BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Penny Market XXL îşi schimbă numele în XXL Mega Discount

    Magazinele XXL au trecut printr-un proces de reamenajare şi modernizare, menit să ofere clienţilor o experienţă mai plăcută la cumpărături, servicii de calitate, cele mai atrăgătoare preţuri şi un personal calificat, aflat mereu în întâmpinarea lor.

    În urma procesului de modernizare, XXL Mega Discount va oferi o mai mare varietate de produse şi servicii, care includ: specialităţi la vitrină cu servire asistată (brânzeturi fine, mezeluri rafinate şi alte specialităţi locale şi internaţionale), carne proaspătă, pregătită şi servită de un măcelar, produse de brutărie şi panificaţie proaspăt coapte în magazin, dar şi mâncare gătită pe care clienţii o pot servi direct în magazin sau o pot cumpăra pentru acasă. Totodată, noul design al magazinului aduce o mai bună organizare spaţială, o prezentare îmbunătăţită a diverselor categorii de produse, cu o mai bună evidenţiere a zonei promo, atât în sectorul produselor alimentare cât şi în al celor nealimentare. în plus, combinaţia echilibrată de produse alimentare foarte proaspete şi produse nealimentare va oferi clienţilor opţiunea perfectă pentru cumpărături.
    “Redenumirea brandului şi introducerea unor noi garanţii reprezintă pasul final în procesul amplu (…)”, a declarat Simon Hamersky, COO XXL Mega Discount.

    Reţeaua de magazine XXL Mega Discount este prezentă pe piaţa din România din anul 2001, cand a fost deschis primul magazin în Bucureşti. În prezent, compania Rewe România operează 142 de magazine.

  • Dilemele anului 2013: ce se va întâmpla în comerţ?

    CÂTE MAGAZINE SE MAI DESCHID ANUL ACESTA?
    Profi, de pildă, a anunţat că păstrează ritmul de expansiune şi a plănuit să deschidă 45 de magazine, reţeaua urmând să ajungă la circa 200 de unităţi. Mai mult, retailerul va lansa două noi formate de comerţ prin care se va poziţiona în mediul rural şi, respectiv, segmentul magazinelor de proximitate din mediul urban. Una peste alta, cuvântul care defineşte cel mai bine anul 2012 este “expansiune”. Cel mai bun exemplu este Mega Image care a încheiat anul cu 152 de magazine în Bucureşti şi în ţară (117 magazine marca Mega Image şi 35 Shop&Go), în urma unui proces de expansiune agresivă, punctează Adrian Comăneci, manager în cadrul Contrast Management Consulting & Training. El crede că în 2013 expansiunea va continua, însă cu o dinamică mai redusă: “Cred că vom asista la un val de expansiune bazat pe modele de franciză sau colaborare, în special în zona comerţului de convenienţă – pe modelul dezvoltat acum de Mega Image prin formatul Shop&Go”. În plus, pe măsură ce magazinele deschise vor ajunge la maturitate companiile vor putea decide dacă ele au sau nu potenţialul financiar aşteptat. Un alt fenomen care are şanse să câştige din ce în ce mai mult teren este cel al comerţului online.

    S-AR MAI PUTEA SCHIMBA TOPUL COMERCIANŢILOR?
    Cele mai mari surprize din ultimii doi ani le-a produs reţeaua Kaufland, care a reuşit în 2010 să-i devanseze pe francezii de la Carrefour, ajungând pe locul doi, şi în 2011 a detronat de pe prima poziţie Metro Cash & Carry, care a deţinut prima poziţie în top de la intrarea pe piaţă, în 1996. O surpriză în ceea ce priveşte primele 3 sau 4 locuri ar putea s-o producă Auchan, care a preluat anul trecut reţeaua Real de la grupul german Metro. Vânzările cumulate ale reţelei Auchan, ce va îngloba 20 de magazine Real, ar putea depăşi pragul de un miliard de euro, cifră ce o va angaja în cursa pentru locul trei sau chiar doi.

    LA CE PONDERE VOR AJUNGE REŢELELE MODERNE DE COMERŢ ÎN ÎNTREGUL PIEŢEI?
    Extinderea comerţului modern va continua; comercianţii moderni au trecut barierele oraşelor mari şi se îndreaptă spre oraşele mici, cu formate reduse şi servicii adaptate numărului de locuitori de acolo, spune Adrian Comăneci. Ponderea reţelelor moderne de comerţ va fi într-o continuă creştere, acestea câştigând substanţial din cota de piaţă a comerţului tradiţional, mai ales în condiţiile în care comercianţii tradiţionali mici nu mai reuşesc să facă faţă competiţiei. Comercianţii tradiţionali vor fi atraşi în reţele moderne prin francizare (ca modelul La Doi Pasi), iar acest lucru va accelera creşterea cotei de piaţă a comerţului modern. “Cred că la sfârşitului lui 2013 cota comerţului modern va fi de aproximativ 53-55%”, apreciază Comăneci.

    CARE VOR FI PENTRU COMERCIANŢI CELE MAI MARI DIFICULTĂŢI ŞI OPORTUNITĂŢI ÎN 2013?
    “Fiecare comerciant în parte îşi poate crea propriile oportunităţi, iar acestea pot surveni mai ales din crearea de noi servicii”, spune Comăneci. Pornind de la principalele avantaje ale spaţiilor comerciale moderne (proximitatea, diversitatea produselor şi preţuri accesibile), comercianţii pot dezvolta şi aplica strategii care să pună în evidenţă aceste atuuri. “Astfel, se renunţă la de-acum tradiţionala strategie de diferenţiere prin oferta de preţ şi oferta de produse care nu este întotdeauna cea mai eficientă”, explică reprezentantul Contrast Management Consulting. În 2013 încă se păstrează oportunităţile de extindere. Comercianţii pot achiziţiona/închiria în continuare spaţii comerciale la preţuri avantajoase, comerţul modern reuşind să câştige teren în defavoarea comerţului tradiţional care resimte pe deplin scăderea consumului. Totuşi strategia de extindere are şi propriile sale dificultăţi, provenite nu dintr-o inadecvare între strategie – piaţa de retail – consumatori, ci dintr-o creare a unor aşteptări prea mari din partea comercianţilor, spune Comăneci. Mulţi dintre comercianţi se aşteaptă ca investiţiile realizate să aibă rezultate imediate. Însă, de foarte multe ori, profitabilitatea întârzie, fapt ce determină modificarea planurilor iniţiale. Un punct de cotitură pentru comercianţi ar fi găsirea unui echilibru între investiţiile realizate atât în 2012, cât şi în 2013 în direcţia dezvoltării şi extinderii pe de o parte şi consum pe de altă parte, care este într-un moment de stagnare. Ceea ce ar putea reprezenta atât o oportunitate, cât şi o problemă pentru comercianţi este adaptarea la noile tendinţe de pe piaţa de comerţ, spune Adrian Comăneci. Iar unul dintre acestea este comerţul online. “Măsura în care comercianţii reuşesc să se adapteze la acest nou trend depinde de modul în care aceştia îşi construiesc strategia şi gestionează toate activităţile din această direcţie”, adaugă Comăneci.

    NE MAI PUTEM AŞTEPTA LA EVENIMENTE MARCANTE ÎN PIAŢA DE RETAIL, FIE ACHIZIŢII, FUZIUNI, EXITURI SAU INVESTIŢII IMPORTANTE?
    Cel mai important eveniment din 2012 a fost vânzarea Real către Auchan. Tranzacţia va duce la reorganizări şi va afecta destul de multă lume, de la furnizorii de produse până la cei de servicii, spune Cătălin Olteanu, director general la FM Logistic. Anul 2012 a fost marcat de un potop de insolvenţe şi în vreme ce unele se vor rezolva, altele vor duce spre achiziţii, dar e greu de dat acum un pronostic. “Cert este că mă aştept ca în 2013 unele lucruri să se limpezească”, spune Olteanu, care crede că vor apărea şi alianţe sau transferuri de proprietate între firme, fără a se referi la cineva anume. Iar interesul fondurilor de investiţii va fi din ce în ce mai vizibil, nu doar în piaţa de retail. “Pe de altă parte, s-a cam schimbat puterea politică, şi asta va afecta lumea de business – noii conducători vor influenţa un anume grad de suport spre cei ce i-au sprijinit în campanie”, afirmă Olteanu. În plus, recesiunea economică mondială e departe de final, “iar la noi asta e cea mai bună scuză pentru orice trăsnaie le va trece prin minte”.

  • Sfaturi şi trucuri pentru un espresso de excepţie

    Traian Ispasiu, CEO Caffe Tabiet

    O cafea de tip espresso are un sistem foarte clar: apa este forţată să treacă prin 7 grame de cafea măcinată fin la o presiune de 9 bari, vreme de 27 de secunde ± 2 secunde. Acest tip de preparare transformă cafeaua proaspăt măcinată într-o băutură cu proprietăţi unice, care nu pot fi găsite niciodată în alte metode. În parametri corecţi, obţinem o băutură ce conţine, între altele, cofeină, acizi, proteine şi zahăr. Deopotrivă obţinem însă şi elemente intangibile compuse din particule de cafea şi bule minuscule de gaz. Ca să folosim un limbaj aproape ştiinţific, un espresso este o emulsie de picături microscopice de ulei dispersate într-o matrice apoasă. Cu alte cuvinte, espresso este un concentrat de sute de parfumuri şi arome eliberate de crema densă. Are o plăcută vâscozitate şi un gust intens care se păstrează chiar şi după ce băutura este înghiţită. Asta este, din punctul meu de vedere, definiţia cea mai potrivită, atât chimică, cât şi logică. Pentru noi, un espresso excelent trebuie să fie asemănător unei poezii: 27 ml de esenţă înconjurată de emoţii delicate, să ne pregătească simţurile şi să ne stimuleze creierul.
    Primul pont: tipul de cafea

    Fără îndoială, în spatele “cortinei” este fundamental să ai o cafea de o calitate extraordinară. Este primul pas de parcurs. Pentru a alege direcţia corectă, este bine de ştiut că planta de cafea face parte din familia Rubiaceae, care are două specii care se comercializează şi se consumă: Coffea arabica (cunoscută îndeobşte drept Arabica) şi Coffea canephora (ştiută drept Robusta). Aceste două specii au, la rândul lor, copii botanici şi hibrizi.

    Cafeaua creşte pe diferite soluri. Este îngrijită, recoltată, spălată, uscată, păstrată şi prăjită în diferite moduri şi poate fi amestecată în tot mai multe feluri. De fapt, doar imaginaţia este limita în posibilele combinaţii ce se pot face din cafele. Pentru prepararea unui espresso, există două variante, în funcţie de “materia primă”, care poate fi “de origine” sau un blend (cafele de origini diferite, specii diferite, amestec). Iar cea mai bună maşină de testat calitatea boabelor de cafea, indiferent că sunt în amestec sau de un singur tip, este OMUL.

    Nu există nicio maşinărie înzestrată cu o capacitate senzorială atât de dezvoltată cum are omul. Bineînţeles, antrenată. “Robusta sau Arabica?” – aceasta este întrebarea! Care este mai bună? 100% Arabica blend sau 80% Arabica amestecată cu 10-20% Robusta? Răspunsul este la fel de simplu ca întrebarea. Consumatorul decide care este mai bună. Ştim, cunoaştem, acceptăm (într-o măsură mai mare sau mai mică) faptul că suntem diferiţi cu toţii, ceea ce este minunat.Primul “truc” pe care îl recomand călduros cafegiilor este să-şi cumpere doar boabe, în cantităţi foarte mici. Cafeaua este perisabilă!

    Al doilea pont: aerul şi apa
    Toate cafelele reacţionează şi sunt influenţate de climă, indiferent de provenienţă sau preţ. Toate. Umiditatea şi temperatura scăzută sunt inamici ai cafelei: în contact cu aerul ea îşi schimbă proprietăţile, lucru care, într-un final, se va simţi în ceaşca de espresso. Cât priveşte apa folosită pentru espresso, vreau să subliniez că este foarte importantă. 98% din şansele unei cafele perfecte depind de apa folosită. Atât de importantă este! Apa trebuie să fie curată, demineralizată, fără miros, fără clor şi fără duritate.

    Al treilea pont: din râşniţă în ceaşcă. Odată aleasă cafeaua, cunoscute secretele de păstrare şi factorii cheie care influenţează gustul, în discuţie intră, în mod obligatoriu, măcinarea şi rolul pe care îl joacă râşniţa în această poveste.Măcinătura pentru espresso este foarte importantă şi foarte precisă. E suficientă o singură schimbare de cuţite în râşniţă pentru ca gustul preparatului final să fie afectat. Măcinătura pentru un espresso trebuie să fie fină, asemănătoare particulelor de sare fină.

    Cât de multă cafea trebuie folosită pentru o ceaşcă de espresso? Doza de cafea măcinată pentru acest tip de băutură este de 6,5-7 grame, cantitate la care se realizează cea mai bună extracţie. Al doilea truc: presarea cafelei. Un truc foarte important folosit de profesionişti şi necunoscut celor mai mulţi pasionaţi este presarea, care în limbajul profesional se numeşte “tamping”. Presarea se face cu ajutorul unei ustensile – presa de cafea, pe care o mai numim şi tamper. Vă recomand să încercaţi, după ce puneţi în espressor cantitatea de cafea potrivită, să folosiţi acest truc. Se formează o pastilă compactă, din care sunt extrase toate aromele faimoasei licori. Un ultim pas este extracţia. Este indicat să puneţi licoarea extrasă într-o ceaşcă dintr-un material bun, cum este porţelanul; ceaşca trebuie să fie curată, uscată şi cu o temperatură de 40 de grade Celsius. Sunt trei indicii care confirmă dacă extragerea este perfectă:
    1. O preinfuzie de 3-5 secunde.
    2. O extragere de 27 secunde.
    3. Cantitatea finală: 27 ml.
    Cu siguranţă există şi alte indicii, dar acestea sunt de bază. Una peste alta, o cafea bună nu este un dat, ci trebuie deopotrivă cunoştinţe, grijă şi (un minim) efort pentru prepararea uneia.
    Cine spune că trebuie să fii barista “oficial” pentru a prepara o cafea sau un espresso ca un profesionist? Fiecare dintre noi poate fi propriul barista. Sunt însă secretele pe care trebuie să le ştiţi şi reguli după care să vă ghidaţi. Iată câteva ponturi pentru un espresso perfect.

  • Retrospectiva anului economic 2012, RETAIL – Pasul pe loc

    Prin această mutare, francezii de la Auchan înghit o felie consistentă din piaţă, în condiţiile în care comerţul modern deţine peste jumătate din vânzările din retail, cu o valoare estimată la 32 de miliarde de euro pe an. “Ca green field nu prea mai e loc pe piaţa hipermarketurilor. E deja aglomerată şi în fiecare oraş mare există cel puţin un hipermarket”, declara agenţiei Mediafax Alexandru Vlad, vicepreşedintele Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România.

    Una peste alta, retailul a fost unul dintre cele mai dinamice sectoare în acest an, măcar prin prisma deschiderii de noi magazine, căci revigorarea consumului şi, implicit, creşterea vânzărilor se lasă în continuare aşteptată. Cu toate acestea, operatorii au pompat în 2012 sume generoase pentru extindere, câteva exemple fiind Mega Image, Billa şi Carrefour. Sute de noi magazine, din toate zonele de retail – de la super şi hipermarketuri, magazine de bricolaj, mobilă sau de îmbrăcăminte, au colorat şi mai mult în acest an harta retailului românesc. Un ritm susţinut a menţinut în acest an Dedeman, afacere dezvoltată de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl din Bacău. Reţeaua a ajuns la 30 de unităţi, după cele patru inaugurări din acest an, iar vânzările vor depăşi anul acesta pragul de jumătate de miliard de euro.

    Cum puterea de cumpărare însă n-a crescut defel, feliile îngroşate ale marilor comercianţi se datorează reducerii rulajelor competitorilor. Cel mai mult au avut de suferit, ca şi în anii trecuţi, micii comercianţi tradiţionali, a căror pondere se reduce tot mai mult iar reţelele continuă să asimileze, să înglobeze cea mai mare parte a spaţiilor operate anterior de retailerii independenţi. Pentru micii comercianţi, un colac de salvare s-ar putea dovedi programul dezvoltat în această primăvară de Metro Cash & Carry. Programul “La Doi Paşi”, dezvoltat de comerciantul german, este un concept de franciză menit să susţină micii comercianţi independenţi din comerţul tradiţional. Peste 500 de magazine de pe piaţa românească s-au alăturat acestui program, circa 80 dintre acestea fiind deja funcţionale după derularea proiectului pilot, conform reprezentanţilor companiei. O tendinţă vizibilă în rândul marilor reţele comerciale a fost în acest an dezvoltarea parteneriatelor cu furnizori români, mai cu seamă în privinţa fructelor şi legumelor, pentru care cumpărătorii îşi manifestă o preferinţă clară.

    CÂT PRIVEŞTE PIAŢA CENTRELOR comerciale, 2012 a fost sub aşteptări. Două noi centre comerciale au fost inaugurate în acest an – Palas din Iaşi, în luna mai, şi Ploieşti Shopping City, la jumătatea lunii noiembrie. De menţionat în acest context este şi întoarcerea lui Ali Ergun Ergen la cârma operaţiunilor Anchor Grup. Conform lui, grupul va investi 50 de milioane de euro pentru extinderea, renovarea din temelii şi reconfigurarea Bucureşti Mall (deschis în 1999) şi Plaza România (inaugurat în 2004).

  • Explozia Radler. Cât au câştigat berarii din băuturile cu lămâie

    500% este procentul cu care au crescut vânzările de bere radler Oettinger, pe care Stuff Distribu-tion International o importă de cinci ani. “Mulţi fac confuzie între berea aromatizată cu lămâie şi berea radler”, spune Ovidiu Negrea, director comercial al companiei pe care a fondat-o în urmă cu circa 12 ani împreună cu alţi trei prieteni, având capital de pornire 18.000 de dolari.

    “Diferenţa este că în timp ce berea lemon este un pils sau un lager de 4-5 grade cu aromă de lămâie, Oettinger radler este un mix de 50% bere şi 50% limonadă naturală, cu alcoolemie de 2,5%”, explică el. De la bun început au ales să nu se lupte pe terenul ocupat de multinaţionale şi s-au gândit să-şi alcă-tuiască portofoliul din produse care să se deosebească total de ce exista pe piaţă. Deşi preferinţa clară a românilor, conform datelor oficiale, se îndreaptă spre berea blondă la PET, Stuff pune pe rafturile magazinelor şi pe tejghelele barurilor beri bio, cu sau fără alcool, pils, weiss, hefe-weiss, hefe-weiss dunkel, şampanizate, pentru diabetici sau cu arome dintre cele mai surprinzătoare – de la tequila şi până la mojito.

    Deşi 2012 poate fi numit pentru berari “anul radler sau al berilor cu arome”, Stuff avea deja în ofertă de cinci ani acest sortiment. Că multinaţionalele nu sunt totdeauna cel mai mare rău o dovedeşte chiar creşterea de 500% pe care a bifat-o anul acesta Oettinger radler, în condiţiile în care rezultatele companiei pentru întregul an ar urma să fie cu 4-5% mai mari decât anul trecut. O creştere cu un procent de trei cifre este imposibil de realizat fără să fi intrat în siajul vânzărilor multinaţionalelor care au forţa să împingă un produs fix sub nasul consumatorilor.

    După un început de an în care din pricina ninsorilor şi a viscolului vânzările au scăzut mai mult decât s-au aşteptat producători şi retaileri deopotrivă, vremea nu le-a mai dat emoţii berarilor. Dimpotrivă, căldura a început devreme, perioadele de caniculă au fost lungi, iar vânzările de bere au crescut, îmboldite de campanii de promovare agresive. Încă din aprilie, Heineken a lansat pe piaţă Ciuc Radler, prima băutură de acest fel produsă local, diferenţa principală faţă de o bere obişnuită fiind compoziţia: 63% limonadă, 37% bere, cu un conţinut scăzut de alcool (1,9%). Susţinut de o campanie de marketing agresivă, produsul a prins.

    Deşi nu a dat detalii despre vânzările efective de Ciuc Radler, Onno Rombouts, managing director al Heineken România, spune că produsul a fost primit cu “entuziasm” şi că “până în prezent suntem mulţumiţi de rezultate”. Tot el spune că pentru lansarea variantei Ciuc Radler “am fost inspiraţi de tradiţionala băutură germană”. Una peste alta, afacerile producătorului de bere au crescut cu 11,8% în primele şase luni ale lui 2012 comparativ cu perioada similară a anului trecut, până la nivelul de 544 milioane de lei.

    În ce priveşte profitabilitatea, mai mică decât cea prognozată, Onno Rombouts spune că nu sunt semne de îngrijorare. Două sunt motivele invocate pentru scăderea profitului olandezilor în România de CEO-ul numit în acest an la conducerea operaţiunilor locale ale Heineken: investiţiile în consolidarea brandurilor şi creşterea preţului la materiile prime destinate ambalajelor.
    Fără să precizeze valoarea exactă, Rombouts susţine că sume de ordinul milioanelor de euro s-au îndreptat către promovarea produselor din portofoliu, dar şi a celor nou apărute, pe lângă Ciuc Radler mai fiind lansată anul acesta şi Silva Original, în martie.

  • Povestea lui Tudor Constantinescu, antreprenorul care a ales să revină în România şi să înceapă o afacere

    DE CÂND MI-ADUC AMINTE AM AVUT O ATRACŢIE PENTRU MÂNCARE ŞI O PASIUNE PENTRU ARTA CULINARĂ. Bunica paternă şi mama găteau în permanenţă, iar cina era o adevărată ceremonie. Să nu mai vorbim despre sărbători, pe care le petreceam de regulă în zona Transilvaniei, unde mâncarea este la rang înalt”, îşi aminteşte el. La 14 ani a decis însă să plece din România, în Belgia – ţara ciocolatei -, unde se mutase şi mama sa. Aici a mers la Institutul de Studiu şi Cercetare în domeniul Industriei Alimentare din Bruxelles unde a studiat timp de cinci ani şi unde, spune el, şi-a dezvoltat atât pasiunea pentru arta culinară, cât şi îndemânarea în ale gătitului. “Era un fel de liceu mai extins.” Studia zilnic de la 7:30 de dimineaţă până la 17:30, chiar 18:00. Mai mult, în weekend şi în vacanţe elevii mergeau să facă practică în domeniu, în brutării, cofetării sau restaurante. “În vacanţele de iarnă şi primăvară făceam practică o săptămână, iar în timpul verii o lună.” Tudor Constantinescu spune că aici a învăţat atât arta gătitului, cât şi chimie alimentară, nutriţie şi elementele procesului de fabricaţie. “Eu m-am specializat însă pe partea dulce a bucătăriei.”

    A RĂMAS ÎN BELGIA NOUĂ ANI, timp în care a fost ucenic în cadrul mai multor restaurante, dar şi-a încercat şi norocul cu un business propriu. “Timp de un an şi jumătate am fost ucenic în Wittamer, Herman Van Dender, precum şi la alte firme de profil. Institutul deschide multe uşi.” Apoi, la 21 de ani şi-a început “cariera” de antreprenor. A transformat un beci în laborator şi a început să vândă produse de patiserie şi tarte sărate şi dulci la standul său mobil din pieţele volante. “Afacerea mergea, însă nu aş fi putut să mă îmbogăţesc astfel. Câştigam însă destul cât să mă întreţin.” Astfel a decis să vândă standul şi să plece mai departe, la Paris, unde şi-a continuat stagiile în restaurante. “După o vreme mi-am dat seama că în Europa de Vest există multe stereotipuri, aşa că am emigrat în Statele Unite.”

    Aici a început de la primul nivel, curăţa legume şi tăia căpşune în restaurante. În timp a învăţat sistemul şi ulterior a devenit consultant gastronom pentru o companie care colabora cu lanţurile hoteliere de lux Marriott şi Hilton şi cu industria de croaziere. Astfel a ajuns să viziteze întreaga lume, la bordul vaselor Cunard, Celebrity Cruises sau Royal Caribbean. “Într-un an şi jumătate am ajuns să văd lumea – din Singapore în Caraibe şi din Canada în Birmania. Jobul meu era să proiectez zona de F&B (food and beverages, n. red.).” Se ocupa de crearea meniului, de identificarea furnizorilor, de selectarea materiilor prime, a personalului şi de proiectarea bucătăriilor. Fiecare astfel de misiune dura una sau două săptămâni după care cobora într-un port, lua avionul şi mergea către următoarea misiune. Deşi a vizitat întreaga lume, atunci când este pus să aleagă un top trei al destinaţiilor de vacanţă preferate alege pe două poziţii Europa. “Pe primul loc ar fi fără îndoială Barcelona. Pe treapta a doua Caraibe, iar pe a treia, Coasta de Azur, care s-ar prelungi şi cu coasta italiană până la Portofino.”

    DUPĂ CE A FĂCUT ÎNCONJURUL LUMII A DECIS SĂ SE ÎNTOARCĂ ÎN ROMÂNIA UNDE, spune el, a pierdut toţi banii câştigaţi afară din cauza unor parteneriate nereuşite cu români. “Cred că în spatele mentalităţii stă şi moştenirea istorică. De fiecare dată când avansam venea o mare putere să ne cotropească, de aceea cred că ne stă în caracter să trăim momentul pentru că nu ştim ce va fi mâine.” Totuşi această mentalitate, crede el, îi face pe mulţi antreprenori să nu reuşească să dezvolte planuri de business pe termen lung. Antreprenorul mai spune că din experienţa sa a învăţat că puterea unei economii mature şi prospere vine de la întreprinderile mici şi mijlocii.

    “Am ales în 2004 să mă întorc în România, deşi oriunde altundeva aş fi rămas mediul de business este promovat şi susţinut.” Acolo însă ar fi fost doar un peşte într-un ocean, pe când pe piaţa locală poate crea ceva care să treacă testul timpului, crede el. După doi ani de încercări de business, în 2006 Tudor Constantinescu a lansat pe piaţă lanţul Chocolat care numără astăzi două restaurante-boutique (Centrul Istoric şi Radu Beller), două standuri (mall Băneasa şi aeroportul Otopeni) precum şi şapte cornere în magazinele Mega Image.

    PÂNĂ LA FINALUL ANULUI VOM AJUNGE ÎN 15 SUPERMARKETURI MEGA IMAGE, iar începând cu 2013, vom fi prezenţi în toată reţeaua cu macaroons şi bezele. De sărbători vom avea şi cozonac şi pască.” În standurile din Otopeni şi Băneasa compania a mizat tot pe produse dulci, însă într-o gamă mai extinsă. “Tot anul viitor avem planuri să ne dezvoltăm cu standuri în mai multe malluri din Bucureşti şi din ţară”, spune Tudor Constantinescu fără a da detalii. În ceea ce priveşte dezvoltarea pe segmentul restaurantelor-boutique, el spune că nu are planuri concrete, însă analizează zonele Piaţa Amzei, Pipera-Corbeanca, ambele cunoscute ca fiind frecventate de persoanele cu venituri peste medie. “Ne adresăm segmentului premium, de aceea căutăm spaţii premium.” Deşi se adresează unui segment de clienţi pe care criza nu i-a lovit la fel de puternic ca pe cei din clasa medie, Tudor Constantinescu spune că businessul a mers mai greu în criză, “însă este bine că am rezistat”. Mai mult, antreprenorul, care este asociat în businessul Chocolat cu un investitor francez (fiecare are 50% din acţiuni), spune că nici în prezent nu se simte o revenire pentru industria restaurantelor şi “nu pentru că românii nu au bani, ci pentru că preferă să strângă să meargă într-o vacanţă sau să facă altceva cu banii”. La Chocolat clienţii lasă între 10 şi 100 de lei. Primii vin să bea o cafea, iar ceilalţi mănâncă o masă cu trei feluri. “Zilnic, în tot grupul (atât în restaurante, cât şi la standuri şi în supermarketurile Mega Image, n. red.) avem între 500 şi 1.000 de clienţi.” Tudor Constantinescu spune însă că mai mult de jumătate din cifra de afaceri este realizată cu clienţi care vin o dată sau de două ori pe lună. Antreprenorul nu dă detalii despre cifra de afaceri, mărginindu-se să declare: “Vedem viitorul în milioane de euro. Vrem să ajungem în 2015 la cinci milioane de euro”. Potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe, restaurantele, operate de firma Theobromaconsult, au avut în 2010 afaceri de 3 mil. lei (0,7 mil. euro), în scădere cu peste 10% comparativ cu anul anterior. Tudor Constantinescu spune însă că există mai multe companii care operează grupul, însă nu doreşte să dea detalii. “2012 a fost pentru noi cel mai bun an. Oamenii vin mai rar, dar continuă să vină. În plus, am câştigat clienţi noi. Astfel, am crescut ca număr de clienţi, deşi comanda medie nu a suferit modificări.” Cele mai cumpărate produse ale lanţului sunt cozonacul, macaroons şi bezelele. Când vremurile sunt amare, cum să îndulceşti mai bine situaţia?

  • Secretul puterii muşchetarilor – armagnacul

    AU ÎNCERCAT, ANI DE-A RÂNDUL, ŞI CONIACUL, IAR ACUM O NOUĂ TĂRIE ÎNCEARCĂ SĂ-ŞI FACĂ LOC PE PIAŢĂ: armagnacul. Florence Castarède, proprietara Armagnac Castarède, considerată cea mai veche casă de profil din Franţa, spune că vânzările sunt în creştere în România şi este optimistă în privinţa evoluţiei şi pe celelalte pieţe, zeci la număr, pe care licoarea îşi face loc. Promovată de francezi ca fiind licoarea care ascunde secretul puterilor muşchetarilor, armagnacul vrea să-şi facă acum cunoscută povestea şi la noi. În lume se vând anual aproximativ nouă milioane de sticle, iar pe piaţa locală vânzările nu sar de 300.000 de euro, după cum apreciază specialiştii din domeniu. Termenul de armagnac nu se poate identifica decât cu băuturile care provin din regiunea Gasconia (mai exact din apelaţiunea Armagnac) rezultate în urma distilării o singură dată a vinului alb obţinut din recolta unui singur an. Aceasta este de fapt şi principala deosebire faţă de coniac (care se obţine prin dubla distilare a vinului roşu rezultat dintr-un cupaj de recolte din doi ani). Iar pentru cunoscători între cele două nu se poate face nicio confuzie. Plasat ca dată de apariţie în jurul anilor 1400, armagnacul a avut mai multe perioade de “glorie”.

    CASA CASTARÈDE, cea mai veche din Franţa, a fost fondată în 1832, iar astăzi are în proprietate 20 de hectare, dar şi două pivniţe care au rămas neschimbate încă de la inaugurare. Cea mai veche ediţie de armagnac pe care o păstrează este cea din 1888, iar “secretul” este combinaţia dintre distilat şi stejar. Cei din domeniu ştiu că literele care însoţesc armagnacul îi spun şi vârsta, iar armagnacul bătrân este mai “moale” decât cel tânăr. Dacă pe o sticlă apare precizarea VSOP înseamnă că a fost învechit minimum cinci ani, XO – minimum şase ani, iar Hors d’Age – minimum zece ani. Cei de la Castarède, ajunşi la a şasea generaţie, spun că sunt şi mai exigenţi în ceea ce priveşte învechirea şi că toate ediţiile se îmbuteliază după ce soseşte comanda şi sunt etichetate cu anul în care au fost produse.

    Armagnacul se consumă de obicei după masă, din pahare speciale, dar este recomandat pentru deserturile din fructe sau împreună cu o ceaşcă de cafea. Poate fi folosit şi în bucătăria gasconă şi dă un gust diferit foie gras-ului, cârnaţilor sau cărnii flambate în armagnac. Iar dacă se adaugă şi un trabuc, tabloul este complet.

    TREI ETAPE SUNT NECESARE PENTRU A PRODUCE ARMAGNACUL: vinificarea (din vinuri albe făcute din struguri cu o bună aciditate şi un conţinut mic de alcool), distilarea (se face iarna, după ce se termină fermentaţiile; aceasta trebuie să se termine înainte de 31 martie a anului următor recoltării), maturarea (când este pus în butoaie de stejar de 400 de litri). Un alt brand de armagnac, Chateau de Laubade, este vândut în România din 2007, iar rulajul se dublează de la un an la altul, după cum spune Cristi Preotu, director asociat al Le Manoir, compania care comercializează această marcă.
    “Vânzările de armagnac au crescut foarte mult în ultimii ani. Este o băutură din ce în ce mai apreciată în România, iar unele restaurante prezintă mai multe sortimente în meniurile lor, începând cu cele clasice XO şi VSOP până la ediţii rare din anii 1940 sau 1950”, mai spune Cristi Preotu.

    Gama de Armagnac de la Chateau Laubade are peste 100 de sortimente în România, iar cel mai scump ajunge la 19.000 de lei (4.200 de euro). “Până acum au fost cumpărate anul acesta 6.000 de sticle, în progres cu 10% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. 50% dintre acestea sunt VSOP, iar restul mai vechi, cea ce face din România o piaţă orientată spre calitate, în comparaţie cu Ungaria, Polonia sau Cehia. Estimez că vânzările de armagnac vor ajunge la aproximativ 300.000 euro în 2012”, a continuat Cristi Preotu. Potrivit firmei de cercetare IWSR, anul acesta vânzările cumulate de armagnac şi coniac se ridică la peste 40.000 de litri, tendinţa fiind de creştere.

  • Secretul pe care l-am ştiut de doi ani

    Centru cumpărătorii care merg la hipermarket nu e nicio diferenţă dacă se schimbă sigla de deasupra intrării.

    Nu la fel stau lucrurile şi pentru angajaţii magazinelor şi sutele de oameni care lucrează în firmele furnizoare. Vânzarea unei reţele de magazine aduce reorganizări, restructurări şi renegocieri de contracte.Vineri a fost făcută publică încheierea tranzacţiei dintre grupul francez Auchan şi cel german Metro, care a vândut operaţiunile a 91 de hipermarketuri din Polonia, Rusia, România şi Ucraina, precum şi 13 galerii comerciale din Rusia şi România. Iată că în cele din urmă, la doi ani de la debutul zvonurilor privind interesul nemţilor de a-şi vinde hipermarketurile de pe piaţa locală, vânzătorii au găsit cumpărător. Reprezentanţii grupului german au negat cu îndârjire în trecut că doresc să renunţe la această divizie, dar iată o dovadă în plus că nu iese fum fără foc.

    “Prin această achiziţie a 91 de magazine şi 13 galerii comerciale, Auchan foloseşte oportunitatea de a-şi echilibra prezenţa în Europa Centrală şi de Est, în raport cu celelalte două zone prioritare care sunt Europa Occidentală şi Asia,” spune Vianney Mulliez, preşedintele consiliului de administraţie al grupului Auchan. Reprezentantul grupului german, Olaf Koch, preşedintele comitetului de direcţiune Metro AG, afirmă că “în Auchan am găsit cumpărătorul cel mai potrivit pentru preluarea activităţilor Real în Europa Centrală şi de Est”.

    Retailerul deţinut de familia Mulliez, una dintre cele mai bogate din Franţa, are în România o reţea de zece magazine şi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 372,4 milioane de euro, cu o pierdere de 1,7 milioane de euro. Francezii pregătesc încă o inaugurare, în cartierul bucureştean Giuleşti. Iar directorul general al reţelei Auchan România, Patrick Espassa, a declarat în repetate rânduri că doreşte să sporească numărul de magazine cât se poate de rapid.

    La jumătatea acestui an francezii au deschis magazinul cu numărul zece, în cadrul Palas Iaşi, acesta fiind şi primul magazin în formatul Auchan City, respectiv pe o suprafaţă de circa două ori mai mică (5.300 mp) faţă de cele pe care le opera deja. “Este un dublu eveniment: deschiderea celui de-al 10-lea hipermarket Auchan din România şi lansarea primului Auchan City – noul concept de hipermarket, de 5.000 mp, predominant alimentar”, declara la acea vreme Patrick Espasa. El a adăugat că, în ciuda contextului economic dificil, compania îşi propune să ajungă la 15 hipermarketuri în 2015, în baza unui buget de investiţii de 150 de milioane de euro.

    Real, pe de altă parte, de la intrarea sa pe piaţă, în 2006, a avut un ritm de expansiune mai rapid decât Auchan. Ajunsese la 24 de spaţii, după ce la începutul anului a închis un hipermarket la Timişoara, şi a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproape 710 milioane de euro. Punctul slab al operaţiunilor Real este nu atât lipsa profitului, cât nivelul pierderilor înre-gistrate, care au ajuns la 200 de milioane de euro pe piaţa românească.

    Conform Ziarului Financiar, operaţiunile Real din România pot fi evaluate la circa 100 de milioane de euro. Tranzacţia este cea mai mare de pe piaţa românească, fiind implicate un număr mare de magazine (24 de hipermarketuri), dar şi peste 5.000 de angajaţi. O pleiadă de întrebări va trebui să-şi găsească răspunsuri. Vor fi închise unele magazine? Câţi oameni vor fi concediaţi? Ce noi modele de afaceri va impune noul proprietar şi ce impact vor avea? Cum vor fi renegociate contractele cu furnizorii? Procesul s-ar putea dovedi lung şi anevoios sau, dimpotrivă, schimbările să fie aproape insesizabile – măcar în rândul cumpărătorilor.

    Auchan devine cea mai mare reţea de retail în segmentul său, în condiţiile în care Carrefour are 24 de magazine, iar Cora numără zece spaţii. Doar Kaufland ar avea mai multe magazine pe piaţa locală, operând în acest moment 78 de spaţii.În ce priveşte cifra de afaceri, cel mai probabil Kaufland îşi va menţine prima poziţie, urmată de Carrefour şi apoi de Auchan cu toate cele 34 de spaţii. Încheierea tranzacţiei mai are o valenţă: dezgheţarea zonei de fuziuni şi achiziţii, după o perioadă de câţiva ani în care interesele vânzătorilor nu s-au întâlnit cu cele ale cumpărătorilor. Astfel începe un nou capitol în piaţa autohtonă de retail – cel al consolidării.

  • Cât de curajos e pariul deschiderii mallului de la Ploieşti

    Cu sărbătorile de iarnă care bat la uşă, momentul inaugurării mallului din Ploieşti pare o alegere inspirată. Cu toate acestea, valoarea vânzărilor – fie ele de îmbrăcăminte, încăl-ţăminte, mobilier sau cu timpul liber – a continuat şi în acest an să scadă. Cele 500 de milioane de euro care reprezintă, conform estimărilor, puterea de cumpărare a locuitorilor din judeţul Prahova au fost însă un argument suficient de puternic pentru o investiţie de 65 de milioane de euro – cât a costat dezvoltarea mallului.

    Noul loc de cumpărături a fost ridicat lângă hipermarketul Carrefour şi galeria comercială ataşată, care “performau foarte bine”, spune Anca Damour, director general al Carrefour Property România. La 36 de ani, ea coordonează o echipă de câteva zeci de oameni specializaţi în expansiune, dezvoltare, comercializare şi property management şi gestionează cele trei linii de business ale Carrefour Property România. Compania pe care o conduce din noiembrie 2011 administrază cinci centre comerciale în Bucureşti, Ploieşti, Braşov, Botoşani şi Drobeta.

    Retailerul francez are pe piaţa locală 24 de hipermarketuri, 60 supermarketuri Carrefour Market şi 12 magazine de proximitate Carrefour Express. Practic, noul mall a fost ridicat în completarea galeriei comerciale ce se întindea în faţa hipermarketului Carrefour; în noua zonă apar nume dintre cele mai puternice din modă, iar la capătul aleii, sub un tavan de sticlă cu forme rotunjite a fost amenajată zona de food-court şi un cinematograf. Anca Damour consideră că Ploieşti Shopping City nu ar fi avut nevoie de un moment prielnic pentru inaugurare şi se aşteaptă ca mallul să fie principala destinaţie de cumpărături şi de petrecere a timpului liber pentru locuitorii judeţului Prahova. Înainte de dezvoltarea mallului, centrul comercial avea un trafic anual de 3-4 milioane de clienţi, iar pentru viitor aşteptările se ridică la 10 milioane de vizitatori pe an.

    Ea povesteşte că proiectul a prins contur în urmă cu circa doi ani: “Partenerii noştri de la NEPI au cumpărat un teren de 5,5 hectare lângă terenul deţinut de Carrefour la Ploieşti pentru dezvoltarea unui centru comercial”. Ambele companii au considerat că pentru dezvoltarea unui centru comercial regional cea mai bună formulă este un parteneriat. În decembrie 2011 au început lucrările de construcţie în care au fost implicaţi nu mai puţin de 400 de muncitori. Joint-venture-ul dintre cele două companii, în care fiecare dintre parteneri deţine jumătate din acţiuni, “a necesitat foarte multă precizie”, declară Tiberiu Smaranda, leasing manager, NEPI Investment Management. Managerul în vârstă de 32 de ani detaliază că “am aliniat experienţa în retail şi centre comerciale a Carrefour şi Carrefour Property cu forţa NEPI ca investitor, dezvoltator şi administrator de centre comerciale pe termen lung”.

    Mallul, pentru dezvoltarea căruia bugetul a ajuns la 65 de milioane de euro, a fost finanţat în proporţie de 60% din resurse proprii ale celor două companii, iar diferenţa a fost asigurată de un credit obţinut de la BRD. Pentru că mallul era finalizat în proporţie de 80% în momentul contractării creditului bancar, dar şi stadiul avansat al comercializării, “obţinerea finanţării nu a reprezentat un risc pentru noi”, declară Smaranda. La momentul deschiderii mallului, 95% din suprafaţa acestuia era deja închiriată. Pe lângă hipermarket, care este principala ancoră a proiectului, Ploieşti Shopping City reuneşte 100 de magazine dispuse pe un singur nivel, suprafaţa închiriabilă fiind de 55.000 mp, cât unsprezece terenuri de fotbal alăturate.

    Anca Damour mai spune că zona dedicată activităţilor de petrecere a timpului liber include Cinema City, cu 12 săli de proiecţie, fiind astfel cel mai mare cinema din afara Capitalei. În acelaşi spaţiu se regăsesc zona de joacă pentru copii, dar şi restaurante – unele vor avea deopotrivă terasă interioară şi exterioară. Cei 450 mp pe care se întind în timpul verii terasele exterioare în timpul anotimpului rece găzduiesc un patinoar.

    Capitala judeţului Prahova a atras la capitolul malluri şi interesul israelienilor de la AFI Europe, care au ridicat deja în proporţie de 70% AFI Palace Ploieşti, care ar urma să fie inaugurat în toamna anului viitor. Dezvoltatorii mizează pe o rată a şomajului în rândul ploieştenilor de circa 5%, mai mică decât media la nivel naţional şi o putere de cumpărare estimată la 500 de milioane de euro la nivelul judeţului Prahova. Una peste alta, deşi în ţară sunt peste 50 de malluri, investitorii sunt dispuşi să cheltuie sume mari pentru a construi noi centre comerciale. Bani să fie în buzunarele cumpărătorilor.

  • Afacere „la cald” cu un magazin online de şeminee

    La scurt timp, însă, pe piaţă apăruse cererea pentru şeminee cu focare închise. Pentru a rămâne în joc, Ştefănescu s-a urcat în duba pe care o avea şi a făcut un drum până în Franţa, unde a semnat un contract cu Cheminées Philippe et Godin, partener cu care lucrează şi în prezent. Afacerea s-a dezvoltat treptat prin implicarea zilnică a antreprenorului bucureştean, care nu a lucrat niciodată ca angajat într-o altă companie, în afară de cea pe care o deţine în prezent, Şeminee Ştefănescu Design.

    Aşa că în 2007-2008, când pe piaţa locală era un boom imobiliar, Ştefănescu furniza şeminee nu doar către clientul final, ci avea contracte şi cu dezvoltatorii de case şi blocuri. În acea perioadă instalase 304 şeminee doar pentru un dezvoltator spaniol. La nivel de piaţă, vânzările de şeminee au înregistrat atunci creşteri anuale chiar şi cu 30%, ajungând în 2008 la circa 4 milioane de euro, la un volum de circa 1.000 de bucăţi.

    Pe fondul sistării proiectelor imobiliare, dezvoltatorii fiind de altfel principalii clienţi ai companiilor de şeminee, cererea a scăzut.Anul 2012 a început pentru piaţa rezidenţială cu o nouă scădere a numărului de unităţi locative finalizate, de 11%, acesta fiind cel de-al patrulea început de an consecutiv în care construcţia de locuinţe este pe minus, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Piaţa locuinţelor a fost influenţată şi de zăpezile mari din lunile februarie şi martie, când întreaga economie a revenit pe scădere. Şi piaţa materialelor de construcţii a fost în scădere, pe fondul reducerii cererii pentru apartamente. Toate schimbările de pe această piaţă au fost resimţite din plin şi de antreprenorul bucureştean.

    Aşa că vlad ştefănescu nu mai lucrează cu dezvoltatori imobiliari, pentru că s-a confruntat cu mai multe probleme în recuperarea banilor. “Lucrez şi 4-5 zile pentru a produce un şemineu, timp în care aş putea instala 4-5 şeminee ieftine în case. În prezent se caută şemineele economice, cererea pentru cele exclusiviste a scăzut foarte mult de la începutul crizei”, a precizat el.
    Scăderea cererii a influenţat şi numărul de angajaţi din firmă: de la 24 de oameni cu care lucra antreprenorul, a ajuns la doar şapte persoane, pe care le-a învăţat să producă şeminee. Circa 35% din ce vinde sunt produse în atelierul lui, iar restul sunt şeminee aduse din Franţa.

    “Cererea a scăzut constant din 2008 până în prezent, de la circa 750 de bucăţi pe an s-a ajuns la circa 300 de bucăţi în 2011. Anul acesta pare mai slabă cererea cu 15% faţă de anul trecut”, a spus el. Şi veniturile vor scădea cu două procente anul acesta.În 2010 antreprenorul a renunţat la distribuitori şi a început să livreze direct către clientul final prin filialele din Bucureşti, Timişoara şi Iaşi. Mai mult, el a dezvoltat un magazin virtual, seminee.ro, prin care îşi vinde produsele. Şemineele se pot comanda direct pe internet, fiecare fiind descris în detaliu.”Aproape 60% din vânzările pe care le avem sunt realizate prin magazinul virtual pe care îl avem. Cred că vom renunţa la participarea la expoziţia de şeminee.”El spune că cele mai bune luni ca vânzări sunt septembrie şi octombrie, dar şi perioada primăverii.

    Anul trecut compania a avut o cifră de afaceri de 1,4 milioane de lei (330.000 de euro), potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. Şemineele sunt structurate după design, fiind rustice, clasice, mo-der-ne şi metalice, după preţ (economice, premium şi exclu-si-viste), după combustibilul folosit (lemn, gaz şi bioetanol), dar şi după tipul de focar (zona în care are loc arderea), fiind şeminee închise, deschise şi de tip centrală.

    Cel mai ieftin şemineu după finisaj (învelişul focarului, ce poate fi mar-mură, piatră, cărămidă) se vinde la 350 de euro, iar cel mai scump la circa 15.500 de euro. După focar, cel mai ieftin şemineu costă 287 de euro iar cel mai scump 4.454 de euro, în timp ce un şemineu exclusivist se vinde cu 17.900 de euro. “Diferenţele de preţ sunt date de mai multe variabile: dimensiuni, finisaje, putere şi, nu în ultimul rând, de brand.” Atunci când îşi aleg un şemineu, clienţii trebuie să ţină cont de arhitectura locuinţei, de designul interior, dar trebuie să ia în calcul şi detalii tehnice precum tipul de combustibil sau focarul, par-tea cea mai importantă dintr-un şemineu.