BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Metro Punct ajunge la şase unităţi în România

    “Ne bucurăm să deschidem magazinul de la Turda acum, înaintea Sărbătorilor de iarnă, pentru a le putea eficientiza afacerile clienţilor noştri din zonă”, a declarat Dusan Wilms, director general Metro Cash & Carry România.

    Metro Cash & Carry România a fost lansată oficial în România în luna octombrie a anului 1996, prin deschiderea primului centru de distribuţie, în Bucureşti. Astăzi, reţeaua numără 32 de magazine în 24 de oraşe şi compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 1,137 miliarde de euro, în scădere cu 7,3% faţă de 2009.

  • Ce faci când nu vrei să-ţi deschizi supermarket: afaceri cu delicatese etnice

    Fix în miezul zonei cu cel mai mare ştaif din Bucureşti, adică în Floreasca, Luiza Rudeanu vine zilnic la serviciu. “Serviciul” respectiv este, practic, afacerea pe care a pus-o pe picioare şi pe care o conduce de doi ani de zile. Un magazin cu delicatese aduse din Portugalia, care încearcă să-şi consolideze un loc pe o piaţă fără contururi clare şi extrem de volatilă. Decizia de a deschide o astfel de afacere a fost motivată de argumente strict afective – o afinitate personală pentru Portugalia şi gastronomia portugheză, dobândite în urma unui concediu petrecut acolo.

    Lucrurile s-au întâmplat însă cu o viteză mai mare decât şi-ar fi imaginat vreodată. “Mă tenta ideea de a aduce în România produsele de care mă îndrăgostisem în Portugalia, dar nu ştiam de ce anume am nevoie, cum urma să se deruleze tot acest proiect, aşa că, pentru început am sunat un producător al cărui număr de telefon îl găsisem pe ambalajul unei cutii de sardine pe care o luasem din concediu”, povesteşte Luiza Rudeanu, proprietara delicateriei Gala Food.

    Respectivul producător a chemat-o însă în Portugalia pentru a discuta pe larg despre ce înseamnă mai exact gastronomia portugheză şi ce anume ar putea importa în România. Tot acolo, i-a prezentat alţi mici producători locali, de la care putea cumpăra tot ce avea nevoie pentru a-şi crea un portofoliu complex. “În zilele acelea, în care m-am plimbat prin zeci de magazine mici de gourmet, bucătăria portugheză realmente m-a cucerit”, spune Rudeanu. Aşa că a venit în ţară cu celebrele dulceţuri de roşii, gulii, portocale şi migdale, soc sau castane, pateurile de peşte, sardine, ulei de măsline şi, bineînţeles vin. Era primul său stoc de marfă.

    Restul au fost “detalii” pe care le-a bifat imediat. “Mi-am dat demisia, pentru că lucram într-o companie, ca finanţist, şi am găsit un spaţiu pe care l-am închiriat şi l-am renovat destul de repede”, explică femeia de afaceri. Investiţia iniţială a fost de circa 20.000 de euro, jumătate din sumă reprezentând renovarea spaţiului şi cealaltă jumătate achiziţia primului stoc de marfă. A avut planuri mari încă de la început, deschizând două magazine, unul cu produse culinare şi altul cu textile, ba chiar a vrut, la un moment dat, să intre în zona de distribuţie pentru marile lanţuri de magazine, însă piaţa nu a fost la fel de deschisă şi a trebuit să îşi limiteze aşteptările.

    Acum are un singur magazin şi un “wine bar”, unde iubitorii de vinuri portugheze pot degusta şi cumpăra produsele. Strategia sa a fost simplă – a încercat să-şi creeze o bază de clienţi fideli, cărora să le înveţe gusturile şi care să vină în magazin în fiecare săptămână. “Sunt oameni care au călătorit mult şi cărora le place mâncarea gourmet. Dintre toţi, doar şase-şapte sunt familii de portughezi. Restul sunt români”, spune Luiza Rudeanu.

    Cele mai cumpărate produse din magazinul său sunt conservele de peşte şi vinurile, urmate de brânzeturile de capră şi uleiurile de măsline. În general, valoarea medie a bonului de casă este de 100 de lei, dar sunt clienţi care fac cumpărături în doze de “şoc”. “Am avut un client care a cumpărat la un moment dat 160 de borcane de dulceaţă odată”, spune proprietara Gala Food.

    Preţurile nu sunt neapărat prohibitive – un borcan de dulceaţă costă în jur de 20 de lei, iar brânza de capră sau de oaie costă aproximativ 70 de lei pe kilogram, iar acestea sunt printre cele mai mari. Cea mai scumpă sticlă de vin, din cele peste 50 disponibile, costă 235 de lei. În total, Rudeanu are în permanenţă în magazin marfă de 40.000 – 50.000 de euro şi săptămânal face aprovizionarea, o chestiune “extrem de costisitoare”, după cum ea însăşi spune.

  • Ce faci când preţul mic nu mai e suficient

    Vânzările pe internet, comenzile telefonice, transportul şi montajul gratuit, sfaturile specializate din partea designerilor pentru proiecte de amenajare, rate fără dobândă sau chiar produse cu etichete pentru nevăzători sunt soluţii pe care retailerii şi producătorii se bizuie pentru a-şi atrage clienţi. “Mizăm pe extinderea gamei de servicii şi în 2012”, spune încrezător Lars Lund, country manager kika România. Retailerul de mobilier şi decoraţiuni interioare are în acest moment un singur magazin pe piaţa românească, iar ţinta este să ajungă la opt spaţii. Nu există însă un interval anume de timp în care acest obiectiv ar trebui să fie atins şi compania se adaptează din mers la condiţiile din piaţă. Şi tocmai pentru că au un singur magazin, în Bucureşti, Lund vrea ca produsele pe care le vinde să ajungă şi în locuinţele din afara Capitalei. Pentru asta, de anul viitor clienţii vor putea face comenzile atât la telefon, cât şi online, iar kika va putea livra produsele oriunde în ţară. Pentru moment nu a fost stabilit un preţ concret pentru transport, compania purtând negocieri cu mai mulţi transportatori, dar Lund dă asigurări că va fi “un cost foarte competititv”. Livrările către clienţi sunt un filon pe care vrea să-l exploreze şi reţeaua Metro Cash & Carry România, după cum declara anterior pentru BUSINESS Magazin Dusan Wilms, CEO-ul companiei. Wilms preciza că Metro a demarat un proiect prin care să ducă la poarta clienţilor săi, preponderent revânzători şi firme din HoReCa, mărfurile de care au nevoie.

    kika a angajat şi un designer de interior care îi poate ajuta, fără niciun cost suplimentar, pe clienţii magazinului să-şi decoreze locuinţa. Şi cum tot mai mulţi clienţi preferă să-şi facă cumpărăturile aşezaţi confortabil în faţa calculatorului şi alegând de pe site-uri ce-şi doresc, kika va vinde toată gama de produse şi în mediul online. “Sperăm ca vânzările din online să ajungă la 4-5% din cifra de afaceri”, spune Lund. Retailerul a avut anul trecut o cifră de afaceri de 11,5 milioane de euro şi previzionează pentru anul în curs un avans de până în 10%.

    La acelaşi capitol al serviciilor, kika deja “a pus pe masă” anul acesta livrarea în 24 de ore fără costuri în plus, ridicarea mobilierului vechi şi montarea parchetului cumpărat. Termenul de livrare a fost redus sensibil – în urmă cu doi ani, când Lund a preluat conducerea operaţiunilor din România, puteau trece chiar şi câteva zile până când canapeaua nou cumpărată ajungea în livingul clientului. Dă şi soluţia pentru cei care nu au ce face cu un obiect vechi de mobilier pe care îl înlocuiesc cu unul nou. “Putem lua noi o canapea veche din locuinţa cumpărătorului şi dacă poate fi recondiţionată o donăm, iar dacă este în stare foarte proastă o aruncăm”, adaugă Lund. Totuşi, nu toate produsele din portofoliul retailerului pot fi livrate în 24 de ore, pentru că nu pot fi ţinute în stoc foarte multe, iar gama este extinsă. “Doar pentru canapele sunt 70.000 de variante de produse”, punctează şeful kika; spre comparaţie, spaţiul de depozitare al magazinului plasat în Militari, lângă intrarea pe autostrada Bucureşti-Piteşti, este de 15.000 mp.

  • Cele mai ciudate restaurante din America – GALERIE FOTO

    Unele sunt cu adevărat uimitoare, iar altele sunt de-a dreptul stranii sau chiar înfricoşătoare.

    În orice caz, cei care vin să mănânce în aceste restaurante pleacă acasă cu o amintire pe viaţă.

    Iată cum arată cele mai ciudate restaurante din lume

    SURSA: www.cnbc.com

  • Afaceri cu puterea apei

    Povestea Ivatherm, singurul jucător român de pe piaţa dermato-cosmeticelor, începe în 2005, când Ruxandra Hurezeanu, cea care deţine şi conduce în prezent businessul, a simţit nevoia să îşi construiască propria afacere.

    “Am terminat Facultatea de Medicină şi imediat după m-am angajat în domeniul farma, unde am rămas timp de opt ani. Am ocupat pe rând toate poziţiile în marketing şi vânzări, iar la un moment dat am simţit că este timpul să îmi fac un business propriu.” Ea recunoaşte că a avut un exemplu pe care să îl urmeze, pe cel al mamei sale, care la începutul anilor ’90 şi-a deschis prima farmacie privată. Apoi businessul s-a extins şi în distribuţie şi producţie.

    Tot mama a fost cea care a sprijinit-o financiar să pornească la drum. Nu oferă cifre privind investiţiile necesare pentru pornirea unuei astfel de afaceri, limitându-se a spune că este vorba de valori destul de mari. “Majoritatea banilor necesari au provenit din surse proprii, creditele contractate fiind relativ mici.” Ea explică însă că de trei ani compania este pe propriile picioare, iar investiţia a fost recuperată.

    A început prin a studia proprietăţile apei termale de la Herculane, cea mai veche staţiune balneară din Europa. A mers în Franţa, unde a contractat o echipă de cercetători care să studieze apa de la Herculane. “Acolo am fost întrebată: Eşti sigură că vrei apa asta în toate produsele tale? Toată lumea era sceptică. După trei luni m-au sunat şi mi-au spus: «Mais c’est extraordinaire votre eau» (Este extraordinară apa dumneavoastră, n. red.)”, îşi aminteşte ea. “Studiile clinice au demonstrat proprietăţile ei antiinflamatorii, calmante şi antiiritante pentru piele.”

    Apa termală folosită de Ivatherm provine dintr-un izvor termo-salin cu debit foarte mare. “La Herculane majoritatea izvoarelor sunt sulfuroase.” Apa vine de la 2.000 de metri adâncime şi când ajunge la suprafaţă are 45 de grade, astfel este aproape sterilă. “Îşi păstrează compoziţia şi nu se alterează la transport.” Ruxandra Hurezeanu, 39 de ani, îşi explică decizia de a merge în Franţa atât pentru partea de cercetare-dezvoltare, cât şi pentru producţie prin faptul că hexagonul este o piaţă de renume, cu o valoare de 15 miliarde de euro, faţă de mai puţin de un miliard de euro în România. Ea mai spune că acolo sunt mulţi producători care nu au branduri proprii, ci realizează exclusiv cosmetice pentru jucători din alte pieţe. În cazul Ivatherm, în Franţa se realizează doar produsul şi ambalajul primar, ambalarea finală având loc în România. Recipientele provin însă din state precum Spania, Italia sau Grecia.

  • Noul pariu al lui Puiu Popoviciu: Cinnabon

    La intrarea în centrul comercial Băneasa Shopping City te “loveşte” mirosul de scorţişoară, care te trimite automat cu gândul la Crăciun şi sărbătorile de iarnă. Mirosul îl simţi indiferent de anotimp, pentru că brutăria-cofetărie Cinnabon este mereu acolo. Păcat că nu este şi Crăciun în fiecare zi.

    La doi ani de la intrarea pe piaţă a brandului american, mirosul de sărbătoare îl simţi în şase locuri din România, pentru că tot atâtea brutării Cinnabon există pe piaţă – cinci sunt în capitală şi una în Constanţa. “Avem două locaţii în Băneasa Shopping City, două în AFI Palace Cotroceni şi câte una în Sun Plaza şi Maritimo Shopping Center”, spune Carmen Lupuleţ, director de comunicare al lanţului de brutării.
    Lanţul Cinnabon, care a împlinit 25 de ani de la lansarea sa în Statele Unite, a intrat pe piaţa locală în octombrie 2009. Aceasta este cea de-a patra încercare a lui Puiu Popoviciu pe piaţa locală a restaurantelor şi cofetăriilor, primele trei fiind deja un succes. El mai deţine participaţii indirect prin intermediul Tatika Investments, înregistrată în Cipru, în cadrul lanţului de restaurante de tip fast-food KFC, în cadrul Pizza Hut şi în cadrul brutăriilor Paul Bakeries.

    Iniţial a venit Pizza Hut în 1994, trei ani mai târziu venind rândul KFC. Mai bine de zece ani mai târziu a fost deschisă prima brutărie Paul Bakeries, cu doar câteva “momente” înainte de izbucnirea crizei. Cele trei au afaceri cumulate de circa 50 de milioane de euro anul trecut.

    În Cinnabon Popoviciu controlează, prin intermediul Tatika Investments, un pachet de acţiuni de 31,6%. Restul sunt împărţite între Bladon Enterprises (înregistrată tot în Cipru), Lunic Franchising and Consulting (Cipru) şi Călin Ionescu (actualul CEO al KFC).

    Fiecare brutărie-cofetărie seamănă mai mult cu un stand decât cu o cofetărie clasică. Acest lucru nu împiedică circa 900 de persoane să cumpere zilnic ceva dintr-una dintre locaţiile Cinnabon. “Avem în portofoliu şapte tipuri de produse, acesta urmând a fi extins odată cu produsele dezvoltate periodic de către compania- mamă”, precizează Carmen Lupuleţ. În oferta Cinnabon se regăsesc rulouri clasice cu scorţişoară, cupcakes şi o serie de băuturi specifice brandului.

    Cel mai bine vândute produse sunt variantele mici ale rulourilor de bază, adică, Minibon, Mini Chocobon şi Mini Pecanbon. Fiecare dintre acestea are un preţ ce se situează în jurul valorii de şase lei. Bonul mediu la Cinnabon este însă de circa 13 lei.

    În aceste condiţii, oficialii companiei estimează o cifră de afaceri de 800.000 de euro în acest an, cu 14% în creştere faţă de 2010. Mai mult “dacă vom deschide brutăriile pe care le avem planificate, în 2012 cifra de afaceri va fi de aproximativ 1,5 milioane de euro”.

    Carmen Lupuleţ spune că în cazul în care brutăria Cinnabon deschisă în Constanţa în urmă cu puţin timp se va dovedi eficientă, vor mai fi deschise alte cinci unităţi. “Avem în plan deschideri la Palace în Iaşi, la Iulius şi la Polus în Cluj, la Oradea Shopping Center sau Lotus din Oradea sau în ambele. În Bucureşti sunt analizate centrele comerciale Bucureşti Mall şi Plaza România.”

  • 2011, anul aniversărilor

    Tort, baloane, cadouri şi urări – cam toate lucrurile asociate cu împlinirea unei vârste – s-au regăsit în campaniile de comunicare ale unui număr impresionant de companii, în acest an. “În 2011 a fost aproape imposibil să trecem cu vederea multitudinea de aniversări ale brand-urilor, mai ales că multe dintre ele au fost marcate de campanii extinse de comunicare”, spune Andreea Florea, brand strategy coor-di-nator la BrandTailors. În timp ce unele cam-panii au mizat pe poveşti, altele au ales să-şi atragă clienţii mai degrabă prin intermediul promoţiilor de tot felul, al reducerilor de preţ sau al programelor de loializare. Fie însă că a fost vorba de cei 125 de ani celebraţi de Coca-Cola, una dintre cele mai valoroase mărci din lume, sau de cei cinci ani de prezenţă pe piaţa românească a unor retaileri precum Real sau Auchan, elementul comun l-au constituit mesajele ce-au îndemnat clienţii să sărbătorească. De regulă, prin cheltuieli, lucru îndeobşte folositor pentru creşterea vânzărilor şi, poate, a profitului.

    De cele mai multe ori, aniversările mărcilor şi companiilor sunt sărbătorite intern, alături de angajaţi şi colaboratori. Ba chiar se poate întâmpla ca pur şi simplu să treacă neobservate de publicul larg. Ideea de a împărtăşi momentele festive cu consumatorii este “o oportunitate de a genera sau consolida un sentiment de apropiere”, spune Florea. Pe de altă parte însă, succesul unui asemenea demers depinde mult de relaţia dintre consumator şi marca aniversată. “E nevoie de un grad ridicat de angajament şi loialitate faţă de brand pentru a-i putea sărbători aniversările”, spune reprezentanta BrandTailor. Or, cum studiile de piaţă din anii trecuţi arătau că dintre toţi europenii românii sunt cei mai interesaţi să încerce produse şi servicii noi, în mod logic şi gradul de loialitate este mai scăzut.

    Numărul zece şi multiplii săi sunt elementele cheie ale aniversării Carrefour. “Pe lângă ofertele promoţionale, am pregătit clienţilor o tombolă aniversară cu peste 100.000 de premii”, spune Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour România. Dar programele de promovare a evenimentului au fost mult mai ample, spune reprezentanta retailerului francez, pentru că în vară hipermarketurile reţelei au pregătit torturi, concerte, degustări sau spectacole pentru copii.

    Locomotiva sărbătoririi Coca-Cola o constituie chiar povestioara brandului. În urmă cu 125 de ani, pe 8 mai, farmacistul John Pemberton a scos la vânzare, în Atlanta, o băutură pe care o preparase drept leac împotriva durerilor de cap. Licoarea, pe care contabilul farmacistului a botezat-o Coca-Cola, a ajuns cea mai cunoscută băutură din lume. Dacă în 1886, se vindeau zilnic nouă băuturi Coca-Cola, în prezent se vând în fiecare zi 1,7 miliarde. Evenimentul aniversar a fost celebrat încă de la începutul anului, iar planul de comunicare a cuprins toate canalele media. În cadrul promoţiei naţionale, cele mai importante premii atribuite au fost excursii de 125 de ore la Atlanta, spune Miruna Răclaru, director de comunicare al Coca-Cola România. Marca a schimbat radical piaţa băuturilor răcoritoare şi a marketingului, iar unul dintre exemple este inventarea imaginii pe care o atribuim acum lui Moş Crăciun. În 1931 compania a angajat un ilustrator, Haddon Sundblom, pentru a-l desena pe Moş Crăciun. Mesajul din spatele demersului era că băutura răcoritoare este potrivită deopotrivă iarna şi vara. Imaginea personajului bonom, îmbrăcat în roşu cu alb a devenit în timp unanim atribuită lui Moş Crăciun în întreaga lume.

    Acelaşi număr de ani, 125, marchează şi timpul scurs de la momentul apariţiei automobilului şi sunt sărbătoriţi de Mercedes-Benz. Pe 29 ianuarie 1886 Carl Benz a scris prima pagină din istoria companiei, când a înscris patentul cu numele său la Biroul de Patente din Berlin, ceea ce este considerat chiar primul automobil din lume. Valeriu Zaharia, sales & marketing Mercedes-Benz România, spune că, încă de la începutul anului, clienţii companiei şi cei ai centrelor autorizate de vânzare şi service Mercedes-Benz România au avut parte de o surpriză prin intermediul unei campanii de direct mailing, în cadrul căreia clienţii care s-au înscris pe un website dedicat au primit, de ziua de naştere, o monedă aniversară “125 de ani de inovaţie”.
    Pe lângă aniversările globale, companiile au ales să serbeze şi numărul de ani ai activităţilor pe plan local, fie că este vorba de cei 15 ani ai Metro Cash & Carry România, 5 ani ai Real sau 20 de când este prezentă DHL.

    Cu două decenii în urmă DHL a fost prima companie de curierat expres aerian internaţional care a început operaţiunile în România. De-atunci, compania a ajuns la 450 de angajaţi, peste 250 de vehicule, 4 terminale cargo, peste 50 de centre de expedieri, devenind liderul de piaţă în domeniu. Multe dintre companiile care sărbătoresc acum au făcut primii paşi pe un teren virgin, inventând din mers domenii economice noi. “Acum 20 de ani industria de comunicare din România s-a născut odată cu Graffiti BBDO”, spune Nora Marcovici, CEO al BBDO Group România.
    În acelaşi registru al evenimentelor legate de vârstă se înscriu şi mărci precum fulgii de porumb Fortza sau reţeaua de magazine Ambient – una dintre cele mai mari afaceri de bricolaj dezvoltate pe plan local. În vara acestui an Ioan Ciolan, antreprenorul care a clădit afacerea, puncta că Ambient celebrează “majoratul” nu numai în număr de ani, ci şi în termeni de maturitate a afacerii. Fortza are o istorie care se întinde până în 1971, când fulgii de porumb erau produşi la fabrica Titan din Bucureşti, unde erau instalate primele linii de acest tip din sud-estul Europei.

  • Noua ordine în frumuseţe: cosmetice ieftine sau la promoţie

    “Dacă în 2008 puteam vorbi despre o creştere, atât pe piaţa deodorantelor, cât şi pe cea a parfumurilor, în 2011 observăm o reorientare a consumatorului către branduri mai ieftine şi promoţii, ca urmare a scăderii puterii de cumpărare. Această schimbare a obiceiurilor de consum se datorează creşterii nivelului de educaţie şi de trai al consumatorului român”, spune Răzvan Afenduli, cel care conduce operaţiunile de pe piaţa locală ale Coty România, unul dintre cei mai mari importatori de parfumuri, produse cosmetice şi de toaletă.

    Coty a fost înfiinţată la Paris în urmă cu mai bine de un secol şi a ajuns în prezent să aibă vânzări de aproape 4 miliarde de dolari. Astfel, produsele Calvin Klein, Chloe, Marc Jacobs sau Astor ajung în buticurile specializate din 90 de ţări, printre care şi România.

    Coty Cosmetics România a luat fiinţă în 1996 şi comercializează mărci din portofoliul Coty Beauty, precum Adidas, Astor, Miss Sporty, Pierre Cardin şi Rimmel. “Coty înseamnă Coty Beauty şi Coty Prestige. În România reprezentăm doar Coty Beauty: cosmetică decorativă (Rimmel, Astor şi Miss Sporty), îngrijire personală (Adidas) şi parfumerie”. Coty Prestige reprezintă produsele de lux vândute în magazine specializate şi raioanele cu produse de lux.

    La fel ca şi în cazul produselor de cosmetică decorativă, în categoria parfumerie Coty distribuie mărci care se adresează mai multor segmente de piaţă. Astfel, Playboy, Prêt-à-Porter, Chanson d’Eau şi Crossmen sunt dedicate segmentului de bază. Céline Dion, Halle Berry şi Pierre Cardin se adresează segmentului de mijloc, iar GUESS, Beyoncé şi Beckham concurează cu brandurile selective de parfumerie. “Pentru brandurile de parfumerie, publicul-ţintă are câteva caracteristici care se aplică tuturor mărcilor din portofoliul Coty: face parte din mediul urban şi are un venit mediu şi peste medie”, explică Afenduli.

    Pe piaţa locală, distribuţia Coty este realizată direct către clienţii mari internaţionali, iar în magazinele comerţului tradiţional produsele gigantului francez ajung prin intermediul distribuitorilor. “Focusul este pe marile oraşe, însă avem magazine deservite şi în oraşele cu o populaţie sub 100.000 locuitori. În mediul rural ajungem doar adiacent, prin clienţii mici care cumpără din lanţurile cash & carry şi revând la nivel local”, menţionează şeful Coty România. Compania nu deţine magazine proprii şi nici nu are în plan să deschidă astfel de unităţi.

  • Cine e românul care face brânzeturi după reţete franţuzeşti

    Pentru familia Spânu ideea unei afaceri în domeniul produselor lactate a venit la mijlocul anilor 2000. Atât Ovidiu Spânu, cât şi soţia sa, Marcela, cea alături de care conduce afacerea, sunt de meserie medici veterinari, aşa că ştiu deja ce înseamnă creşterea animalelor, care sunt specificităţile fiecărei rase şi cum anume trebuie îngrijite. Dezvoltarea unei afaceri presupune însă mult mai mult decât aceste cunoştinţe de bază, iar Ovidiu Spânu a trebuit să se pună şi în mintea comercianţilor şi să conceapă un plan de bătaie care să-l ajute să aibă succes.

    Şi cum alegerea nişei potrivite este recomandarea pe care toţi antreprenorii o plasează la loc de frunte în discursurile lor motivaţionale, medicul veterinar din Cluj a început să se gândească în ce fel ar putea ataca piaţa de produse lactate, şi aşa destul de aglomerată. Nu a durat foarte mult până când să pună puncte bine îngroşate pe “i”-urile din businessul său. A ales să intre pe nişa producţiei exclusiv din lapte de capră, brânzeturile după reţetă franţuzească urmând să fie produsele de bază din portofoliul afacerii.

    Soţii Spânu au început, aşadar, să proceseze lapte de capră în 2007. Primul produs a fost o rotiţă de brânză de capră făcută după o reţetă adusă din Franţa, aşa-numita “fromage de chevre” sau “goat’s soft cheese”, un sortiment nelipsit din meniurile cochetelor restaurante franţuzeşti. “Am vrut să facem o afacere de familie, aşezând fabrica pe versantul sudic al Feleacului, la câteva minute distanţă de casa noastră, aşezată sus pe culme”, povesteşte IOvidiu Spânu. Le-ar fi plăcut să lege brandul de dealul “atât de drag nouă”, dar numele neaoş românesc nu se potrivea cu produsele sofisticate inspirate din gastronomia franceză. “Aşa s-a născut brandul «La Colline» – o uniune între forma de relief ce reprezintă cel mai bine Transilvania şi traducerea sa aproximativă în limba în care brânzeturile au conotaţii sacre”, spune fondatorul La Colline.

    Dincolo de faptul că el însuşi este un consumator înrăit de brânzeturi franţuzeşti şi că pe piaţa din România nu exista o ofertă consistentă de astfel de produse, argumentele lui Spânu de a se lansa în prelucrarea exclusivă a laptelui de capră au ţinut mai degrabă de avantajele de ordin tehnic. “În România există suficient lapte de capră, iar potenţialul de dezvoltare este enorm, laptele de capră nefiind supus cotelor şi altor restricţii impuse de UE. Argumentele forte ţin de biologia speciei: capra se înmulţeşte rapid, face, în medie 1,6 iezi pe an şi produce mai mult lapte decât vaca, raportat la masa corporală a fiecărui animal”, explică Spânu.

    Laptele este colectat de la câteva ferme din zona centrală şi de nord a Transilvaniei şi prelucrat apoi în fabrica proprie de la Vâlcele, lângă Cluj, unde lucrează 12 angajaţi. Chiar dacă este o afacere de dimensiuni mici, familia Spânu a făcut în ultimii aproape cinci ani investiţii importante în dezvoltarea şi consolidarea sa. Până în 2007, când a început activitatea efectivă a fabricii, au investit circa 350.000 de euro, adăugând, între timp, alte 150.000 de euro, bani ce au susţinut dezvoltarea capacităţii de producţie şi diversificarea portofoliului de produse. În momentul de faţă, capacitatea de producţie a fabricii este de 3.000 de litri pe zi. Este un volum considerabil, în condiţiile în care la început, în 2007, erau precesaţi 700 de litri de lapte în fiecare zi. Odată cu mărirea capacităţii de producţie, s-a mărit şi gama de sortimente, iar astăzi, la fabrica din Vâlcele sunt produse atât brânzeturi sofisticate, precum brânza de capră cu mucegai alb de tip Camembert sau brânza cu trufe, precum şi produse mai puţin elaborate şi pretenţioase, precum brânza cremă tartinabilă, laptele, iaurtul sau chefirul.

  • Poză de business

    Povestea F64 Studio, astăzi cel mai mare magazin foto din sud-estul Europei, începe în 1990. “Fotografia a fost dintotdeauna o pasiune. Eram fotograf la diverse evenimente deja de câţiva ani când am decis să deschid propria afacere”, îşi aminteşte Marian Alecsiu (44 de ani), directorul general şi proprietarul a 50% din businessul F64, alături de Daniela Becheru, actualul managing director al companiei. A transformat astfel hobby-ul în job.

    Aşa a fost deschis un mic laborator de developare foto, o afacere destul de prosperă la acel moment, în urma unei investiţii pe care Alecsiu a strâns-o atât din câştigurile obţinute ca fotograf, care nu erau însă foarte mari, cât şi din vânzarea propriei truse foto care, ca şi acum de altfel, nu era deloc ieftină. “Ne-am gândit să dezvoltăm un concept chiar dacă nu complet nou pe piaţa din România, anume Consignaţia de pe Covaci. Aşa a fost deschisă Consignaţia din Unirii”, povesteşte Becheru. Impropriu spus însă consignaţie, pentru că spaţiul pe care îl aveau cei doi antreprenori era destul de înghesuit şi adesea relocat de-a lungul timpului în cadrul magazinului Unirea.

    Şase ani mai târziu însă, odată ce piaţa laboratoarelor de developat a devenit din ce în ce mai aglomerată, Alecsiu s-a văzut nevoit să-şi orienteze afacerea în altă direcţie. A început atunci să importe mai întâi accesorii cu precădere din Franţa şi ulterior şi aparate foto din Rusia şi din alte ţări vest-europene. “Străinătatea era singura soluţie pentru ca un pasionat de fotografie să-şi poată cumpăra aparat foto şi accesorii”, spune Marian Alecsiu. “Străinătatea sau mica publicitate”, completează Daniela Becheru. Preţ de câţiva ani, consignaţia de pe Covaci şi cea din Unirii au rămas astfel singurii furnizori de echipamente foto pe o piaţă destul de închisă, care nu permitea accesul prea uşor la furnizori şi unde cererea era destul de mică. “România n-a fost multă vreme interesantă pentru marii producători de aparate şi accesorii foto din lume”, apreciază Alecsiu.

    F64 Studio s-a conturat propriu-zis în urmă cu exact un deceniu, când cei doi antreprenori au decis să mute consignaţia din cadrul magazinului Unirea. Primul F64 a fost inaugurat undeva pe strada Mihai Vodă, aproape de Ministerul de Interne, într-o zonă fără prea mult vad comercial, o mişcare destul de riscantă din partea proprietarilor, în condiţiile în care exista riscul să nu vină clienţii într-o zonă atât de greu accesibilă. Era însă un spaţiu propriu pe care antreprenorii au reuşit să-l cumpere la un preţ destul de bun şi, pe deasupra, şi în rate. Deşi departe de metrou şi fără acces auto, magazinul a reuşit totuşi să atragă cumpărătorii, majoritatea oameni pasionaţi de domeniul foto şi dispuşi să scoată din buzunar sume mai mari de câteva sute de lei pentru astfel de achiziţii. Motiv pentru care a şi rămas acolo până în primăvara lui 2008, când s-a mutat într-o altă zonă centrală, dar la fel de puţin circulată din Capitală.

    “Businessul a evoluat natural, poate mult prea încet faţă de potenţial, dar pentru că era pornit din hobby am pus întotdeauna aspectele economice pe plan secund şi am lăsat lucrurile să se desfăşoare la voia întâmplării”, spune Marian Alecsiu. Profitabilitatea n-a fost, prin urmare, niciodată reperul lui pentru mersul afacerii, ci s-a ghidat mai degrabă după numărul de cumpărători şi frecvenţa cu care aceştia reveneau în magazin ori de câte ori se gândeau la o nouă achiziţie. “Dacă ne-am fi uitat doar la profitabilitate, probabil că am fi ajuns să procedăm asemenea unui partener de-al nostru, care a decis să renunţe la afacerea foto şi să deschidă o cafenea, business aparent mult mai rentabil”, adaugă Becheru.