BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Casă de probă

    Se probează haine, se testează maşini înainte de cumpărare, iar o serie de alte produse pot fi returnate la scurtă vreme după achiziţie, dacă se dovedesc a nu fi pe placul clientului.

    Cumpărarea de proprietăţi imobiliare era însă până nu de mult o tranzacţie definitivă, dar, în ultima vreme, din dorinţa de a vinde mai repede, unii proprietari acceptă ca potenţialul cumpărător să încerce înainte ceea ce ar vrea să cumpere, scrie Financial Times. Tendinţa se remarcă de ambele părţi ale oceanului în cazul proprietăţilor scumpe. Unele persoane interesate de o casă pot face o ofertă vânzătorului pentru aceasta, după care să ceară permisiunea de a petrece o perioadă scurtă în ea, de regulă un weekend sau câteva zile, altele preferă să închirieze pe perioadă de câteva luni înainte de a se decide să cumpere, fără obligaţia de a achiziţiona la final imobilul.

    S-au văzut şi cazuri în care cei care probează o casă să vadă dacă li se potriveşte obţin de la proprietar nu numai permisiunea de a petrece o scurtă perioadă în ea, ci şi de a organiza reuniuni cu prietenii şi familia. În acest caz, potenţialul cumpărător poate să-şi dea seama dacă locuinţa vizată este suficient de mare pentru asemenea evenimente. La semnarea unui contract de închiriere pentru câteva luni pentru a testa casa, se poate stabili deja preţul de achiziţie sau faptul că acesta se va negocia în funcţie de condiţiile de piaţă de la momentul respectivei tranzacţii. Probatul caselor se practică pe pieţe ca Londra, Washington, zone cu case de vacanţă din Grecia sau din Thailanda, printre altele.

  • Povestea uneia dintre cele mai discrete creatoare de modă din lume. Cum a ajuns o fetiţă săracă, dintr-o familie cu unsprezece fraţi, să creeze un gigant mondial în domeniul fashion

    Succesul casei de modă fondate de Jeanne Lanvin a fost rezultatul a mulţi ani de muncă perseverentă. Discretă şi meticuloasă, personalitatea ei unică a făcut-o să se remarce printre contemporani.

    „Madame”, aşa cum îi spuneau angajaţii, era o şefă exigentă, dar care avea încredere deplină în oamenii talentaţi din jurul său. Jeanne Lanvin era autodidactă şi nu desena. Lucra direct cu materialele şi îşi exprima ideile în colaborare strânsă cu şefele de atelier, cele care realizau efectiv modelele, după cum reiese dintr-un articol publicat chiar pe site-ul companiei.  Refuzând să participe la majoritatea evenimentelor mondene, creatoarea de modă prefera cercuri restrânse şi intime de artişti, scriitori şi muzicieni. Era foarte rar văzută la un bal sau la cursele de la Longchamp, iar dacă totuşi apărea, o făcea pentru a observa eleganţa pariziencelor şi a anticipa mai bine dorinţele lor viitoare.

    Cea mai mare dintre unsprezece copii dintr-o familie modestă, Jeanne Lanvin s-a născut la Paris pe 1 ianuarie 1867. Încă din copilărie, independenţa şi forţa caracterului ei prefigurau un destin excepţional. La treisprezece ani, Jeanne a câştigat primii săi bani lucrând pentru o pălărieră de pe Rue du Faubourg Saint-Honoré. Era responsabilă cu livrarea pălăriilor în tot Parisul, folosind omnibuzul.

    Ca să economisească banii de bilet, alerga pe jos după tramvai. Poreclită „Micul Omnibus”, Jeanne s-a făcut remarcată rapid şi a avansat în ierarhie. Harnică şi creativă, a început un stagiu de ucenicie în pălărie şi a atras rapid atenţia. Pălăriile create de „domnişoara Jeanne” au avut mare succes, iar visul de a-şi deschide propriul magazin a prins contur. Visul a devenit realitate la vârsta de 22 de ani.

    Prin multe sacrificii şi perseverenţă, Jeanne Lanvin a reuşit să-şi impună creaţiile, semnate „Lanvin (Mademoiselle Jeanne) Modes”, în garderoba pariziencelor sofisticate. Pe 31 august 1897, Jeanne Lanvin a devenit mamă. Marguerite, singurul ei copil, a fost cea mai mare iubire şi principala sursă de inspiraţie. Din legătura lor s-a născut una dintre cele mai faimoase case de modă franceze. Vizionară autentică, Jeanne Lanvin a captat spiritul vremii şi a condus casa de modă spre culmile eleganţei şi modernităţii. 

    Creatoarea a fost o pionieră în multe domenii. Era important pentru ea să fie cu un pas înainte, niciodată în urmă. Cu o viziune completă, Jeanne Lanvin a extins constant afacerea, deschizând noi departamente pentru a răspunde nevoilor unei societăţi în continuă transformare. Pălării, haine pentru copii, colecţii pentru domnişoare şi femei, blănuri, lenjerie, rochii de mireasă, ţinute sport, colecţii masculine, parfumuri şi chiar design interior – prin curajul său, Jeanne Lanvin a construit treptat un imperiu şi a anunţat o revoluţie a stilului de viaţă. Cariera ei este presărată cu o serie de premiere: Jeanne Lanvin a fost prima creatoare care a lansat o linie de modă pentru copii, în 1908; prima care a propus o colecţie masculină pe comandă, în 1926; şi chiar prima care a creat o apă de toaletă unisex, în 1933. La apogeu, Lanvin avea aproape 1.200 de angajaţi, numeroase magazine şi filiale în întreaga lume. Marguerite, fetiţa sa, a devenit prima sursă de inspiraţie pentru Jeanne Lanvin, care i-a creat, încă de mică, o garderobă extrem de sofisticată. Cele două erau de nedespărţit. Marguerite era adesea văzută printre rafturile magazinului, lăudată pentru ţinutele sale elegante. Aşa a apărut ideea de a crea haine pentru copii. Această relaţie extraordinară mamă-fiică este esenţială pentru istoria brandului: din iubirea pentru Marguerite, Jeanne Lanvin a început să creeze rochii. Tot pentru ea – devenită între timp contesa Marie-Blanche de Polignac – Jeanne a lansat în 1927 legendarul parfum Arpège, cadou de ziua ei. Din această legătură maternă s-a născut şi logo-ul emblematic al casei: o femeie şi un copil, desen conceput de ilustratorul Art Deco Paul Iribe. Îi plăcea să se înconjoare de pictori ai mişcării Nabis, în special Édouard Vuillard, cu care împărtăşea obsesia pentru culoare. Jeanne Lanvin a fost şi o colecţionară pasionată, strângând lucrări de Renoir, Degas, Fantin-Latour, Fragonard şi alţii. Pasiunea pentru culoare a dus la deschiderea propriei vopsitorii în 1923. Când nu lucra la o colecţie, Jeanne Lanvin călătorea frecvent, notându-şi ideile şi inspiraţiile. Jurnalele ei de călătorie erau păstrate cu grijă în biroul personal şi consultate constant în procesul creativ. Pe lângă amintiri, nota detalii despre obiecte descoperite, mostre de ţesături sau costume tradiţionale din ţările vizitate de ea ori de apropiaţii săi: sariuri indiene, haine chinezeşti, costume de toreador sau broderii etnice. În anii 1920, Lanvin s-a remarcat prin culori îndrăzneţe şi tehnici decorative inovatoare. Panglici, broderii, perle şi detalii preţioase împodobeau rochiile fără a compromite croiala impecabilă. Alături de faimosul albastru Lanvin, alb-negrul şi accentele argintii dominau colecţiile – un simbol al eleganţei anilor ’20, influenţat de geometria mişcării Art Deco. Pe 6 iulie 1946, Jeanne Lanvin s-a stins din viaţă în linişte, la vârsta de 79 de ani. „Madame” Jeanne – pălărieră, creatoare de modă, decoratoare, fondatoare de parfumuri – a lăsat în urmă un imperiu.  

    Lanvin Group în prezent

    1. În prezent, casa de modă Lanvin este deţinută de Lanvin Group, o filială a conglomeratului chinez Fosun International. Fosun a achiziţionat Lanvin în februarie 2018;

    2. Lanvin Group, anterior cunoscut sub numele de Fosun Fashion Group, a fost redenumit în 2021 şi gestionează mai multe mărci de lux, inclusiv Sergio Rossi, Wolford, St. John Knits şi Caruso;

    3. Grupul are sediul în Shanghai şi a fost listat la Bursa de Valori din New York în 2023, având o valoare de piaţă
    de aproximativ 1,5 miliarde de dolari la momentul listării;

    4. În ceea ce priveşte conducerea, în decembrie 2021, Siddhartha Shukla a fost numit CEO al Lanvin, iar în iunie 2024, Peter Copping a fost desemnat director artistic, responsabil pentru colecţiile de îmbrăcăminte pentru femei şi bărbaţi, precum şi pentru accesoriile din piele şi bijuterii;

    5. În 2024, Lanvin Group a înregistrat o scădere de 23% a veniturilor, ajungând la 329 milioane de euro, în contextul unui climat economic dificil şi al unei pieţe de lux în declin, în special în regiunile EMEA şi China, potrivit luxus-plus. com.

     

  • Care este oraşul din România ce se poate lăuda cu cele mai „globalizate” restaurante

    Vacanţa ideală este un concept extrem de vag, oricât de mult ne dorim să o definim. Pentru unii înseamnă doar somn şi relaxare, în timp ce alţii visează să escaladeze munţi sau să practice sporturi extreme. În plus, opţiunile depind de ţară, de buget, de contextul geopolitic în care se găseşte fiecare turist. Chiar şi aşa, indiferent ce ne dorim de la vacanţă, pasiunile şi experienţele continuă să fie factori esenţiali în modelarea industriei turismului. Şi indiferent pe unde mergem şi în ce mod ne relaxăm, mâncarea rămâne un aspect esenţial al oricărei călătorii.

    În încercarea de a identifica câteva tendinţe globale, Mastercard Economics Institute (MEI) a lansat recent un raport care analizează obiceiurile globale de consum în materie de călătorii, inclusiv în privinţa gastronomiei. Când vine vorba de mâncare, preferinţele sunt extrem de subiective şi influenţate de backgroundul cultural, de gusturile personale, restricţiile alimentare şi experienţele individuale. Drept urmare, există multe moduri de a măsura care sunt cele mai bune destinaţii culinare. O variantă este să ne uităm la cât de diverşi sunt clienţii, din câte ţări provin ei, identificând astfel cele mai „globalizate” oraşe din punct de vedere culinar.

    Surprinzător, sau nu, în cazul României nu Bucureştiul ocupă locul fruntaş, ci Braşovul, unde, în medie, restaurantele au atras anul trecut turişti din 38 de ţări. Comparativ, vecinii noştri de la sud apar pe listă cu Varna şi cu o medie similară, de 38 de naţionalităţi care au format clientela restaurantelor din oraş.

    În vârful clasamentului format din 43 de ţări şi oraşe se află Istanbul, ale cărui restaurante găzduiesc în medie clienţi de 67 de naţionalităţi diferite. Localizarea oraşului pe două continente influenţează puternic gastronomia locală, în ale cărei arome se simt influenţe asiatice, meditaraneene, est-europene şi arabe. Pe locul doi se află Cannes (Franţa), urmat de Interlaken (Elveţia), Bali (Indonesia), Barcelona (Spania) şi Dubrovnik (Croaţia), toate atrăgând vizitatori din întreaga lume datorită gastronomiei vibrante.

    Braşovul  este cu siguranţă o destinaţie de top atât în rândul românilor, cât şi al străinilor care ne vizitează. Fie că ajung în zonă pentru o excursie de o zi din Bucureşti sau parte a unui circuit mai amplu prin Transilvania, numeroşi turişti descoperă indirect şi calităţile gastronomiei locale.

    „Sectorul turistic din Europa continuă să demonstreze o rezilienţă remarcabilă. Chiar şi în contextul incertitudinii economice, observăm o orientare clară a călătorilor europeni către experienţe care oferă sens personal şi valoare pe termen lung. Fie că vorbim despre retreaturi pentru starea de bine, explorări culturale sau aventuri în natură, europenii prioritizează călătoriile care sunt aliniate cu propriile valori şi aspiraţii”, a declarat în raport Natalia Lechmanova, economist-şef pentru Europa în cadrul Mastercard Economics Institute.

    Pe plan global, Miami Beach, o Meca pentru bucătăria latino-americană şi caraibiană, ocupă primul loc pe lista oraşelor din SUA vizitate de gurmanzi, restaurantul din zonă primind, în medie, vizitatori din 56 de ţări diferite în 2024. New York City, un loc unde găseşti mâncare din toate colţurile lumii, apare şi el pe listă, alături de mai multe locaţii din California. În America Latină, cea mai globalizată destinaţie culinară este Cartagena (Columbia), în Asia-Pacific tronează Bali, în Orientul Mijlociu cei mai mulţi se îndreaptă spre Doha, iar dacă ajung în Africa cei mai dedicaţi „foodies” nu pot rata Marrakech.

     

    Braşovul, pe scena globală

    Pe această scenă globală, Braşovul nu se poată lăuda cu cifre impresionante, dar el este cu siguranţă o destinaţie de top atât în rândul românilor, cât şi al străinilor care ne vizitează. Fie că ajung în zonă pentru o excursie de o zi din Bucureşti sau parte a unui circuit mai amplu prin Transilvania, numeroşi turişti descoperă indirect şi calităţile gastronomiei locale. În ultimii ani, în afară de reşedinţa judeţului, numeroase sate din împrejurimi au început să atragă tot mai mult atenţia vizitatorilor din toată lumea, după ce casele bătrâneşti au fost transformate în pensiuni cochete şi potecile ce legau pe vremuri dealuri şi păduri au devenit trasee turistice.

    Statistic, judeţul Braşov a atras anul trecut 1,5 milioane de turişti, din care 12% dintre ei străini, ocupând locul trei la nivel naţional, după Bucureşti şi Constanţa, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Acelaşi loc îl ocupă şi când vine vorba de numărul înnoptărilor, cu un total de
    2,8 milioane. Dintre turiştii străini, cei mai mulţi au venit din Germania, Israel, SUA, Spania, Republica Moldova şi Polonia. Amplasarea lui geografică, aproape de Capitală, la poalele munţilor, dar putând fi şi loc de plecare pentru explorarea multor zone pitoreşti din Transilvania face ca Braşovul să atragă turişti cam tot anul, fie pentru city break, schi, Crăciun, Revelion sau Paşte. În ceea ce priveşte capacitatea de cazare, în judeţul Braşov există 947 de unităţi, cu un total de 28.493 locuri, din care 10.646 în hoteluri, 5283 în pensiuni agroturistice şi 3.646 în pensiuni turistice. La nivel regional, Braşov ocupă locul I în cadrul Regiunii Centru în clasamentul judeţelor după numărul de sosiri, cu o pondere de 47%, urmat de judeţele Sibiu (17,5%), Mureş (15,3%), Alba (8,1%), Harghita (6,9%) şi Covasna (5,2%).  Durata medie a sejurului a fost în 2024 de 1,9 zile, mai mică decât cea din 2023 (două zile). 

    Cu siguranţă, indiferent de unde vine, niciun turist nu ratează în Braşov zona centrală, Piaţa Sfatului, Biserica Neagră şi străduţele alăturate, unde s-a dezvoltat un adevărat pol gastronomic. Fie că eşti în căutare de bucate tradiţionale sau preferi meniuri mai internaţionale, Braşovul are ceva de oferit fiecăruia. Dacă e să estimăm cam câte restaurante se află în oraş, platforma Tazz listează de exemplu 280 de restaurante partenere, iar pe siteul de review-uri Tripadvisor sunt evaluate peste 350 de localuri, cu specific românesc, italian, mediteraneean, vegan, cu burgeri, pizza sau fast-food. Atractivitatea Braşovului nu este limitată doar la oraş, ci şi la satele împrăştiate în jurul lui, unde mici antreprenori curajoşi pariază pe alt tip de turism decât cel de masă. Dedicate celor care caută originalitatea, individualitatea, şicul ascuns sau eleganţa delicată, mici restaurante deschise în foste ferme, şoproane sau ridicate de la zero aşteaptă turistul curios, dornic de linişte şi pofticios.  

  • I love my job. Andreea Popa, femeia care„ascultă” brânza

    O brânză adevărată spune o poveste, consideră Andreea Popa, care este somelier de brânză şi trainer la Academy of Cheese, unde formează pasionaţii şi viitori experţi din domeniu. Nu mai ştie câte brânzeturi a testat, dar numai la ultimul nivel de şcolarizare a degustat peste 300 de tipuri. Care este povestea sa?

    Andreea Popa este o româncă stabilită în Marea Britanie. A fost bucătar privat în domenii de vânătoare pentru englezi, iar în acea perioadă a dezvoltat o pasiune pentru brânzeturi. A absolvit cursurile Academy of Cheese, cu prezenţă în peste 80 de ţări, iar acum este trainer atât pentru producători, cât şi de consumatori care nu au cunoştinţe în domeniu, unde predă în limba română şi engleză, dar şi promovează brânzeturile româneşti pe plan internaţional. Crede că România are un mare potenţial în brânzeturile artizanale, fiind deja recunoscută pentru brânza de burduf, Horezu şi Gheorgheni. Întrebarea e: într-o ţară în care încercăm să facem brand din vin sau din ţuică, dar ne tot împiedicăm, avem vreo şansă să reuşim cu brânzeturile? Andreea este optimistă.

    Cum a apărut pasiunea pentru brânzeturi?

    Ca să-i citez pe colegii englezi din domeniul brânzeturilor, pentru că mi se pare că se potriveşte foarte bine, de brânză „m-am împiedicat” datorită profesiei – bucătar privat în domenii de vânătoare în Marea Britanie. Îmi place să consum brânzeturi de toate felurile, să le aflu povestea, să le înţeleg gustul şi să le găsesc „perechi”. Mi-e foarte greu să dau un număr concret al brânzeturilor testate. Dacă te gândeşti că Cheese Library, resursă online creată profesional şi cu informaţie verificată de către Academy of Cheese, cuprinde aproximativ 400 de brânzeturi din care 300 sunt în studiu pentru nivelul 3 – Fellow (pe care l-am promovat anul trecut spre sfârşitul lunii decembrie), deja cifra este una destul de mare. Dacă la acestea mai adaugi brânzeturile pe care le degust ca şi jurat la diverse consursuri internationale sau naţionale britanice…

    Cum ai ajuns la Academy of Cheese? Ce înseamnă, din punctul de vedere al costurilor şi veniturilor, să fii trainer acreditat de Academy of Cheese?

    Academy of Cheese oferă o educaţie formală, dar nu greoaie în domeniul brânzeturilor, cu o diplomă recunoscută în industrie la nivel internaţional. Materia sa a fost creată şi este mereu actualizată de către specialişti în domeniu din întreaga lume. S-a născut din nevoia unei astfel de educaţii atât pentru profesionişti, cât şi pentru consumatori şi iubitori ai brânzeturilor. Cursurile sale sunt absolvite atât de producători, cât şi de consumatori care nu au cunoştinţe în domeniu, bucătari, somelieri, cei care lucrează în magazine specializate, profesii adiacente industriei de brânzeturi. Domeniul brânzeturilor e unul care sperie iniţial, mai ales dacă eşti la început şi nu eşti familiarizat cu termenii. În schimb, modalitatea prin care Academy of Cheese face aceste informaţii accesibile şi pe înţelesul tuturor mi-a dat curaj, aşa cum a dat multora. Am vrut să aflu cât mai multe despre brânzeturi, am început să studiez şi încet, încet am ajuns în punctul unde sunt acum. Programa Academy of Cheese este predată în peste 80 de ţări în lume, iar limba română s-a adaugat ca şi limbă de predare a nivelului 1 odată cu momentul în care am devenit partener de formare. Mi-am dorit foarte mult să ajung partener de formare al academiei pentru a face accesibilă ghidarea celor ce vor să studieze brânzeturile şi sunt vorbitori inclusiv de limbă română. Materialele online şi examenul sunt în limba engleză, având în vedere că esti pregătit pentru un context internaţional. Cursurile pe care le ţin online sau în persoană şi care se adresează vorbitorilor de limbă română, se desfăşoară în limba română şi cu materiale traduse. Este practic o ghidare prin materie în limba maternă. Aşa, participanţii vor putea folosi şi aplica materia inclusiv brânzeturilor româneşti, iar anumiţi termeni tehnici din limba engleză sunt înţeleşi mai bine. Studiind cu un trainer în limba maternă poţi pune întrebări, eşti ghidat în degustare şi iniţiat în metoda structurată de degustare a academiei, metodă recunoscută internaţional. Să fii trainer acreditat de Academy of Cheese este în primul rând o onoare şi o modalitate de a avea o contribuţie personală la industria brânzeturilor. Necesită o pregătire constantă şi cu standard ridicat, un contact permanent cu industria. Nu e uşor, dar nu e nici greu dacă îţi doreşti cu adevărat, iar toate acestea au un cost. Cursurile, materialele, unele webinarii sau seminarii, cărţile şi accesul la unele cercetări ştiinţifice în domeniu sunt contra cost. Dacă îţi doreşti să vizitezi producătorii şi să petreci cu ei o zi în producţie, se adaugă alte costuri. A fi jurat la concursurile internaţionale de brânzeturi costă. Dar toate aceste activităţi fac parte din pregătirea constantă a unui specialist şi îl ajută să fie informat şi în pas cu trendurile de piaţă sau să vadă dintr-o poziţie privilegiată cum se menţin tradiţiile şi cum se îmbină cu tehnicile moderne în aşa fel încât să nu se piardă. Ca să revin la întrebare, în momentul de faţă în ceea ce mă priveşte, pe partea de limba română costurile sunt cu mult mai mari decât cheltuielile.

    Câţi cursanţi au trecut prin mâinile tale sau câţi ai în prezent?

    Sincer, nu ştiu, în schimb îţi pot spune că dacă studenţii vorbitori de limbă engleză pe care i-am avut au un simţ aventuros în a încerca varietăţi noi de brânzeturi, vorbitorii de limba română, nu prea. Încă mă lupt cu nişte prejudecăţii în ceea ce priveşte brânza maturată cu ajutorul mucegaiului albastru sau cu implementarea ideii că nu toată brânza e caşcaval.Pe de altă parte, studenţii de pe teritoriul României care au o curiozitate mai mare şi o dorinţă mai mare de a descoperi brânzeturile se lovesc de costurile brânzeturilor şi de faptul că nu pot achiziţiona bucăţi mai multe şi mai mici din brânzeturile de studiu. Singura fromagerie care a venit în sprijinul lor este Amis de la Fete care le ofera celor care studiază cu mine un discount pe perioada lunilor de studiu.

    Educaţia în brânzeturi sună poetic, dar ce plusuri aduce vorbeşti cu un investitor sau un partener de afaceri dacă ai un business în acest domeniu?

    Educaţia în domeniul brânzeturilor sună poetic, dar este o necesitate. Atât de multe ţări i-au văzut utilitatea şi necesitatea, iar România sper să-i vadă în timp şi ea utilitatea. Nu mă refer aici la cei care studiază producţia alimentară ci la cei care aduc aport industriei tocmai prin studiul acestor tipuri de cursuri şi programe precum cel al Academy of Cheese. Când vorbeşti cu un investitor, cu siguranţă, vei avea vocabularul necesar şi vei şti să-i explici de ce investiţia în produsul tău are avantaje. Când vorbeşti cu un partener de afaceri vei şti ce decizii să iei în ceea ce priveşte marketingul. Dacă faci parte din echipa de marketing a unui producător vei avea atât unghiul corespunzător, cât şi termenii necesari pentru a spune povestea corect şi pe înţelesul consumatorului. Vei şti ce să ceri de la cei care organizează evenimente şi cum să-i faci să-ţi prezinte produsul cât mai bine, cât mai corect din punct de vedere profesional şi cât mai aproape de ceea ce vrei să transmiţi. Dacă ai un business în domeniu, avantajele educaţiei în domeniul brânzeturilor sunt nenumărate. Să luăm, de exemplu, o băcănie care are secţiune de brânzeturi. Dacă vrei să le oferi clienţilor tăi o brânză care nu stă zile întregi în vid în vitrina frigorifică, personalul tău trebuie să ştie cum să o taie pe comandă şi la gramajul cerut de cumpărător, cum să o împacheteze corect, cum să aibă grijă de brânza rămasă, cum să dea un feedback producătorului. Dacă eşti o locaţie tip restaurant sau bistro, platoul de brânzeturi trebuie elaborat într-un anumit fel ca să aibă balans, varietate şi cursivitate. În acelaşi timp, brânza care rămâne de la o zi la alta trebuie ţinută la o anumită temperatură şi pe cât posibil şi umiditate, trebuie ambalată în aşa fel încât să o poţi oferi cât mai multe zile. Asta ca să nu mai spun că un personal cu educaţie în acest domeniu va fi capabil să ţină degustări ghidate. Aici se poate în general ajunge odată cu promovarea Nivelului 2 al Academy of Cheese. Toate aceste posibilităţi pe care le deschide o educaţie în domeniu, este de fapt un sistem de susţinere a producătorului, a artizanului, a brânzei adevărate produsă doar din lapte, cheag, sare şi culturi autohtone sau nu.

    Există brânzeturi internaţionale pe care le-ai descoperit şi pe care le consideri subevaluate, fie ca gust, fie ca brand? Ce le lipseşte?

    Nu, subevaluate ca gust în niciun caz. Ca brand, poate, dar asta depinde de cei care se ocupă de brandul respectiv şi de studiile lor de piaţă. Există posibilitatea ca anumite brânzeturi artizanale să nu fi ajuns încă pe scena internaţională, cum de altfel se întâmplă cu brânzeturile artizanale româneşti. Asta nu înseamnă că sunt subevaluate, ci că încă nu au găsit calea spre palatele gustative educate ale juraţilor internaţionali din concursurile de brânzeturi sau pe masa unor importatori. Nu sunt descrise adecvat, nu sunt incluse în evenimente internaţionale, chiar şi de scară mică. Uneori un eveniment de scară mică are un impact mai mare decât un târg internaţional, iar din târgurile internaţionale, trebuie alese cele care aduc un real folos şi trebuie să ai o prezentare cu un standard ridicat.

    Ai descoperit vreun brand local de brânzeturi care te-a surprins plăcut, poate chiar mai mult decât un produs internaţional?

    Da, am descoperit un brand care să mă surprindă plăcut şi care să aibă o metodă de producţie, care deşi nu este artizanală, reuşeşte să pună în valoare intenţia omului din spatele roţilor de brânză, modalitatea sa de gândire. Pe de altă parte, artizanii români nu toţi au brand şi fac o treabă extraordinară şi o brânză care ar putea sta fără grijă în context internaţional. Trebuie făcută, însă, o diferenţiere foarte clară între brandul unui producător şi cel a unui artizan şi între artizan şi producător local. Nu toţi producătorii locali sunt şi artizani.

    Care sunt trei tipuri de brânză românească pe care orice investitor în agroalimentar ar trebui să le cunoască?

    Categoriile de brânzeturi, indiferent dacă sunt româneşti sau nu, nu sunt multe. Clasificarea şi apartenenţa la o anumită categorie trebuie făcută în funcţie de metodele de producţie şi într-o modalitate clară. Avem brânzeturi româneşti din toate categoriile, drept pentru care un investitor în agrolimentar ar trebui să ştie toate tipurile de brânză, nu doar trei.

    Din perspectiva ta de trainer şi degustător autorizat, cât de aproape e România de a avea un „parmezan al nostru” sau un produs cu recunoaştere globală?

    România are deja un „parmezan” al ei. Mă feresc de astfel de afirmaţii pentru că o astfel de exprimare nu face dreptate nici italienilor şi nici românilor. România are trei brânzeturi faimoase în momentul de faţă. Brânza de burduf, care, din păcate, este produsă din ce în ce mai mult fie doar din lapte de vacă fie din amestec de lapte de oaie şi lapte de vacă. Brânza Horezu, care are zece medalii internaţionale obţinute la International Cheese and Dairy Awards (ICDA) şi World Cheese Awards. Five Continent este singurul producător român care participă la ICDA, sper anul acesta să regăsesc Brânza Horezu alături de alţi producători români participanţi la ICDA unde voi fi jurat. Brânza celor de la Caritas Dezvoltare Rurală din Gheorgheni, care a obţinut medalia de aur la World Cheese Awards 2024. Personal cred că acesta este doar începutul şi vom avea din ce în ce mai multe brânzeturi artizanale româneşti care îşi vor găsi locul pe scena internaţională.

    Ce regiune din România are, în opinia ta, cel mai mare potenţial de branding în jurul brânzeturilor artizanale?

    Voi face referire la potenţialul unui gust autentic, al locului din care provin, deci al terroirului şi nu neapărat al bradingului, pentru că acesta depinde de alţi factori. Toate regiunile României au potenţial, atât timp cât animalele sunt hrănite cu iarbă şi fân, iar suplimentarea de hrană se face cu grijă, în cazul în care se face, pentru că totul se regăseşte în lapte şi bineînţeles, ulterior, în brânză. Asta în ceea ce priveşte paşii de producţie. Când vine vorba de maturare, microflora peşterilor de maturare are o infleunţă covârştoare asupra produsului final. Camerele de maturare sunt un cumul al temperaturii, umidităţii, fluxului de aer şi iscusinţa producătorului sau affineurului de a manevra toate aceste variabile. Affine-uri nu avem încă, dar or să apară şi ei în timp. E modalitatea normală de evoluţie. Din toate zonele, cele de munte au cele mai mari şanse să reflecte terroir-ul cel mai bine datorită celor menţionate mai sus.

    Ai pus sau ai avea curajul să pui o brânză românească într-o degustare alături de un Stilton sau un Roquefort? Care ar fi aceea?

    Da, am pus brânzeturi româneşti alături de cele internaţionale pe cheese boardurile de degustare sau în cadrul diferitelor evenimente din ţară. Cele artizanale sunt alegerea mea întotdeauna.

    Există un antreprenor român din zona lactatelor care ţi se pare un exemplu de business smart?

    S-ar putea să fie un răspuns nu neapărat pe gustul tuturor, dar personal cred că artizanii români sunt business smart, sau cel puţin după atâţia ani s-au dovedit de fapt a fi business smart. Dacă te gândeşti că se ocupă şi de animale (cei care produc din cireadă sau turmă proprie), şi de producţia de brânză, şi de maturare, unii dintre ei şi de marketing, şi de promovare şi, uneori, şi de educarea consumatorului, dar şi de partea de reinvestiţie şi diversificare, fiecare din ei este business smart. Că le-a ieşit părul prin căciulă e altceva, dar au ajuns după un anumit număr de ani să culeagă roadele. Asta spune despre ei ca au diverse aptitudini în business, know-how şi perspicacitatea de a naviga piaţa românească de brânzeturi, deci sunt business smart. Marii producători joacă în altă ligă, pentru ei a fi business smart se traduce la fel, dar au diverse avantaje pe care un artizan nu le are în a naviga piaţa.

    Cum vezi viitorul brânzeturilor româneşti în raport cu exportul şi poziţionarea premium pe pieţele externe?

    Cred că o să avem brânzeturi româneşti pe pieţele externe, dar pasul spre piaţa externă se poate face în două modalităţi. Având un produs original şi foarte bine prezentat consumatorului din altă ţară, importatorului străin, sau cu un produs tradiţional nealterat în sensul modificării reţetei sau cum ni se pare nouă că s-ar produce mai repede şi mai mult. Unii dintre producătorii români pot aspira fără probleme la magazinele de specialitate sau la rafturile de supermarket din alte ţări, atât timp cât prin magazin de specialitate nu înţeleg magazinele româneşti, iar din rafturile de supermarket nu le aleg pe cele cu eticheta Eastern Europe. Abia atunci pot spune că exportă cu adevărat. E multă muncă şi multă cercetare de piaţă, participare la expoziţii, concursuri, costuri care se adună, dar în final vor reuşi.

    Într-o ţară unde încercăm să facem brand din vin, din ţuică, dar ne tot împiedicăm, avem vreo şansă să reuşim cu brânzeturile?

    Da şi avem o şansă inclusiv cu cele artizanale, mai degrabă am avea cu ele, sincer. Au personalitate, gust unic şi în ciuda automatizărilor şi standardizărilor spre care se tinde în momentul de faţă peste tot în lume, numărul consumatorilor orientaţi spre astfel de brânzeturi este din ce în ce mai mare. În Marea Britanie găseşti în magazinele de specialitate (care vând doar brânzeturi artizanale) brânzeturile unor producători portughezi, italieni, spanioli sau greci care produc brânză în cantităţi mici, cu sezonalitate. Si micii noştri producători s-ar putea număra printre ei. De cele mai multe ori cheesemongerii (cei care îţi prezintă, descriu şi vând brânza) îi vizitează pe aceşti producători pentru a întelege zona de provenienţă a brânzei, pentru a afla cum este produsă. Toate acestea îi ajută să o descrie mai bine, să o prezinte cât mai real unui consumator şi să o vândă.

    Ce ar trebui să învăţăm de la francezi, englezi sau olandezi pentru a poziţiona brânzeturile româneşti în liga mare a Europei?

    Având în vedere că au secole de experienţă, avem multe lucruri de învăţat, inclusiv din greşelile lor. De la metode de producţie pe care apoi să le adaptăm, la metode de maturare. De la modul cum se servesc şi prezintă brânzeturile până la modalitatea în care le introduc în identitatea lor culturală. De la cum respectă tradiţia până la cum o îmbină cu tehnicile moderne. Sunt o sursă nesfârşită de inspiraţie. De la modalitatea în care au readus la viaţă brânzeturi pierdute sau aproape de a fi pierdute până la modalitatea în care reuşesc să atragă inclusiv Generaţia Z cu sortimente tradiţionale sau adaptate lor. De la modalitatea în care colaborează între ei sau cu alte ţări până la cum organizează concursurile naţionale sau internaţionale de brânzeturi. Şi, bineînţeles, modalitatea în care oferă educaţie în domeniu de la un consumator care nu ştie cum să facă alegerile până la specialişti şi somelieri de brânzeturi.

    Ce tipuri de brânzeturi îţi plac personal – cele care îţi provoacă papilele sau cele care spun o poveste?

    O brânză adevărată spune o poveste. Oricât ar crede unii că asta e doar modalitate de marketing, nu este. Este adevărul. Brânza îţi dă informaţii despre hrana animalului, despre zona unde a păscut. Brânza îţi „spune” despre modalitatea în care a fost produsă şi maturată. Trebuie doar să ştii să o „citeşti”. Poartă cu ea obiceiurile locurilor, dragostea şi priceperea artizanului. În egală măsură, o brânză adevărată, bună, provoacă papilele şi chiar te poartă într-o călătorie senzorială. Ca tip de brânzeturi, în momentul de faţă sunt într-o fază a celor moi, din lapte de oaie, maturate cu ajutorul mucegaiurilor şi al drojdiilor.

    Dacă ai avea 100.000 de euro pe care să-i investeşti în afacerea ta, unde s-ar duce banii în primul rând? Cum arată un plan de afaceri cu gust?

    Nu ştiu cât de bine mă pricep la planuri de afaceri. Ştiu, cu siguranţă, că o afacere în domeniul educaţiei în ceea ce priveşte brânzeturile în România este ca şi urcatul unui vârf de munte sau alergarea unui maraton. În alte ţări nu este aşa. Am avut şi am sprijin constant din partea Academy of Cheese. Training partner exact asta înseamnă: training partner; nu este doar o titulatură. Rămâne de văzut dacă trec linia de sosire sau până la urmă aleg să trăiesc liniştită lângă un vârf de munte. Dacă aş avea 100.000 de euro o parte din ei şi-ar găsi drumul în continuare în educaţia din acest domeniu, pentru că fără persoane care să facă legătura dintre artizan şi consumator, care să descrie brânza corect şi să înveţe să o deguste, nu să o manânce, artizanul practic ajunge la epuizare, nu are sistem de susţinere. Cum spuneam mai înainte, artizanul român face prea multe. Cealaltă parte de bani şi-ar găsi locul în iniţierea unei organizaţii nonprofit pentru artizanii românii de brânzeturi care să-i ajute cu problemele cu care se confruntă în ceea ce priveşte producţia şi maturarea brânzeturilor, schimburi de experienţă, călătorii cu scop de research. Dar nu am
    100.000 de euro.

    Care este cea mai valoroasă lecţie de business pe care ai învăţat-o şi pe care o predai?

    Răbdare, perseverenţă şi flexibilitate.   ală.”

  • Moda de acasă: vino la mine să probezi o rochie sau buticul de lux se mută în apartament

    Nici măcar micile magazine de articole vestimentare şi accesorii de lux unde nu are acces multă lume nu sunt pe placul tuturor, o parte din clienţi considerând că atmosfera din ele este prea rece. Ca să-i convingă le treacă pragul, unii creatori şi comercianţi încearcă să-i facă să se simtă, la propriu, ca acasă.

    Îndemnaţi şi de costurile în creştere ale spaţiilor comerciale tradiţionale, aceştia au ajuns, cel puţin la New York, să-şi cheme clienţii în locuinţe care le aparţin, în special apartamente în care locuiesc măcar temporar, scrie Washington Post.

    O fostă jurnalistă de modă care a dat scrisul pe creaţia vestimentară, Isabel Wilkinson Schor, are magazinul firmei sale Attersee la etajul al treilea dintr-o clădire de locuit din Upper East Side, unde primeşte clienţi cu sau fără programare, care pot participa, pe bază de invitaţie, şi la seri literare la care diferiţi autori citesc din texte nepublicate. Creatorul Adam Lippes are magazin casnic la parterul unui bloc de locuinţe, într-un spaţiu în care a locuit cândva cântăreaţa Donna Summer şi spune că preferă să-i vină clienţii cu câţiva prieteni, să stea de vorbă, să bea sau să mănânce ceva şi să vadă hainele şi accesoriile dorite.  Specialista în consultanţă vestimentară Melissa Ventosa Martin, care avea deja o platformă online pentru comercializarea produselor sale, Old Stone Trade, a decis să deschidă şi ea un magazin de apartament în care sunt disponibile articole vestimentare, accesorii şi decoraţiuni de la diverşi artizani, lucrate adeseori manual. Ventosa Martin doarme în apartament atunci când se află la New York şi îşi tratează clienţii cu cafea şi gustări.

    Creatorii sau comercianţii de articole vestimentare şi accesorii calcă astfel pe urmele galeriilor de artă, care s-au instalat deja în spaţii mai puţin obişnuite, inclusiv locuinţe.

  • Noua tendinţă în fashion: transformă-ţi covorul în pantofi şi faţa de masă în outfit de vacanţă

    Inspirate parcă din îndemnurile din cel de-Al Doilea Război Mondial de a repara şi reutiliza tot ce se poate pentru a nu risipi resursele puţine disponibile, diverse branduri din industria modei găsesc întrebuinţare pentru tot felul de lucruri care ar ajunge altfel la gunoi, scrie The Guardian, reparându-le, dacă se poate, sau transformându-le în obiecte cu totul noi. Printre acestea se numără Pikol Clothing, care face cămăşi numai bune de purtat în vacanţă din vechi feţe de masă, World Secrets, care transformă vechi covoare cu două feţe în saboţi, Ahluwalia care recuperează materiale nevândute şi le transformă în haine ori Loom, o aplicaţie în care utilizatorii pot încărca imagini ale hainelor lor deteriorate sau nepurtate şi găsi creatori care îi pot ajuta fie cu reparaţii vizibile, fie cu transformarea articolul într-unul cu totul nou.

     

  • Logistica luxului nu cunoaşte criză?

    În mai puţin de cinci ani, Logwin România a crescut de la 5.000 mp la 15.000 mp suprafaţă de depozit şi de la câţiva angajaţi la o echipă de peste 70 de oameni. Cu o cifră de afaceri în continuă ascensiune şi planuri de extindere regională, compania devine un punct-cheie pe harta logisticii din Europa Centrală şi de Est. Florian Anghel, CEO-ul Logwin România, povesteşte cum a reuşit să dezvolte rapid businessul într-o piaţă volatilă şi ce urmează în următorii ani.

    Logwin este o companie multinaţională de forwarding, cu origini germane, prezentă în 37 de ţări, cu 195 de birouri şi aproximativ 4000 de angajaţi. Activă într-o zonă nişată de servicii logistice – depozitare şi transport –, Logwin se concentrează pe industrii precum fashion, health & beauty, cosmetice şi automotive. În România, Logwin a intrat efectiv în operaţiuni în 2019, iar piaţa locală joacă un rol strategic la nivel regional. „M-a atras proiectul Logwin încă de când am discutat cu boardul companiei, în 2017. În 2018 m-am relocat la Viena, pentru a înţelege sistemele şi procesele interne, şi în paralel am căutat locaţia pentru România”, povesteşte Florian Anghel. Astăzi, Logwin România operează un depozit de 15.000 mp în zona şoselei de centură A1, păstrând specializarea pe fashion retail şi health & beauty. Pe măsură ce operaţiunile s-au extins, şi echipa a crescut: compania are acum 72 de angajaţi, majoritatea implicaţi direct în activităţile logistice. În paralel, Logwin a dezvoltat şi partea de transport maritim şi aerian la nivel local şi, mai recent, şi în Bulgaria, unde a deschis o locaţie de 1.500 mp în Sofia. Piaţa românească este văzută drept un pol de creştere pentru Logwin la nivel regional: „România are potenţialul de a deveni un hub logistic pentru companiile mari. Tocmai de aceea, primim susţinere  financiară şi resurse pentru dezvoltare din partea grupului”, explică Florian Anghel.

    În ceea ce priveşte contextul economic actual, în ciuda temerilor privind o posibilă încetinire, în realitate, Logwin nu resimte o scădere a volumelor. „Clienţii sunt prudenţi, se gândesc de două ori înainte să investească în extinderi de magazine, dar vânzările de zi cu zi merg bine. România rămâne o ţară în creştere”, adaugă el. Despre începuturile sale în logistică, Florian Anghel povesteşte că totul a pornit dintr-o întâmplare în perioada studenţiei, când, revenit dintr-un program de vară din SUA, a vrut să se stabilească într-un birou. A lucrat întâi în transport rutier, apoi în logistică şi depozitare, acumulând experienţă în două companii mari înainte de a se alătura Logwin. Adaptabilitatea a fost esenţială în dezvoltarea businessului local. Un exemplu este debutul operaţiunilor din România, când, planul iniţial de a organiza activitatea în şase luni a trebuit implementat în doar două luni, din cauza unei nevoi urgente a clientului. „Am fost nevoiţi să integrăm toate etapele într-un timp record. A fost un heirup, dar am reuşit”, îşi aminteşte el. 

    Chiar şi în perioada de lockdown din 2020, Logwin a continuat expansiunea: „Aveam proiecte deja începute, aşa că am recrutat şi instruit rapid 30 de oameni noi, profitând de faptul că alte companii îşi restrângeau activitatea”. Logwin România lucrează preponderent cu clienţi din zona de luxury fashion, inclusiv  un important retailer multibrand. „În zona de fashion şi parfumuri de lux nu vedem, momentan, semne clare de scădere. Totuşi, păstrăm prudenţa şi ne adaptăm continuu”, mai spune Florian Anghel. Deşi se vorbeşte tot mai mult despre o încetinire economică, mai ales în zona de retail CEO-ul Logwin România spune că în vânzările efective şi în activitatea din magazine, nu se simt semne ale crizei. „Poate pentru că, atunci când consumăm branduri de lux, alegem să economisim în alte zone, mai puţin vizibile”, explică el. România continuă să fie o ţară în plină dezvoltare, cu indicatori financiari pozitivi, iar acest lucru se simte inclusiv în logistică. Într-un context în care prudenţa a devenit regula, planurile pe termen lung sunt înlocuite de strategii pas cu pas. „Luăm deciziile atent, planificăm pe termen scurt şi suntem flexibili”, spune Florian Anghel. Pentru 2024, Logwin România a consolidat două depozite din Bucureşti într-un singur hub de 15.000 mp, extinzând astfel capacitatea operaţională. De asemenea, compania şi-a dezvoltat divizia de transport maritim şi aerian, a angajat oameni noi în zona de development şi analizează deschiderea unui birou în centrul-vestul ţării, în oraşe precum Cluj, Timişoara sau Arad, pentru a fi şi mai aproape de clienţi.

    În prezent, Logwin România are 72 de angajaţi şi o cifră de afaceri de aproximativ 7 milioane de euro – o creştere sănătoasă, de la 1 milion de euro în urmă cu câţiva ani. „Este o evoluţie organică, bazată atât pe dezvoltarea clienţilor existenţi, cât şi pe atragerea de clienţi noi”, precizează CEO-ul. Importanţa României în strategia regională a Logwin este tot mai mare. „România este un punct strategic. Companiile mari se orientează către România pentru huburi regionale sau pentru servicii logistice. Intrarea în Schengen şi simplificarea procedurilor vamale au accelerat mult transporturile rutiere şi maritime”, adaugă Anghel. Una dintre principalele provocări în domeniul logisticii rămâne adaptarea rapidă la fluctuaţiile de volum. Pentru a gestiona mai bine aceste variaţii, Logwin a împărţit forţa de muncă între angajaţi permanenţi şi muncitori temporari, asigurând astfel flexibilitatea necesară. În plus, atragerea de oameni valoroşi rămâne o prioritate: „Deşi Logwin nu este încă un nume foarte cunoscut în România, colegii noştri au şansa să crească rapid odată cu noi”, explică Anghel. El oferă un exemplu personal: după zece ani petrecuţi în companii mari, a ales să se alăture Logwin şi să construiască de la zero un business local de succes. „Cei care ni s-au alăturat de la început sunt astăzi în poziţii de conducere”, spune el. În ceea ce priveşte stilul său de leadership, Florian Anghel preferă să se vadă ca un coleg alături de echipă, susţinând un mediu de lucru deschis şi echilibrat. Crede cu tărie în ideea de work-life balance şi promovează un climat în care oamenii vin cu plăcere la muncă şi pleacă acasă cu energie pentru viaţa personală. Sportul joacă, de asemenea, un rol important în viaţa sa. Participă la competiţii de alergare, semimaratoane, ultramaratoane montane şi practică ciclismul – modalităţi prin care îşi reîncarcă bateriile pentru provocările zilnice. Pentru tinerii care vor să urmeze o carieră în logistică, mesajuwl lui este clar: „Să aibă răbdare şi încredere. Este un domeniu viu, care nu se va opri niciodată. Experienţa se acumulează în timp, iar succesul vine cu muncă şi implicare constantă, nu peste noapte.”  

  • „Cred cu tărie că dacă există voinţă, orice este posibil”

    „Where there is a will, there is a way!”

    … spune Silvia Sticlea, country manager, Nestlé România. Ea are această mentalitate deopotrivă în viaţa profesională şi personală, abordare care plecacă de la dorinţa reală de a face ceva, de a progresa, de a rezolva orice situaţie apărută, de a depăşi obstacole.

     

    24 de ani din parcursul său profesional s-au derulat în cadrul Nestlé şi deţine funcţia actuală de mai bine de trei ani. Primul pas a fost în cadrul diviziei de produse culinare (2001) şi au urmat roluri tot mai complexe – consumer insight manager (Elveţia, 2006), marketing advisory (2009), business manager al diviziei de produse culinare la Nestlé Austria, national key account manager în regiunea Europei de Sud-Est, în 2014. în 2015, a fost numită business executive officer pentru categoriile cafea, dulciuri şi produse culinare pentru filiala din România, înainte de preluarea poziţiei regionale în 2018, în care a coordonat categoria dulciuri în nouă ţări. De la 1 ianuarie 2022, a preluat funcţia actuală. Nestlé România a raportat o creştere de 4,5% în 2024, an în care compania a lansat 40 de produse noi, inclusiv oferte de sezon, precum KitKat, Smarties şi After Eight în ediţii limitate de Paşte şi Crăciun.

    Care este citatul cheie care te defineşte viziunea profesională sau personală? Cum te motivează acesta în activitatea zilnică?

    Este o expresie în limba engleză: „Where there is a will, there is a way!” – Atunci când este voinţă, există o soluţie! – aceasta mă defineşte atât pe plan profesional, cât şi personal. Este modul meu optimist şi pozitiv de a aborda lucrurile, plecând de la dorinţa reală de a face ceva, de a progresa, de a rezolva orice situaţie apărută, de a depăşi obstacole. Schimbarea paradigmei din „nu se poate!” în aceea de „cum se poate? ”, face diferenţa. De aceea, cred cu tărie că dacă există voinţă, orice este posibil.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board? Ce simbolizează aceasta pentru tine şi ce rol joacă în drumul profesional şi personal?

    Imaginea centrală este sigur formată din foarte mulţi oameni, familia mea de acasă, familia colegilor de la serviciu, precum şi membri comunităţilor din care fac parte. Aceasta înseamnă ca tot ce am făcut şi voi face este împreună cu oamenii şi pentru oameni.  

    Care sunt cele mai importante trei obiective pe care ţi le-ai propus pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    Pe plan profesional îmi doresc să continuăm traiectoria de creştere de până acum ca o echipă unită şi performantă, sărbătorind 30 de ani de activitate şi de succes al Nestlé România. În acelaşi timp, îmi doresc să accelerez dezvoltarea mea personală în special legată de progresul informaţional şi AI.  

    Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante pentru compania pe care o conduci? Există un moment definitoriu sau o persoană care a influenţat acest stil de leadership?

    În general, am un stil de leadership consultativ şi de generare de idei. Sunt inspirată de discuţiile pe care le am cu colegii mei, de perspectivele pe care le aduc experienţele şi părerile diverse. O decizie care are un buy-in din partea echipei va fi implementată mult mai repede şi mai uşor. Experienţa a demonstrat acest lucru şi continui să folosesc acest model de bună practică, din punctul meu de vedere.  

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    În cadrul companiei noastre, diversitatea şi egalitatea de şanse sunt parte din valorile organizaţiei şi sunt respectate pe deplin, aşa că în acest moment, mai mult de 60% dintre managerii din Nestlé România sunt femei şi le sunt recunoscătoare pentru leadershipul pe care îl acordă echipelor din care fac parte. Încurajez crearea unui mediu de lucru în care fiecare membru al echipei se simte apreciat, poate contribui cu calităţile sale personale şi profesionale unice, poate exprima punctele sale de vedere diferite şi în acelaşi timp participa la unitatea de acţiune a echipei.   

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Sunt extrem de recunoscătoare familiei mele, care a fost şi este alături de mine întotdeauna, fiind oaza mea de linişte, bucurii şi sprijin de-a lungul vieţii.  

    Cum integrezi valorile personale în modul în care conduci echipa sau compania? Există o legătură între pasiunile tale şi businessul pe care îl conduci?

    Valorile mele personale se împletesc perfect cu valorile companiei Nestlé, de aceea ma simt aşa de bine în această echipă şi am rămas timp de 24 de ani. Respectul este principala valoare care stă la baza tuturor relaţiilor pe care le-am creat aici – respectul pentru noi însine, respectul pentru ceilalţi, respectul pentru comunitate, respectul pentru mediu şi pentru viitor. În plus, consider ca integritatea şi responsibilitatea sunt valori personale adiţionale care se regăsesc în modul în care ne desfăşurăm activitatea.

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergeţi mai departe? Este o persoană, o dorinţă personală sau o aspiraţie care te conduce?

    Mai am un citat preferat care spune „Tomorrow is another day” şi anume „Mâine este o nouă zi”. Este modul meu de a vedea fiecare zi ca oportunitate, ca ocazie de a fi inventivi, creativi, deschişi la nou, deschişi la noi provocări sau găsind soluţii pentru provocările existente, de a reuşi. Motivaţia fiecărei dimineţi este anticiparea noului în viaţa noastră.  

    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi şi să te reîncarci energia necesară pentru a face faţă provocărilor din business?

    Îmi plac filmele clasice, îmi place să citesc, să petrec timpul liber alături de familie şi cei doi caţei şi îmi place să călătoresc. De-a lungul timpului am avut şansa de a vizita multe ţări, de a descoperi multe culturi, de a întâlni şi a cunoaşte mulţi oameni noi. Încerc să învăţ ceva nou din fiecare experienţă şi să folosesc aceste lucruri atunci când e nevoie. 

    Care este locul sau activitatea care te inspiră cel mai mult atunci când ai nevoie de o pauză pentru a vă clarifica viziunea?

    Prefer pauzele active, de cele mai multe ori la o cafea alături de colegi sau prieteni, care mă încarcă de energie pozitivă şi motivaţie.

    Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat profund şi care reflectă valorile sau viziunea ta? Dacă da, de ce?

    Îmi plac mult cărţile din epoca victoriană, în special cărţile lui Jane Austen, pe care o consider o vizionară a acelor timpuri prin modul în care a introdus în literatura personaje feminine cu personalitate puternică, emancipate şi modele de urmat. 

    Dacă aţi putea să înveţi o nouă abilitate sau să explorezi un nou hobby, ce ai alege şi de ce?

    Cred că mi-ar plăcea să explorez design-ului interior, pentru că este un domeniu care combină creativitatea cu practicalitatea, şi arta cu pragmatismul, după părerea mea.    

    Ce loc din lume te inspiră cel mai mult şi de ce? Există o destinaţie pe care visezi să o vizitezi în viitor?

    Prin natura serviciului, am avut şansa de a călători în multe ţări şi chiar să trăiesc câţiva ani în străinatate. Au fost multe locuri frumoase pe care le-am vizitat şi culturi de la am avut ceva de învâţat şi îmi doresc să pot face acest lucru în continuare pentru o cât mai mare deschidere şi cunoaştere a lumii, care este fascinantă. 

    Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă în ciuda provocărilor? Există o valoare sau un principiu personal care îţi oferă această putere?

    Cele mai frumoase experienţe sunt cele în care construieşti ceva, alături de oameni. Asta mă motivează. Sunt momentele în care pot spune că a rămas ceva remarcabil şi memorabil în urma muncii şi pasiunii noastre.  

    BUSINESS Magazin a lansat de curând catalogul 100 Cele mai puternice femei din business, ediţia 2025. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei de anul acesta a proiectului să punem accentul pe conceptul Vision Board, un instrument utilizat de liderii din întreaga lume pentru a-şi vizualiza obiectivele şi aspiraţiile. Silvia Sticlea, country manager, Nestlé România este una dintre doamnele prezentate în ediţia din acest an a acestui proiect.

  • Citatul săptămânii. Cornel Cărămizaru, Coca Cola HBC: Dincolo de ce se întâmplă în această perioadă, este foarte important, în astfel de situaţii, să ne concentrăm asupra progresului pe termen lung şi să ne concentrăm asupra planurilor pe termen lung

    „Avem trei motive pentru a ne păstra optimismul. Dincolo de ce se întâmplă în această perioadă, este foarte important, în astfel de situaţii, să ne concentrăm asupra progresului pe termen lung şi să ne concentrăm asupra planurilor pe termen lung. Din punctul de vedere al rezilienţei, am demonstrat cu toţii că nu avem o problemă, după pandemie şi în ultimii zeci de ani, am demonstrat că ne putem adapta şi că putem găsi soluţii atunci când apar probleme.“

    Cornel Cărămizaru, managing director al Coca Cola HBC


     

     

  • Modă cu lacăt

    Motiv decorativ asociat cu legătura de nezdruncinat a iubirii în secolul XIX sau eliberare de convenţiile sociale la un moment dat în secolul XX, lacătul revine în atenţia creatorilor de bijuterii şi de modă, scrie Financial Times. Acesta apare în forma sa obişnuită sau reinterpretat în diverse colecţii recente. Casa Chloé a prezentat medalioane în care lăcăţelele au formă de inimă şi eventual şi cheiţă, cât şi talismane pentru genţi, în timp ce Simon Rocha a decorat lacăte cu perle, transformându-le în cercei sau accesorii la curele. Creatoarea Annoushka a lansat un pandantiv în formă de lacăt din aur, pe care a aplicat un ochi din safire şi diamante, iar Van Cleef & Arpels a lansat într-o versiune nouă modelul său de ceas Cadenas. Casa Gucci nu s-a lăsat mai prejos propunând o brăţară de zale cu lacăt, Tiffany a lansat o brăţară rigidă, un pandantiv, cercei şi un inel care reprezintă o versiune reinterpretată a lacătului din care s-a păstrat doar toarta acestuia. Pe de altă parte, Schiaparelli a ales să pună în evidenţă lăcaşul în care intră cheia într-un lacăt  pe genţi sau pe curele, iar creatoarea Jenna Blake a lansat talismane cu lacăte în formă de inimă confecţionate din calcedonie sau malahit. Lacătul se regăseşte şi la Hermes, în articole cum ar fi ceasul Kely, cu aur roz şi diamante. În acest caz, ceasul în sine este lacătul prins de două belciuge de pe brăţara cu care va fi purtat la mână.