Sons. De când a intrat pe piaţa locală, Rafael & Sons a vândut produsele exclusiv în cele 14 magazine Cellini.

    Acum planurile companiei se conturează într-o altă direcţie şi vizează pentru acest an un boutique Rafael & Sons doar pentru diamante, în zona Calea Victoriei – Banca Naţională. Reprezentanţii Pandora spun că se aşteaptă ca fiecare client al magazinului deschis în centrul comercial AFI Palace Cotroceni să lase în medie 400 de lei (100 de euro) la casă. “Clienţii pretenţioşi ştiu exact ceea ce caută. Ceilalţi sunt atraşi de designul bijuteriei, rezonanţa pietrei şi cumpără întotdeauna în funcţie de preţ, aceasta fiind principala caracteristică după care se ghidează. N-au cunoştinţe tehnice, sunt atraşi de modele, culori şi estetica pietrelor”, spun reprezentanţii Pandora, care au adus în România bijuterii cu preţuri între 14 şi 4.500 de euro, care se încadrează în categoria “affordable luxury jewelry” şi care ar putea mulţumi aproape orice client. “Preţul, deşi important în mixul de marketing, nu trebuie considerat principalul driver. Cunoaştem obiceiurile de consum din zona în care activăm, iar oferta de produse este adaptată acestora.”

    Mai mult, oficialii Pandora spun că orice produs din magazin îşi poate găsi uşor cumpărător în Bucureşti, deoarece capitala este oraşul românesc cel mai deschis provocărilor din punctul de vedere al stilului şi culorilor de bijuterii care se poartă. Acest fapt explică şi motivul pentru care compania a optat să deschidă în Bucureşti primul său magazin din România: “AFI ne-a oferit spaţiul potrivit şi l-am luat. Suntem în discuţii cu încă un centru comercial din zona de Nord, însă ne dorim o anumită poziţionare şi suprafaţă. Rămâne de văzut dacă vom găsi ceea ce ne dorim acolo”, spun oficialii companiei. Magazinul din AFI Palace, care a necesitat o investiţie de circa 300.000 de euro, are o suprafaţă de 64 de metri pătraţi.

    În ceea ce priveşte planurile de viitor pentru piaţa locală, reprezentanţii Pandora spun că sunt prudenţi, bine pregătiţi şi documentaţi şi au un plan de extindere stabilit pe următorii doi ani. “Vom deschide încă trei magazine în Bucureşti. De asemenea, vizăm să ne extindem în câteva oraşe din ţară printr-o reţea de magazine partenere şi proprii.”Compania caută în principal spaţii în centre comerciale, însă reprezentanţii acesteia nu exclud posibilitatea unor magazine stradale, dacă se vor ivi oportunităţi: “Urmează să deschidem până la sfârşitul anului o locaţie stradală în Bucureşti”.

    Pe stradal a mizat şi Helvetansa, care a intrat pe piaţă în urmă cu circa doi ani şi între timp a ajuns la trei magazine în România, toate stradale. Magazinele Helvetansa au vândut anul trecut bijuterii, ceasuri şi accesorii Piaget, Cartier sau Dior în valoare de 13,5 milioane de lei (3,2 milioane de euro). Cel mai mare vânzător român de bijuterii rămâne B&B Collection, care reuneşte peste 100 de unităţi şi afaceri de 153 milioane de lei (36,4 milioane de euro). Cele peste 100 de magazine Kultho, Be in Time, Splend’or, B&B Collection sau Kendra se adresează fiecare unui alt tip de client – conservator, tânăr, elegant sau care caută preţuri atrăgătoare. Spre deosebire de toate celelalte lanţuri, care oferă bijuterii Rosato, Versace, Breil sau Giorgio Visconti, magazinele Kendra vând doar produse de machiaj.

    În liga celor mari joacă şi lanţul Cellini-Swarowski, cu 18 magazine, dintre care patru Swarowski şi restul Cellini. Pentru a confirma crezul celor de la Pandora, că bucureştenii au apetit crescut pentru cumpărături, cei de la Sodo Miglori, care operează magazinele Cellini şi Swarowki, au mizat pe capitală, cu un total de 13 magazine. Restul magazinelor sunt în Constanţa, Ploieşti, Piteşti şi Cluj Napoca. Numelor cunoscute de pe piaţă li se adaugă bijutierii fără nume, dar cu tradiţie, la care românii mergeau înainte de apariţia noii generaţii. Clienţi pentru aceştia există în continuare. Clienţi există în România pentru aproape orice fel de bijuterie, ca în orice piaţă care încă se educă.

  • Cum să faci bani din vânzarea de uşi de garaj

    Construcţia unei case parcă nu e suficientă dacă automobilul personal nu are şi el o “cameră” la parter, în care intră printr-o uşă maro sau albă. Aşa am văzut în filmele americane, aşa ne place. Şi chiar dacă moda garajelor cu uşi manuale sau automatizate începe să prindă, puţini ştiu că asemenea produse se fabrică şi în România. Povestea începe în urmă cu 13 ani, când Ciprian Oprea, acţionarul majoritar al grupului MCA, avea 25 de ani şi tocmai terminase Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii în Bucureşti. Primele produse comercializate de firmă veneau din import şi abia ulterior s-a trecut la producţie, însă prima uşă nu a ieşit pe poarta unei fabrici în adevăratul sens al cuvântului, ci prin spatele blocului. “Prima uşă de garaj am făcut-o într-un apartament la etajul şase. Avea trei metri şi 100 de kilograme, nu a încăput în lift şi am fost nevoiţi să o cărăm pe scări. Veneau clienţi mai mulţi şi, pentru că utilizam liftul, a trebuit să plătim mai mult la întreţinere”, îşi aminteşte Oprea.

    Abia în 2000 firma a început să producă în adevăratul sens al cuvântului, însă nu uşi, ci rulouri termice pentru ferestre, într-un atelier de 100 de metri pătraţi în localitatea Dobroieşti din judeţul Ilfov. În 2001 a demarat şi producţia de uşi secţionale. “Nu oricine îşi permitea la acea vreme să cumpere astfel de uşi. Cu toate acestea, a prins, iar replica de vânzare pe care o foloseam pentru a le arăta clienţilor ce vindem era <ca în filme>”, explică Oprea.
    Firma a mai trecut cu producţia şi pe fosta platformă industrială UMEB din Capitală, pe care se află în prezent mallul Cotroceni Park, iar de şapte ani producţia se face la Jilava, în judeţul Ilfov.

    “Activităţile de producţie se întind pe o suprafaţă de 3.500 de metri pătraţi, însă avem în plan o investiţie de circa un milion de euro, care cel mai probabil se va concretiza la începutul lui 2012 şi care va creşte suprafaţa de producţie cu încă 2.000 de metri pătraţi”, explică Oprea. Capacitatea de producţie a fabricii din Jilava se ridică la 10.000 de uşi şi 15.000 de rulouri termice pe an, iar deocamdată se lucrează la o capacitate de 70%, respectiv de 80%.

    Investiţia de un milion de euro ar urma să permită firmei să scoată pe uşa fabricii 15.000 de uşi şi 25.000 de rulouri în fiecare an. “Pentru extinderea capacităţii de producţie vom folosi preponderent finanţare din credite bancare”, spune Oprea.Din grupul MCA, controlat de trei persoane fizice (Ciprian Oprea, Raluca Oprea şi Valentin Cuca), fac parte compania Milca, care are ca activitate principală producţia, precum şi alte firme cu activităţi conexe de servicii sau distribuţie.

    Vânzările pe grup au înregistrat un avans de circa 50% în primele şase luni ale anului, până la circa 4 milioane de euro, iar pentru întreg anul 2011 sunt estimate afaceri totale de 10 milioane de euro, în condiţiile în care anul trecut MCA a avut un business de 6,5 milioane de euro. “Avansul se datorează unei munci susţinute, dar şi faptului că piaţa de uşi în 2011 nu a scăzut, ci a stagnat, iar la termostoruri (rulourile termice pentru ferestre – n. red.) s-a înregistrat o creştere a pieţei, în condiţiile în care cei care sunt interesaţi de aceste produse, mai exact tâmplarii, practic le-au împins în piaţă.”

    În ceea ce priveşte rulourile termice, mai e mult de lucrat în privinţa educării consumatorilor români. În prezent, doar 1,4% din ferestrele din România au rulouri termice, în contextul în care în Germania ponderea este de 60%. Iar în condiţiile în care România este o piaţă de “preţ”, unde contează mai mult cât costă un produs decât calitatea sa în sine, MCA a început încă de acum un an să exporte.

    Acum trimite produse către Ungaria, Bulgaria, ţările ex-iugoslave, dar şi către pieţe vest-europene, precum Italia, Belgia, Franţa sau Austria. “Atâta timp cât în România există o presiune de preţ, iar piaţa a scăzut, nu am dorit să reducem salariile sau să facem concedieri, astfel că ne-am gândit cumva să mărim piaţa de desfacere. Dacă nu ne putem lua banii din România, luăm de la cei care pot plăti preţuri mai mari.”În consecinţă, exporturile au reprezentat în primul semestru circa 12% din vânzările grupului, echivalentul a aproape 500.000 de euro, însă, pentru întreg anul 2011, compania speră ca exporturile să genereze aproape o treime din vânzări.