BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Retailerii de imbracaminte si criza

    Daca planurile lui Alexander Zeciu, director general al LPP Romania, se vor materializa, compania cu afaceri de peste 330 de milioane de euro in Polonia si in alte zece tari ar putea ajunge in urmatorii doi ani printre liderii pietei locale de moda, cu o retea de 40 de magazine si o cota de 60% din piata. “Am pornit din pozitia de outsideri, nimeni nu stia nimic despre noi, iar acum avem opt magazine deschise in fix zece luni si circa 20% din piata”, rezuma directorul LPP Romania perioada dintre aprilie anul trecut, cand polonezii au deschis primul magazin propriu din tara, si finele anului. LPP controleaza acum cinci magazine Reserved – cel mai mare lant din portofoliul LPP – si trei Cropptown, iar in acest an ar trebui sa se adauge lantului inca sase, care vor fi deschise in Bucuresti, Oradea si Arad.

    Pe langa cele doua branduri deja prezente pe piata locala, LPP aduce in centrul comercial AFI Cotroceni Park, programat sa fie inaugurat spre sfarsitul acestui an, doua noi branduri: Esotiq (lenjerie) si House (decoratiuni interioare), pentru care a inchiriat 1.600 de metri patrati. Extinderea anuntata va costa compania in jur de patru milioane de euro, adica exact cat au fost vanzarile anul trecut pe piata din Romania. In continuare, polonezii au in vedere orasele cu peste 50.000 de locuitori, prioritara fiind acoperirea tuturor resedintelor de judet. Dar, tine sa precizeze Alexander Zeciu, extinderile viitoare ale companiei depind de termenele de predare a spatiilor din mall-urile in care LPP vrea sa intre.

    Conform planului initial, la sfarsitul lui 2009, LPP Romania ar trebui sa adune incasari de circa 7,2 milioane de euro, cu 80% mai mult decat anul trecut. Tinand cont de contextul economic actual, care a afectat deja consumul in Romania, la care se adauga declinul pietei imobiliare si implicit al constructiilor, cifra ar putea fi mai mica: “Pe hartie, planurile sunt aceleasi. Depinde insa ce spatii comerciale vor fi finalizate, caci daca dezvoltatorii opresc investitiile, nici noi nu ne vom mai putea duce la final planurile de extindere”, mai spune Zeciu. Mai departe, in planul de afaceri al polonezilor de la LPP, Romania se plaseaza pe locul secund dupa Polonia, din punctul de vedere al incasarilor asteptate pentru urmatorii doi ani, spune Alexander Zeciu. Desi LPP Romania a avut o politica agresiva de extindere, nivelul de profit de aici inca nu se compara cu cel din alte tari unde grupul este prezent.

    “In 2008 vedeam in Romania nu doar un generator de venit, ci speram sa devina a doua piata dupa Polonia. Acum suntem undeva in partea de jos a clasamentului dintre toate subsidiarele”, admite Zeciu, care are ca principala preocupare urcarea LPP Romania, anul acesta, la mijlocul clasamentului, iar in urmatorii ani, pe a doua sau a treia pozitie din clasament. Prin aceasta strategie, seful LPP tinteste, de fapt, si o pozitie de top in comertul de moda romanesc, atacand astfel liderii actuali ai pietei locale de fashion: Solmar Grup, cel mai vechi retailer pe piata, care detine printre altele franciza Mango in Romania, Rafar, divizia de fashion a Grupului RTC, care opereaza lantul de magazine Debenhams, si Inditex, proprietarul Zara.

    In plus, LPP se pregateste si pentru viitoarea intrare pe piata a retailerului de imbracaminte C&A, care opereaza in lume peste 1.000 de magazine si ruleaza afaceri de circa sase miliarde de euro. Olandezii si-au anuntat oficial intrarea pe piata romaneasca in luna aprilie, cand vor deschide primul magazin in Militari Shopping Center. In total, C&A si-a planificat ca la sfarsitului lui 2009 sa numere cinci magazine, cu supratefe intre 1.500 si 2.000 de metri patrati, in Bucuresti (Militari Shopping Center si Sun Plaza), Buzau, Galati si Oradea. Valoarea investitiilor bugetate este de circa cinci milioane de euro. “Din 2010, planul este sa investim in cate opt noi magazine anual”, precizeaza Herbert Asamer, purtator de cuvant al C&A. Strategia de extindere a companiei ar viza in special spatiile stradale, “dar, pentru ca ele nu exista si in Romania, vom intra in centre comerciale”. Conceptul polonezilor si cel al olandezilor seamana, dat fiind ca ambii retaileri propun acelasi mix de produse – de la imbracaminte fashion pana la sport pentru femei, barbati si copii.

    Aflati in continuare care sunt cresterile estimate pentru piata romaneasca de retail

  • Mai tine sezonul reducerilor la masini?

    “Cei mai multi dintre clientii de masini se orienteaza dupa discounturi. Modelul cel mai mai promovat si care beneficiaza de o reducere are vanzari mai mari in acea luna. In prezent majoritatea crede ca se va ajunge si in Romania ca la o masina cumparata sa se mai primeasca una gratis. Dar nu va fi chiar asa”, spune Matei Albulescu, directorul de marca al Volkswagen Autoturisme din cadrul Porsche Romania, importatorul grupului german pe piata locala.

    Tonul detasat al lui Albulescu pare surprinzator pentru momentul dramatic pe care il traverseaza piata auto, numai in luna ianuarie vanzarile de masini noi prabusindu- se la mai putin de jumatate din valoarea din urma cu un an. Insa Albulescu stie ca Volkswagen, alaturi de Skoda, cealalta marca de volum din cadrul grupului german, au reusit sa detroneze anul trecut liderul din ultimii ani al pietei locale de import, Renault. Si aceasta in conditiile in care niciuna dintre cele trei marci nu a reusit in 2008 sa evite declinul vanzarilor fata de anul precedent, pe fondul exploziei de masini de import second-hand.

    Pare cu atat mai greu pentru un importator sau dealer de masini sa renunte la a oferi discounturi in acest an, cand deja razboiul preturilor a facut ca pe piata sa fie oferite in prezent reduceri de pana la 25-30% pentru anumite modele. “Este posibil ca in viitor sa vedem discounturi mai mici, dar cresteri de preturi este exclus. Multe dintre reducerile prezente acum sunt realizate pentru a epuiza stocurile de anul trecut. Cu siguranta la noile stocuri nu vor mai exista reduceri de pana la 25%”, este de parere Jacques Daniel, directorul comercial al marcilor Renault, Nissan si Dacia in Romania, care de la inceputul lunii viitoare va prelua functia de vicepresedinte responsabil pentru piese si accesorii in cadrul grupului francez.

    Pentru a atrage clientii, dealerii Renault vor dezvolta inclusiv programele de buy-back. “O parte din dealeri vor pune accent pe serviciile de after-sales, in special pe buy-back, controlul pietei second-hand fiind un punct cheie. Dar nu toti dealerii au capacitatea financiara necesara unui program buy-back, deoarece isi asuma un risc foarte mare – vand o masina noua, dar raman cu una veche”, spune Daniel. Alaturi de importurile de masini second-hand, un alt factor cu influenta negativa asupra vanzarilor de masini a fost piata creditelor.

    “Vanzarea masinilor fara credite este foarte dificila. RCI (divizia financiara a grupului francez – n. red.) lucreaza pentru o treime din vanzarile Renault, dar nu toti clientii doresc finantare prin RCI. Nevoia de a achizitiona o masina nu a disparut”, crede oficialul Renault. Si in cazul Porsche Bank, divizia de profil a Porsche Holding, rolul in sustinerea vanzarilor importatorului este foarte important. “Cota de finantare a Porsche Bank a crescut cu 20% in totalul vanzarilor Porsche Romania, la nivelul lunii ianuarie, fata de perioada similara a anului trecut. In prezent, tot mai multi clienti doresc o dobanda cat mai mica si profita de ofertele de finantare”, a spus seful marcii Volkswagen, care a ajuns in ianuarie la o cota de piata de aproximativ 12%, in conditiile in care in 2008 cota de piata a fost de 7,6%.

    “Imaginea de marca are o importanta mult mai mare in conditiile economice actuale”, crede Albulescu. Marca germana este bine pozitionata in topurile de vanzari nu doar cand vine vorba de masini noi, ci si in cazul celor second-hand, anul trecut fiind inmatriculate peste 81.000 de autoturisme Volkswagen, adica mai mult de un sfert din totalul masinilor la mana a doua importate. Cumulat (masini noi si second-hand), marca germana a inregistrat cel mai ridicat volum de inmatriculari de pana acum pe piata romaneasca, de aproape 103.200 de autoturisme, depasind chiar si Dacia, cu 77.730 de unitati. Iar cresterea numarului de masini Volkswagen in parcul auto va avea o influenta puternica asupra activitatii service-urilor.

    “Cresterea activitatii de service va fi avantajata inclusiv de masinile secondhand. Vor veni in special cei cu masini mai noi, cu vechime intre unu si trei ani, nu si cei cu masini vechi.” Declaratiile directorului de marca ale Volkswagen sunt sustinute si de Alin Tapalaga, directorul general ale Porsche Inter Auto, divizia de retail a Porsche Holding in Romania, care sustine ca odata cu explozia importurilor second-hand s-a inregistrat si o crestere a intrarilor in service. “Activitatea din service a crescut in ultimele doua luni.

    Timpul de asteptare a scazut datorita capacitatii mai mare cu 20% si multi dintre cei care inainte mergeau la un service de cartier au inceput sa vina la cele oficiale. In plus, sunt foarte multi cei care si-au cumparat masini secondhand si apeleaza acum la un service oficial deoarece au devenit mult mai atenti pe ce dau banii”, a subliniat Tapalaga. Dar nu doar activitatea de service va avea de castigat de pe urma cererii tot mai mari de masini second-hand. “Dealerii vor extinde afacerile cu masini second-hand. Este un bun canal de vanzare a masinilor noi”, a mai spus Matei Albulescu, care, desi nu estimeaza o crestere a vanzarilor in acest an, crede ca investitiile in reteaua de dealeri nu vor fi anulate.

    “Vor exista investitii in reteaua VW, dar valoarea acestora nu poate fi estimata din cauza situatiei economice actuale”. La fel ca si in cazul altor marci de volum, baza vanzarilor va fi reprezentata de modele din clasele mici, lansarea in a doua parte a acestui an a noii generatii Polo urmand sa salte cota marcii germane la peste 15% din piata. Ramane de vazut cum vor reactiona si concurentii francezi sau, mai nou, japonezi, care au la randul lor mari asteptari de la acest an, daca nu in privinta cresterii vanzarilor, atunci macar a cotei de piata.

  • Mai tineti minte ceaiurile Plafar?

    De fiecare data cand isi primeste pensia, Geta Stoiciu, de 67 de ani, stie ca trebuie sa treaca pe la “plafarul” de la parterul blocului in care locuieste, ca sa cumpere un ceai calmant si ceva spirulina. Vecina ei de palier, mai cu dare de mana, cumpara unguente, creme si siropuri naturale pentru nepoti. Spune ca nu are incredere in toate “chimicalele” de la supermarket, mai ales ca sunt mult mai scumpe decat “naturistele”, asa incat cu 20-30 de lei reuseste sa-si faca provizii pentru intreaga luna.

    Imaginea unui cumparator de varsta a treia pare a fi tipica pentru un astfel de magazin, intrucat cei tineri nu beau intotdeauna ceai facut acasa, ci ice-tea, nu iau neaparat vitamine, ci energizante, si nu sunt preocupati cu orice pret de o alimentatie sanatoasa.

    Dar Dorin Catana, seful farmaciilor Centrofarm, se declara convins ca lucrurile se vor schimba, punandu-si sperantele intr-un brand atat de bine cunoscut, incat a devenit substantiv comun: Plafar. In urma cu doi ani, Centrofarm a achizitionat de la Societatea Nationala Plafar brandul comercial omonim, castigand astfel dreptul de a infiinta propriile magazine de produse naturiste care sa poarte acest nume.

    Desi valoarea tranzactiei nu a fost pana acum facuta publica, suma cea mai des vehiculata este de un milion de euro, un pret pentru care Centrofarm a cumparat notorietatea unui nume mai cunoscut decat propriul sau brand.

    Miscarea a fost benefica pentru ambele parti, mai ales pentru batrana societate Plafar, care incearca sa se mentina pe linia de plutire in ciuda datoriilor la stat acumulate de-a lungul anilor si a “rechinilor imobiliari” reclamati de conducerea societatii ca i-ar pandi proprietatile scoase la vanzare. Dar ce mai inseamna astazi Plafar, dupa 60 de ani de schimbari de stapani, de statut si divizari?

    Istoria Plafar, dupa cum spune Aurel Niculae, fostul director general al acesteia, incepe in 1948, cand a fost infiintata o asociatie privata de producatori in domeniul plantelor aromatice, tehnice si medicinale. Dupa anii ‘50, asociatia a fost nationalizata si trecuta in patrimoniul statului, iar in 1990 a fost transformata in regie autonoma.

    Primii ani dupa Revolutie au insemnat inceputul decaderii Plafar. Dupa separarea sediului de la Bucuresti de celelalte sucursale din tara, societatea a devenit in 1999, prin hotarare de guvern, regie nationala inclusa in categoria societatilor strategice (denumire care se refera, de fapt, la faptul ca obiectul sau de activitate includea si industrializarea plantelor toxice si stupefiante) si a inceput oficial un proces de restructurare care nici pana in ziua de astazi nu s-a incheiat. In 2005, cand Niculae a venit in functie – si nu se sfieste sa-si recunoasca numirea pe baza de criterii politice – situatia i s-a parut dezastruoasa.

    Societatea acumulase deja datorii la stat de peste 20 de milioane de lei, desi rula un volum de afaceri de patru ori mai mic. Atunci, Niculae a facut o evaluare pe baza careia a stabilit metodele de privatizare, incepand cu vanzarea activelor care nu mai erau de folos activitatii de baza.

    Au fost concediati mai mult de 100 de angajati – in mare parte paznici ai acelor proprietati -, s-a reluat activitatea de export, desi nu cu prea mare succes, si a fost gandita o strategie de repozitionare pe piata de profil. Dupa o perioada de circa un an, timp in care Societatea Nationala Plafar a fost controlata de Ministerul Economiei, compania a fost preluata in 2007 de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) in proportie de 51%, iar restul de Fondul Proprietatea.

    Printr-o ordonanta de Guvern, societatea a trecut din nou, incepand cu anul acesta, in patrimoniul Ministerului Economiei. Sfarsitul anului trecut a coincis si cu un esec politic al lui Niculae, care a candidat fara succes pentru un post de deputat PNL in Buzau, dar si cu anuntul unei noi runde de restructurare a activitatii companiei; dar cu un nou sef in frunte – Stefan Grigore, care inainte facuse parte din Consiliul de Administratie.

    Niculae spunea, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin in vara, ca este hotarat sa faca tot posibilul ca societatea sa nu se vanda “pe doi lei” si ca vrea sa-i reduca din pierderi. In cele cateva zeci de pagini ale planului sau, calculele erau facute in doua variante – una pentru cazul in care societatea ar ramane cu o singura fabrica din cele cinci existente acum si o a doua pentru situatia in care ar fi crutate doua.

    In prezent, compania detine fabrici la Brasov, Craiova, Cluj, Braila si Timisoara, prima fiind cea mai performanta si, dupa toate aparentele, singura in afara pericolului de desfiintare. Conform planului de atunci al lui Niculae, ar fi urmat in schimb sa se deschida o noua fabrica, cel mai probabil tot in Brasov, cu o investitie de 2,5 milioane de euro, care sa sustina planurile de intrare a societatii si pe alte segmente de produse, ca de exemplu tratamentele homeopate sub forma de capsule.

    Niculae a motivat aceasta strategie prin faptul ca toate cele cinci fabrici furnizeaza acelasi produs – in speta, ceaiuri – cu costuri ridicate si productivitate scazuta. “La ce-mi sunt buni cei 32.000 de metri patrati (suprafata pe care se intind cele patru fabrici vizate pentru restructurare – n. red.) daca un concurent, cu o fabrica pe 1.800 de metri patrati, este aproape de cinci ori mai productiv decat Plafar?”, se intreba el, aratand ca noua fabrica urma sa beneficieze de echipamente mai performante, care sa poata tine ritmul cu ceilalti producatori.

    Acum insa, situatia la Plafar este incerta si asta pentru ca nu s-a stabilit bugetul societatii pentru anul acesta. “Asteptam sa vedem ce proiecte ne lasa sa dezvoltam”, spune noua conducere a societatii, adaugand ca “sunt foarte dezamagit ca trebuie sa astept pentru ca luna viitoare (in februarie – n.red.) trebuie sa incep achizitiile”.

    Cititi in continuare cum vrea Dorin Catana sa revitalizeze bradul Plafar
     

  • Strategia Staer pentru un an groaznic

    Din mica sala de sedinta unde a avut loc intalnirea BUSINESS Magazin cu fondatorul producatorului de mobila Staer, puteam auzi forfota muncitorilor care tocmai plecau din tura de dimineata. Anul acesta nu a inceput prea bine pentru unii dintre ei, mai exact pentru circa 100 de angajati care au fost trimisi in somaj tehnic. Volumul mai scazut al livrarii de noi locuinte si limitarea creditelor de consum au fost principalii vinovati de scaderea afacerilor cu mobila, iar Staer nu a facut exceptie.

    Nicolae Stefan, actionarul principal si directorul general al afacerii Staer, spera insa ca ii va putea aduce inapoi in companie pe cei 100, odata cu deschiderea a cinci noi magazine – care vor avea nevoie de 150 de oameni si care ar putea duce inapoi numarul angajatilor Staer la peste 900 de persoane. Nicolae Stefan spera insa mai multe lucruri pentru 2009, nu numai reangajarea celor la care a trebuit sa renunte; spera ca dezvoltatorii imobiliari cu care a incheiat contracte pentru noile magazine sa ii predea in sfarsit spatiile, spera ca blocajul de pe piata sa se rezolve cat mai repede, dar si ca piata de mobila nu va scadea foarte mult in aceasta perioada despre care toata lumea vorbeste atat de pesimist.

    De fapt, si el este pesimist si spune despre 2009 ca “va fi un an groaznic”. Nu atat scaderea pietei il sperie, cat mai ales faptul ca este primul an cand nu poate anticipa nimic despre evolutia vanzarilor de mobila. Caderea pietei imobiliare, puternica depreciere a monedei nationale in raport cu euro si presiunile asupra preturilor vor face viata mai grea in acest an producatorilor de mobila, obisnuiti pana acum cu cresteri de doua cifre. Primind semnale negative inca de la sfarsitul anului trecut, producatorii si retailerii de mobila s-au resemnat deja cu gandul la un volum de comenzi si vanzari mai mic.

    “Inceputul de an este oricum greu pentru piata mobilei; apreciem ca primul trimestru va fi cel in care se va simti criza economica”, este de parere Mihaela Mihai, directorul de marketing al producatorului si retailerului de mobila Elvila. Mihaela Mihai considera ca, daca pana acum multi producatori au avut volum de desfacere pe baza stocurilortampon, mai mult ca sigur acestia si-au rationalizat restul de stocuri pentru primele trei luni ale lui 2009.

    Dar, in ciuda unei perioade dificile din primul semestru, majoritatea producatorilor si retailerilor estimeaza ca pe termen scurt si mediu piata interna va avea o evolutie ascendenta, pe fondul unui consum subdimensionat in comparatie cu media europeana. De aceea, cei mai expusi riscului in perioada urmatoare par producatorii axati pe export, ale caror vanzari au fost afectate inca din 2008 de recesiunea de pe pietele vestice.

    “Nu consider in acest moment ca exportul este o activitate profitabila, intrucat si in afara granitelor este o comprimare a activitatii in productia si comercializarea de mobilier”, crede si Nicolae Stefan. Directorul Staer este si unul dintre primii producatori de mobila romani care au renuntat la export. A fost unul dintre cei mai importanti pasi din istoria companiei galatene, insa nu a fost singura data cand Stefan a schimbat din mers strategia, pentru a se conforma pietei sau propriului instinct.

    In 2007, omul de afaceri afirma ca nu este interesat sa deschida magazine de mobila de mare suprafata, insa un an mai tarziu Staer a inaugurat o prima unitate de acest gen la Arad. Seful Staer s-a razgandit atunci deoarece aparitia centrelor comerciale si a parcurilor de retail au deschis alte oportunitati si l-au determinat sa nu mearga “impotriva cursului istoriei”. In acel moment, “istoria” retailului local tocmai consemnase, in martie 2007, intrarea pe piata locala a IKEA, cel mai mare retailer de mobila la nivel mondial, printr-un magazin de 26.000 de metri patrati situat in zona Baneasa a Capitalei.

    Numai in primul an fiscal de functionare (septembrie 2007- august 2008), magazinul IKEA a generat vanzari de aproape 100 de milioane de euro. Spre comparatie, Mobexpert, cel mai puternic grup din industria de profil, a realizat in 2007 (cu cele 35 de magazine si hipermagazine detinute atunci, fara a lua in calcul unitatile mici, operate in sistem de franciza) afaceri cumulate de 168 de milioane de euro.

    Trendurile de dezvoltare a pietei l-au facut si pe Nicolae Stefan sa treaca la nivelul urmator: magazinul de la Arad, investitie cifrata la un milion de euro, a reprezentat si concretizarea unui concept nou in cadrul retelei, fiind de tip “one stop shop” – un magazin de unde se pot achizitiona toate cele necesare pentru casa (accesorii si mobilier, dar si produse complementare ca aparate electrocasnice, corpuri de iluminat, solutii de finisare a peretilor si a pardoselilor, dar si obiecte sanitare).

    Alte cinci astfel de magazine (in orasele Brasov, Bacau, Braila, Focsani si Targu- Mures) erau programate sa fie deschise anul trecut, dar inaugurarile au fost amanate pentru anul acesta din cauza intarzierilor cauzate de dezvoltatorii imobiliari. Cu vanzarile pe care cele cinci noi magazine le-ar fi generat, seful Staer miza pe o cifra de afaceri de 40 de milioane de euro in 2008, dar pana la urma aceasta a fost de doar 27 de milioane de euro, in scadere cu 12% fata de 2007 (in lei, scaderea a fost de 3%).

    Intre timp, seful producatorului a relocat si a inchis cateva magazine, ajungand in prezent la un numar de 26 de unitati. “Am decis sa le inchidem deoarece costurile exagerate ale chiriilor le faceau nerentabile”, explica Stefan. Nicolae Stefan s-a orientat tarziu catre retail si asta pentru ca, in 1993, cand a inceput sa fabrice mobila, il considera un tip de afacere facila.

    La acea vreme, tocmai era in cautarea unei noi idei de afaceri. Avea deja un atelier de confectii, de care insa nu era prea multumit, iar acest motiv a fost suficient pentru a se reorienta si a incepe productia de tapiterii intr-un atelier inchiriat de 100 de metri patrati din Galati, cu un capital de 100.000 de lei (mai putin de 350 de dolari) si 20 de angajati.

    Aflati in continuare cum a pus Nicolae Stefan pe picioare afacerea Staer cu toate ca nu se pricepea deloc la mobilier

  • Luxul se muta la mall

    “Incercam sa aproximam directia corecta in care trebuie sa mergem, pentru a pastra clientii castigati si a atrage altii noi”, spune Daniel Rosner, justificand decizia companiei de a nu mai lua in calcul doar deschideri de magazine de sine statatoare ale brandurilor si neaparat in amplasamente stradale.

    Totusi, “nu vom intra decat in anumite mall-uri, in anumite conditii si cu anumite linii ale brandurilor pe care le reprezentam”, tine sa precizeze managerul Alsa Boutiques, companie care detine sase francize de lux in portofoliu – Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla, Mariella Burani si Marela, pe care le vinde in sapte magazine.

    Sase dintre acestea sunt pe Calea Victoriei, unde s-au pozitionat majoritatea marcilor premium care au intrat pe piata. Chiar daca recunoaste ca, in cazul marcilor premium si de lux, prestigiul dat de prezenta pe o artera comerciala traditionala este prioritar, in contextul economic actual Daniel Rosner admite ca un centru comercial poate asigura un grad mai mare de vizibilitate si un trafic constant de clienti, avantaj de care nu se bucura intotdeauna amplasamentele de tip “high street”.

    Pe de alta parte, oferta de spatii de vanzare stradale lipseste oricum in provincie, adica acolo unde Alsa Boutiques are in plan sa se extinda anul acesta. Primul oras nou pe lista este Cluj, unde compania va deschide in a doua jumatate a acestui an un magazin Marela (150 mp) din portofoliul grupului italian Max Mara.

    Investitia in acest monobrand din Iulius Mall Cluj depaseste 350.000 de euro. Cu Iulian Dascalu, cel mai mare proprietar de mall-uri din tara, Daniel Rosner spune ca a inceput o discutie mai ampla, in conditiile in care proprietarul Iulius Group dezvolta un proiect de peste 250 de milioane de euro in zona centrala a Iasiului, “unde suntem interesati sa intram in 2010, cand va fi finalizat”.

    Urmatorul oras pe lista de extindere este Constanta, unde compania se pregateste sa deschida la Tomis Mall primul magazin de marochinarie si accesorii din piele sub brandul Cocinelle (60 mp) din portofoliul grupului italian Mariella Burani Fashion Group, care detine in total peste 200 de magazine si are vanzari anuale de circa 700 de milioane de euro.

    Cocinelle este a doua marca pe care Alsa Boutiques o inchiriaza de la partenerul italian, dupa ce anul acesta a adus in tara principalul brand al grupului si a deschis magazinul Mariella Burani (150 mp), pe Calea Victoriei din Capitala, in urma unei investitii de 500.000 de euro (care nu a inclus si stocul de marfa).

    Cu patru magazine (Cocinelle, Max Mara, Marela si un multibrand), Alsa Boutiques va ocupa o aripa intreaga a Tomis Mall, conform lui Rosner, valoarea totala a investitiilor depasind 1,5 milioane de euro. Si totusi, ce cauta aceste marci exclusiviste intr-un centru comercial din provincie care se adreseaza nu unei clientele de nisa, ci publicului larg? “In orasele din tara nu exista nici macar un inceput de artera comerciala.

    Pentru ca intram cu mai multe branduri, vom stabili tonul pentru nivelul general al mall-ului, in sensul ca se schimba atat pozitionarea in sine a centrului comercial, cat si aspectul. De ce sa nu fim noi prima companie din segmentul mediu-superior si de lux care intra in provincie?”, se intreaba Rosner.

    De altfel, lipsa spatiilor comerciale este unul dintre factorii care au tinut departe marcile de high fashion de piata romaneasca. In ultimul an insa, in Bucuresti oferta s-a mai imbogatit: primul magazin din afara Italiei al grupului Mengotti, specializat in vanzarea de haine, incaltaminte si accesorii de lux, a fost deschis anul acesta pe Calea Victoriei, in urma unei investitii de 1,2 milioane de euro.

    Bally are un magazin pe bulevardul Magheru, iar Canali a deschis pe Calea Dorobantilor. In schimb, Louis Vuitton a preferat sa-si faca intrarea nu stradal, ci in galeria comerciala a hotelului JW Marriott, unde au deschis magazine si producatorul de sisteme de sunet de lux Bang & Olufsen sau brandul de orologerie Rolex.

    Tot acolo a fost deschis, la sfarsitul anului trecut, si multibrandul Grande Complications, care vinde ceasuri de lux Franck Muller, Rodolphe, Pierre Kunz sau Barthelay. De asemenea, conglomeratul de branduri de lux Valentino Fashion Group a deschis primul boutique M Missoni din Europa de Est, prin franciza, in Baneasa Shopping City.

    “Piata de lux din Romania e inca departe de momentul maturizarii. La ora actuala nu cred ca sunt pe piata mai mult de 20 de branduri de lux. Dar probabil ca acum nu este cel mai bun moment pentru intrari noi”, este de parere Daniel Rosner.

    Desi va administra mai multe magazine in acest an, managerul Alsa Boutiques anticipeaza cresteri ale vanzarilor de doar 10-15% in 2009. “Contextul pietei e foarte fragil si probabil ca si vanzarile vor fi mult mai ponderate fata de anul trecut. Inca nu simtim criza, dar cu siguranta vor fi clienti care vor cumpara mai putin”, admite Rosner. Compania estimeaza pentru 2008 vanzari de patru milioane de euro, cu 60% mai mari comparativ cu 2007.

    Gergana Chernookova, director general al Versace Jeans Couture Romania, evita sa dea cifre legate de dezvoltarea in continuare a companiei, spunand doar ca anticipeaza o stagnare a vanzarilor.

    “Un numar mare dintre clientii nostri avea afaceri in imobiliare. Acest domeniu a fost printre cele mai afectate de criza financiara si se simte asta in vanzari, din moment ce ei au devenit mult mai atenti la cum isi cheltuie banii”, comenteaza Chernookova. In cazul Versace JC, efectele situatiei actuale se traduc deocamdata in vanzari cu aproximativ 15% mai mici decat in aceeasi perioada a anului trecut.

    “Dar inca nu ne speriem. Este decisiv ce se va intampla in urmatoarea jumatate de an”, crede directorul Versace JC, care estimeaza ca magazinul deschis pe Calea Victoriei va incheia anul cu vanzari de aproape 600.000 de euro, adica 30% din afacerile totale ale Caritex, firma care opereaza franciza Versace si alte cinci magazine cu brandul german Camel Activ.

    “Pana in noiembrie, criza nu s-a simtit sub nicio forma. Din noiembrie au inceput sa scada vanzarile cu 10% la Camel Activ si 15% la Versace JC. Ne-am invatat prost; toti ne asteptam sa mergem mereu in crestere, iar in momentul in care am constatat ca suntem pe aceeasi linie parca ni se pare ciudat. Cred ca asteptarile noastre sunt prea mari”, considera directorul general al Versace JC.

    Cea mai recenta investitie a companiei, de circa 70.000 de euro, este intr-un spatiu de 170 de metri patrati inchiriati in Fashion House Outlet, unde compania a deschis un magazin Camel Activ. Planul pentru anul acesta insa exclude noi investitii. In conditiile in care e de asteptat o criza economica de durata, si Alsa Boutiques a oprit negocierile cu alte doua branduri pe care urma sa le aduca pe piata.

    “Desi suntem in discutii foarte avansate, am decis sa mai asteptam putin sa vedem ce se intampla. Neavand acces la surse de finantare la niste costuri care sa renteze, am amanat deschiderile de magazine”, spune managerul. Dincolo de efectele crizei globale, comerciantii mizeaza in continuare pe posibilitatea celor cu venituri mari de a avea acces si in continuare la produsele de lux: “Clientii care au o anumita situatie financiara sunt clienti siguri, chiar daca anumite lucruri se vor schimba”.

  • Bere Azuga face spuma Ursus

    Valerii Moraru s-a asezat prima oara la masa cu noii proprietari ai companiei sale la o zi dupa vanzare, joia trecuta. Au discutat doar detalii: despre preluarea efectiva a activelor, despre faptul ca familia Moraru nu va ramane in managementul Ursus pentru a coordona in continuare brandul Azuga, dar si despre faptul ca este posibil ca in viitorul apropiat omul de afaceri de origine basarabeana sa vanda si restul de actiuni pe care le mai detine in compania prahoveana.

    Partea importanta se intamplase deja de miercuri, cand Ursus Breweries, filiala locala a companiei sud-africane SABMiller, a cumparat prin intermediul pietei RASDAQ 71% din actiunile companiei prahovene, cu 7,1 milioane de euro. Din acest procent, pachetul de actiuni al lui Valerii Moraru era de 39,25%, restul fiind vandut de catre alti actionari (dintre care este vorba de 15 fonduri de investitii si persoane fizice cu pachete importante, dar si de 5.000 de mici actionari).

    Povestea vanzarii Bere Azuga nu s-a terminat insa saptamana trecuta pentru Valerii Moraru, care a inceput sa cumpere actiuni ale acestei companii din anul 2000, dar abia in 2006 a devenit actionarul principal, iar in 2007 a devenit director general. Omul de afaceri basarabean mai detine inca 21% din Bere Azuga prin compania sa Rombat Trans International, care are ca domeniu de activitate transporturile. “Dupa ce voi avea acordul Consiliului Concurentei, voi expune si acest pachet de actiuni pe bursa”, mai spune Moraru, precizand ca ar prefera ca Ursus sa il preia si pe acesta, deoarece sud-africanii pun mare pret pe dezvoltarea brandurilor locale, cum sunt Timisoreana sau Ciucas.

    Tranzactia era asteptata inca de anul trecut, mai ales ca Moraru nu si-a ascuns niciodata intentiile de a renunta la fabrica de bere, declarandu-si disponibilitatea de a o vinde in repetate randuri. Pe de alta parte, vanzarea ultimului mare producator local anul trecut (Bere Mures, preluat de Heineken) a dat semnalul ca multinationalele au de gand sa achizitioneze chiar toate brandurile valoroase din piata. Omul de afaceri nu spune deocamdata cat se asteapta sa incaseze si pe celalalt pachet de actiuni, deocamdata fiind multumit de faptul ca a vandut pachetul majoritar in acest moment dificil.

    “Cu suma primita acum, cumpar de doua ori mai mult decat as fi cumparat daca as fi vandut anul trecut”, spune Moraru, care a incasat aproximativ patru milioane de euro din vanzarea companiei si intentioneaza sa foloseasca acesti bani pentru a cumpara active carora le-a scazut valoarea, mai ales pe bursa, si mizeaza pe o revenire a valorii actiunilor in trei-sase luni. De fapt, Moraru admite ca, de-a lungul experientei sale ca om de afaceri, a avut de mai multe ori ocazia de a profita de diverse momente de criza.

    “Am mai preluat afaceri falimentare, le-am dezvoltat si apoi le-am vandut”, spune omul de afaceri basarabean, care a construit in rastimpul celor 20 de ani de antreprenoriat afaceri atat in Romania, cat si in Republica Moldova (in domeniul sticlariei, vinificatiei si producerii de nutreturi) si Rusia (in domeniul bauturilor alcoolice, al hartiei si comertului). Valerii Moraru marturiseste ca, daca nu ar fi venit criza, nu ar fi vandut: planurile sale initiale vizau investitii pe cinci- sapte ani, dupa care poate s-ar fi gandit sa vanda afacerea pe care o considera a fi de “familie”.

    Asta desi Bere Azuga a stat in sanul familiei Moraru (Violeta Moraru, directorul general al companiei si totodata sotia lui Valerii Moraru, detinea si ea actiuni in cadrul companiei) mai putin de trei ani, pana cand Ursus a oferit un “pret corect”. Vifor Versescu, directorul general al Patronatului Societatilor Independente Producatoare de Bere din Romania (PSIPBR), spune ca Ursus a preluat fabrica Bere Azuga cu aproximativ 45 euro/hectolitru, ceea ce reprezinta un pret avantajos, dar si corect in acest moment: “I-a costat mai putin sa cumpere decat sa construiasca o noua fabrica, ce ar fi presupus o cheltuiala aproape tripla – 130 euro/hectolitru”.

    Cu alti parametri de calcul, valabili in actualul context economic, analizeaza tranzactia Bogdan Belciu, directorul general al companiei de consultanta AT Kearney Romania: “Desi crescusera destul de mult fata de cursul de la sfarsitul anului trecut, actiunile Bere Azuga sunt la jumatate fata de nivelul maxim atins in 2008, iar multiplii la care s-a efectuat tranzactia sunt sensibil sub nivelul tranzactiilor similare de anii trecuti”.

    In ansamblul pietei, tranzactia nu schimba clasamentul berarilor. Bere Azuga are o cota de piata de 0,6% si o capacitate de productie de 200.000 de hectolitri, ceea ce o incadreaza in categoria producatorilor medii. Valoarea adevarata a companiei si principalul motiv pentru care a fost “vanata” este brandul sau, ultimul valoros din piata care nu intrase inca in portofoliul multinationalelor. “Am achizitionat Bere Azuga pentru ca Azuga este una dintre cele mai cunoscute marci locale de bere”, motiveaza Stephan Maria Weber, presedintele Ursus Breweries.

    Versescu sustine ca si capacitatea de productie a fost un factor de atractivitate, fabrica detinand un teren pe care se afl a, initial, unitatea de productie si care acum ar putea fi folosit in scopul extinderii capacitatii actuale (capacitatea poate fi majorata pana la 800.000 – 1 milion de hectolitri, conform estimarilor PSIPBR). Weber nu a raspuns intrebarilor BUSINESS Magazin privind cresterea productiei, dar a admis ca evalueaza toate oportunitatile noii achizitii. Presedintele Ursus spune insa ca unul dintre principalele planuri este de a face berea Azuga disponibila consumatorilor si din alte parti ale tarii, nu numai celor din zona prahoveana.

    Valerii Moraru admite ca extinderea si promovarea marcii la nivel national nu ar fi putut fi facuta in aceasta perioada decat cu resursele financiare ale unei multinationale: “Azuga are nevoie de puterea si experienta detinute de Ursus, mai ales acum, in vreme de criza, dat fiind ca sansele noastre de dezvoltare si de crestere ar fi fost destul de limitate, cu atat mai mult cu cat accesul la creditare este din ce in ce mai greu si mai scump, iar dezvoltarea companiei de pana acum s-a bazat pe creditele contractate”.

    In noile conditii, Moraru crede ca 2009 va fi un an foarte bun pentru Bere Azuga care, chiar si in conditiile crizei, ar putea avea cresteri ale vanzarilor “de doua ori si jumatate” si datorita scaderii preturilor la materiile prime. De majorari vorbeste si seful Ursus. El crede ca, in ciuda contextului economic actual, piata berii, evaluata anul trecut la peste 1,2 miliarde de euro, va continua sa creasca si in 2009, dar intr-un ritm mai redus. Cresterea pietei de bere il va mai interesa insa putin timp pe Valerii Moraru, pana va vinde si ultimul pachet de actiuni.

  • De ce inchide Steilmann 10 magazine

    Pentru Flori Panescu, directorul de retail al Steilmann Romania, scaderea vanzarilor cu circa 30% inregistrata in ultimele trei luni ale lui 2008 nu ridica doar problema reorganizarii retelei de magazine care in ultimii doi ani s-a extins accelerat si in tara, si in strainatate.

    Panescu trebuie totodata sa contureze o strategie prin care Steilmann sa poata face fata situatiei economice actuale si care sa duca la cresterea profitabilitatii operatiunilor in ansamblu. “Adevarul este ca aceasta criza financiara ne-a luat prin surprindere. Si ne-a luat asa de tare, incat luna noiembrie a anului trecut a fost un scurtcircuit simtit din plin la nivelul managementului companiei”, recunoaste Flori Panescu.

    Steilmann a inregistrat vanzari sub asteptari in 2008 si se asteapta la scadere si in 2009. Pentru sfarsitul anului trecut, estimarea initiala a unei cifre de afaceri de 23 de milioane de euro a fost revizuita in jos, pana la 21 de milioane de euro. “Cresterea cu 25% fata de anul 2007 nu a putut fi realizata.

    Pentru 2009 este imposibil sa atingem nivelul de profit si volumul de vanzari pe care ni l-am propus anterior. Probabil ca rezultatele financiare vor fi mai mici cu 20-25%”, sustine Panescu, invocand contextul crizei, care a afectat deja consumul in Romania.

    Intr-un scenariu optimist, directorul de retail al Steilmann imparte reteaua de magazine in doua: unele care nu vor reusi sa atinga nivelul de vanzari din 2008 si altele care vor realiza cresteri moderate de 10%. Panescu are si o regula. La 14.000 de euro vanzari pe metrul patrat in spatiile din Bucuresti, esti in graficul optim.

    Daca vinzi mai putin, treci pe pierderi. In orasele din tara, nivelul minim de vanzari pe care compania il ia in calcul atunci cand deschide un magazin este de 3.600 de euro pe metrul patrat. “In noiembrie, vanzarile au scazut si la 10.000 de euro pe metrul patrat in Bucuresti si la circa 3.000 de euro pe metrul patrat in provincie.

    Nu ne mai permitem sa acoperim pierderile unui magazin cu plusurile altuia. Fiecare trebuie sa functioneze independent, ca un centru de profit”, arata Flori Panescu, completand ca magazinele care nu se vor autofinanta trei luni consecutiv vor fi inchise. Pe lista neagra sunt acum peste 10 magazine.

    In total, Steilmann Romania administreaza o retea de 55 de magazine marca proprie, dintre care opt in capitala, plus 11 magazine cu brandul Feel Good, marca aflata in portofoliul grupului italian de textile Miro Radici, care detine 51% din actiunile companiei.

    Neprofitabile, spune Panescu, sunt in special magazinele deschise in cadrul galeriilor comerciale si cele care vand brandul Feel Good: “Trei sau patru magazine Feel Good ar putea fi primele inchise, in luna mai”. Directorul de retail al Steilmann spune si ca sunt orase, precum Iasi sau Constanta, in care sunt chiar si patru magazine Steilmann si unde se va renunta la un magazin pentru a scadea cheltuielile.

    De fapt, in linii mari, obiectivul principal este reducerea cheltuielilor la nivel de organizatie, la nivel de magazine si la nivel de salariati. Compania are in plan sa reduca 10-15% din personal, dar numai din randul celor 120 de angajati care se ocupa de partea de logistica si depozite.

    In total, in cadrul retelei de magazine Steilmann lucreaza circa 350 de angajati. Flori Panescu admite ca primii vizati vor fi angajatii aflati inca in probe, dar si angajati din departamente construite in perioada de dezvoltare accentuata a pietei: “Vom renunta la departamentele suport, gen Controling, departamentul de Eficienta Economica sau cel de Amenajare Magazine, care au fost dezvoltate intr-o masura prea mare fata de nivelul la care se reconfigureaza coordonatele de plan si de activitate pentru 2009”.

    Pe langa aceasta reorganizare interna, compania a incetinit si ritmul deschiderilor de noi magazine – anul acesta Steilmann are semnate doar patru contracte pentru noi spatii, la Galati (Euromall), Craiova (West Gate) si Bucuresti (AFI Cotroceni si Plaza Romania). “Avem contracte care sunt la nivelul de angajament si altele care sunt deja semnate.

    Toate vor trebui reluate si analizate mult mai atent, nu in ideea de a le anula, ci de a le completa cu anumite clauze care sa vina si in sprijinul retailerilor.” Steilmann nu este insa singura companie din retailul de fashion autohton care a inregistrat vanzari sub asteptari. In ultimii doi ani, afacerile cu moda au atras un intreg val de comercianti, cei mai multi importand nume straine de notorietate.

    Ultimele luni le-au incurcat insa calculele in ecuatia extinderii retelelor de magazine in orasele din tara si din strainatate. “Pana in luna august vanzarile au fost conform estimarilor noastre initiale, septembrie a fost mai slab decat ne asteptam, octombrie tot pe acolo, dar in noiembrie si decembrie ne-au scazut vanzarile cu 40%”, recunoaste Cristina Lupu, directorul general al Azteca CLC Group, companie care detine franciza IKKS pentru Romania.

  • Fast food de la City Grill

    "Am decis sa traversam aceasta perioada dificila prin schimbarea strategiei de afaceri: vom mentine in functiune toate restaurantele existente, dar vom opri deocamdata extinderea acestor retele si ne vom concentra pe un nou brand, de criza", spune Dragos Petrescu, omul de afaceri care controleaza prin intermediul companiei Trotter Prim lanturile de restaurante City Grill si Buongiorno, cafenelele City Cafe si restaurantul Caru’ cu Bere.

    Anul trecut, Dragos Petrescu avea in plan ca, pe langa restaurantele City Grill, sa infiinteze un nou brand cu care sa acopere cartierele bucurestene, pentru a veni astfel in intampinarea clasei de mijloc. Planurile de deschidere a unui lant nou de restaurante in cartierele bucurestene au fost schimbate subit de oportunitatea deschiderii restaurantului Buongiorno din Piata Victoriei, in urma achizitiei restaurantului Casa di David de la omul de afaceri Moni Meita. Astfel a aparut restaurantul Buongiorno, iar Dragos Petrescu planificase o extindere puternica a acestui brand la nivelul capitalei, inceputa de altfel prin deschiderea unitatii cu numarul doi, in Baneasa Shopping City.

    O data cu deschiderea celui de-al doilea Buongiorno, planurile saau schimbat, iar ratiunile din spatele mutarii tin de climatul economic nefavorabil, accentuat de scaderea abrupta a leului si concomitent, a puterii de cumparare a romanilor: “Traversam o perioada dificila, vedem cat de greu le este Statelor Unite si anumitor tari din Europa acum si ne putem astepta ca in 3 luni, 6 luni sau un an sa ne confruntam cu aceleasi probleme si in Romania. In acest context, ne-am reevaluat planurile si am construit o strategie de marketing diferita pentru 2009: dezvoltarea de noi branduri si conservarea celor existente.”

    Altfel spus, proiectele adresate segmentelor de sus ale pietei au fost puse in asteptare, pentru a face loc unui alt brand pe piata, orientat catre segmentele mediu si de jos: Bundetot (numele exista deja in toate meniurile restaurantelor City Grill, denumind "specialitatile casei", si va fi transformat in brand de sine statator).

    “Vom inaugura in luna februarie Bundetot, un nou lant de restaurante, in cartierele mai aglomerate, dar nu neaparat centrale, dar si in zonele centrale cu trafic sustinut, precum si in provincie in orasele cu potential, de peste 200.000 locuitori. Deja primul restaurant este creat si finalizat in luna decembrie a anului trecut si va fi deschis pe 6 februarie in Iris Shopping Center din cartierul Titan”, spune omul de afaceri.

    Restaurantul va fi centrat pe o medie a tranzactiei sub 4 euro de persoana (fata de restaurantele City Grill, unde media tranzactiei este de aproximativ 15 euro de persoana), iar meniurile se vor axa pe mancare tip fast-food, cum ar fi pizza sau kebab.

    Asadar, Bundetot, cea mai tanara creatie a grupului Trotter Prim, este un produs special creat pentru criza, cum spune insusi Petrescu, si reprezinta proiectul personal al COO-ului Daniel Mischie, actionar minoritar in Trotter Prim, cu 13% din actiuni, alaturi de familia Petrescu, care detine restul de 87%. Pentru prima unitate, care are o suprafata de 330 de metri patrati si o capacitate de 300 de locuri, actionarii au investit circa 160.000 de euro, dar, in total, valoarea investitiilor in brandul Bundetot in 2009 se va ridica la 600-800 de mii de euro.

    Petrescu este deja in negocieri pentru alte trei locatii, in Pitesti, Braila si Focsani, asadar in total vor fi deschise patru restaurante Bundetot in cursul anului 2009.

    La cei aproape 800.000 de euro pe care ii va investi in Bundetot, Petrescu mai adauga 300.000 de euro – investitia cumulata in cele doua cafenele City Cafe care vor fi inaugurate tot anul acesta: una in City Gate, centrul de afaceri dezvoltat de GTC in Piata Presei Libere, iar cea de-a doua in Tower Center International din Piata Victoriei. Ca si in cazul celorlalte patru unitati City Cafe deja deschise, Petrescu a decis deocamdata ca acest brand sa nu iasa din capitala: “City Cafe este un brand foarte puternic, dar nu este deocamdata pentru provincie".

    De timing se leaga si celelalte proiecte a caror extindere a fost amanata cu cel putin un an: lantul de restaurante Buongiorno si hotelul din statiunea Predeal.

    Si investitia intr-un hotel cu 66 de camere la Predeal a fost pusa deoparte pentru un moment mai favorabil industriei hoteliere. “Hotelul ar presupune o investitie de 2,5 milioane de euro. Avem terenul deja achizitionat si toate autorizatiile, dar stam deocamdata, nu pentru ca ne-ar fi refuzat cineva finantarea, ci pentru ca afacerea nu ar fi rentabila acum. Nu avem de gand sa deschidem anul acesta si sunt mari sanse sa fie si in 2010 pus tot in asteptare”, spune Petrescu, care considera ca una dintre ramurile cele mai lovite de criza este probabil industria hoteliera. Acesta este si motivul pentru care se bucura ca nu s-a mai finalizat tranzactia prin care trebuia sa achizitioneze un hotel-boutique de 28 camere in Bucuresti: “Astazi as fi fost proprietarul unui hotel mare si frumos, dar gol”.

    Antreprenorul se va axa in schimb pe cele doua proiecte imobiliare ale grupului. Primul dintre ele este cladirea in care a functionat Primaria sectorului 2, care a fost achizitionata in martie 2007 si se afla acum in proces de restaurare, in vederea deschiderii, anul acesta, a celui mai mare restaurant City Grill de pana acum, de 400 de locuri. Al doilea este Biblioteca Metropolitana de pe bulevardul Pache Protopopescu, aflata inca in faza de autorizari, unde Petrescu va deschide in 2010 o berarie. In plus, daca 2008 nu a fost un an potrivit pentru alte achizitii imobiliare, 2009 e mai promitator, data fiind scaderea preturilor in real estate, asa ca Petrescu si-a pastrat bugetul de 3,5 milioane de euro pentru cumparaturi de noi cladiri.

    Unde vede antreprenorul capatul investitiilor in domeniul HoReCa? “In industria de tip retail e greu sa spui stop”, argumenteaza Petrescu. “Atunci cand spui stop, mecanismul care impinge business-ul inainte s-ar putea sa gafaie; de aceea, singura metoda pozitiva de a spune stop este exitul din business, pe care nu am de gand sa il fac prea curand". In plus, Dragos Petrescu considera ca este o diferenta serioasa intre ce i-ar placea sa faca si ce are sens din punct de vedere economic: "Eu mi-as dori sa inchid cercul in industria ospitalitatii si printr-un hotel, dar mai ales printr-un centru integrat pe care il am in cap de foarte multi ani de zile, in care sa ai toate facilitatile pe 2 hectare de teren – si calarie, si sali de conferinta si restaurante si piscina. Imi doresc sa fac un astfel de proiect, dar acum nu am posibilitatea reala de a-l face, pentru ca sunt limitat economic”.

    Totusi, omul de afaceri care la sfarsitul anului 2009 ar trebui sa detina cel putin 20 de restaurante (7 City Grill, 6 City Cafe, 2 Buongiorno, 4 Bundetot plus Caru’ cu bere) spune ca accesul la finantare pe baza de credite se face inca fara probleme, mai ales intr-o industrie bazata pe cash, cum este cea a restaurantelor si a cafenelelor, unde incasarile au loc zilnic, si cu atat mai mult cand vine vorba de un jucator mare.
    Trotter Prim opereaza restaurante pe o piata de circa 1,5 milliarde de euro, principalul competitor fiind lantul La Mama, detinut de Catalin Mahu.

    In 2008, Trotter Prim a derulat afaceri de 14 milioane euro, din care Buongiorno a adus circa 2 milioane euro, iar Caru’ cu bere peste 4,5 milioane de euro. Tot 14 milioane de euro au fost bugetate si pentru anul in curs, la care se vor adauga circa 2,5 milioane de euro – incasarile din cele patru unitati noi Bundetot.

    Modificari in jos vor fi la nivelul profitului, a carui marja va cobori sub 10% anul acesta, fata de circa 12-15% in ultimii ani. Scaderea marjei de profit vine pe fondul cresterii costurilor cu materiile prime inregistrate in piata, cu un procent situat intre 10-40%, concomitent cu decizia lui Petrescu de a mentine sau chiar de a scadea preturile din meniu.

    Cu atatea proiecte de investitii pe rol, Petrescu recunoaste ca uneori doarme cu emotii. El insusi spune de altfel ca viata de antreprenor nu e niciodata usoara: “Fie ai foarte multe proiecte, cum am avut noi anul trecut si n-aveam suficienti oameni, fie acum avem foarte multi oameni dar recesiunea economica bate la usa si ti-e teama sa te dezvolti pe toate directiile. Astazi nu avem garantia unei prognoze corecte, in general nu stii daca ce estimezi se va realiza 100%. Daca inainte prognozai 7% crestere, faceai 6 sau 9%; astazi daca prognozam o crestere de 5-10% poate sa fie la fel de bine -10% sau -20%, pentru ca nimeni nu ne poate spune ce se va intampla peste sase luni”.

  • Tranzactia care a spart gheata

    Anul 2009 va fi unul cu multe tranzactii pe piata romaneasca de retail, spunea la sfarsitul anului trecut analistul Milos Ryba de la compania de cercetare de piata Planet Retail: “Avand de-a face cu rate mici de crestere in vestul Europei, comerciantii internationali se vor concentra pe dezvoltarea retelelor din Europa Centrala si de Est, incluzand Romania. Unii ar putea cumpara retele locale pentru a-si consolida pozitia pe piata”.

    Ratele mici de crestere din vestul Europei nu ar mai fi insa singurul motiv pentru care marile lanturi de retail ar merge la cumparaturi de magazine, daca au lichiditati. Situatia economica in sine, dar si presiunea cu care se confrunta antreprenorii pe o piata dominata de giganti ii pot face pe primii sa nu mai ceara preturile de anul trecut atunci cand vine vorba de a-si vinde afacerea. “Nu cred ca 2009 este un an bun pentru tranzactii, deoarece piata este speriata si foarte emotionala. Parerea mea sincera este ca niciun moment nu e bun pentru a vinde o retea pe care poti sa o dezvolti”, e de parere Ion Soloman, proprietarul unuia dintre cele mai mari lanturi romanesti de supermarketuri, Ethos.

    Soloman a primit la randul sau mai multe oferte de preluare, insa acum crede ca a facut bine ca nu a vandut. “Poate ca anul trecut as fi vandut daca as fi primit vreo oferta din partea unei mari companii interesate sa imi dezvolte reteaua, de aceea nu am vrut sa vand unui fond de investitii, iar in acest moment sunt absolut sigur ca nu vreau sa vand”, explica Soloman, care investeste in continuare in reteaua pe care a adus-o la 26 de supermarketuri si vorbeste de “investitii formidabile” in rebranding, modernizare tehnologica si pregatire pentru angajati.

    Desi primele lanturi de retail au inceput sa-si faca simtita prezenta pe piata in urma cu aproximativ un deceniu, marile tranzactii au avut loc abia in ultimii doi ani. Startul a fost dat de operatorul de magazine de tip discount Profi (parte a companiei belgiene Louis Delhaize), care in 2007 a platit aproape opt milioane de euro pentru cele noua magazine ale retelei bucurestene Albinuta, detinuta de un grup de investitori lituanieni. Exemplul Profi a fost repede urmat de Carrefour, care a cumparat in 2008 cele 21 de magazine Artima de la un fond de investitii polonez, care la randul sau cumparase lantul de la antreprenorul Florentin Banu.

    Aceasta a fost cea mai mare tranzactie a anului trecut atat datorita notorietatii cumparatorului, cat si prin prisma pretului – 55 de milioane de euro, cea mai mare suma oferita pana acum pentru o retea comerciala. Ultimele luni ale lui 2008 au adus vanzarea celor 14 magazine din cea mai veche retea a Bucurestiului, La Fourmi, catre Mega Image, pentru 18,6 milioane de euro, suma care i-a asigurat pozitia de lider pe segmentul supermarketuri in capitala. In cazul Auchan insa, lucrurile stau diferit, desi din reteta fac parte cele doua componente esentiale ale povestilor de mai sus – antreprenorii locali si marea companie internationala de retail.

    Numele Auchan a fost adus in Romania de Regis Mougel, primul director general al retelei de hipermarketuri Cora in Romania. In 2004, la trei ani de la venirea lui Mougel in Romania, toata echipa manageriala de la Cora, in frunte cu Mougel, a fost demisa, ceea ce l-a determinat pe francez ca, impreuna cu fostii sai colegi si cu alti investitori, sa demareze o noua afacere in domeniul pe care il stiau cel mai bine. Astfel, investitorii au incheiat un parteneriat cu grupul francez Auchan, urmand ca MGV Distri-Hiper, compania infiintata de ei, sa opereze in Romania hipermarketuri sub numele Auchan.

    Inca de la semnarea parteneriatului, Auchan detinea 29% din compania MGV Distri-Hiper. Potri vit comunicatului remis presei de catre companie saptamana trecuta, retailerul francez si-a marit participatia in noiembrie anul trecut prin achizitionarea a 20% de la un grup de investitori privati romani. La inceputul saptamanii trecute, compania a anuntat oficial ca Auchan a cumparat si restul de 51% din MGV Distri-Hiper, preluand astfel intregul pachet de actiuni al companiei.

    Potrivit estimarilor facute de Ziarul Financiar saptamana trecuta, valoarea tranzactiei Auchan- MGV Distri-Hiper s-ar ridica la aproximativ 40 de milioane de euro, ceea ce inseamna ca Regis Mougel, care ramane in continuare directorul general al retelei, a primit in jur de 15 milioane de euro pentru 19% din pachetul majoritar. “Eu cred ca pentru acest moment suma este una corecta”, comenteaza Ion Soloman. In ceea ce priveste pretul cu care se vinde, de obicei, o astfel de afacere, Soloman explica faptul ca negocierea se face pornind de la cifra de afaceri, limitele fiind 20% si 40% din aceasta. “Cazul Artima a fost o exceptie”, spune Soloman, facand referire la faptul ca retailerul Carrefour a oferit pentru cele 21 de magazine 55 de milioane de euro, adica aproape jumatate din cifra de afaceri a lantului de supermarketuri.

    Magazinele Artima, actualmente Carrefour Express, au fost insa o tinta mult dorita de toti operatorii din retail, fiind primite oferte din partea mai multor comercianti, printre care si Interex. “E adevarat ca ne-am dorit sa preluam noi reteaua Artima, dar suma pe care a oferit-o Carrefour a fost mult prea mare”, declara vara trecuta Philippe Lavalard, presedintele CDE Franta, proprietarul Interex. Este posibil ca preluarea de catre compania mama sa accelereze ritmul de expansiune a retelei Auchan, destul de lent daca ne raportam la evolutia altor retaileri de pe acelasi segment.

    Spre exemplu, operatorul de hipermarketuri real, – (care a deschis, ca si Auchan, primul magazin in Romania in 2006) a ajuns la sfarsitul lui 2008 la 20 de magazine, apropiindu-se de Carrefour, care a incheiat anul cu 21 de magazine. Pentru 2009, oficialii Auchan au anuntat doar doua noi deschideri de hipermarketuri, la Timisoara (unde opereaza deja singurul supermarket al retelei) si la Constanta. Dupa anuntarea tranzactiei, reprezentantii retelei nu au dorit sa comenteze in legatura cu eventualele schimbari de strategie in ceea ce priveste expansiunea retelei, odata aprobat si definitivat procesul de preluare.

    “Daca as fi in locul lui Mougel, cu siguranta ca as continua sa investesc in Romania”, spune Ion Soloman, adaugand ca piata e la un nivel de subdezvoltare si exista inca multe oportunitati de afaceri in ciuda situatiei economice. Proprietarul Ethos spune ca in multe domenii, inclusiv in zona comertului, micii antreprenori sunt supusi unor mari presiuni si sunt decisi sa vanda cat mai repede, convinsi ca nu vor mai rezista mult timp.

    Mai mult, intrarea comerciantului german Lidl pe piata, cu intentia declarata de a deschide primele magazine in 2010, ii sperie pe multi, este de parere Soloman, care crede ca prezenta lantului Lidl va determina o reasezare printre retelele comerciale. “Noi avem multe propuneri de la mici operatori care vor sa fie cumparati, de noi sau de altcineva. Stresul este mare, presiunea la fel, ratele de profit cu siguranta nu mai sunt ce au fost in trecut”, explica Soloman, convins ca lanturile autohtone de retail vor rezista cu greu pe piata si ca multe dintre ele vor fi cumparate in 2009.
    “Nu cred ca peste cinci ani vom mai vedea comercianti autohtoni pe piata”, incheie Soloman. Iar daca “o achizitie intre comercianti internationali deja prezenti in Romania este putin probabila”, potrivit lui Milos Ryba, reteta de achizitie ar putea fi exact cea folosita pana acum in aproape toate tranzactiile de pe piata locala.

  • Pariu pe o lada de whisky

    “De anul acesta nu mai distribuim Heinz, pentru ca planurile noastre si ale lor de crestere nu s-au potrivit. Modelul de distributie asigurat de noi a fost bun pana acum, dar nu si de acum incolo, asa ca Heinz va merge la un distribuitor de produse alimentare”, spune Petru Berciu, cel care detine impreuna cu partenerul sau Ion Biris, compania de import si distributie BDG, ce are in portofoliu marcile Jack Daniel’s, Finlandia, Jägermeister, Cutty Sark, Metaxa sau Evian.

    Distributia brandului de ketchup i-a adus anul trecut lui Berciu incasari de circa 1,5 milioane de euro, iar diferenta pana la cele peste 26 de milioane de euro incasate in total in 2008 a venit in special de pe urma distributiei de bauturi alcoolice. Un factor care a contribuit masiv anul trecut la cresterea BDG a fost preluarea, la sfarsitul lui 2007, a gamei Remy Cointreau si Metaxa, distribuite anterior de firma Sollers PPD.

    Cu incasari de 2,5 milioane de euro, marca Metaxa a recuperat din distanta fata de principalul competitor, marca locala Alexandrion, chiar daca volumele vandute s-au situat sub estimarile initiale (30.000 de baxuri de 9 litri, in loc de 40.000). “Metaxa nu performa dupa asteptari din cauza strategiei de marketing a principalului competitor, care se pozitionase foarte bine pe tot ce inseamna valorile Metaxa”, explica Berciu.

    Pentru 2009, compania are in vedere investitii de circa 800.000 de euro in marketing pentru marca Metaxa. In ceea ce priveste whiskyul Cutty Sark, preluat tot in 2007, Berciu nu se declara multumit: “Piata este foarte aglomerata, iar pretul este usor mai mare fata de restul marcilor din aceasta categorie. Nu e un produs aflat pe val, iar cresterea a fost mai mica decat cresterea pietei”.

    Surpriza anului 2008 a fost insa Jägermeister – “un exemplu de ce poti face cu o strategie bine pusa la punct”. In 2008, BDG a investit 100.000 de euro in promovarea produsului, iar principalul obiectiv a fost popularizarea acestuia in randul consumatorilor, prin organizarea de samplinguri in tara. Jägermeister a inregistrat in 2008 o crestere a volumelor vandute de 250% fata de 2007. Evolutia a fost mai buna decat cea a principalului produs distribuit de BDG, whiskyul Jack Daniel’s, care a avut vanzari totale de 16 milioane de euro in 2008, reprezentand o crestere de peste 60%.

    Una peste alta, cresterea de 37% a companiei in 2008 n-a mai fost la fel de mare ca in anul precedent (in 2007, vanzarile au urcat cu circa 60%, la 19 milioane de euro), dar BDG si-a consolidat pozitia alaturi de principalii distribuitori de bauturi de import, respectiv Cristalex (care estima vanzari de 26 mil. euro pentru 2008), Pernod Ricard si Sollers PPD (care estima pentru 2008 afaceri de 30 de milioane de euro).

    Anul 2009 va fi dificil insa pentru importatorul Finlandia, care trebuie sa isi mentina cota de piata, in contextul in care principalul sau competitor, Pernod Ricard, cu afaceri de circa 30 de milioane de euro in 2008, a preluat recent distributia pentru vodca concurenta Absolut, un brand cu vanzari semnificative pe piata romaneasca. “Mergem in continuare cu businessul de fiecare zi, iar daca vom avea o crestere de 20-30%, voi fi foarte fericit”, afirma Berciu.

    Piata de bauturi din import, estimata la circa 100 de milioane de euro in 2008, a fost caracterizata in ultimii ani de schimbari majore in portofoliile principalilor companii. Dupa mutarile din martie 2006 atrase de tranzactia la nivel mondial intre Pernod Ricard si Allied Domecq, Cristalex, importatorul Teacher’s, si-a adaugat pe lista coniacul Courvoisier in martie 2007, renuntand in schimb la distributia Cointreau, care a fost preluat de catre Sollers PPD.

    In noiembrie insa, la jumatate de an dupa preluarea whiskyului Cutty Sark (distribuit anterior de Heinrig), BDG a castigat distributia Metaxa si a gamei Remy Cointreau (ambele din portofoliul Sollers), in urma unui parteneriat cu producatorul francez Remy Cointreau prin intermediul caruia a devenit unicul distribuitor al acestuia pe plan local. Nici Pernod Ricard nu s-a lasat mai prejos si a venit cu sampaniile Mumm si Perrier Jouet, iar la sfarsitul lui 2008 a preluat si distributia Absolut de la Cristalex.

    Cum va arata piata bauturilor alcoolice de import in 2009, un an care va sta sub semnul crizei? “Chiar daca e criza, lumea va continua sa bea”, spune franc actionarul BDG Import. “Noi trebuie sa determinam consumatorul sa cumpere de la noi.” Si pentru ca lupta pe cotele de piata se da la distribuitor, in teren, cum spune Berciu, atentia se va concentra anul acesta pe o noua strategie de key accounts, segmentul care reprezinta peste 30% din cifra de afaceri a companiei, ca si pe un control riguros al distributiei.

    Pana acum, BDG a cumparat trei companii de distributie in Bucuresti, Timisoara si Cluj, iar in urmatorii doi ani mai vrea sa angajeze oameni pentru merchandising si sa cumpere inca doi distribuitori. “Din cauza crizei, aceste companii se confrunta cu probleme de capital de lucru, de brand, de portofoliu; de aceea noi nu le dam bani, ci venim cu produse si termene de plata avantajoase – practic o investitie de circa 500.000 de euro-marfa”, explica el.

    Berciu spune ca nu resimte o tentativa de incetinire a cresterii ca urmare a crizei, dar atentia acordata incasarilor de la distribuitori a sporit: “N-am simtit diferente la vanzari, dar suntem mult mai atenti la distributia din tara, la incasari. Controlul distribuitorilor, cash-flow-ul este cel mai important, nu marja de profit. De aceea nu renegociem termenele de plata”.

    Cat despre scenariul pentru 2009, actionarul BDG crede ca efectele crizei se vor resimti cu adevarat abia din martie. “Fluctuatiile de curs sunt comparabile acum cu cele din 1999. Dar sa nu uitam ca in ultimii ani au fost castiguri suplimentare, provenite din diferentele de curs de la inceputul, respectiv sfarsitul anului”, comenteaza Berciu. Nu preconizeaza o anumita valoare pentru cursul euro in 2009, dar nu crede ca “guvernul va fi linistit”, iar aceasta va afecta cursul: “Daca nu exista suficienta incredere, cursul creste. Nici nu cred ca vom avea un guvern care sa inceapa treaba, dar sper sa ma insel. Cert este ca n-o sa ne plictisim”.