BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Povestea unui CEO în ţara berii la PET

    Pionier în industria berii, Virgil Mailat, fondatorul Bere Mureş, îşi amintea la începutul anului 2008, într-o discuţie cu BUSINESS Magazin, că slovacii, furnizorii săi de malţ, au râs iniţial de ideea sa de a produce bere la PET, zicându-i că e o nebunie să folosească ingrediente atât de bune pentru ceva ce nu va merge niciodată. “Românului nu-i place când trebuie să ducă sticla la magazin sau când într-o plasă pune câteva sticle de bere care nu fac nici doi litri. El vrea să ia mai mult o singură dată, iar cu berea la PET punea trei sticle în sacoşă şi făcea şase litri. Normal că era mulţumit, iar asta mi s-a confirmat ulterior, când am văzut că cel mai bine se vindeau PET-urile la doi litri.

    ” Era decembrie 1998 când Bere Mureş a îmbuteliat pentru prima dată în România bere în PET, sub marca Neumarkt. La aproape 15 ani de atunci Bere Mureş a intrat în portofoliul Brau Union, acum Heineken România, olandezii deţinând patru fabrici în România, la Târgu-Mureş, Constanţa, Craiova şi Miercurea Ciuc. Tot la 15 ani de atunci, conform datelor industriei de profil, circa jumătate dintre cei care cumpără bere preferă băutura la PET. De fapt, olandezii de la Heineken, cea mai mare companie producătoare de bere din Europa şi a treia din lume ca volum de bere comercializată, vând în România mai multă bere Bucegi decât Heineken sau Ciuc – celelalte branduri fiind Silva, Golden Brau, Neumarkt, Edelweiss, Zipfer, Gosser, Schlossgold, Gambrinus, Harghita şi Haţegana -, iar PET-ul se află în centrul atenţiei.

    Afacerile producătorului de bere au crescut cu 11,8% în primele şase luni ale lui 2012, comparativ cu perioada similară a anului trecut, până la nivelul de 544 milioane de lei. În ce priveşte profitabilitatea, mai mică decât cea prognozată, Onno Rombouts spune că nu sunt semne de îngrijorare: “Principalele branduri au contribuit la creşterea cifrei de afaceri datorită faptului că am investit constant în ele”. Două sunt motivele invocate de noul CEO pentru scăderea profitului olandezilor în România: investiţiile în consolidarea brandurilor şi creşterea preţului la materiile prime destinate ambalajelor.

    Fără să precizeze valoarea exactă, sume de ordinul milioanelor de euro s-au îndreptat către promovarea produselor din portofoliu, dar şi a celor nou apărute, un exemplu fiind berea cu lămâie Ciuc Radler, despre care Rombouts spune că se descurcă “conform aşteptărilor” şi oferă “cel mai bun raport calitate-preţ dintre mărcile prezente pe piaţa locală”. Potrivit oficialilor Heineken România, ambalajele sunt produse atât pe piaţa locală, cât şi în afara ţării, iar aprecierea costurilor se leagă de tendinţele de pe piaţa globală, legate de preţul petrolului sau al aluminiului – “ponderea ambalajului în costul final plătit de consumator diferă în funcţie de materialul folosit: PET, sticlă sau aluminiu”.

    PET-ul, spune Rombouts, este o propunere cât se poate de fezabilă, dând exemplu sticla de jumătate de litru de Bucegi şi bidonul de 2,5 litri, o ofertă mult mai atractivă, din punctul de vedere al preţului şi cantităţii: “Berea la PET în general se împarte. Berea e un produs social, iar o vastă majoritate a clienţilor nu beau bere singuri, ci în cadrul unui grup”. Un fenomen asemănător se petrece în America de Sud, unde berea se comercializează în sticle returnabile de un litru. Strategia de marketing este însă aceeaşi, indiferent de tipul de ambalaj, după cum precizează CEO-ul. Preţul pe cantitate în cazul berilor la PET este mai mic decât în cazul altor ambalaje. Astfel, în timp ce media de preţ pe litru de bere este de 1,7 euro în spaţiile de tip Horeca, preţul mediu la rafturile magazinelor este de 0,8 euro pe litru, potrivit anuarului Retail 2011 al Mediafax. Creşterea cererii pentru PET se leagă şi de consumul acasă şi mai puţin în oraş. În cifre, potrivit aceleiaşi surse, 72% din rulajele de bere se datorează reţelelor de retail în timp ce doar 28% se mai intersectează cu barmanul sau chelnerul.

    2011 a fost anul cu un profit record pentru olandezi, până la nivelul de 43 de milioane de euro, peste cel realizat în anii de boom ai economiei. Şi cifra de afaceri a urcat cu 11,5%, la 245 de milioane de euro, iar volumul vânzărilor a crescut cu 7,5%. După cum explica anterior Andrew Quayle, fost CFO al Heineken România, evoluţia cifrei de afaceri se datorează şi creşterii preţului, ca urmare a costurilor mai mari cu materiile prime, dar şi faptului că Heineken a mărit vânzările pe segmentul mărcilor mai scumpe. Creşterile obţinute pe piaţa românească sunt peste media de la nivel mondial, unde grupul olandez a înregistrat în primul semestru venituri de 8,77 miliarde de euro, în urcare cu 5%, iar profitul net a urcat cu 30%, la 783 de milioane de euro. PET-ul şi vara toridă vor garanta un bilanţ la fel de bun şi în 2012, întrucât rezultatele financiare după primul trimestru se leagă strâns şi de modul şi de cantitatea pe care o vom bea până la finalul anului.

  • Topul celor mai scumpe beri din lume (GALERIE FOTO)

    In urma cu 5.000 de ani in perioada faraonilor, in Egipt, berea era un aliment important in dieta zilnica. In prezent, aceasta este una dintre cele mai apreciate bauturi.

    In timp ce anumite persoane prefera sa bea bere cu putin alcool si mai putin scumpa, sunt, la fel ca si in cazul vinurilor, adevarati experti in degustarea berii, potrivit most-expensive.net.

    Printre cele mai scumpe beri din lume se gaseste o sticla de bere care are 12 litri si costa 1.000 de dolari si o alta care se serveste in sticle ciudate, care sunt imbracate in veverite impaiate.

  • Câţi bani scot curieriştii de când s-au mutat şi pe net

    “Multe companii au externalizat către noi operaţiunile logistice, dar cea mai mare contribuţie în businessul nostru o au magazinele online. În aprilie, mai şi iunie am semnat noi contracte şi de aceea ne aşteptăm ca până la finalul anului să avem o creştere a încasărilor cu 15%”, spune Alin Gherman, directorul comercial al companiei.

    Piaţa tranzacţiilor online a crescut pe fondul apariţiei mai multor comercianţi. De la 1.000 de magazine online în 2007 numărul acestora a sporit la 2.500, iar anul trecut valoarea tranzacţiilor online doar prin procesatorul de plăţi Pay U a ajuns la 138,8 milioane de euro. În urmă cu şase ani volumele online se ridicau la doar 10 milioane de euro. Şi gama produselor care se vând online s-a diversificat, pentru că acum se cumpără nu doar vacanţe şi electronice, dar şi produse cosmetice, produse IT şi haine.

    Pe lângă businessurile care se derulează exclusiv online, din ce în ce mai multe companii din varii domenii, precum lanţurile de librării, încep să fie prezente pe internet. În România, piaţa de comerţ online nu s-a maturizat încă, dar va continua să crească şi pe alte nişe.”Am dezvoltat noi produse şi servicii informatizate, dedicate magazinelor online cu care lucrăm. Comerţul online înregistrează un avans semnificativ de la an la an, lucrăm cu clienţi precum eMag, Fashion Days, Amway, PC Garage, EvoMag, ce comercializează produse hardware”, spune Gherman.

    În total DPD lucrează cu peste 3.000 de companii, care asigură cea mai mare parte a cifrei de afaceri. Cifra de afaceri a anului trecut a fost de 36 milioane lei (8,3 mil. euro), în creştere cu 20% faţă de anul precedent.
    Şi alte companii din curierat mizează pe dezvoltarea comerţului online. De exemplu, magazinele online contribuie cu peste 10% la încasările companiei locale FAN Courier, deţinută de antreprenorii Felix Pătrăşcanu, Adrian Mihai şi Neculai Mihai. Pe piaţa de curierat, estimată la 200 de milioane de euro, mai activează companiile TNT, Cargus (preluată în 2008 de DHL), gigantul american UPS.

    În contextul în care proprietarii de magazine online îşi extind afacerile în străinătate, printre primele pieţe atacate fiind Bulgaria şi Ungaria, DPD a investit 50.000 de euro în lansarea unui produs ce permite expedierea de colete pe pieţe externe, prin care plata se face în sistem ramburs pentru produsele transportate. Tot anul acesta compania investeşte 800.000 de euro într-un nou sistem IT. Pentru anul viitor compania estimează o creştere a afacerilor cu 15%-20%, iar comerţul online va genera circa 35%, cea mai importantă contribuţie. Dacă anul acesta DPD estimează că va livra 2,5 milioane de colete, anul viitor plănuieşte să expedieze 3 milioane de colete pe fondul cererii mai mari venite din partea clienţilor existenţi, dar şi în urma semnării de contracte cu noi clienţi.

    Compania de curierat lucrează pe piaţa locală cu 500 de angajaţi, care livrează circa 15.000 de colete zilnic. Cu 74 de depozite în ţară, compania de curierat este activă pe piaţa locală din 2008 prin preluarea Pegasus, prima companie de livrări urbane din România, înfiinţată în 1997. În martie 2008 GeoPost şi Yurtici Kargo au achiziţionat pachetul majoritar al Pegasus, acesta preluând numele DPD România. Din iunie anul trecut tot pachetul de acţiuni al companiei a intrat în proprietatea GeoPost Yurtici Kargo.

    “De două ori pe an revizuim bugetele. Orice furtună la nivel politic creează instabilitate în economie. Ne-a afectat deprecierea leului care a avut loc, în sensul creşterii cheltuielilor în euro.”
    La nivel internaţional firma DPD are 24.000 angajaţi şi o flotă de 18.000 de maşini, care operează în peste 40 de ţări. Acţionarul majoritar al firmei este GeoPost Group, subsidiară aflată în proprietatea grupului francez La Poste. Cu o cifră de afaceri consolidată de peste 3,6 miliarde euro în 2011, GeoPost este în prezent al doilea cel mai mare furnizor de servicii de curierat şi coletărie din Europa. Grupul a livrat 680 milioane de colete prin reţeaua internaţională DPD.

  • Planurile austriecilor de la Billa pentru 2012: “Preluăm oricând magazine, cu mare plăcere”

    “Oricând, cu mare plăcere”, răspunde Sorana Georgia, CEO al Billa România, întrebată despre posibilitatea de a prelua magazine, de preferat chiar reţele. “Nu numai că vrem, dar şi putem”, punctează ea un element cheie al ecuaţiei. “Grupul e foarte mulţumit de noi, avem cifre bune. Anul acesta a fost unul bun, chiar dacă primele luni au fost mai grele”, declară Georgia. Chiar după sărbătorile de Paşti, vânzările au început să crească şi tendinţa se păstrează până acum, atât pe ansamblul afacerii, cât şi comparând evoluţia magazinelor din acest an cu cea din 2011.

    După mai mulţi ani în care aşteptările retailerilor de revenire a consumului au fost înşelate, veştile despre creşterea vânzărilor par mai degrabă o surpriză. Oficialul Billa spune referitor la această evoluţie pozitivă că există o întreagă serie de speculaţii, inclusiv cele privind revenirea veniturilor la niveluri dinaintea măsurilor de austeritate. Pe de altă parte, rămâne vizibilă schimbarea comportamentului de consum: cumpărătorii sunt mai chivernisiţi, preferând să treacă mai des pragul magazinelor decât să-şi umple coşurile peste măsură. În plus, este în creştere şi vânzarea de mărci proprii “dacă au o relaţie calitate-preţ decentă”, punctează Sorana Georgia. De câţiva ani retailerii s-au angajat într-un veritabil cros de a pune pe rafturi mărci private.

    Despre acest fenomen, oficialul Billa comentează: “Nu poţi păcăli oamenii decât o dată”. Cu toate că mărcile proprii îşi fac drum spre gospodăria românilor, după ce ani în şir au fost evitate, de cele mai multe ori ponderea lor este de numai o cifră din totalul vânzărilor comercianţilor. Piaţa bunurilor de larg consum are o valoare anuală estimată la 22 de miliarde de euro, iar reţelele moderne de comerţ au înghiţit peste jumătate din vânzările totale. Mai mult, ponderea acestora nu poate decât să crească, în condiţiile în care micii comercianţi nu pot face faţă nici competiţiei tot mai ascuţite, nici dificultăţilor cu care se confruntă, în general, mediul economic în ultimii ani.

    Retailerul austriac are acum 3.600 de angajaţi şi 66 de spaţii, cinci dintre ele fiind inaugurate în cursul acestui an. Pe picior de deschidere stau şi altele – ca spaţiile din Constanţa şi Mangalia. “Rămâne de văzut care dintre ele va obţine mai întâi autorizaţiile necesare pentru a putea deschide”, spune Georgia, care are 48 de ani şi a fost numită la conducerea reţelei în vara anului trecut. De-a lungul carierei sale, a lucrat pentru Metro Cash & Carry România (1997-2005), Real, a fost director executiv al lanţului Spar în România şi a condus parfumeriile Marionnaud.

    Românca a preluat conducerea diviziei locale a Billa într-un moment în care retailerul are vânt în vele pentru expansiune. Pe de o parte, chiriile sunt mai ieftine acum decât în perioada de creştere economică şi costurile de construcţie pentru proiectele ridicate de la zero sunt mai mici, iar, pe de altă parte, grupul-mamă are bani de investit, pentru că în urmă cu mai bine de un an şi jumătate a vândut reţeaua Selgros Cash & Carry către elveţienii de la Coop.

    La nivelul întregii pieţe însă sunt mai multe lanţuri care mizează pe extindere în această perioadă, retailerii plănuind să deschidă anul acesta în jur de 250 de noi spaţii. Cu această cifră, numărul de magazine moderne ar putea depăşi anul acesta pragul de 1.000. În cursă s-au înscris atât belgienii de la Mega Image care au deschis deja în jur de 40 de noi spaţii în 2012, adică mai multe decât în întregul an trecut, şi Lidl, care a anunţat pentru acest an 70 de noi spaţii. Şi Profi a crescut ritmul deschiderilor, plănuind să deschidă anul acesta 40 de noi supermarketuri. Şi francezii de la Carrefour au continuat investiţiile, reţeaua de supermarketuri ajungând deja la 59 de spaţii. Una peste alta, nu trece nicio săptămână fără ca un nou magazin să nu fie anunţat şi mai activi decât în anii trecuţi sunt şi H&M şi alţi comercianţi.

  • Ce-şi mai cumpără românii: aparate foto, televizoare, tablete şi smartphone-uri

    Sectorul electronicelor şi cel de telecom au crescut uşor, în timp ce piaţa de IT şi cea de imprimante şi multifuncţionale au fost în scădere. Cele mai mari pierderi s-au înregistrat pe piaţa electrocasnicelor mici şi pe cea a electrocasnicelor mari, cea din urmă înregistrând o rată de scădere de două cifre. Cumulat, valoarea înregistrată de toate sectoarele monitorizate de GfK a fost cu 2,5% sub cea din al doilea trimestru al lui 2011.

    Foto: Vânzările sezonului de vară

    Vânzările de vară au fost foarte bune pentru produsele foto, situaţie reflectată într-o creştere de 19% faţă de acelaşi trimestru al anului trecut. Vânzările de camere foto digitale şi rame foto digitale au ajuns la valoarea de 12 milioane de euro.
    Cu o rată de creştere de două cifre, camerele cu lentile interschimbabile sunt cel mai de succes segment în acest moment. Valoarea generată de aceste dispozitive în ultimele trei luni a fost de aproximativ 5 milioane de euro. În special modele entry level din cadrul segmentului de D-SLR sunt foarte atractive pentru consumatorul român. Produsele hibrid – camerele mirror less – şi-au dublat vânzările în valoare faţă de anul trecut, însă volumele sunt încă foarte mici. Atunci când vine vorba de camere cu specificaţii mai bune, alegerea consumatorilor se îndreaptă către D-SLR-uri şi compacte high-end.

    Rata de creştere pentru segmentul compactelor a fost una moderată. Vestea cea bună este că, odată cu lansarea de noi modele, eroziunea de preţ nu a mai fost vizibilă.

    Imprimante şi multifuncţionale: Multifuncţionalele laser rămân pe poziţii

    Piaţa de imprimante şi multifuncţionale rămâne stabilă în jurul valorii de 7 milioane de euro în al doilea trimestru al anului 2012, înregistrând o uşoară scădere de 2,9% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului anterior. Această performanţă a fost asigurată de creşterea pieţei de multifuncţionale laser cu precădere în segmentul de consumatori casnici. Piaţa de inkjet pierde tot mai mult teren în faţa echipamentelor ce încorporează technologia laser, însă ponderea sa este încă mare în totalul pieţei echipamentelor de birou.

    Pentru a depăşi stagnarea stabilită în apropierea valorii de 7 milioane de euro pe trimestru, sunt necesare instrumente de impulsionare a consumului în ambele segmente de piaţă, atât în cel casnic cât şi în cel business-to-business.

    Electronice: Televizoarele salvează piaţa

    În cel de-al doilea trimestru din 2012, vânzările de electronice au crescut cu aproximativ 3%, ajungând la 58 milioane de euro. Creşteri semnificative ale vânzărilor s-au înregistrat pentru principalul declanşator al creşterii pe piaţa de electronice – televizoarele cu ecran plat. Ratele de creştere de două cifre întregistrate pe aceasta piaţă au fost susţinute de promoţii, corelate în special cu evenimente specifice, precum Campionatul European de Fotbal.

    Piaţa de televizoare a reuşit să genereze valoare adăugată şi prin trecerea de la LCD la LED. Mai mult de jumătate din totalul vânzărilor din acest an au fost făcute cu modele LED.

  • De ce pleacă din România retailerii de haine ieftine

    Într-o lume a vizualului, unde imaginea face cât 1.000 de cuvinte, hainele, în România cel puţin, sunt idolatrizate. Ne permitem să mâncăm ieftin, luăm frigider ieftin, dar nu ne putem permite să arătăm ieftin. Hainele trebuie să aibă croială bună, culori în tendinţe, brand cunoscut şi nu preţuri mici. Prea ieftin, domnule, prea ieftin! Dincolo era mai scump!În ultimii trei ani criza financiară a “găurit” buzunarele românilor şi a lăsat goluri în portofelele lor. În acest context, în cazul alimentelor, al produselor de curăţenie şi al electrocasnicelor, oamenii s-au orientat către primul nivel de preţ, acesta devenind principalul criteriu în procesul de achiziţie.

    Când vine vorba de haine însă, preţul pierde teren în faţa brandului, a croielii şi a materialelor. Condiţiile jocului se schimbă şi odată cu ele şi câştigătorii. Nume precum Zara, New Yorker sau H&M se extind rapid, afacerile merg ca pe roate şi clienţii sunt nelipsiţi din magazine. La polul opus, Kiabi şi Sprider, retaileri cu politică de discount, vor să vândă şi să iasă de pe piaţa locală după ce afacerile au intrat pe o pantă descendentă şi pierderile continuă să se acumuleze.

    Anca Tăzlăoanu, brand consultant pentru agenţia de strategie şi design de brand BrandTailors, afirmă că există un cumul de factori care garantează profitabilitatea marilor retaileri internaţionali de îmbrăcăminte. Este vorba de alegerea atentă a spaţiilor de retail, decorarea vitrinelor, unul dintre cei mai importanţi vectori de comunicare ai brandurilor de modă, de designul colecţiilor şi de calitatea materialelor. Preţul vine la urmă.”Brandul contează foarte mult. Brandurile internaţionale care intră pe piaţa românească se bucură de o mare notorietate şi favorabilitate încă dinainte să facă acest pas. Unele dintre ele sunt aşteptate de ani de zile de către români.”

    Un exemplu în acest sens este H&M, intrat pe piaţa locală în luna martie a anului trecut după mai mulţi ani de tatonări. Până în prezent suedezii au deschis 16 magazine şi până la finele anului vor mai fi deschise alte şase.”România este una dintre pieţele cu cele mai mari rate de creştere de la nivel mondial pentru noi”, spune Ewa Jarzemska, reprezentanta brandului suedez. Ea adaugă că până la finalul acestui an urmează a mai fi deschise alte şase magazine în oraşe precum Bucureşti, Sibiu, Ploieşti şi Cluj. “Vrem să ne dublăm numărul de magazine până la finalul acestui an. Piaţa din România este foarte atractivă pentru businessul nostru şi avem un feedback bun de la clienţii noştri de fiecare dată când deschidem magazine.”

    Deşi a intrat târziu pe piaţă, la circa şapte ani după Inditex şi la doi după C&A, H&M a mizat pe o expansiune rapidă pe piaţa locală. Astfel, în primul an de prezenţă pe piaţă retailerul a inaugurat 11 magazine, iar în această primăvară alte cinci. Mai mult, deschiderile nu se opresc aici.La inaugurarea primului magazin din România, Karl-Johan Persson, CEO al H&M, spunea că România este prima piaţă unde compania va deschide din primul an atâtea magazine. Expansiunea rapidă poate fi justificată şi de primirea pe care românii le-au făcut-o suedezilor. Mii se oameni au aşteptat la coadă, iar în perioada martie-noiembrie 2011 vânzările au ajuns la 37 de milioane de euro.

    La polul opus, retailerul francez Kiabi, intrat pe piaţa locală în 2009, va ieşi din România la finele lunii august, după ce va închide toate cele şase magazine pe care le deţine în Bucureşti, Constanţa şi Cluj. Ultimul pe listă este Kiabi Orhideea, iar primul închis a fost Kiabi Titan. Francezii şi-au anunţat acum circa o lună intenţia de a părăsi piaţa locală după ce cifra de afaceri a companiei a scăzut anul trecut. “Kiabi poartă discuţii cu potenţiali cumpărători pentru a vinde operaţiunile din România”, spun reprezentanţii companiei din Franţa.

  • Vă mai amintiţi de maşina de cusut Singer? Povestea începută în urmă cu 160 de ani continuă

    “Dacă aşezi toate bucăţile de la puzzle, vezi limpede că drumul României se îndreaptă în direcţia bună”, spune Laskaris Tsakoumankis, director general al Singer România, companie cu activităţi în domeniul electrocasnicelor mici. Firma, prezentă de cinci ani pe piaţă, are în portofoliu peste 100 de produse, de la maşini de cusut, aspiratoare până la cele pentru îngrijire personală şi pentru confortul casei. Grecul vorbeşte româna fluent şi mărturiseşte că de la venirea sa în ţară, în urmă cu 20 de ani, a avut “numai surprize plăcute”.

    Ajuns în România la studii, în 1992, a obţinut apoi licenţa la ASE; tot aici şi-a construit în timp întreaga carieră, lucrând, după absolvirea stagiului militar obligatoriu, în Grecia, în cadrul unei filiale a OTE.
    Tsakoumankis enumeră o întreagă serie de avantaje pe care le-a văzut, în timp, în România. “Ţara are indicatori macroeconomici atât de buni, încât poate produce orice în afară de îngrijorare”, declară reprezentantul Singer. Ponderea ridicată a exporturilor, industria, suprafaţa agricolă, relieful şi aşezarea ţării sunt avantaje de necontestat pe care grecul le evidenţiază.

    “Sunt convins că România are posibilităţi enorme, nu face doar export de portocale şi măsline”, spune cu tâlc reprezentantul Singer, care insistă să creadă că industria are un rol important în dezvoltarea ţării. Infrastructura, arată el – de la şinele de tren care ajung până în depozitele fabricilor, nivelul de educaţie al populaţiei, know-how-ul, întreaga şcoală a meseriaşilor de pe aceste meleaguri sunt tot atâtea bile albe. Iar investiţiile unor companii precum Ford, Renault sau Bosch sunt exemplele pe care le aduce în sprijinul acestei idei. “Ar trebui să ne uităm mai mult la investitorii care vin, nu numai la cei care pleacă.”

    Iar ţara nu are cum, cel puţin deocamdată, să fie ferită de turbulenţe, de vreme ce în prezent totul este “interconectat şi nimeni nu poate rămâne izolat”.Pe de altă parte însă, tocmai situaţia dificilă a favorizat evoluţia vânzărilor Singer pe piaţa românească, unde compania şi-a înfiinţat filială în 2007. “Când am preluat conducerea firmei, tocmai începea criza”, spune Laskaris Tsakoumankis, care a preluat mandatul de conducere la sfârşitul lui 2008, an în care cifra de afaceri a companiei a ajuns la 3 milioane de euro. În 2009 vânzările s-au menţinut la un nivel similar, iar în anii care au urmat creşterile au fost vizibile: aproape 4 milioane de euro în 2010 şi 5,5 milioane de euro în 2011.

    Pentru anul în curs, cifra de afaceri ar urma să depăşească 6 milioane de euro, conform aşteptărilor lui Tsakoumankis. Evoluţia este cu atât mai neaşteptată cu cât piaţa electronicelor şi electrocasnicelor a scăzut abrupt în ultimii ani, cu circa 60%. “Vânzările de electrocasnice mici au scăzut însă cu circa 20-25% din cauza preţurilor”, spune grecul. Altfel spus, e mai probabil ca un cumpărător să cumpere o cafetieră sau un fier de călcat decât o combină frigorifică sau o plasmă, argumentează reprezentantul Singer, companie care a fost înfiinţată în urmă cu peste 160 de ani şi s-a consacrat graţie maşinilor de cusut. Sistemul folosit iniţial la aceste aparate se menţine şi în prezent, iar compania, înfiinţată în SUA, a deschis în 1855 la Paris primul birou extern de reprezentare comercială, devenind prima companie internaţională din lume.

    Evoluţia încasărilor Singer de pe piaţa românească mai are un motiv: competitorii au suferit drastic de pe urma crizei, iar locul rămas liber în piaţă a fost ocupat rapid. Directorul general al companiei spune că produsele ieftine nu mai au căutare, “calitatea ambiguă nu mai atrage, iar cumpărătorii s-au reorientat către produse din segmentele superioare de preţ”. Cu atât mai mult cu cât puterea de cumpărare, şi aşa redusă faţă de alte ţări europene, a scăzut. În vreme ce polonezii cheltuiesc 130 de euro per capita pe electrocasnice, românii scot anual din buzunar doar 50 de euro pentru aceleaşi produse.

    “Cerere există, nevoia e foarte mare mai ales în cazul electrocasnicelor mici, iar acest lucru se va vedea în viitor.” Şi tocmai din pricina acestor decalaje ale puterii de cumpărare, Singer îşi vinde pe piaţa românească produsele la preţuri mai mici comparativ cu alte pieţe europene. O maşină de cusut, de pildă, se vinde în Grecia sau Franţa la 220 de euro, în vreme ce aici preţul este de circa 140 de euro, susţine Tsakoumankis.

  • Cum produc roboţii Elena şi Gheorghe ţigări pentru 45 de ţări

    Două lucruri izbesc la modul cel mai propriu simţurile unui vizitator într-o fabrică de ţigarete: mirosul puternic al frunzelor de tutun şi zgomotul, firesc într-o unitate de producţie, care împiedică o eventuală conversaţie telefonică şi îi forţează pe cei care doresc să discute să păstreze o distanţă de maxim jumătate de metru. Or, pe 17 iulie fabrica din Pipera era asaltată de vizitatori – de la ambasadorul Japoniei în România şi directorul general al multinaţionalei până la reprezentanţi ai autorităţilor şi jurnalişti. Una peste alta, câteva zeci de musafiri au mers la pas printre liniile de fabricaţie pe care circulă tone de tutun, altminteri un element preţios dacă ne uităm la preţurile de vânzare ale pachetelor de ţigarete, plasate între 10 şi 15 lei. Cu toate acestea, preţurile pachetelor de ţigarete la ieşirea pe poarta fabricii sunt mult mai mici, plasându-se în jurul a 2-4 lei. Diferenţa reprezintă accizele şi taxele, a căror pondere ajunge la 80% din preţul de raft, explică Gilda Lazăr, corporate affairs director la Japan Tobacco International România. De fapt, anul trecut industria tutunului a virat la bugetul statului 2,75 miliarde de euro. Valoarea întregii pieţe se apropie, conform calculelor BUSINESS Magazin, de valoarea de 3,5 miliarde de euro, aceasta fiind cea mai mare valoare din industria bunurilor de larg consum, la distanţă de a doua plasată a clasamentului – piaţa berii, cu vânzări anuale de 1,7 miliarde de euro.

    Turul oficial al fabricii, plasată la o aruncătură de băţ de gura de metrou Pipera, dar despre a cărei existenţă patru din cinci trecători nu ştiu nimic, durează în jur de jumătate de oră. Informaţiile abundă la tot pasul şi parcursul fabricii poate dura lejer mai mult, fără a fi plictisitor. De pildă, materiile prime sunt aduse aproape exclusiv din import, iar principalul ingredient, frunza de tutun, este adusă de la Antwerp din Belgia. Compania are o centrală specializată de achiziţie pentru întregul grup şi contractează tutunul de la asociaţii producătoare, de la statele consacrate şi de pe bursele internaţionale. În afară de frunzele de tutun – care, asemeni cafelei – este de mai multe tipuri, un rol cheie în producţie îl joacă concentratele care sunt adăugate. Pentru că ţigaretele au şi ele un procedeu de fabricaţie anume, iar angajata care ne conduce în turul fabricii spune că “aceste concentrate vin direct din Japonia şi au o reţetă secretă”. Secret ce pare la o primă vedere la fel de bine păstrat ca şi concentratul Coca-Cola, băutura carbogazoasă faimoasă în toate ungherele Pământului. În procesul de fabricaţie laptele şi mierea joacă un rol important, iar mirosul din hale trădează clar prezenţa acestor ingrediente în vasele uriaşe prin care trece tutunul în diferite faze – de la frunze întregi, etape de uscare, amestecare cu ingrediente şi tocare.

    Iar suprafaţa fabricii s-a mărit cu procente bune pe parcursul ultimului an, de când JTI a decis să mărească volumele produse la marginea Bucureştiului. Valoarea proiectului este de “peste 25 de milioane de euro”, declară Mutsuo Iwai, executive vice president, deputy CEO în cadrul Japan Tobacco International şi membru al Japan Tobacco Board, aflat la prima sa vizită în România. Suma totală a investiţiilor companiei pe piaţa locală se apropie de 100 de milioane de euro, compania începându-şi operaţiunile pe piaţa autohtonă în 1993, moment în care importa ţigarete din Germania. Situaţia s-a schimbat radical de-atunci, de vreme ce în prezent JTI exportă circa 65% din producţie în peste 45 de ţări din întreaga lume, principalele pieţe de desfacere din Europa fiind Germania, Austria şi Cehia. Unele ţigarete produse la Bucureşti străbat însă drumuri mai lungi, având ca destinaţii America de Sud sau Asia. “Ca termen de comparaţie, pot spune că în acest moment capacitatea de producţie este la un nivel aproape dublu faţă de cel înregistrat în 2010, când însă din pricina creşterii pieţei negre volumele fabricate au fost reduse”, declară Gilda Lazăr. În luna mai 2012 fabrica a atins cel mai ridicat nivel de producţie de până acum, conform reprezentanţilor companiei.

  • Cum vede România un fost director al Louis Vuitton

    “Aşinvesti într-una sau mai multe companii de retail, deoarece există oportunităţi de business în oricare segment al acestui domeniu. Trebuie doar să găseşti un jucător relevant pentru consumatori, care se aibă o serie de avantaje în faţa concurenţei.” Bottoli şi-a făcut rapid o imagine despre România atât din informaţiile culese înainte de vizita sa la Bucureşti, cât şi în cele câteva ore pe care le-a alocat vizitării Capitalei. “Am închiriat o maşină cu şofer şi timp de trei ore am vizitat parcuri, muzee, Casa Poporului şi centrul istoric.” El se arată plăcut surprins de Capitală, despre care spune că este un oraş “drăguţ şi foarte verde, populat cu oameni prietenoşi”.

    Bottoli priveşte România prin prisma evoluţiei din ultimii 23 de ani. El observă o serie de schimbări majore în bine şi spune că lucrurile nu se vor termina aici. “Pe termen lung România urmează să se dezvolte, deşi perioadele de creştere vor mai fi întrerupte de scăderi.” Italianul, operating partner în cadrul fondului de investiţii Advent International, prezent pe piaţa locală cu participaţii la mai multe companii din domeniul medical şi din industrie, spune că există potenţial de investiţii în România. În prezent, Advent poartă discuţii cu mai mulţi antreprenori locali, iar Bottoli spune că fondul este de regulă interesat de cinci domenii – industrie, servicii financiare, telecom, retail şi servicii medicale – de la care nu se va abate nici în acest caz.

    În ultimii ani România a fost afectată de criza financiară şi economică mondială. Contextul dificil de pe plan internaţional s-a văzut şi în volumul investiţiilor străine. În primele patru luni ale anului, investiţiile au însemnat 446 de milioane de euro, în scădere cu aproape 10% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Şi asta după ce investiţiile străine directe au scăzut anul trecut cu 13,6% faţă de nivelul din 2010, la 1,917 mld. euro, ajungând astfel la minimul ultimilor nouă ani.

    Pentru a se întoarce roata, Marcello Bottoli, care a condus anterior din poziţia de director executiv (CEO) şi grupul din domeniul articolelor de voiaj Samsonite Corporation, este de părere că România trebuie să lucreze mai mult la simplificarea mediului legislativ. El recunoaşte însă că reformele realizate de-a lungul anilor în privinţa deschiderii către privatizări, introducerea cotei unice şi simplificarea treptată a birocraţiei “au contribuit la îmbunătăţirea imaginii României, făcând-o mai atractivă pentru investitorii străini”.

    Bottoli mai spune că înainte de căderea Cortinei de Fier erau bani, dar nu se cumpăra nimic în România pentru că nu aveai ce. “Acum însă, poţi cumpăra orice.” Reprezentantul Advent adaugă că ingredientele necesare pentru ca o economie să devină atractivă pentru investitorii străini sunt claritatea, transparenţa şi predictibilitatea. “România ar trebui să depună eforturi pentru a-şi îmbunătăţi perspectivele în aceste domenii, iar creşterea va urma în mod inevitabil.”

    Italianul, care deţine doctorat în Business Administration la Universitatea Bocconi din Milano şi care a lucrat anterior în companii precum Procter & Gamble, Reckitt Benckiser, Louis Vuitton sau Samsonite, este de părere că România are potenţialul de a reveni la o creştere pe termen lung după momentele dificile din 2009 şi 2010 generate de criza mondială. Însă, pentru a se atinge acest scop, este necesar ca “atât acţiunile jucătorilor privaţi, cât şi măsurile publice să reflecte o strategie care să asigure o creştere sustenabilă şi nu doar câştiguri imediate, oportuniste”.

    Despre România el mai spune că, asemeni tuturor economiilor emergente, are potenţialul şi apetitul pentru produse de lux, iar această situaţie o transformă într-o ţintă pentru companiile din domeniu.
    Pe piaţa locală unul dintre primii jucători care şi-au făcut curaj să intre a fost Louis Vuitton, în 2008, prin deschiderea unui magazin în galeria comercială a hotelului de cinci stele din capitală JW Marriott. Francezii au intrat direct pe piaţa locală, în timp ce concurenţii săi Gucci, Burberry, Valentino sau Hugo Boss au preferat sistemul de franciză. “Louis Vuitton are deja o lungă tradiţie în a deschide de timpuriu magazine pe pieţe cu potenţial, astfel încât se poate spune că ei au intuit evoluţia pe termen lung a României ca piaţă de lux”, spune italianul, care în perioada 2001-2003 a fost CEO şi preşedinte al Louis Vuitton.

  • Milioane de euro din fructe, legume şi alimente congelate

    5 milioane de euro este cifra de plecare a investiţiei pe care o au în plan doi antreprenori, Daniel Nistor (42 de ani) şi Cristian Dărmănescu (38 de ani), parteneri în afacerea Alfredo. Cu aceşti bani, din fonduri europene (40%), credite bancare şi fonduri proprii, cei doi doresc să ridice de la zero o platformă la Afumaţi, Ilfov. După paşi şovăielnici la începuturi, adică în urmă cu 20 de ani, Alfredo a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 50 de milioane de euro, iar pentru 2012 cei doi acţionari se aşteaptă la o creştere de cel puţin 20%.

    Fiecare dintre cei doi a pus bazele unei firme proprii de distribuţie – cu alimente congelate şi, respectiv, fructe şi legume proaspete – şi s-au asociat în 1999. Întâmplarea, şansa şi determinarea sunt deopotrivă elemente care le marchează poveştile. Daniel Nistor spune că începuturile nu au fost câtuşi de puţin line şi după ce şi-a dorit să emigreze, dar nu a primit viză, a încercat mai multe variante de a câştiga bani. “Am început afacerea cu fructe pentru că la un moment dat, în Bucureşti, am vrut să cumpăr banane, iar vânzătorul nu a vrut să-mi vândă decât la bax”, spune acum uşor amuzat.

    A fost o decizie oarecum hazardată, de vreme ce a cumpărat cele cinci baxuri doar pentru a-i arăta vânzătorului că poate. Surpriza a fost însă că odată ajuns la Brăila, unde avea o firmă prin care distribuia pe atunci cafea, bananele s-au vândut imediat. Aşa i-a venit ideea de a-şi încerca norocul cu distribuţia de fructe şi legume. Câţiva ani mai târziu s-a asociat cu Cristian Dărmănescu, iar acum fiecare dintre cei doi se ocupă de câte una dintre diviziile afacerii, care îşi împart în mod egal cifra de afaceri. “Ne consultăm doar dacă vrem să modificăm bugetele stabilite, în rest, fiecare are libertate deplină cu divizia de care este responsabil”, spune Nistor. El este managing partner al Alfredo Fresh, care distribuie fructe şi legume proaspete, sub mărcile Alfredo şi Alfresh. Vârful de lance al afacerii este importul şi distribuţia de fructe exotice, ce are în acest moment o cotă de piaţă estimată la 10-12%, la fel ca şi firma “soră” în segmentul ei. Principalul canal de desfacere sunt super şi hipermarketurile (80%), urmate de magazinele tradiţionale (20%).

    Proporţia este complet inversată în cazul diviziei de alimente congelate: aproape o treime din produse ajung pe rafturile reţelelor moderne, restul fiind vândute prin intermediul a 25.000 de puncte de vânzare la nivel naţional. Cât priveşte valoarea totală a pieţei de fructe şi legume proaspete, nu există estimări, cele mai mari volume fiind nefiscalizate. În zona alimentelor congelate, unde s-a dezvoltat Alfredo Foods, estimările se referă la o valoare anuală de 500 de milioane de euro. În distribuţia de alimente cu temperatură controlată, cei mai importanţi competitori sunt Macromex, controlată de antreprenorul Dan Minulescu, şi Agroalim care a fost preluată în urmă cu câţiva ani de Smithfield.

    Alfredo Foods s-a axat, mai cu seamă în ultimii ani, când firma s-a reorganizat şi reaşezat în piaţă, pe distribuţia de peşte şi fructe de mare, care realizează peste 50% din vânzările diviziei, fiind urmate de legume congelate şi carne. “Puţină lume ştie, dar peştele congelat este foarte proaspăt, fiind congelat imediat după ce a fost pescuit. Cel mai adesea, în galantare peştele proaspăt este de fapt decongelat”, susţine Cristian Dărmănescu, care argumentează că preţul logisticii ar fi altminteri foarte mare. El se declară încrezător în evoluţia viitoare a firmei, de vreme ce “consumul de peşte în România este de 4-5 kg pe an per capita, adică mai puţin de jumătate din media europeană”.