BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Cum fac economii proprietarii de centre comerciale – VIDEO

    Undeva prin cotloanele centrului comercial Alexa din Berlin se afla un loc unde vizitatorii nu si-ar dori sa ajunga in ciuda posibilei atractii fata de tunelurile si incaperile pe care un cumparator nu le intrezareaste poate niciodata. Este vorba de un loc unde mirosul este aproape insuportabil, iar cantitatea de gunoi se masoara in tone: o statie de sortare si de colectare a deseurilor produse in centrul comercial, fie ca este vorba de sticle de plastic, ambalaje sau deseuri menajere.

    “Aceasta este una dintre marile greseli din Romania – se vorbeste despre deseuri si despre gunoi, dar nu despre posibile resurse. O alta este ca in Romania ne costa sortarea si colectarea deseurilor, in timp ce in Germania primim bani pentru asta”, sustine Ingo Nissen, country manager al dezvoltatorului portughez Sonae Sierra, cel ce a intrat pe piata locala prin cumpararea River Plaza din Ramnicu Valcea. Managerul, care a supervizat dezvoltarea centrului comercial Alexa din Berlin, detinut de catre Sonae Sierra, vorbeste de rata de reciclare a deseurilor produse zilnic intr-un mall ca despre o metoda de reducere a costurilor de operare, atat prin posibilele sume primite la colectare, cat si prin micsorarea costurilor de curatenie din mall. “Pentru River Plaza ne-am fixat o tinta de reciclare de 25,9%, dar am depasit-o deja, suntem la 29%. In Alexa avem 60%; nu este usor sa motivezi oamenii din Romania, dar este o rata buna.”

    Tintele de reciclare reprezinta doar una dintre metodele prin care proprietarii si administratorii unui centru comercial incearca sa scada costurile de operare, in contextul scaderii chiriilor cu o medie de aproximativ 20%, potrivit consultantilor imobiliari. “Chiriasii nu percep chiria pe care o platesc ca o suma impartita intre taxele de administrare – denumite – si chiria propriu – zisa, ci ca un tot unitar. Obtinerea unor taxe de administrare mai mici, practic a unor costuri de operare mai mici ar putea lasa loc pentru o chirie mai mare, crescand profitul proprietarului”, explica Georgiana Andrei, retail broker in cadrul firmei de consultanta Colliers International.

    Potrivit unui studiu al companiei, taxele de administrare platite in centrele comerciale din Romania sunt printre cele mai mari din regiune, atingand niveluri similare cu cele din Marea Britanie si chiar mai mari, avand in vedere ca in mall-urile din Bucuresti se poate ajunge si la taxe lunare de 11 euro pe metru patrat – aproximativ o treime din chiria medie pe piata. Cea mai mare pondere in taxele de administrare si implicit in costurile de operare a unui mall o are costul utilitatilor – apa, curent electric sau combustibilul lichid folosit pentru sistemul de ventilatie – si serviciile de curatenie, paza si de intretinere.

    Radu Niculescu, managing director al diviziei de administrare a proprietatilor din cadrul grupului RED, care a dezvoltat centrele comerciale Armonia din Arad si Braila, spune ca reducerile cele mai mari pot fi operate in ceea ce priveste costurile de energie si cele de curatenie si paza. “Trebuie sa ai monotarif la curentul electric, aproape toata lumea are tarif de zi si de noapte; ce folos sa reduc consumul de energie electrica noaptea, cand oricum este foarte ieftin, iar ziua nu-l pot reduce? Un tarif unitar pe toata durata zilei este mult mai eficient”, considera Niculescu. El da ca exemplu centrul comercial de la Braila, unde a fost introdus un sistem electronic prin care aprinderea luminilor poate fi programata si sistemul de iluminare poate sa se si opreasca automat, pe baza unor senzori, care “simt cand rasare soarele”.

    Tot in privinta consumului de electricitate, managerii Sonae Sierra dau ca exemplu folosirea unor senzori de miscare, eficienti mai ales pe timp de noapte sau pe coridoarele tehnice ale unui centru comercial, unde traficul este foarte redus. Nu in ultimul rand, becurile cu un consum mai redus de electricitate pot aduce economii lunare chiar si de o treime fata de becurile obisnuite, potrivit studiilor companiei portugheze. Cel mai mult consuma sistemul de aer conditionat, ceea ce aduce in discutie procesul de dezvoltare si construire a unui centru comercial, care poate sa determine costuri de operare ulterioare mai reduse. Spre exemplu, montarea unor pompe care sa extraga apa din pamant sau a unor pompe de caldura poate reduce consumul de energie al sistemului de ventilatie. “La un moment dat am observat ca folosirea intensa a pompelor crestea consumul de electricitate cu 3%, insa in ansamblu, consumul era mai mic”, adauga Ingo Nissen, facand referire la sistemul clasic de ventilatie, care presupune incalzirea si racirea apei sau a aerului.

    Curatenia si paza reprezinta alte doua capitole unde se pot opera reduceri semnificative, potrivit administratorilor de centre comerciale. “In Romania inca exista modelul echipelor de curatenie, vin 15-20 de persoane care fac curat, cand se poate face totul cu doua masinute de curatenie, iar pe tura nu sunt mai mult de trei-patru persoane care lucreaza”, exemplifica managerul RED. “Suntem obligati sa avem un post de pompieri care costa, cinci persoane, 40.000 de euro pe an. Poti sa gasesti firme care realizeaza si paza, si serviciile de pompieri. Daca ai o firma de interventii care sa poata sosi in caz de urgenta in doua minute, poti sa ai doar cinci persoane de paza intr-un mall”, continua Radu Niculescu.

    Aceste moduri de reducere a costurilor de operare n-au prea fost, in general, o preocupare pentru dezvoltatorii de centre comerciale, prioritare fiind viteza de constructie si impartirea spatiilor astfel incat sa se obtina venituri lunare din chirii cat mai mari. Lucrurile nu s-au modificat simtitor nici acum, dupa cum au remarcat consultantii imobiliari, pentru ca preocuparea de baza a devenit obtinerea unei finantari pentru proiectele aflate in stadiul de macheta. In plus, “unii inteleg gresit reducerile de costuri: au taiat la jumatate cheltuielile de curatenie si tin becurile stinse sau caldura si aerul conditionat inchise, ceea ce afecteaza imaginea generala a centrului comercial”, considera Radu Niculescu. Criza, dar si scaderea traficului in majoritatea centrelor comerciale s-ar putea sa-i determine insa pe administratori si proprietari sa incerce si niste metode mai bune de reducere a costurilor.

    Pe ce se duc banii
    Cum faci economii
    Platim printre cele mai mari taxe de administrare

  • «2 litri la pret de 1 litru», singura modalitate de crestere pe timp de criza

    Previziunile de crestere a vanzarilor in procente de doua cifre au devenit o raritate in bugetele pentru 2009, dar nu si in cazul producatorilor de sucuri necarbonatate (juice, still drinks si nectar). Maspex Romania, producatorul sucurilor Tymbark, si-a planificat pentru anul in curs o crestere de 20% a cifrei de afaceri fata de rezultatele anului trecut, cand a avut vanzari de 215 milioane de lei (53 mil. euro). Cu toate acestea, vanzarile companiei poloneze au ajuns in prima jumatate a lui 2009 la circa 28 de milioane de euro, ceea ce reprezinta un avans de aproape 14%, sub cresterea medie previzionata pentru tot anul. ”Speram ca in al doilea semestru sa recuperam diferenta", declara Krzysztof Grabowski, presedintele Tymbark Maspex Romania. Ca urmare, cresterea vanzarilor ar trebui sa se accelereze, depasind 25%.

    Pe fondul previziunilor optimiste, producatorul polonez a finalizat saptamana trecuta o investitie de peste 30 de milioane de euro, intr-o noua capacitate de productie. Cea de a doua unitate pe care grupul a construit-o in Romania, la Valenii de Munte, a crescut volumul productiei cu 110% si este cea mai mare fabrica a companiei poloneze. Conform reprezentantilor companiei, Romania este a doua piata ca marile pentru afacerile grupului, dupa cea poloneza, iar din productia de la Valenii de Munte sunt exportate sucuri catre tari ca Bulgaria, Moldova, Ucraina si Cehia.

    Alegerea orasului pentru construirea fabricilor nu a fost intamplatoare. Valenii de Munte este situat la aproximativ aceeasi distanta de Bucuresti cum este micul oras Tymbark fata de Cracovia. La fel ca si Tymbark, si Valenii de Munte are o traditie in productia de fructe, ceea ce ofera oportunitati grupului Maspex in prelucrarea materiei prime din zona in viitor. Investitiile totale ale grupului polonez in Romania au ajuns la 70 de milioane de euro, la 13 ani de la intrarea pe piata. "Investitia noastra in noua fabrica este justificata datorita cresterii segmentului de bauturi racoritoare premium", a declarat Krzysztof Grabowski, presedintele Tymbark Maspex Romania. Compania mai are pe piata romaneasca si activitati pe piata de paste fainoase, prin preluarea producatorului local Arnos. Circa 60% din cifra de afaceri a companiei este realizata din divizia de sucuri, alaturi de Tymbark mai avand in portofoliu si marca Tedi.

    Dupa ce ani in sir sucurile carbogazoase au fost vedetele din portofoliile producatorilor, balanta inclina acum catre cele fara bule. Potrivit estimarilor secretarului general al Asociatiei Nationale a Bauturilor Racoritoare (ANBR), Angela Preoteasa, segmentul bauturilor carbogazoase a inregistrat o scadere de 6% in primul trimestru din 2009, iar in al doilea trimestru va fi cel putin la fel de mare. Prin urmare, companiile isi concentreaza atentia asupra bauturilor racoritoare necarbonatate, o piata a carei valoare a atins anul trecut valoarea de 215 de milioane de euro, si care ar urma sa creasca anul acesta cu inca 10%, conform previziunilor.

    {i United Romanian Breweries Bereprod (URBB), care are marcile Granini si Orangina, a anuntat pentru 2009 investitii de 9 milioane de euro, destinate logisticii si modernizarii liniilor de imbuteliere. "|n Romania, piata bauturilor necarbonatate inregistreaza probabil una dintre cele mai spectaculoase cresteri de la an la an”, spune Shachar Shaine, presedinte URBB si Carlsrom Beverage.

    Ca dovada, vanzarile sucurilor Granini au crescut de peste 3 ori si jumatate in primul trimestru al anului, comparativ cu perioada similara a anului trecut si ajungand la o valoare de 10 milioane de euro. “Nivelul consumului este inca scazut in comparatie cu alte tari europene, unde valorile ating 40-50 litri. Piata din Romania are un potential inca mare, iar tot mai multi consumatori romani se orienteaza spre produse naturale, sanatoase, fara coloranti, acordand o atentie mai mare stilului lor de viata”, a mai spus Shaine. URBB a investit anul trecut 15 milioane euro in deschiderea unei linii de imbuteliere aseptice si in echipamentele necesare producerii bauturilor racoritoare fara adaos de coloranti si conservanti.

    Liderul pe piata de juice 100% in primul trimestru este Santal, produs de Parmalat, cu o cota de piata de 21% ca volum si 23,5% ca valoare, potrivit informatiilor furnizate de companie. "Adoptam o strategie de consolidare a pozitiei, obiectiv sustinut constant prin lansari de produse pe segmentul bauturilor racoritoare necarbonatate", spune Giampaolo Manzonetto, directorul general al Parmalat. Compania a apelat la lansarea brandului Santal si in varianta de 2 litri, la un pret pe litru mai mic decat varianta precedenta, ca urmare a scaderii profitabilitatii in primul trimestru determinate de cresterea preturilor cu materiile prime si deprecierii cursului valutar.

    Tymbark este lider de piata pe segmentul nectar, cu o cota de piata de 35%, potrivit estimarilor AC Nielsen din perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009. Brandul Tedi are cele mai mari vanzari, care reprezinta 19% din piata de nectar, urmat de Tymbark cu 11% si Ciao cu 5%."|n prima parte a anului, vanzarile pe segmentul nectar au crescut cel mai putin, in timp ce categoria still drinks a ramas constanta", a precizat Mihaela Burtoi, brand manager al diviziei de sucuri a Tymbark. Pentru a mentine ritmul vanzarilor la acelasi nivel, compania a apelat la promotii care le-a majorat volumul de litri vanduti, dar nu si incasarile.
    "Cea mai mare crestere in timpul crizei a inregistrat-o brandul Ciao, la care avem promotia «2 litri la pret de 1 litru». Pentru a fi competitivi trebuie sa ne aliniem la situatia economica", a mai adaugat Mihaela Burtoi.

    Investitiile in marketing si promovare pentru 2009 sunt cu 30% mai mici decat in 2008, ceea ce face ca bugetul de marketing sa se situeze la nivelul celui din anul 2007, la circa 17 milioane de euro, potrivit reprezentantilor companiei Tymbark.

    Liderul pe piata de juice 100% in primul trimestru este Santal, produs de Parmalat, cu o cota de piata de 21% ca volum si 23,5% ca valoare, potrivit informatiilor furnizate de companie. Pe segmentul nectar, brandul a inregistrat o cota de 16% din volumul pietei in perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009.

    Pe segmentul still dinks, brandul Giusto Natura al producatorului Romaqua este lider de piata cu 32,4% din volumul vanzarilor. Vanzarile Giusto Natura din primele 3 luni ale anului au fost similare celor din perioada similara a anului trecut, potrivit reprezentantilor companiei. Obiectivul Romaqua pentru anul in curs este mentinerea cotei de piata si pozitiei de lider (pe piata de ape minerale).
    Piata bauturilor necarbonatate este estimata la o valoare de 215 milioane euro, iar principalii competitori pe aceasta piata sunt Coca Cola Hellenic, Parmalat, Pepsi Americas, Tymbark Maspex, URBB, Romaqua precum si importatorii Pfanner si Rauch.
     

  • Solutii pentru iesirea din criza

    Pentru prima oara in ultimii ani, mediul de afaceri s-a intors catre autoritati si a solicitat masuri care sa ajute economia. In ultimii ani, de crestere economica, mediul de afaceri nu a simtit nevoia masurilor sau interventiilor guvernamentale, dar lucrurile au inceput sa se schimbe de la inceputul crizei economice. Majoritatea opiniilor trimise de oamenii de afaceri care au participat cu idei in cadrul campaniei “Cum repornim economia” s-au referit la strategii guvernamentale, la lucruri pe care Guvernul, BNR sau alte autoritati ale statului le-ar putea lua pentru a relansa economia. Mai multe idei, dintre care zece considerate foarte importante, au fost discutate in amanunt saptamana trecuta, in cadrul seminarului “Cum repornim economia”, organizat de Ziarul Financiar in parteneriat cu Noerr Stifenhofer Lutz.

    O prima masura a adus in discutie politica monetara si scaderea dobanzii cheie de la 9,5% – cat era la sfarsitul lunii iunie. Aceasta propunere, aflata pe lista de prioritati a celor mai multi oameni de afaceri chestionati in campanie, a fost si prima masura luata in calcul de BNR saptamana trecuta, prin reducerea cu 0,5% a dobanzii cheie. Potrivit estimarilor lui Radu Gratian Ghetea, presedintele CEC Bank si al Asociatiei Romane a Bancilor (ARB), nivelul dobanzii ar putea ajunge la un nivel de 7% pana la sfarsitul anului in curs. In acest fel, institutiile bancare si-ar putea permite sa practice dobanzi mai mici. “Nu vom putea ajunge noi, CEC, la dobanzi de 11%, dar alte banci se vor putea apropia de noi”, a afirmat Ghetea, mentionand ca dobanda medie la care lucreaza CEC este de 13,23%. Pe de alta parte, dobanda ar putea cobori la 7% numai in conditiile unei inflatii de 4%, a precizat economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, potrivit caruia tinta de inflatie a BNR pentru anul in curs este de maxim 4,5%.

    In plus, Bogdan Baltazar, fost presedinte al BRD si actual membru in Consiliul de Administratie al bancii, a atras atentia ca bancile platesc o dobanda de 13% pentru credite la BNR: “In conditiile acestea, cum putem noi practica dobanzi mai mici?”. Baltazar a subliniat in cadrul seminarului ZF ca exista necesitatea crearii unei cereri solvabile, deoarece in acest moment cererea este afectata de un lant cauze-efecte: de la pierderile inregistrate de companii pana la problemele angajatilor si consumatorilor finali, care sufera din cauza pierderii locurilor de munca sau a scaderilor salariale.

    Valentin Lazea a considerat ca intarirea politicii fiscale si salariale este absolut necesara in pofida presiunilor de ordin contrar venite dinspre mediul de afaceri, care se simte mai confortabil cu un sistem fiscal mai lax. Totusi, refacerea politicii monetare este strans legata de intarirea politicii fiscale, subliniaza oficialul. “Mixul de politici economice din anul 2008 a fost nefericit, respectiv politica monetara extrem de tare. Numai in masura in care politica fiscala si salariala se vor intari, politica monetara se poate relaxa”, a afirmat Lazea. In plus, in conditiile unei slabiri a increderii investitorilor straini in piata romaneasca, ar trebui acordata o atentie mai mare capitalului strain, indispensabil pentru economie.

    Un alt punct important trecut in planul anticriza formulat de mediul de afaceri care ar putea sa isi gaseasca ecou in actiunile guvernului este neimpozitarea profitului reinvestit. “In 2010, vor exista putine firme care vor inregistra castiguri, iar sustinerea lor ar fi importanta”, a spus Laurentiu Plosceanu, presedintele Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO). Pentru constructori, unii dintre cei mai afectati afaceristi in aceasta perioada, ar trebui pus la punct un sistem de compensare a datoriilor pe care statul le are fata de acestia, prin reducerea TVA-ului, propune Plosceanu. Intarzierile de luni intregi la plata obligatiilor financiare catre companiile contractate pentru lucrari publice atrag automat imposibilitatea patronilor de a asigura salariile angajatilor, de a participa la alte licitatii si, nu in ultimul rand, de a continua lucrarile. Constantin Dascalu, secretar de stat in Ministerul Transporturilor, a declarat ca se are in vedere o colaborare in acest sens cu Ministerul Finantelor si ca pana la sfarsitul anului in curs vor fi achitate datoriile pe 2008. Dascalu nu a precizat insa si la ce valoare se ridica aceste restante.

    In primele cinci luni ale anului in curs s-au facut investitii de aproape 3 miliarde de lei in proiecte de infrastructura, cu 18% mai mult decat in perioada similara a anului trecut. Potrivit lui Constantin Dascalu, fondurile europene reprezinta aproximativ 10% din bugetul pe 2009 al Ministerului Transporturilor. Absorbtia atent supravegheata a fondurilor UE este un alt capitol la care s-au referit constant oamenii de afaceri in cadrul campaniei “Cum repornim economia”. Capitol la care guvernantii nu s-au uitat inca. Dar au mai bifat in ultimele zile, cel putin la nivel de intentie, unele propuneri ale oamenilor de afaceri, cum ar fi un program de tip “Rabla” pentru agricultori sau amanarea platilor la bugetul de stat pentru companiile care au probleme din cauza crizei economice. Aplicarea si efectele acestor masuri sunt deocamdata greu de cuantificat. Evolutia viitoarelor luni va arata daca economia va reporni la drum.

  • Un salam bun de criza

    Celui care a creat reteta salamului cunoscut acum ca “de Sibiu” nici nu i-a trecut prin minte ca, peste aproape o suta de ani, doua firme isi vor disputa drepturile asupra retetei lui. Saptamana trecuta, Caroli Foods a scos pe piata Salam de Sibiu, invocand la lansare numele “celebrului Filippo Dozzi”, inventatorul retetei. Referirea la producatorii originali a fost facuta in virtutea “unei abordari de marketing”, dupa cum au declarat ulterior reprezentantii companiei.

    Initial numit Salam de vara, produsul a capatat denumirea actuala din pricina faptului ca era vamuit la Sibiu, prima mentiune sub acest nume fiind facuta in 1932 intr-o comanda a lui L. Patac, furnizor al Curtii Regale, catre fabrica fratilor Dozzi din Sinaia. Pret de aproape un secol, reteta si procesul tehnologic au fost pastrate in fabrica de la Sinaia, aflata acum in proprietatea grupului de firme Angst, afirma Sorin Minea, presedintele grupului cu activitati in domeniul procesarii carnii. Ca replica la actiunea de marketing a concurentilor, Angst sustine ca poate atesta documentar ca este primul producator al acestui tip de salam.

    Referirea la traditie, la vechime, este menita sa puna consumatorul in relatie cu un produs ce ofera familiaritate si incredere, decripteaza Stefan Liute, strategy director la firma de branding Grapefruit. “Obisnuinta inseamna adeseori macar a include brandul respectiv pe lista de optiuni de cumparare, daca nu chiar a-l transforma in singura alegere”, declara Liute, care e de parere ca romanii mai in varsta sunt mai atasati de marcile traditionale decat tinerii.

    Care este totusi miza acestei lupte in declaratii, din moment ce pe piata erau deja sapte firme ce fabrica faimosul mezel? Dupa spusele lui Minea, vanzarile de salam de Sibiu inseamna cam 5% din cifra de afaceri realizata de Angst, care a ajuns anul trecut la 66 de milioane de euro. Un calcul rapid indica vanzari de nici 3,5 milioane de euro, in conditiile in care compania detine cam o treime din toate vanzarile acestui tip de salam, plasate la “80-90 de tone pe luna”, dupa cum afirma presedintele companiei, citand date ale Institutului National de Statistica.

    Prin urmare, valoarea totala a vanzarilor in aceasta nisa se invarte in jurul a 10 milioane de euro, raportat la o piata a carnii si a preparatelor din carne apropiata de un miliard de euro anual. Insa competitia se ascute, iar criza face deja primele victime si printre mezelari: Dumitru Stefanescu, proprietarul producatorului de mezeluri din vanat Stenyon, a cerut intrarea in insolventa a companiei sale, dupa ce nu a mai putut acoperi datoriile de aproximativ 3 mil. euro acumulate in ultimii ani.
    Nu e de mirare ca producatorii nu ignora nicio varianta de crestere a vanzarilor. “Companiile au vazut in salamul de Sibiu, care are vanzari constante, o oportunitate de a mai vinde ceva”, afirma Minea. Pentru lansarea noului salam, grupul Caroli a cheltuit 50.000 de euro, in special in scopul “recuperarii retetei originale si cercetarea asociata”, conform declaratiilor lui Andrew Taylor, vicepresedinte comercial al Caroli Foods. Numai pentru serii succesive de testari a fost necesara o perioada de un an, a mai precizat Taylor.

    Cei sapte producatori de salam de Sibiu, printre care se numara Angst, Agricola Bacau, Salonta, Reinert si Aldis, s-au reunit intr-un grup menit sa impuna respectarea retetei si a procedeului de fabricatie pentru un produs ce are calitatea de brand national. Asocierea lor are acum valoare mai degraba pe hartie, dar s-ar putea traduce in vanzari de mai multe zeci de milioane de euro daca si-ar gasi drumul la export. Pentru ca “salam de Sibiu” si “carnati de Plescoi” (care genereaza vanzari si mai mici) sunt singurele nume romanesti din intreaga industrie a carnii care au calitatea de brand national, asa cum numele de sampanie poate fi atribuit doar vinului spumant produs in regiunea franceza Champagne.

    In privinta denumirilor de origine controlata, domeniul carnii este cel mai sarac, pentru ca, din toate cele 76 de nume recunoscute de UE, doar doua revin procesatorilor din bransa. In schimb, procesatorii de lactate sunt mai castigati, avand drepturi de fabricatie pentru cateva zeci de produse – laptele Cedra de Apuseni, casul de Baschiu, branza de Manastur, cascavalul de Rucar sau telemeaua de Huedin. Dar si in domeniul lactatelor piata produselor nationale are vanzari reduse fata de volumele cu care lucreaza in mod obisnuit producatorii din aceasta piata. Cedra, Rucar sau Manastur cumuleaza anual vanzari ce se plaseaza, conform unor estimari, la doar cateva zeci de milioane de euro.

    Grupul celor sapte producatori de salam de Sibiu tinteste tocmai aceasta miza: exportul unui produs premium, pe piete ce s-ar putea dovedi mult mai generoase decat cea din Romania. Totusi aceasta sansa de crestere a afacerilor poate fi periclitata, semnaleaza Minea, pentru ca exista pericolul ca brandul sa fie distrus prin nerespectarea conditiilor de productie, “asa cum s-a intamplat de exemplu cu parizerul si cu salamul de vara”: reteta initiala a parizerului – un produs premium la inceput -, conceputa in urma cu 70-80 de ani, a suferit modificari succesive, ajungand sa inglobeze, din ratiuni economice, ingrediente ieftine, inclusiv resturile ce nu pot fi folosite la alte produse.

    In cazul salamului de Sibiu, procesul de fabricatie este dificil, iar maturarea cere in jur de 80 de zile, pentru aceasta etapa fiind nevoie de depozite mari, care nu sunt folosite in cazul preparatelor fierte, de exemplu, cum sunt crenvustii sau sunca de Praga.
    Prin urmare, este un produs scump si orice greseala in procesul de productie poate fi depistata abia peste o luna de la inceputul perioadei de maturare, cand intregul lot e compromis si pierderea este irecuperabila.

    Denumire de origine protejata

  • Cine mai intra in imobiliare

    La mijlocul anului trecut, Viorel Gheorghiu renunta la functia de CEO din cadrul companiei Gaz Sud. Trecusera doar cateva luni de cand vanduse afacerea pe care o infiintase in 2002 (fiind a doua afacere privata in domeniul furnizarii de gaze, dupa Gaz Vest), fondului de investitii ceh PPF, in urma unei tranzactii estimate la 50 de milioane de euro. Printr-o intelegere contractuala, cele doua parti au decis ca Gheorghiu sa continue dezvoltarea furnizorului de gaze naturale din judetul Ilfov, cel putin pana la atingerea planului de afaceri pe care il avea compania pentru viitorul mediu.

    “In negocierea cu fondul de investitii, eu pusesem niste conditii, voiam sa duc reteaua Gaz Sud in tot Ilfovul si voiam sa fac asta repede, deoarece concurenta era deja foarte mare pe piata gazelor, iar eu stabilisem unde sa luam concesiunile si sa inchidem inelul in jurul capitalei”, povesteste Gheorghiu. Omul de afaceri folosea in avantajul lui faptul ca, dupa cum prevede legea gazului, o conducta odata construita nu mai poate fi dublata, asa ca e importanta demararea investitiei inaintea vreunui competitor. Odata cu auditul facut de KPMG si Deloitte la vanzarea companiei, activele Gaz Sud au fost estimate la 35 de milioane de euro, iar Gheorghiu spune ca planul de afaceri prevedea atingerea unor active de 100 de milioane de euro in trei ani.

    Ce nu a luat in calcul Gheorghiu a fost schimbarea modului de dezvoltare a companiei odata cu vanzarea, de la modelul antreprenorial la cel corporatist: “Da, intelegerea era sa raman la conducere, dar in afacerea asta trebuie sa fii foarte flexibil si sa iei deciziile foarte rapid, de aceea o companie ca asta se dezvolta foarte bine antreprenorial. Cum aparea o oportunitate, construiam, daca incepi sa o tratezi corporatist, pierzi”.

    Din vara anului trecut, dupa ce a parasit compania, Viorel Gheorghiu a analizat mai multe variante de investire a banilor incasati (Gaz Sud s-a vandut pentru 50 de milioane de euro, iar Viorel Gheorghiu a incasat aproximativ 20 de milioane de euro, conform cu pachetul sau de 42%). “Am decis ca banii mei sa fie doar un avans in fiecare investitie pe care o voi face, pentru a putea sa incep mai multe afaceri in paralel.” Distributia riscului l-a facut pe Gheorghiu sa priveasca spre doua zone de business: productia de energie si imobiliarele.

    Afacerile cu imobiliare au debutat pentru Viorel Gheorghiu cu achizitia de terenuri. De anul trecut si pana acum, omul de afaceri spune ca a cumparat mai multe hectare de teren in Bucuresti, investind aproape jumatate din banii incasati pe Gaz Sud, dar si bani luati de la banci: “Practic, am urmarit oportunitati; terenuri carora nu are cum sa le scada valoarea, dar carora le-a scazut semnificativ pretul pe fondul crizei”.

    Dintre terenurile achizitionate, Viorel Gheorghiu a decis ca momentan sa construiasca pe doua, pentru a profita de preturile scazute de constructie: “Materialele de constructie s-au ieftinit cu 30%, nu mai este criza de manopera, de aceea ar fi si pacat sa nu construiesc acum”. Viorel Gheorghiu spune ca investitiile le face partial din bani proprii, restul de bani necesari venind din imprumuturi, in special de la Commerzbank. “Am reusit sa iau credite si in 2008, si in 2009; cred ca atat timp cat nu ai gresit cu nimic, vei putea lua credite”, crede Gheorghiu, care construieste un hotel si o cladire de birouri. Hotelul (cu 150 de camere, plus spatii comerciale) va fi o investitie de 25 de milioane de euro, iar Viorel Gheorghiu spune ca a facut proiectul in asa fel incat sa il poata afilia unui lant international atunci cand va fi gata – in aproximativ sase-opt luni.

    Cladirea de birouri este o investitie de aproximativ zece milioane de euro, pentru care Gheorghiu spune ca a semnat deja si o parte din contractele de inchiriere. S-a decis sa construiasca birouri dupa ce incepuse lucrarile la ceea ce el intentiona sa fie un bloc de locuinte: “Am schimbat proiectul in ultimul moment din cauza scaderii abrupte a pretului locuintelor si mai ales pentru ca sunt convins ca terenurile si birourile nu vor atinge aceeasi scadere”.

  • Un sandwich de criza

    Atunci cand a gasit pe biroul sau un plic de la Tribunalul Bucuresti, nu mica i-a fost mirarea lui Florin Balu, omul de afaceri din spatele lantului de restaurante de tip fast-food si producatorului de sandvisuri Snack Attack. Documentul din plic era o instiintare cu privire la un proces in instanta in care urma sa fie implicata compania sa. Furnizorul de carne de pui Convenience Prod, una dintre firmele de unde erau procurate pana anul trecut ingrediente pentru sandvisuri, a depus in instanta un dosar prin care solicita intrarea in insolventa a Snack Attack din cauza unor datorii neachitate, “fara a tine insa cont de acordul de esalonare a platilor incheiat intre cele doua parti”, dupa cum sustine Balu.
     

    Datoriile totale ale lantului de restaurante catre furnizor au insumat 349.000 de lei (peste 83.000 de euro) si erau programate, conform acordului din aprilie, sa fie platite in mai multe transe, intr-un interval de sase saptamani, termenul final fiind 19 iunie. Snack Attack a emis in aprilie bilete la ordinele de plata pentru intreaga suma si achitase deja 75.000 de lei (aproape 18.000 de euro).
    “Plangerea vine la cateva luni dupa incetarea contractului cu acest furnizor. Snack Attack a inlocuit la finalul anului trecut carnea de pui folosita la prepararea sandvisurilor, din cauza nemultumirii fata de calitatea produselor”, afirma Florin Balu. Cu alte cuvinte, Balu sugereaza ca decizia sa de a inceta contractul din cauza ingredientelor primite de la furnizor ar fi tocmai motivul care a impins Convenience Prod sa aleaga calea justitiei in loc sa rezolve problema pe cale amiabila. Insa motivul incetarii contractului ar putea fi la fel de bine acumularea datoriilor si intarzierile de plata, iar furnizorul sa considere ca nu poate gasi alta solutie pentru a-si recupera banii.
     
    In mod obisnuit, o datorie mai mica de 100.000 de euro nu ar trebui sa fie o problema pentru Snack Attack, cel mai mare producator de sandvisuri din Romania. Compania detine 17 restaurante in Bucuresti, numara 200 de angajati si produce 8.000 de sandvisuri triunghiulare zilnic, pe care le vinde in magazinele proprii si le distribuie in hipermarketuri precum Carrefour, Metro, Real sau Cora, in hoteluri – Novotel, Sofitel si Ibis, in diferite cafenele si in lanturile de benzinarii Petrom, OMV, Agip, MOL si Rompetrol.

    In total, afacerile companiei s-au cifrat anul trecut la 8,5 mil. euro (din care mai putin de 1% profit net), in crestere cu 27% fata de 2007, iar pentru acest an, Florin Balu se asteapta la 10 mil. euro: “In prezent, vanzarile au o evolutie foarte buna, salariile sunt platite la timp, iar activitatea nu inregistreaza nicio intrerupere”. Cu toate acestea, Tribunalul Bucuresti a admis la finalul lunii trecute cererea formulata de Convenience Prod pentru deschiderea procedurii de insolventa asupra Snack Attack, moment in care conducerea activitatilor acesteia din urma a fost preluata de A&A Consultants IPURL, administratorul judiciar al firmei.

    Pus in fata faptului implinit, directorul general si actionarul Snack Attack a initiat recurs impotriva deciziei judecatoresti, dar, pana cand se vor lamuri lucrurile, compania este obligata sa treaca la al doilea pas din procedura de insolventa, reorganizarea judiciara, continuand sa isi desfasoare astfel activitatea pana cand vor fi achitate toate datoriile. “Perioada de observatie este cuprinsa intre data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii in faliment”, spune Marieta Anastasescu, administratorul juridic al acestui caz din partea Snack Attack. Mai departe, va trebui elaborat planul de reorganizare, care, dupa ce va fi admis de catre judecator si confirmat de creditori, in conditiile legii, va putea fi aplicat.
     

    Scenariul optimist si, de altfel, cel mai plauzibil in acest moment pentru compania lui Balu ar fi aplicarea reorganizarii judiciare in urma platii datoriilor si continuarea activitatii in mod obisnuit. Scenariul pesimist insa ar fi ca masurile dispuse prin planul de reorganizare sa nu conduca la redresarea financiara a companiei si atunci decizia judecatoreasca sa atraga intrarea companiei in faliment. “Aceasta perspectiva nu este reala, mai ales ca procesul este rezultatul unui abuz din partea avocatului, care a dat dovada de neprofesionalism, cauzandu-ne prejudicii foarte mari”, afirma Balu.

    Deocamdata, planurile de extindere a Snack Attack pentru acest an raman in picioare, desi actionarul companiei admite ca a resimtit dificultatile din economie si scaderea consumului. Principalele investitii programate pentru acest an ar fi terminarea fabricii de la Balotesti, deschiderea a trei noi restaurante, precum si lansarea noilor ambalaje si extinderea gamei cu patru noi produse, suma totala necesara acestor investitii fiind de aproximativ 700.000 de euro.

  • Catering de criza

  • Interex: Ne restructuram dar nu plecam din Romania

     

    Cu doua chenzine in buzunar pe post de plati compensatorii, socotelile nu sunt prea optimiste pentru fostii angajati ai retelei Interex din centrala si cei din departamentele operationale, care trebuie sa-si caute un nou loc de munca. Nu au primit lamuriri pentru aceasta decizie, iar surse din piata spun ca reteaua Interex se afla acum in discutii pentru vanzarea operatiunilor din Romania catre un alt comerciant.
     
    “Groupement des Mousquetaires nu are intentia de a parasi Romania”, au replicat pentru BUSINESS Magazin reprezentantii Groupement des Mousquetaires, grupul francez din care face parte reteaua Interex. “Chiar daca vor exista anumite schimbari in structura de resurse umane, acest tip de actiuni face parte din viata oricarei companii”, au adaugat reprezentantii grupului, care nu au comentat insa in ce priveste numarul de angajati afectati de aceasta decizie sau motivele concrete pentru care au luat aceasta decizie, fara precedent pe piata romaneasca.
     
    “Nu am mai auzit de actiuni similare chiar la nivelul acesta”, spune George Butunoiu de la firma de recrutare George Butunoiu Consulting. In cazul unei astfel de decizii, prima intrebare care se pune este de ce n-au facut-o mai devreme. “E un pic greu de inghitit si de crezut ca si-au dat seama brusc de aceasta varianta”, mai spune Butunoiu, care adauga ca o astfel de actiune este plauzibila, din perspectiva reorganizarii, in doua situatii: daca firma isi externalizeaza serviciile sau daca vrea sa angajeze personal cu salarii mai mici. Niciuna dintre aceste doua variante nu a fost declarata de reprezentantii grupului francez, nici catre angajatii disponibilizati si nici ca raspuns la intrebarile BUSINESS Magazin.
     
    “Filiala locala trece in acest moment printr-un proces de reorganizare”, au mai comentat reprezentantii Groupement des Mousquetaires. Acest proces de reorganizare a inceput in urma cu mai bine de trei ani, odata ce Stanislas Mainfroy a preluat conducerea retelei de pe piata romaneasca, avand ca obiectiv declarat reducerea pierderilor. Anii 2006 si 2007 s-au incheiat cu pierderi pentru francezi, care au mizat pe un plan de doi ani dezvoltat de Mainfroy ce viza restructurarea managementului si dezvoltarea unei noi strategii de crestere a lantului de magazine. Extinderea a fost insa ulterior indepartata de pe lista de prioritati, toate fortele fiind concentrate pe reducerea pierderilor. 2008 urma sa fie primul an in care compania ar fi ajuns pe plus, dar vanzarile n-au fost de ajutor: cifra de afaceri realizata anul trecut de Interex a fost de 108 milioane de euro, cu 30 de milioane de euro mai putin decat anticipase la jumatatea anului Michel Pattou, presedintele Groupement des Mousquetaires. Diferenta a fost pusa de reprezentantii Interex pe seama crizei – care nu a fost resimtita insa de marii operatori din retail decat in prima parte a acestui an, conform declaratiilor lor oficiale.
     
    Interex nu si-a atins tintele declarate in anii anteriori nici in ce priveste numarul de magazine: francezii au o istorie de opt ani pe piata, timp in care au dezvoltat o retea de 12 magazine in ciuda declaratiilor ambitioase din ultimii doi-trei ani, cand tinteau sa ajunga la nu mai putin de 40-50 de magazine pana in 2012. Pentru a ajunge la acest prag, Interex ar trebui sa deschida nu mai putin de 10 magazine in fiecare dintre urmatorii 3-4 ani. Pentru comparatie, la inceputul acestui an Stanislas Mainfroy declara ca in perioada aprilie-mai compania doreste sa inaugureze doua noi spatii (Targu-Mures si Drobeta-Turnu-Severin). Doar primul a fost insa deschis, al doilea urmand sa fie deschis in a doua parte a acestui an, conform declaratiilor Groupement des Mousquetaires.
     
    Piata romaneasca a fost in ultimul deceniu un El Dorado pentru comerciantii internationali, care si-au vazut crescand aici afacerile intr-un ritm mai rapid decat se asteptau, asa cum s-a intamplat cu grupurile Metro si Carrefour. Cele mai mari sanse de reusita le au insa in continuare grupurile cu mare forta financiara, care sa sustina nu doar o extindere rapida, ci si o perioada de adaptare la specificul consumului de aici. Un exemplu in acest sens este Real, divizia de hipermarketuri a grupului german Metro, care a investit in cinci ani nu mai putin de 430 de milioane de euro, deschizand 21 de magazine. Din aceeasi liga face parte Carrefour, prezent pe piata cu doua formate de magazin: hipermarketurile, in proiecte dezvoltate de la zero, si supermarketurile, un segment pe care a intrat in urma preluarii retelei Artima, in urma unei tranzactii estimate la 55 de milioane de euro. Grupul francez este primul operator international de comert care a realizat o preluare de o asemenea amploare pe piata romaneasca, declarand ulterior ca este interesat de orice “afacere buna” pe piata din Romania.
    “Ori de cate ori ne este prezentata o propunere o analizam”, declara Andreea Mihai, director de marketing, Carrefour Romania, fara sa faca insa comentarii pe marginea posibilelor discutii cu Interex sau cu alte companii de pe piata romaneasca. Pentru un cumparator acum este insa cu siguranta momentul oportun de achizitii, pentru ca efectele crizei ii ofera avantaje clare. Pe de o parte, afacerile companiilor mai mici sunt afectate acum, iar retelele mai mici se vad nevoite sa ia o decizie transanta pentru a evita intrarea pe pierdere sau chiar, pe termen mediu, iesirea din afaceri. Pe de alta parte, preturile de vanzare a afacerilor scad acum tocmai din pricina presiunii mai mari; inceputul de an a adus, pentru prima oara in ultimii cinci ani, o incetinire a cresterii vanzarilor din comert.

     

  • Tigarile, o piata de 2,5 miliarde de euro

     

    Cu o greutate de 60 de kilograme in spinare, zeci de barbati strabat cel putin 5 km de traseu montan. Desi nu stiu, sunt filmati din elicopter, iar la cea mai mica banuiala ca sunt urmariti isi abandoneaza bagajele si fug. Nu este vorba de o intrecere sportiva (cele 60 de kilograme sunt de fapt baxuri de tigari de contrabanda), ci de una dintre metodele prin care retelele ilicite aduc marfa in tara, povesteste Marin Turica, sef al serviciului de combatere a infractionalitatii transfrontaliere.
     
    Este doar un exemplu al metodelor de trafic, explica el, dand si exemple de contrabanda cu cartuse ascunse in boltari, in cisterne, in vehicule modificate special sau baxuri camuflate de alte marfuri. Chiar daca institutiile statului reusesc sa tina pasul cu inventivitatea traficantilor, cresterea brusca a preturilor la tigari din ultimele noua luni a transformat contrabanda cu aceste produse intr-una din cele mai tentante surse de venituri. In ultimele cinci luni, preturile la raft pentru produsele din tutun au crescut de trei ori: decembrie (cu 10 bani), martie (cu 30 de bani) si aprilie (cu 40 de bani), ceea ce inseamna un plus de circa 10% fata de pretul mediu al unui pachet de tigarete. Ca efect, in acelasi interval de timp, vanzarile ilicite au castigat aproape patru procente. Urmatoarea majorare de pret ar putea interveni in luna iunie, dar producatorii sunt rezervati in declararea unei sume concrete. Acum, preturile variaza intre 6,3 lei si 8 lei, pentru cele mai multe dintre pachetele de tigarete vandute, dar un cost de 10 lei pentru un pachet nu figureaza nici in scenariile mai pesimiste.
     
    Acciza ar urma sa ajunga la 64 de euro pe mia de tigarete in septembrie, moment cand se va calcula un nou curs mediu la care este raportata aceasta taxa. “Nivelul scumpirii este legat si de cursul mediu al euro, care poate diferi simtitor fata de cel stabilit anul trecut, in functie de care se calculeaza acum acciza”, explica Adrian Popa, area head of corporate & regulatory affairs la British American Tobacco, cel mai mare producator de tigarete de pe piata autohtona.
     
    Daca se va ajunge la o acciza de 64 de euro pe mia de tigarete inca din septembrie va insemna o devansare a calendarului negociat cu UE in 2002, cand s-a stabilit ca Romania urma sa ajunga la acest nivel abia in 2010. Primul pas care a impins acciza peste nivelul convenit cu UE a fost facut prin introducerea taxei pe viciu in urma cu trei ani. La vremea respectiva, reprezentantii Ministerului Sanatatii (beneficiarii acestei taxe) apreciau ca un pret mai mare la produsele din tutun ar duce la scaderea incidentei fumatului. Cifrele arata insa ca volumul vanzarilor a crescut cu aproape 10% in ultimii trei ani, de la 35 de miliarde de tigarete pe an (date disponibile in 2006) la 38,3 miliarde de tigarete pe an (conform unui studiu al companiei Novel Research).
     
    Studiile arata ca bugetul destinat viciilor nu sufera modificari, chiar daca majoritatea consumatorilor fac economii cu alte tipuri de cheltuieli. In primul trimestru din 2009, scumpirea tigaretelor a dus la cresterea ponderii alocate acestor produse in cheltuielile totale ale unui fumator de la 4% la 6%, arata datele Comisiei Nationale de Statistica, citate de reprezentantul JTI. Tigaretele atrag cele mai mari cheltuieli dintre toate bunurile de larg consum, ajungand anul trecut la 2,5 miliarde de euro, cu aproape un miliard mai mult fata de nivelul estimat al pietei din 2006. Cresterea se datoreaza avansului inregistrat de preturile afisate la raft si isi va continua tendinta ascendenta din cauza majorarii accizelor. Piata tigarilor reprezinta de fapt 10% din totalul pietei bunurilor de larg consum, a carei valoare a fost estimata de compania de cercetare de piata MEMRB la 23-25 de miliarde de euro.
     
    Scumpirile abrupte, ca acelea din ultima jumatate de an, ofera premisele pentru o efervescenta mai mare a comertului la negru, iar de pierdut pierde in primul rand bugetul de stat, care isi vede incasarile scazand. “Pentru fiecare procent de piata neagra, statul pierde 22,2 milioane de euro”, sustine Mirela Enasel, regulatory affairs manager la JTI.
     
    Pe parcursul anului trecut s-au vandut in medie 400 de milioane de tigari de contrabanda in fiecare luna, dar volumul a crescut de atunci, intreaga piata neagra ajungand de la 13% (2008) la 22,2% (2009), conform unui studiu realizat de compania de cercetare de piata Novel Research. “Cei mai multi fumatori de tigari de contrabanda provin din categoria de varsta 55-64 de ani, au venituri mici si sunt obisnuiti sa fumeze foarte mult”, spune Marian Marcu, director al Novel Research. Un interes crescut pentru produsele de contrabanda au si persoanele cu varsta cuprinsa intre 45 si 54 de ani, iar de la inceputul anului s-a remarcat si un apetit tot mai mare pentru aceste produse si din partea persoanelor mai tinere din cauza scaderii puterii de cumparare.

     

  • Wilms redevine cel mai puternic om din comertul romanesc

    Plecarea din Metro Cash & Carry Romania a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o”, declara anterior Dusan Wilms pentru BUSINESS Magazin, referindu-se la momentul de acum patru ani, cand s-a pus problema avansarii sale in cadrul grupului, in functia de membru in consiliul de administratie al Real International, divizia de hipermarketuri a grupului Metro. Pe atunci considera ca mai are multe lucruri de facut la conducerea retelei Metro Cash & Carry din Romania. “In acelasi timp, imi dadeam seama ca aceasta schimbare nu va fi usoara nici pentru familia mea si ma gandeam mai ales la copil, care trebuia sa se integreze intr-un nou mediu.”

    Acum, Dusan Wilms se intoarce la conducerea celui mai mare comerciant de pe piata romaneasca, cu o cifra de afaceri de 1,4 miliarde de euro in 2008. Reteaua, care a ajuns acum la 24 de magazine, a intrat pe piata romaneasca in urma cu 13 ani, avand deschise doar patru unitati in 1999, pe cand Wilms a preluat conducerea filialei de aici. Parcursul profesional al managerului poate impresiona orice head-hunter: vreme de sase ani, pana in 2005, cat Wilms s-a aflat la conducerea retelei Metro Cash & Carry, comerciantul german a avut cel mai rapid ritm de crestere a numarului de magazine, iar in 2005, cand a plecat la Real International, Wilms a devenit primul roman care a intrat in board-ul unei companii multinationale.

    In 1999, Metro avea o istorie de 3 ani pe piata romaneasca si deschisese 4 magazine. Venirea lui Wilms la Metro a coincis cu decizia strategica a grupului de a-si stopa dezvoltarea pe piata romaneasca, avand in vedere devalorizarea puternica a monedei nationale din acea perioada. Managerul roman a refacut insa studiul de potential pentru piata si a reusit sa convinga conducerea Metro sa reia expansiunea in Romania. Mai mult, daca initial Metro stabilise pentru Romania ca obiectiv final 10 magazine, tot el i-a convins sa creasca tinta la 20, iar ritmul de dezvoltare s-a accelerat, prin deschiderea a trei magazine in 2000, urmate de patru in 2001 si de alte patru in 2002.

    “Marele meu noroc este ca sunt roman si cunosc foarte bine mediul de afaceri, resursele, mentalitatea si spiritul romanesc”, comenteaza Wilms, referindu-se la convingerea pe care a avut-o acum zece ani ca merita investit in continuare in extinderea retelei, in ciuda a ceea ce aratau cifrele si indicatorii economici. Pe de alta parte, lucrand foarte mult in strainatate, a putut sa-si imagineze dezvoltarea viitoare a tarii.

    Inainte de Metro, Wilms a lucrat la alt mare grup german, Deutsche Telekom, in cadrul diviziei de telefonie mobila T-Mobile. Plecarea sa de la operatorul german s-a petrecut in urma unei prezentari pe care a facut-o pentru Metro, unul dintre cei mai importanti clienti la momentul respectiv ai T-Mobile. A fost abordat direct de reprezentantii Metro si i s-a propus postul de director general pentru Romania, pe care l-a acceptat rapid, aceasta fiind cea mai buna oportunitate de a reveni in tara.

    Managerul roman ii succeda acum la conducerea retelei francezului François Oliver, care a fost director general vreme de trei ani. Oliver este cel care le-a facut cunostinta romanilor cu formatul de hipermarket, ca director general al Carrefour Romania din 1999 pana in 2006.

    Intrebat despre greselile pe care le-a facut sau le-a evitat in cariera sa, Wilms declara ca “fara greseli nu poti merge mai departe si nu poti invata, nu poti evolua”, cu conditia sa nu repeti insa eroarea. “Nu am regretat niciuna din deciziile pe care le-am luat si nici in cariera nu am facut vreo greseala majora cu efecte asupra mea sau a celor din jur”, spune Wilms. Se vede drept un om echilibrat, care incearca permanent sa analizeze si sa puna totul in balanta: “Riscul trebuie sa fie controlat, iar calea aleasa trebuie sa fie cea care asigura cele mai mari sanse de castig”. Astfel de principii ii vor fi puse la incercare din plin ca sef al retelei Metro intr-o perioada de criza, cand nici peisajul economic de ansamblu, nici piata de consum de aici nu mai seamana cu cele de acum zece ani.