BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Armele Pepsi in lupta cu Coca-Cola

     

    “Daca imi fac treaba cum trebuie trei ani de acum incolo, as putea pleca dupa aceasta perioada”, sustine Mike Holmes, presedintele Pepsi Americas Romania, care inca nu poate spune cu certitudine cand va pleca de la carma gigantului de pe piata bauturilor racoritoare. Afirma ca deja se simte european, chiar daca locuieste de mai putin de un deceniu in Europa, dintre care de trei ani in Romania. “Treaba mea aici este sa asigur transferul de know-how odata cu integrarea Qua­drant-Amroq Beverages (QAB) si sa formez o echipa de romani care sa con­du­ca foarte bine businessul, poate mai bine decat mine”, explica americanul intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Lucreaza pentru Pepsi de peste 30 de ani, iar in ultimii opt s-a specializat in companii de tranzitie, asa cum a fost cazul in Cehia si Slovacia.
     
    In privinta filialei romanesti, tranzitia este dubla. Holmes trebuie sa se ocupe nu numai de schimbarile si ajustarile antrenate de trecerea de la o companie locala (QAB, fostul imbuteliator al produselor PepsiCo, a fost preluat complet de catre Pepsi Americas in 2006, printr-o tranzactie evaluata la 190 de milioane de dolari) la statutul de filiala a unei multinationale, ci si de constructia unei noi fabrici, la iesirea din cartierul Militari din Capitala.
     
    Americanul spune ca, in ciuda actualului context economic nefavorabil si a incetinirii cresterii pietei de profil, nu s-a pus niciodata problema stoparii sau amanarii proiectului din Militari. In schimb, Coca-Cola HBC Romania, liderul de piata, a renuntat anul trecut la doua fabrici (de la Oradea si Bucuresti) pe care le-a transformat in depozite si a disponibilizat in jur de 700 de angajati, ca rezultat al unui proces de reorganizare demarat in urma cu trei ani. Concedierile vor continua si anul acesta, imbuteliatorul anuntand ca va renunta la alti 100 de angajati din cauza reducerii ritmului de crestere, potrivit informatiilor publicate recent in Ziarul Financiar. Holmes afirma ca “mergem inainte cu proiectul si, chiar daca nimeni nu stie ce se va intampla in urmatorii doi ani, din punctul nostru de vedere este ca si finalizat”. 

     
    Asta desi nu mai poate fi posibila revenirea la cresterile din anii trecuti, cand “simplul fapt de a fi pe piata bauturilor racoritoare facea ca vanzarile sa creasca de la un an la altul cu 20%”. Incetinirea ritmului de crestere a pietei, datorata in parte contextului economic actual, dar si maturizarea unor segmente ale pietei dau startul adevaratei lupte dintre marii producatori, care inca de la jumatatea anului trecut au inceput sa raporteze cresteri ale vanzarilor de o singura cifra (sub 10%). Holmes evita sa spuna ce vanzari a inregistrat Pepsi Romania anul trecut, apreciind doar ca “am incheiat anul foarte bine, cu o cres­tere in volum de 10%, peste nivelul pietei”.
     
    Potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finantelor, cifra de afaceri a imbuteliatorului PepsiCo a depasit in 2007 pragul de 195 de milioane de euro. Daca ritmul de crestere in volum anuntat de presedintele Pepsi Americas Romania a fost apropiat de cel valoric, atunci afacerile imbuteliatorului ar fi putut ajunge anul trecut la 215 milioane de euro. Cat despre marjele de profit, Holmes spune ca au fost “foarte bune”. In 2007, compania avea, potrivit Ministerului de Finante, un profit net de peste 33 de milioane de euro.
     
    Cand vorbeste despre rezultatele estimate pentru anul acesta, Holmes renunta la “foarte” si pastreaza doar “bine”, un discurs de altfel precaut, in conditiile in care vanzarile Pepsi vor creste cu circa 7%, in ritm cu piata, potrivit propriilor estimari. Vesti mai bune ar putea sosi incepand cu cel de-al treilea trimestru, cand consumatorii isi vor fi ajustat deja bugetele de criza: “Cred ca ultimele sase luni vor fi mai bune decat cele din 2008, pentru ca va trece aceasta perioada de ajustare la noua situatie economica”, explica seful Pepsi. Criza economica nu pare sa-l ingrijoreze prea mult, argumentul sau fiind ca piata produselor de larg consum in general si cea a bauturilor racoritoare in speta este mai ferita de reducerea cheltuielilor.

     
    Din calculele sefului Pepsi a iesit, cel putin anul acesta, si posibilitatea achizitionarii unor jucatori mai mici, cel mai probabil din piata apelor minerale, unde producatorul este prezent cu marca Roua Muntilor. “Ne simtim confortabil cu strategia pe care o avem pentru apa minerala, nu numai acum, ci si pentru anii urmatori”, a spus Holmes. Managerul tine sa puncteze ca nu are de gand sa “retrogradeze” apa minerala Roua Muntilor din segmentul premium, indiferent de beneficiile financiare pe care le-ar aduce o astfel de masura: “Nu ne intereseaza ca marca X se vinde in milioane de sticle in magazinele de la marginea soselelor, noi nu vom intra pe segmentul mainstream (de mijloc – n. red.)”.
     
    In cei trei ani pe care i-a petrecut in Romania, Holmes a creionat deja portretul-robot al consumatorului roman de Pepsi, despre care spune ca este destul de diferit de cel al cehilor sau slovacilor. “Romanul este genul de client de produse premium, care vrea sa fie recunoscut pentru ceea ce consuma.” Din acest punct de vedere, mai spune el, polonezii se apropie cel mai mult de romani ca preferinte, pe cand cehii se orienteaza cu precadere spre segmentul economic. Oricum, Holmes se simte mai in largul sau atunci cand vorbeste despre Romania, o tara cu temperaturi mai ridicate si, deci, un consum mai mare. S-ar simti insa si mai bine daca ar mai fi si in 2009 o vara calduroasa precum cea din 2007, cand temperaturile excesive au dus la o explozie pe piata sucurilor si a apei minerale. 
     

     

  • Falimentul Paneuro, povestit de fondatorul grupului

     

    Dupa multi ani in care a luptat pentru a-si salva afacerile, cu numeroase esecuri si cateva reusite care l-au repus pe linia de plutire, Zoltan Prosszer se simte acum ca in urma cu 20 de ani, dupa cum spune intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Ca si atunci, cand abia punea bazele afacerii care avea sa ajunga un adevarat imperiu auto, si acum trebuie sa decida in ce directie se va indrepta.
     
    Pentru a deschide in 1991 un service auto in orasul natal, Targu-Mures, Prosszer a trebuit sa faca rost de 25.000 de marci ger­mane – “un efort ce mi se parea imposibil” -, iar pentru a-i aduna a decis sa puna gaj chiar apartamentul familiei. Acum miza e mult mai mare, pentru ca trebuie sa decida daca vinde sau incotro isi indreapta si ultimul business important care a mai ramas din Paneuro Grup – holdingul pe care l-a construit pas cu pas pornind de la atelierul de mecanica, ajuns in 2002 la afaceri de 55 de milioane de dolari, pe care tot el l-a ruinat cu cateva decizii pripite.
     
    In cei aproape 20 de ani scursi de la momentul inceputului, Zoltan Prosszer a trait o istorie putin diferita de majoritatea antreprenorilor – afland in urma cu multi ani ce sunt insolventa, reorganizarea, lupta cu bancile si falimentul. Putine companii s-au confruntat in trecut, intr-o perioada de plin avant economic, cu imposibilitatea de a-si plati ratele la banca sau cu executarea silita. In perioade de crestere, cum a avut Romania in ultimii opt ani, afacerile s-au dezvoltat rapid, in ritm cu piata, si au fost putine esecuri notabile. Falimentele rasunatoare se pot numara pe degete: esecul retelei de electroretail Cosmo (fondata de omul de afaceri Gyorgy Baba), al lantului de magazine Univers’all (creat de Razvan Petrovici) si, foarte de curand, al brokerului de credite IpoteciDirect (intemeiat de sapte oameni de afaceri cu experienta). Prosszer a trait insa o astfel de experienta si nu o data. Povestea lui capata un sens aparte in perspectiva in care economia nu mai duduie, pietele de desfacere s-au ingustat, bancile si-au inchis portile, iar blocajul financiar e tot mai comun in activitatea de zi cu zi. “Fiecare om poarta palaria potrivita”, spune Zoltan Prosszer, si trebuie sa invete propriile lectii in afaceri, dar la fel de importante pot fi invatamintele desprinse din experienta altora.
     
    Zoltan Prosszer a inceput afacerile in 1991, la 27 de ani, investind 1.400 de euro pentru deschiderea unui magazin de piese auto, pe care le aducea cu masina proprie din Italia; a urmat service-ul auto deschis cu banii din ipotecarea apartamentului, iar de atunci afacerea a crescut rapid. In 1996, grupul de firme pe care le-a dezvoltat, Paneuro Grup, devenea lider de piata pe segmentul pieselor auto, iar pana in 2002, grupul a tot crescut, ajungand sa includa peste 20 de companii si circa 1.400 de angajati. Fiecare linie de afaceri se desfasura printr-o companie separata, intr-un angrenaj de firme gandit astfel incat sa isi creeze una alteia piete de desfacere. “Miezul fierbinte” era firma de retail, Paneuro Trading, fondata in 1994 si care ajunsese zece ani mai tarziu la o cifra de afaceri de 20 de milioane de dolari. Prosszer a fost printre primii antreprenori romani care au creat un holding, o structura ce pana la urma s-a dovedit a fi calcaiul lui Ahile pentru businessul lui. “Am fost mereu pionier, chiar daca nu neaparat in sensul bun al cuvantului”, spune Prosszer acum. Dupa anul 2002 a inceput declinul, iar in perioada 2004-2005 firmele sale, care girasera intre ele pentru imprumuturi, ajungeau sa dea faliment in cascada (Paneuro Trading, Paneuro Leasing, Atu, Novator, Muss) sau sa fie vandute de nevoie (Aliat). Azi mai exista din grup doar cateva companii (Paneuro International, Romcab, Motoplus Paneuro).
     
    Romcab, fabrica de cabluri electrice de joasa tensiune din Targu-Mures, pe care Prosszer a cumparat-o acum zece ani cu un milion de dolari, mai mult pentru depozite si teren, a fost salvarea de la un faliment total si este acum principala lui afacere. El detine circa 72% din actiunile firmei, avand coactionari un fond olandez de investitii – MEI, cu 5% – si pe americanii de la Morgan Stanley (cu 23%). 
     
    Desi se afla inca in proces de reorganizare – inceput in 2004, cand a preluat datorii de 11,5 milioane de dolari (9,5 milioane de euro) de la companiile intrate in faliment – Romcab e o firma solida, sustine Prosszer. Are o cota de piata de 10% si cereri cat nu poate sa duca, spune el, cu toate ca de la inceputul crizei economice a mai pierdut ceva contracte. Cu experienta ultimilor ani inca vie inca in memorie, Prosszer vorbeste insa despre viitor cu oarecare detasare. Nu vede in criza o mare problema pentru afacerea sa, ci mai degraba un avantaj. E constient ca nu va scapa cu totul de efecte – se asteapta ca ieftinirea materiilor prime sa injumatateasca cifra de afaceri a Romcab anul acesta, spre 7-9 mil. euro – dar faptul ca si competitorii sai au probleme e un atu pentru el. “Noi nu aveam sanse sa primim finantare, pentru ca bancile nu se uita la companii aflate in reorganizare juridica. Acum nici concurenta nu mai primeste bani, deci tot raul este spre bine.” Prosszer se afla in fata unei decizii dificile: daca ar putea sa se dezvolte, ar vinde si mai mult, crede el, mizand pe exporturile firave pe care le face Romcab, dat fiind ca acopera in primul rand cererea interna si doar excesul merge la export. “Sunt putine firme functionale care se pot dezvolta fara investitii masive, iar pietele de desfacere mari, Arabia Saudita sau Rusia, au nevoie de capacitati de productie cu costuri de productie foarte mici.” Pentru a-si creste capacitatea de productie are insa nevoie de capital – de care nu dispune. In trecut, exact aici i-a fost greseala: luat de valul potentialului de crestere enorm pe care il simtea la tot pasul, nu a stiut sa fie chibzuit, vrand sa-si dezvolte businessul fara sa aiba insa bani suficienti pentru a sustine aceasta dezvoltare.

    Avocatul Romeo Cosma: Previzionarea gresita a afacerii e un factor obisnuit ce duce la insolventa

    Serban Toader, KPMG: Lichidarea nu este intotdeauna cea mai buna alegere, chiar daca exista o ipoteca sau un gaj pe un activ

    Cum l-au schimbat pe Prosszer experientele pe plan personal
     

  • N-ai paine, mananci pufuleti

     

    La intrarea in cladirea firmei Phoenix Y, aflata pe drumul national dintre Ploiesti si Baicoi, troneaza o statuie de marmura alba infatisand nici mai mult, nici mai putin decat o inghetata – primul produs pe care l-au comercializat cei doi proprietari, Eliodor Apostolescu si Catalin Nour. Cei doi se cunosc de peste 31 de ani si au reusit sa transforme o industrie aparent modesta, productia de pufuleti, intr-o afacere de milioane de euro.
     
    Compania lor este al doilea producator de profil din tara si cel mai mare dintre furnizorii locali. Fara o vizibilitate deosebita, afacerea a crescut constant, iar proprietarii considera ca au in continuare motive de optimism inclusiv pe vreme de criza, sau tocmai datorita crizei, daca dificultatile economice ii vor face pe consumatori sa se orienteze catre produse mai ieftine. “Pufuletii ar putea reprezenta o categorie care sa aduca vanzari mai mari in urmatorii doi ani, ani considerati sub umbra crizei”, considera Adrian Iordache, business manager la compania de cercetare si consultanta InterBiz Group.
     
    Apostolescu si Nour au fost colegi de banca in scoala si au facut si aceeasi facultate. De fapt, in facultate (Facultatea de Electrotehnica din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti) le-a venit si prima idee de afacere. Cu cei 2.000 de dolari pe care ii aveau stransi au cumparat la mana a doua un aparat de inghetata pentru comert stradal. Cu ajutorul lui, au inceput sa vanda amandoi cornete pe strazile din orasul lor natal, Ploiesti, in timpul vacantei de vara. Nu dupa mult timp au inventat propria lor reteta de inghetata. “Evident, nu am descoperit noi laptele praf”, povesteste razand Catalin Nour. “Foloseam aceleasi ingrediente ca toata lumea, insa proportiile si combinatiile le-am stabilit noi”, adauga el. Un an mai tarziu aveau zece aparate de inghetata si o afacere ce promitea.

     
    Timp de patru ani, firma a functionat in subsolul casei in care locuia mama unuia dintre ei. Avand deja 25 de angajati in subordine, cei doi au decis ca e timpul sa construiasca o fabrica si sa-si diversifice activitatea. “Se intampla prin 1994. Atunci nu parea ciudat sa faci o fabrica in mijlocul unui oras”, isi aminteste amuzat Eliodor Apostolescu. Constructia a fost gata in 1996, cand ajunsesera sa produca 40 de tone de inghetata pe zi si, in paralel, deschisesera si o linie de biscuiti. Tot atunci, cei doi parteneri de afaceri au decis sa abordeze o noua categorie de produse, pufuletii, pentru ca doreau sa se indrepte spre un produs care, spre deosebire de inghetata, sa nu fie sezonier. Au cumparat un expandor vechi de la o fosta fabrica de paine din Cluj si s-au pus pe treaba. “Am descoperit insa ca masinaria scotea pufuleti diferiti: unii foarte buni si altii mai putin gustosi”, spun ei. “Am cercetat aparatul pe toate partile, am umblat pe la mesteri, pe la strungari, am mai schimbat cate o bucsa, pana cand n-a mai ramas nimic din vechiul aparat. Practic facusem altul din bucati si ajustari”, spune Apostolescu.
     
    Initial, fabrica de pufuleti a functionat pe vechiul amplasament, aflat in centrul Ploiestiului, dar curand capacitatea de productie a acesteia, de 200 000 de pungi de pufuleti pe zi, s-a dovedit insuficienta, fara a mai adauga ca nu era tocmai eficient sa ai o fabrica in mijlocul unui oras. Cei doi au hotarat sa mute productia din centrul orasului la marginea lui.
     
    O vreme, cele doua fabrici, cea din Ploiesti si cea din Baicoi, au functionat in paralel, insa din 2006 a ramas in productie numai cea de-a doua. In prezent, la Baicoi lucreaza 300 de angajati, capacitatea de productie a fabricii fiind de 1 milion de pungi de pufuleti pe zi, dupa spusele celor doi asociati.

     
    Desi au infiintat firma in urma cu 16 ani, ideea de a produce pufuletii Gusto le-a adus celor doi mai multa vizibilitate in special in ultima perioada, cand vanzarile le-au depasit asteptarile. “Cand am inceput sa facem pufuleti, aveam, ca toata lumea, o tehnologie rudimentara. Luam pufuletii, ii puneam pe masa, ii stropeam cu ulei, puneam sare cu mana si apoi ii ambalam. Acum totul e computerizat”, spune Apostolescu. Pentru ca nu au gasit la companiile de profil o tehnologie care sa le fie pe plac, cei doi au inventat propria tehnologie, pe care au si patentat-o in 2007. “Avem 24 de expandoare si putem produce un milion de pungi de pufuleti pe zi. Este printre cele mai mari capacitati de productie de pufuleti din Europa”, sustine el.
     
    Din pufuletii produsi in fabrica de la Baicoi, 90% sunt pentru piata interna, iar 10% merg la export. “Un milion de pungi pe zi poate parea enorm pentru Romania, dar oricat de surprinzator ar parea, nu e suficient. Primim cereri care depasesc capacitatile noastre de productie”, afirma Catalin Nour. Din totalul cifrei de afaceri, care a depasit 12 milioane de euro in 2007 si, potrivit estimarilor lui, se apropie de 15 milioane in 2008, aproximativ 80% inseamna pufuleti, restul fiind impartit intre praful de inghetata (produs pentru laboratoare, cofetarii si masini cu productie stradala), biscuiti si snacks-uri.

    Aflati in continuare cum au ajuns pufuletii din Romania sa fie ceruti la export

    Catalin Nour, Phoenix Y: Nu am apelat niciodata la credite bancare sau la fonduri europene
     

     

  • Cat de adanca este criza Ultra Pro

    Afacerea sotilor Alina si Cristian Fughina, K Tech Electronics, care opereaza lantul de retail IT Ultra Pro Computers, pare sa traverseze una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa. Mai multe voci din piata spun ca, in fata problemelor interne puse intr-un context economic unde toate magazinele IT au de suferit, K Tech nu mai poate decat sa restructureze cat mai mult din operatiunile de distributie si retail si sa aleaga o strategie cat mai conservatoare pentru urmatoarea perioada pentru a putea iesi din impas. La baza acestor afirmatii stau in primul rand dificultatile financiare in care pare sa se afle compania, daca e sa luam in calcul faptul ca, timp de cateva zile din saptamana trecuta, depozitul central a fost pus sub sechestru pentru o datorie de 7 milioane de euro a K Tech la UniCredit. Pe de alta parte, inclusiv faptul ca Asbis Romania si Star Print, doi dintre furnizorii companiei, alaturi de Scop, Elko, LG Romania, Asus, Gigabyte sau Kingston, au deschis o procedura de insolventa impotriva companiei, potrivit mai multor surse din piata, indica probleme cu lichiditatile, K Tech fiind astfel in incapacitate de a plati datoriile fata de distribuitori.

    “Deocamdata nu pot face niciun fel de comentariu pe marginea acestor informatii”, a fost singura declaratie a lui Adrian Dogaru, directorul executiv al companiei de distributie si retail, in timp ce nici Alina Fughina, care conduce K Tech Electronics, si nici Cristian Fughina, ce s-a orientat de mai multa vreme spre afacerile imobiliare ale familiei, nu au fost de gasit.

    Compania a umblat la structura retelei inca din 2007, cand compania avea peste 70 de spatii comerciale, comparativ cu numarul maxim de 84 de magazine atins inaintea inceperii procesului de restructurare. Din luna decembrie a anului trecut au fost inchise insa alte 13 dintre magazinele Ultra Pro Computers, printre care cele din Cluj, Satu Mare sau Iasi, conform informatiilor disponibile pe site-ul companiei, cel mai recent fiind unul dintre spatiile comerciale satradale din Bucuresti. Reteaua a ajuns astfel la 42 de unitati, la care se adauga doua service-uri, personalul s-a redus si el, iar acum K Tech ar avea in plan sa reduca si numarul angajatilor din sediul central, intentie exprimata in cadrul unei sedinte interne convocate in urma cu aproape doua saptamani, conform unei surse din interiorul companiei; ar exista deja departamente formate doar dintr-un singur angajat. “Da, de astazi (27 martie – n.red.) service-ul se restrange la doar 6 oameni, iar la sediu se statea la coada pentru semnarea fisei de lichidare”, comenta pe blogul www.zoso.ro un utilizator pe nume ioni220, care sustinea ca pana in acea zi fusese la randul sau angajat al K Tech.

    La o trecere in revista a declaratiilor facute recent de oficialii companiei, reducerea cu aproximativ 20% a retelei de magazine nu apare ca un plan imediat de actiune, in contextul in care in luna noiembrie a anului trecut, K Tech anunta planuri de deschidere a doua unitati, iar la inceputul acestui an avansa posibilitatea inchiderii a numai trei magazine pe parcursul primului trimestru, decizie ce depindea insa de renegocierea contractelor de inchiriere. “In conditiile actuale de piata, daca cei care inchiriaza nu isi revizuiesc politica de preturi in conformitate cu piata, este normal sa renuntam la anumite spatii si sa cautam solutii alternative de relocare”, spunea atunci Catalin Butolo, directorul de marketing al companiei, fara sa dea vreun indiciu ca numarul magazinelor inchise ar putea fi atat de mare.

    De remarcat este faptul ca firma a renuntat de-a lungul timpului la aproape toate magazinele stradale din Bucuresti, preferand galeriile comerciale de genul Carrefour. Din cele sase magazine pe care le mai are K Tech in Capitala, fara a lua in calcul service-ul aflat in cadrul sediului central din zona APACA si magazinul din zona Chibrit din Capitala, cinci sunt pozitionate in centre comerciale (Carrefour, Auchan si City Mall).

    Cu toate ca nici planurile viitoare pentru spatiile comerciale respective nu au fost anuntate, proprietarii mai multor centre comerciale, printre care si George Teleman, managing partner la fondul britanic de investitii Equest Balkan Properties, in portofoliul caruia se afla proiectul Vitantis Shopping Center din Capitala, infirma acum posibilitatea incheierii contractului cu K Tech. “Sunt si raman in continuare in Vitantis”, a spus Teleman.

    Totusi, scaderea consumului si implicit a vitezei de rotatie a stocurilor, concomitent cu diminuarea retelei, ar putea sa-si spuna cuvantul asupra afacerilor K Tech. Pentru anul trecut, compania nu a anuntat inca cifra de afaceri, care provine in proportii aproape egale din activitatile de retail si distributie, dar estimarile ce vizau depasirea nivelului de 80 de milioane de euro, dupa ce in primele noua luni afacerile K Tech s-au cifrat la 51,3 de milioane de euro, nu mai par la fel de plauzibile.

    Felix Enescu, Gartner: "Putinele lanturi de magazine din Romania care au ramas concentrate pe comertul IT nu vor mai rezista foarte multa vreme in formatul actual"
     

  • C&A incepe lupta cu Zara

    Multa lume, agitatie, pancarte cu promotii, o mascota care impartea vesela baloane colorate celor cateva zeci bune de vizitatori pierduti printre standurile cu imbracaminte si un nume nou pentru piata de moda din Romania: C&A. Se intampla in ziua de 2 aprilie 2009, prima in care C&A, unul dintre cei mai cunoscuti retaileri vestimentari din Europa, a deschis primul magazin in centrul comercial Militari Shopping Center din Capitala. In mijlocul agitatiei, doar doi barbati faceau nota discordanta, cu costumele lor serioase si aerul preocupat pe fata: Norbert W. Scheele, general manager al C&A pe Austria & SEE, si Herbert Asamer, purtatorul de cuvant al companiei la nivel international, veniti in Romania pentru a coordona indeaproape lansarea primului magazin al lantului de retail vestimentar.

    Venirea celor doi are legatura cu modelul de business pe care retailerul il aplica in toate tarile in care este prezent: nu acorda francize, ci investeste direct pentru a detine controlul asupra preturilor, a retelei de distributie si a magazinelor. Experienta C&A din celelalte 16 tari in care activeaza – precum Belgia, Portugalia, Cehia, Ungaria, Polonia sau Slovacia – a confirmat ca aceasta e cea mai buna strategie, spun cei doi reprezentanti ai companiei. “Intrarea in Romania a fost urmatorul pas logic pentru noi”, spune Norbert W. Scheele. Managerul afirma ca expansiunea grupului spre est a inceput cu Austria, iar in 2009 va atinge doua puncte din sud-est, Romania si Croatia.

    Decizia de a veni in Romania a fost luata in urma cu doi ani, dar primele calatorii cu scopul de a cerceta piata si de a testa terenul au fost facute incepand din 2005: “Timp de un an am trimis delegatii cate doua-trei zile pentru a analiza piata si a stabili contacte cu potentialii colaboratori. Dar am stiut din momentul in care am pasit in primul mall romanesc, in 2005, ca trebuie sa intram in Romania: era exact ca mall-urile de afara”, povesteste pentru BUSINESS Magazin Norbert Scheele.

    Singura diferenta fata de vestul Europei, care a cantarit pozitiv in balanta decizionala, a fost lipsa unei concurente dure. Pe criteriul acesta Scheele mizeaza chiar si acum, desi ultimii doi ani au marcat extinderea agresiva a altor nume mari din fashion retail, ca Inditex, New Yorker, Deichmann, Takko sau LPP. Una dintre cele mai rapide extinderi din ultimii doi ani a fost cea a liderului mondial, grupul spaniol Inditex (care detine brandurile Zara, Pull & Bear, Bershka, Stradivarius, Oysho, Zara Home si Massimo Dutti), care a ajuns acum la 24 de magazine la nivel local, dintre care cinci sunt deschise sub brandul Zara, iar pana la sfarsitul anului va mai lansa alte 13, unul fiind stradal, in Piata Unirii din Capitala.

    Magazinul C&A din mall-ul din Militari, inaugurat pe o suprafata de 1.850 de metri patrati, este primul dintr-o serie de patru care ar trebui sa fie deschise pana la sfarsitul acestui an. Urmatoarele deschideri sunt programate in Buzau (Aurora Mall) si in Bucuresti (Cotroceni Park si Sun Plaza). Pentru 2010, compania vrea sa extinda reteaua pana la cel putin zece magazine, atat in Bucuresti, cat si in orasele de peste 100.000 de locuitori din provincie. Momentul lansarii C&A in Romania nu este insa cel mai fericit. De la cresteri rapide de peste 20% in 2008, retailul a inregistrat in primele luni ale anului 2009 acelasi ritm, dar cu minus. Cu toate acestea, managerii veniti la Bucuresti pentru lansare au inca planuri de a deveni lideri de piata.

    Anul trecut, cand retailul romanesc cunostea una dintre cele mai mari cresteri din Europa, planurile companiei olandeze erau mult mai optimiste si vizau deschiderea a patru pana la sase magazine noi in 2009, urmand ca din 2010 sa deschida cate opt magazine noi anual. Criza a temperat insa ambitiile retailerului. “Obiectivul s-a mentinut, doar ritmul de dezvoltare a mai incetint”, spune Herbert Asamer, purtatorul de cuvant al companiei, care precizeaza ca extinderea C&A depinde de doi factori: consumatorii si dezvoltatorii de mall-uri. Asa se face ca, de anul trecut, cand erau asteptate pana la sase magazine C&A in 2009, planul de extindere s-a injumatatit, in conditiile in care reprezentantii C&A nu sunt foarte siguri nici de cele patru magazine ramase pe lista de inaugurari acum: “Am fi vrut sa deschidem un magazin in Sun Plaza primavara aceasta, dar dezvoltatorii au amanat inaugurarea mall-ului pana in toamna. Speram sa deschidem macar atunci”.

    La fel s-a i ntamplat probabil si cu celelalte magazine din provincie anuntate inca de anul trecut, dar care nu se vor mai concretiza in 2009: Oradea, Iasi, Galati, Cluj si Arad. “La Cluj deschidem anul viitor sau chiar in doi ani. La Iasi, dezvoltatorul (Omilos Group, cu Era Shopping Park, acelasi dezvoltator cu care C&A colaboreaza si pentru deschiderea unui magazin la Oradea – n.r.) a inaugurat deocamdata doar o parte din spatiul comercial, iar zona cu magazine, in care avem si noi inchiriat spatiul, nu s-a deschis inca si probabil nu va fi deschisa nici anul viitor”, spune Scheele.

    Pana atunci, in Militari este sigur un C&A. Iar pana cand nu va avea zece magazine deschise in Romania, Scheele nu vrea sa vorbeasca despre planuri de vanzari si profit; ramane ca olandezii sa inteleaga intai cum functioneaza de fapt o piata cu mari consumatori de moda, dar cu venituri mici: “Avem asteptari mari de business, altfel nu am fi aici. Dar deocamdata nu stim inca daca romanii prefera pantalonii din piele sau pe cei din stofa”.
     

    Cine va conduce magazinele C&A
    Originile C&A

  • Cele mai vandute limuzine (galerie foto)

     

    Inchipuiti-va o masina care franeaza singura in momentul in care simte pericolul unei coliziuni cu automobilul din fata. Care citeste singura limitarile de viteza de pe panourile de atentionare sau adapteaza unghiul farurilor pentru a nu orbi masina care se apropie din sens invers. Sau, poate, care opreste motorul cand sta pe loc pentru a nu mai consuma combustibil, plecarea facandu-se imediat in momentul in care e apasata pedala de acceleratie.
    Cu astfel de argumente incearca sa ii convinga de ani de zile vanzatorii de masini pe cei dispusi sa dea cel putin 50.000 de euro pe o masina. Iar lansarea unei noi generatii de Mercedes E-Klasse, BMW Seria 5 sau Audi A6, ca sa numim cele mai bine vandute modele, este un prilej pentru ca lista de sisteme si accesorii cu care dealerii iau ochii clientilor sa devina tot mai mare.
     
    “Majoritatea celor care cumpara un astfel de model sunt clienti business, fie ca sunt top manageri ai unor companii, fie ca au propriile lor afaceri.” Modelul la care face referire Ioana Taflan, director de comunicare al Mercedes-Benz Romania, importatorul grupului german pe piata locala, este E-Klasse, o limuzina aparuta in urma cu peste 60 de ani si a carei ultima generatie tocmai a fost lansata saptamana trecuta pe piata locala.
     
    Pe acelasi public tinta se bazeaza si importatorii BMW si Audi. Nina Velterean, director de marketing in cadrul BMW Group Romania, recunoaste ca o buna parte dintre clientii limuzinei Seria 5 (aflata in portofoliul marcii germane) provin dintre fostii posesori de Seria 3 (un model de clasa medie) care acum au o familie. Tatiana Stroescu, director de marketing pentru Audi in cadrul Porsche Romania, aduce un element in plus la portretul robot: “Sunt preponderent barbati, iar cei mai multi (dintre cei care cumpara A6, modelul Audi din clasa mare – n. red.) au varste cuprinse intre 40 si 60 de ani”.

     
    Potrivit unui studiu al Mercedes la nivel european, doi din trei utilizatori de limuzine din clasa superioara sunt barbati, pentru ca in Statele Unite procentul sa urce dincolo de 90%.
     
    Iar profilul clientului din Romania nu difera foarte mult fata de cel din Franta sau Germania. “Difera doar media de varsta a posesorilor, care in Romania este de 40-45 de ani, fata de 50-55 de ani in Germania, spre exemplu”, completeaza Taflan. Exista si o explicatie pentru acest lucru, considera analistii pietei.
     
    Cresterea economiei si a puterii de cumparare din ultimii ani au creat un optimism extrem, livrarile de masini premium crescand de doua ori mai repede decat restul pietei. Iar aceasta in conditiile in care vanzarile s-au triplat in ultimii cinci ani.
     
    Interesant este insa ca la baza acestei cresteri explozive nu au stat limuzinele, ci mai degraba SUV-urile, masini cu o garda ridicata, masive, care asigurau proprietarilor o vizibilitate mai mare. De aceea, fiecare producator de lux, fie el german sau asiatic, are acum in portofoliu atat limuzine, cat si modele de tip SUV.
     
    Chiar si asa, niciunul dintre marile branduri nu a scapat neafectat (in Romania si restul lumii deopotriva) de caderea vanzarilor ca urmare a efectelor crizei financiare internationale, vehiculandu-se chiar la un moment dat informatii privind o alianta pe care urmau sa o incheie Mercedes si BMW si care ar fi implicat un schimb de actiuni.
     
    In Romania, dupa ani de crestere cu zeci de procente, vanzarile de autoturisme de import s-au prabusit in primele doua luni ale anului cu 56% fata de anul trecut, atat limuzinele de clasa mare, cat si SUV-urile inregistrand scaderi in jurul valorii de 50%. “Este greu de apreciat cu exactitate in ce masura a fost afectat segmentul premium de criza si poate prea devreme de spus. Dar acest segment pare sa fie mai putin afectat de criza decat altele”, a spus Ioana Taflan.

     

  • Cine lupta pentru primul loc pe piata carnii de pui

    “Este un paradox”, recunoaste Ioan Popa, directorul general si proprietarul producatorului de carne de pui Transavia. Omul de afaceri vorbeste la telefon din masina in timp ce se indreapta dinspre Alba, unde este sediul central al afacerii Transavia, catre Brasov, unde se afla cel de-al doilea centru de greutate al companiei, Agricola Brasov, companie pe care Popa a cumparat-o in 2007.

    Practic, anul trecut, proprietarul Transavia a integrat in grup atat achizitia de la Brasov, cat si Cerealcom Alba Iulia, dar a si investit 21 de milioane de euro in retehnologizare, realizand astfel o dublare a cifrei de afaceri (de la 50 mil. euro in 2007 la 100 mil. euro in 2008). Paradoxul despre care vorbeste Ioan Popa este reprezentat insa de vanzarile pe care le-a avut Transavia in ianuarie si februarie 2009: “Au fost cu aproape 50% mai mari decat cele din ianuarie si februarie 2008, desi toata lumea spune ca e criza”. Omul de afaceri recunoaste ca e criza, dar are si o explicatie: este vorba despre scumpirea carnii de porc si vita din primele luni ale anului, care au facut din carnea de pui “cea mai ieftina proteina”. Trendul din primele luni il face pe Ioan Popa sa vada o crestere cel putin curajoasa pentru acest an, de 30%: “Cresterea va veni din vanzari, deoarece ne-am marit capacitatea de productie (anul acesta vom produce peste 50.000 de tone de carne) si am investit in marketing”. Ioan Popa se refera aici atat la cele doua campanii de media desfasurate, dar si la lansarea unui nou brand de produse congelate – Papane, care s-a alaturat brandurilor Frateus, Ella Bella sau Fragedo.

    Saltul Transavia la afaceri de noua cifre a schimbat clasamentul producatorilor de carne de pui, dominat anii trecuti de Agricola Bacau, care a incheiat 2008 cu afaceri de 104 milioane de euro (din care 74 de milioane de euro au fost aduse de vanzarile Agricola International, producatorul de carne de pasare, in crestere cu 10% fata de 2007).

    De fapt, piata s-a schimbat mai mult anul trecut, odata cu reluarea exporturilor, dupa interdictia de trei ani din cauza gripei aviare. “Este neaparata nevoie sa atingem un echilibru intre importuri si exporturi”, spunea la mijlocul anului trecut Ilie Van, presedintele Uniunii Nationale a Crescatorilor de Pasari din Romania (UNCPR), intr-o conferinta de presa. Van era atunci foarte suparat din cauza diferentei dintre export (5%) si import (30%), pe o piata care ar avea capacitatea de a produce peste necesarul de consum intern. Acum, la mai bine de jumatate de an distanta, Ilie Van este mult mai optimist: “Primele luni ale lui 2009 au adus rezultate foarte bune producatorilor din Romania”. Datele UNCPR arata ca anul trecut piata carnii de pui (incluzand carnea procesata) a ajuns la 700-800 de milioane de euro, cu 20-25% mai mult decat in 2007.

    Pentru anul acesta, presedintele UNCPR se asteapta la o crestere mai temperata a vanzarilor, de 10-15%, insa nu se teme de o scadere a consumului, ba chiar crede ca Romania va putea profita in aceasta perioada, avand produse destul de ieftine. Van mizeaza ca importurile vor scadea din cauza situatiei economice internationale si a cursului de schimb, ceea ce va lasa mai mult loc pe piata interna producatorilor locali: “Anul trecut am importat 114.000 de tone, iar in 2009 ma astept la maxim 75.000 de tone”. Cat despre exporturi, Ilie Van crede ca se vor dubla in 2009.

    Toti producatorii locali asteapta destul de mult de la cresterea exportului. Grigore Horoi, presedintele grupului Agricola Bacau, spune ca anul trecut a livrat piept de pui si semipreparate in special catre Grecia si Olanda: “Anul trecut am reluat livrarile pe piata Uniunii Europene, iar vanzarile au ajuns la circa 2.000 de tone (aproximativ 10% din totalul productiei in viu a companiei)”.

    Cu toate acestea, anul nu a inceput prea optimist pentru unii producatori, care accepta ca au probleme in a controla costurile si in a realiza investitiile pe care si le-au propus. La inceputul acestui an, Agricola Bacau a anuntat decizia de a renunta la circa 200 de angajati prin externalizarea unor departamente ale grupului, reorganizand compania in unitati de business independente.

    Grigore Horoi, Agricola Bacau: “Anul acesta vom privi cu mai mare atentie tendintele de pe piata
     

  • Pastele, o afacere de 70 mil. euro

    Marius Cristescu a petrecut ultimii trei ani in Italia, timp in care a muncit in special in constructii si amenajari interioare. S-a intors impreuna cu sotia sa la sfarsitul anului trecut in Romania, hotarati sa ramana in tara. Dincolo de banii stransi in cei trei ani, Marius s-a intors din Italia pasionat de mancarea pe baza de paste. “Acolo mancam paste aproape in fiecare zi, iar cand m-am intors in Romania am continuat cu acest obicei”, povesteste Marius, un client ideal pentru companiile producatoare care vor neaparat sa isi stabilizeze sau chiar sa isi creasca vanzarile anul acesta. In ultimii trei-patru ani, piata de profil s-a dezvoltat rapid in Romania, cu rate de crestere de 10-15% pe an, ajungand in prezent la un volum in jur de 50.000 de tone si la o valoare de circa 70 de milioane de euro, din cele peste 2 miliarde de euro la cat se ridica in total piata produselor de panificatie, potrivit estimarilor. E totusi putin, spun producatorii, care compara consumul de paste per capita din Romania (de circa 3 kilograme) cu cel din Italia, de zece ori mai mare – dar unde acestea sunt totusi o mancare traditionala.

    In Romania, dupa un 2007 care a fost marcat de doua mari achizitii pe piata de profil (preluarea oradenilor de la Arnos de catre compania Tymbark si achizitia Pangram Resita de catre grupul italian Colussi), 2008 a fost un an al investitiilor, in care cei doi noi proprietari au investit in tehnologii, dar si in promovare, crescand astfel vanzarile. Compania Pangram, cu brandul emblema Monte Banato, a vandut in 2008 paste in valoare de circa 8 milioane de euro, in timp ce Arnos a ajuns sa creasca vanzarile cu circa 50%, potrivit estimarilor de la sfarsitul anului trecut, la peste 3,5 milioane de euro. Pentru toti producatorii mari, 2009 ar fi fost un an prielnic pentru a-si creste semnificativ vanzarile, mai ales dupa investitiile facute in anii trecuti.

    Acum insa pretentiile pentru 2009 sunt mai reduse: “Ne vom concentra pe pietele pe care le cunoastem bine, nu ne vom aventura in zone de business necunoscute”, spune cu prudenta Alin Giurea, prese dintele Pambac Bacau. Compania este lider pe segmentul pastelor fainoase, cu o cota de piata de 25%, potrivit estimarilor proprii.

    Mai ales daca au facut investitii in anii trecuti, producatorii tind sa economiseasca in acest an si sa limiteze investitiile pe care le mai aveau in plan. “Vom optimiza activitatea in scopul utilizarii eficiente a investitiilor de peste 35 de milioane de euro facute in anii anteriori, iar investitiile proiectate vor fi continuate cu precautie, avand in vedere faptul ca datoriile pe termen lung au fost platite integral, iar gradul nostru de indatorare este mult redus”, spune Giurea. Directorul Pambac incearca totusi sa fie optimist, deoarece “situatia financiara actuala ne permite sa ne gandim in continuare la dezvoltare organica si la achizitii”. Si cei de la Arnos mai au in vedere cateva modernizari ale echipamentelor, achizitia unei noi linii de productie si sistematizarea unui nou depozit, investitii care se ridica la putin peste jumatate de milion de euro, dupa cum spune Cristian Cazacu, directorul general al Arnos.

    Producatorii se bazeaza acum mai mult pe magazinele proprii, care (desi nu depasesc o medie de 10-15% din vanzarile totale) ii ajuta sa isi mentina nivelul de lichiditati, o necesitate din ce in ce mai acuta pe timp de criza. Pambac Bacau are o retea de 15 magazine, dintre care doar unul in format modern. “Nu ne propunem o extindere a numarului de locatii, dar nu excludem variantele de dezvoltare pentru formate noi, mai adaptate tendintelor din piata”, spune Alin Giurea. Compania doljeana Pan Group, producatorul pastelor Pan Group si Moara Baniei, detine 22 de magazine cu format mic, de 60 de metri patrati, care ii asigura acesteia circa 15% din vanzarile totale (care au depasit anul trecut 95 de milioane de lei – circa 25 de milioane de euro).

    Pe de alta parte, jucatorii din domeniu incearca sa priveasca mai mult spre pietele externe. Pan Group vinde deja in Marea Britanie, Grecia sau Germania produse atat sub brand propriu, cat si sub branduri private. Exporturile au reprezentat anul trecut 10% din cifra de afaceri a grupului, iar Florin Busuioc, directorul Pan Group, vrea ca anul acesta sa ajunga cu produsele sale si in Olanda, Polonia si Serbia. Si liderul pietei, Pambac, vizeaza dezvoltarea exporturilor, care nu are deocamdata o pondere importanta in afaceri: “Anul acesta ne-am propus o crestere a volumelor si totodata tatonarea unor posibile linii de extindere si in alte tari invecinate”.

    Desi retinute totusi in planurile de afaceri, companiile vad pentru 2009 o crestere de aproximativ 5%. “Cred ca in 2009 piata pastelor fainoase va creste, acest tip de produse fiind perfect adaptate perioadei de criza”, este de parere Alin Giurea de la Pambac, subliniind ca in aceasta perioada consumatorii se indreapta catre gama ieftina, iar pastele au avantajul pretului scazut, dar cu un indice energetic ridicat. Insa tocmai din acest motiv, producatorii sunt constienti ca valoarea pietei ar putea scadea chiar daca volumele de vanzari vor creste.

  • Vorbiti Deutsche?

     

    “Era doar o chestiune de timp”, spunea la finalul saptamanii trecute Panagis Vourloumis, presedintele si directorul executiv al OTE si Cosmote si presedintele consiliului de administratie al Romtelecom, referindu-se la integrarea operatiunilor grupului elen de telecomunicatii in cele ale Deutsche Telekom. Totusi, timpul nu pare sa fi fost pana acum esential pentru grupul german care detine 25% din actiunile OTE; primele decizii clare legate de aceasta integrare incep sa se vada de-abia acum, la aproape un an de la perfectarea tranzactiei.
     
    Deutsche Telekom intentioneaza sa faca din integrarea cu operatiunile OTE o prioritate, vrand sa beneficieze de pe urma faptului ca preluarea operatorului elen ii asigura o prezenta puternica in Europa de Sud-Est. A fost formata o echipa de management pentru sud-estul Europei, in frunte cu Guido Kerkhoff, fostul Head of Group Accounting and Controlling al Deutsche Telekom, care se va ocupa de companiile unde grupul german detine participatii – OTE, Magyar Telekom, Slovak Telekom si T-Hrvatski Telekom din Croatia. Totodata, incepand cu acest trimestru, Deutsche Telekom va raporta rezultate financiare consolidate, incluzand si afacerile OTE.
     
    “In urma acordului strategic cu grupul elen, reorganizarea structurii operationale a activitatilor din Europa a fost o necesitate”, declara recent Rene Obermann, directorul executiv al Deutsche Telekom, care priveste integrarea si prin prisma financiara, avand in vedere ca interconectarea retelelor de voce, internet si date prin centrul international de management al retelei de la Frankfurt al operatorului german inseamna o reducere de costuri in valoare de 2,2 miliarde de euro pentru cele doua companii.
     
    Lucrurile se misca insa destul de greu, planurile Deutsche Telekom pentru regiunea sud-est europeana urmand sa fie definitivate in iulie. Nu investitiile sunt motivul intarzierii, compania avand rezerve de lichiditati in valoare de 20 de miliarde de euro, ci dimensiunea celor doua grupuri telecom. “Ce incercam noi sa facem, a doua companii foarte mari, este unul dintre cele mai dificile lucruri din lumea de business, dar exista o doza mare de bunavointa din partea ambelor companii”, a afirmat Panagis Vourloumis intr-un discurs sustinut la sediul din Bonn al grupului, in fata a peste 100 de jurnalisti din Grecia, Romania, Bulgaria si Albania, tarile unde are activitati OTE.
     
    Deocamdata, in ecuatia operatorului german, Romania ramane o necunoscuta; oficialii Deutsche Telekom au evitat sa dea detalii despre planurile pe care le au pentru piata romaneasca de profil, evaluata la 5 miliarde de euro anul acesta. Cert este ca pentru Romtelecom si Cosmote, cei doi operatori controlati de OTE in Romania, nu se pregateste o fuziune. “Nu se pune problema combinarii celor doua companii din punct de vedere juridic, ci mai degraba stabilirea unei colaborari mult mai apropiate decat pana acum”, a declarat presedintele si directorul executiv al grupului elen.
     
    Nici scenariul unui rebranding al Romtelecom sau Cosmote nu pare sa fie o prioritate. “Cel putin pentru moment, nu exista planuri concrete in acest sens. In calitate de consumatori, credeti ca este nevoie de un asemenea proces?”, a fost replica lui Vourloumis. Prin urmare, actionarii germani vor ramane o prezenta discreta pe piata din Romania, mai ales ca orice decizie cu implicatii asupra celor doi operatori va trebui sa treaca mai intai prin Grecia, atat timp cat ambii sunt subsidiare directe ale OTE si nu ale Deutsche Telekom.
     
    Rene Obermann si Panagis Vourloumis nu au facut insa un secret din vizita pe care au facut-o in luna septembrie a anului trecut in Romania. Pe langa intalnirile cu presedintele si cu primul-ministru, oficialii celor doua companii au avut probabil timp destul pentru a evalua situatia Romtelecom si Cosmote pe piata si pentru a discuta investitiile posibile. Subiectul investitiilor era atunci pus in discutie pentru prima data, desi Deutsche Telekom avea deja acces indirect la piata romaneasca gratie participatiei detinute la Magyar Telekom, unul dintre actionarii firmei Combridge, un furnizor de solutii telecom care a cumparat acum trei ani caietul de sarcini al licitatiei de atunci pentru doua licente 3G. Licitatia a fost castigata ulterior de RCS&RDS si Telemobil (Zapp Mobile).
     
    Incepand cu luna aprilie, Romtelecom urmeaza sa extinda in 20 de orase si alte cateva zeci de localitati din tara serviciile bazate pe licenta CDMA castigata anul trecut la licitatia organizata de autoritatea de telecomunicatii, potrivit declaratiilor lui Yorgos Ioannidis, directorul companiei. In oferta vor intra atat serviciile de internet mobil, cat si cele de voce, operatorul urmand sa lanseze telefoane mobile sub brand propriu, achizitionate de la o serie de furnizori printre care ZTE, Huawei, Accestel, Anydata si Ubiquam, compania care produce si telefonul Zapp Easy.

    Deutsche Telekom: “Momentan alegem posibilitatile, dar vom fructifica orice oportunitate.”

     

  • Reteta in asteptare

     

    Liliana Mihai este de profesie medic si detine, impreuna cu un asociat, o farmacie langa un spital din Cernavoda. Amplasamantul ii asigura, cel putin in teorie, un vad comercial sigur, insa anul trecut, din cauza unor neintelegeri cu partenerul de afaceri, a hotarat sa isi vanda licenta de functionare catre o retea de farmacii. Tranzactia nu a mai avut loc din lipsa de fonduri a cumparatorului, iar de atunci pana acum pretentiile financiare au mai scazut si pretul de vanzare a ajuns la 20.000 de euro negociabil, insa prea putini au fost interesati. “Nu am nicio preferinta legat de cui vreau sa vand – poate fi un operator privat, poate fi o retea, imi este egal atat timp cat bat palma”, spune proprietara farmaciei, nerabdatoare sa finalizeze vanzarea chiar saptamana aceasta, cand expira termenul-limita dat de proprietarul spatiului in care functioneaza in prezent.
     
    Daca luam in calcul numai anunturile postate pe internet in ultimele luni, in Romania sunt acum cateva sute de astfel de cazuri in care farmacistii – in special cei neafiliati unei retele – sunt nerabdatori sa-si vanda afacerea. Farmaciile se vand acum si de trei ori mai ieftin decat la inceputul anului trecut, cand dorinta de expansiune a marilor retaileri dusese costul pentru o licenta si la peste 300.000 de euro in Bucuresti.
     
    Fluxul insuficient de lichiditati, costurile ridicate cu salariile si cu utilitatile, adaosurile comerciale mici si pierderile provocate de inghetarea preturilor la medicamente anul trecut au adus multe farmacii pe pierderi, ceea ce a dus la dorinta proprietarilor de a vinde cat mai repede. Slabe sperante de reusita in conditiile in care, asa cum spune Robert Popescu, CEO interimar al companiei A&D Pharma (operatorul Sensiblu, cel mai mare lant de profil), “piata tranzactiilor este blocata si nu cred ca mai este cineva care cumpara acum farmacii”.
     
    Revizuirea planurilor de extindere a inceput pentru principalele retele de farmacii de la mijlocul anului trecut, pe fondul incertitudinilor de pe piata imobiliara, a problemelor cu distribuitorii (afectati de neactualizarea preturilor la medicamente in functie de evolutia cursului euro, acestia nu au mai acordat farmaciilor discounturi la fel de avantajoase) si a crizei de personal.
     
    Cu aceste motive explicau anul trecut managerii de ce au deschis mai putine farmacii decat planificasera initial, iar in acest an explicatia pentru stoparea extinderii sta doar in criza. “Industria farmaceutica a fost mereu intr-o stare de criza”, spunea la inceputul anului Dragos Damian, directorul Zentiva, referindu-se la recuperarea greoaie (pana la 300 de zile) a creantelor, care a facut din producatorii romani de medicamente creditori ai sistemului de sanatate. La celalalt capat al lantului, farmaciile au resimtit undele de soc dinspre distribuitorii care, dupa un an si jumatate de fixare a preturilor la un curs leu/euro mai mic decat cel real, au sistat, timp de doua saptamani in octombrie, acordarea de discounturi si chiar livrarea unor medicamente etice (eliberate in baza unei prescriptii medicale). Efectele au fost dure mai ales pentru farmaciile individuale, care isi mentineau afacerile tocmai prin aceste discounturi.
     
    Marian Pana, data business unit manager in cadrul companiei de cercetare a pietei farmaceutice Cegedim, spune ca, daca farmaciile ar vinde doar medicamente etice, atunci pierderile lor ar fi de neacoperit. Unitatile lucreaza cu un adaos comercial mediu de 8% pentru medicamente, care este, in opinia farmacistilor, insuficient pentru a sustine profitabilitatea businessului. De aceea ei au inceput sa-si diversifice oferta cu cat mai multe produse care sunt vandute fara reteta medicala si care au si adaosuri comerciale mai mari comparativ cu medicamentele etice.
     
    Chiar si asa, nu toate farmaciile au rezistat unui 2008 mai mult decat dificil, iar exemplele nu sunt doar din randul individualilor. Sensiblu, cea mai extinsa retea la nivel national (cu 221 de unitati la finalul lui 2008) a deschis anul trecut 13 noi farmacii, a inchis altele 12 si a relocat cinci. Inchiderile si relocarile au avut drept scop cresterea profitabilitatii retelei Sensiblu si au ajutat la intrarea, la 12 ani de la infiintare, pe profit (de la minus 2,6 milioane de euro in 2007 la 0,2 milioane de euro in 2008). Masurile de acest fel ar putea continua, dupa cum declara CEO-ul A&D Pharma, care a stabilit drept obiectiv prioritar pentru Sensiblu cresterea profi­tabilitatii fiecarei unitati in parte. “Daca anul trecut eram dispusi sa asteptam si doi ani pentru ca o farmacie sa intre pe profit, acum nu mai avem aceeasi rabdare si le inchidem sau relocam pe cele care nu sunt performante”, spune Robert Popescu, precizand si ca, in 2009, vor fi mai atenti la achizitii. In urma cu un an, farmaciile individuale bine pozitionate erau in mod constant in vizorul marilor lanturi. “Inainte, veneau sa ne faca oferte, erau foarte insistenti, dar acum nimeni nu ne mai suna, nici pe noi, nici pe vecinii nostri”, spune o farmacista pensionata, care detine o astfel de unitate situata in cartierul bucurestean Rahova.
     
    Regreta acum ca nu si-a vandut afacerea la momentul potrivit, atunci cand i s-au oferit 150.000 de euro pentru licenta si, desi a scazut pretul de doua ori pana acum, la 100.000 de euro, tot nu a primit nicio oferta serioasa. Acum, lanturile vor o si mai mare reducere a preturilor. “Nu cred ca mai da nimeni acum 150.000-200.000 de euro pe o licenta”, spune Dorin Catana, directorul general al retelei Centrofarm, care asteapta ca preturile sa scada si mai mult de atat pe fondul cresterii ofertei. “Pretul corect” pentru o farmacie ar putea fi, conform analistilor intervievati de BUSINESS Magazin, acelasi care se ia in calcul in tari precum Cehia, unde o licenta valoreaza cat cifra de afaceri pe trei-cinci luni de functionare.

    Isabelle Iacob, Help Net: "Nu se vad tranzactii mari pe piata de profil in 2009.”