BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Doua cuvinte: discount

     

    Mersul saptamanal intr-un hipermarket, templu al comertului modern, a devenit un adevarat ritual, unde la placerea de a cumpara o gama foarte larga de produse, de la condimente la rasaduri de pomi, se adauga deseori placerea de a lua masa ori de a sta la o cafenea din magazin. “Hipermarketul are un festivism deosebit, acolo se socializeaza, se face un fel de de turism comercial”, e de parere Caius Crisan, directorul general al lantului de magazine cu discount Profi. Ce ofera, prin comparatie, magazinele cu discount in concurenta cu hipermarketurile ori supermarketurile?
     
    Raspunsul lui Crisan e ca in Occident se remarca o crestere a vanzarilor in magazinele cu regim de discount, cele care practica un comert bazat pe produse cu pret mai scazut si de prima necesitate. Pe de o parte, oamenii au invatat sa fie mai atenti la felul cum isi administreaza banii pentru cumparaturi, inclusiv din cauza crizei financiare. Pe de alta parte, vesticii, mai practici, apreciaza eficienta cumparaturilor intr-un astfel de magazin, deoarece presupune mai putin timp cheltuit decat mersul la un hipermarket.
     
    Pe sansa ca acest gen de pragmatism sa-i tenteze si pe cumparatorii romani se bazeaza si strategia discounterului Profi, care planuieste sa continue expansiunea cu cel putin 10 magazine pe an, ceea ce l-ar aduce la o suta de magazine pana in 2013. Sau poate chiar mai multe: “Prefer sa dau o cifra mai mica si sa deschidem mai multe decat invers”, spune Crisan. Nu sunt cam multe? In tot cazul, un astfel de plan nu difera mult de cele ale altor retele de magazine cu discount. Plus, spre exemplu, a ajuns saptamanile trecute la 63 de magazine si isi continua planul de expansiune in toate orasele cu peste 15.000 de locuitori, estimand deschiderea a 25 de magazine in fiecare an. Pe de alta parte, Profi nu tine seama neaparat de un numar minim de locuitori in orasele in care alege sa deschida un magazin. Crisan da ca exemplu orasul Buzias, cu doar 8 000 de locuitori, unde vanzarile au fost aproape de trei ori mai mari decat cele estimate initial. Reteaua condusa de Crisan, o franciza pentru Romania a grupului franco-belgian Louis Delhaize (din care face parte si lantul de hipermarketuri Cora), a deschis primul magazin la Timisoara in 2000, cand doar cateva lanturi internationale de comert venisera in Romania. “Am fost primii discounteri de pe aceasta piata”, spune Caius Crisan, punctand insa ca intre timp numarul de produse a crescut de la 1.000 la circa 3.500, iar organizarea magazinelor a evoluat. Desi magazinele de tip discount nu sunt cunoscute tocmai pentru estetica aranjamentelor, in multe cazuri produsele fiind puse direct pe paletii de marfa, directorul Profi afirma ca a facut unele modificari in organizarea magazinelor tocmai de dragul aspectului, cum ar fi sa mute sticlele cu bauturi racoritoare de la intrarea in magazin la iesire. “De obicei se urmeaza o ordine logica de cumparare, prin asezarea produselor mai grele la baza caruciorului si, prin urmare, la intrarea in magazin. Insa nu aratau bine, asa ca le-am mutat.”
     
    Cu sediul central la Timisoara, Profi a intrat anul trecut si pe piata Capitalei, prin achizitia retelei Albinuta, care i-a sporit considerabil vanzarile. “In primul semestru al acestui an, fata de aceeasi perioada a anului trecut, cifra noastra de afaceri a crescut cu 100% si datorita achizitiei magazinelor Albinuta”, spune Crisan, care estimeaza pentru acest an vanzari de 135-140 de milioane de euro, fata de 90 de milioane anul trecut. In urmatoarele sase-sapte luni se va desfasura procesul de rebranding al tuturor celor noua magazine Albinuta, care va costa intre 1 si 2 milioane de euro. Intrebat despre alte posibile achizitii, directorul general al Profi nu a negat ca exista interes in acest sens, insa nu neaparat in Bucuresti, cat in restul tarii.
     
    Fata de ceilalti operatori ai magazinelor de tip discount, Profi nu a pus accent pe un spatiu mai amplu de vanzare, ci pe cat mai multe produse. Astfel, un magazin Profi are o suprafata de vanzare de 700-750 de metri patrati, fiind, asadar, comparabil cu un magazin Penny Market sau Plus. Ca produse insa, in timp ce alte magazine de acelasi tip au, in medie, 1.000-1.500 de produse, Profi a atins pragul de 3.500, tinta lui Crisan fiind de a ajunge la 4.000 pana la sfarsitul lui 2008. La cealalta extrema se afla magazinele de tip discount de format mare, Penny XXL si Kaufland, cu 2.500, respectiv 6.500 de metri patrati suprafata medie de vanzare si, evident, o gama mult mai larga de produse. Mai concret, Crisan isi enunta planul de a introduce in magazine cate un raion de panificatie si unul de preparate culinare: “In Timisoara va fi magazinul pilot, iar daca totul merge asa cum vrem, vom extinde proiectul la 20 de magazine pana la sfarsitul anului viitor”. Cele doua raioane suplimentare, care presupun o investitie cumulata de aproximativ 150.000 de euro pentru fiecare magazin, ar fi un mijloc de atragere a unui numar mai mare de clienti pentru discounter. Pana acum, doar hipermarketurile si unele supermarketuri au oferit astfel de servicii, in timp ce discounterii au preferat sa nu intre pe acest segment.
     
    Desi la sfarsitul anului trecut existau aproape 170 de magazine de discount in Romania, ponderea acestui tip de comert ramane destul de scazuta. Astfel, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare de piata Planet Retail, in 2007 discounterii insumau doar 2,5% din cele 38% detinute de comertul modern in Romania, o pondere semnificativ mai mica decat cea a hipermarketurilor (10,3%), urmand sa ajunga insa la 4,7% pana in 2013. Un studiu al MEMRB, prezentat in primavara acestui an, cu prilejul unui summit pe teme de retail, releva ca din cele patru tipuri de comert modern, de departe, cea mai mare rata de crestere o au hipermarketurile, alaturi de care erau nominalizati si discounterii. Pe de alta parte, discounterii se arata reticenti in a-si da cu parere despre ponderea acestui tip de comert. Directorul Profi afirma ca nu vrea sa se hazardeze in a da estimari, in timp ce reprezentantii Plus au aproximat pentru acest an o pondere de 6-7%.
     
    Cu toate acestea, hipermarketurile nu reprezinta intotdeauna o amenintare pentru magazinele de tip discount: “Vecinatatea unui hipermarket poate sa creasca vanzarile unui discounter”, afirma Caius Crisan, explicand cum, atunci cand a aparut un hipermarket in vecinatatea unui magazin Profi, vanzarile fie au scazut in primul an cu 20-25% pentru a reveni apoi la normal, fie au crescut. De ce? E simplu, spune el: daca un hipermarket este prea aglomerat si cumparatorul nu dispune de suficient timp, poate alege sa mearga la magazinul cu preturi mai mici de alaturi. Asa incat, revenind la pasiunea cumparatorilor pentru hipermarketuri, aceasta nu va disparea, crede Crisan, insa vor fi luate in calcul mai mult si alternativele: “Romania nu face exceptie fata de ce se intampla in alte tari. Vom merge o data pe saptamana la hipermarket si mai des la discounteri”.  
     

     

  • Cum se mobileaza o defensiva

    Canapele tapitate cu piele de crocodil si incrustate cu cristale Swarovski de mii de euro, paturi cu telecomanda sau fotolii de masaj. E vorba de mobila care se vinde in magazinele romanesti, pentru ca exista cumparatori care vor asa ceva. Tendintele occidentale in materie de alegere a mobilierului, care pun accent pe personalizare si pe designul original, au devenit populare in randul anumitor categorii de clienti din Romania.

     
    “Sunt clienti care nu se multumesc sa-si aleaga produsul din vitrina si apoi sa plece cu el acasa; vor sa le fie util si sa li se potriveasca la fel ca un articol de imbracaminte”, spune Camelia Sucu, presedinta importatorului Class Living, care comercializeaza mobilier de lux, o nisa inca subdezvoltata pe o piata a mobilei asteptata sa se apropie anul acesta de 1,1 miliarde de euro.
     
    O explicatie mai frusta o ofera Monica Bruzlea, directorul de marketing al producatorului transilvanean Larix, care afirma ca “unii consumatori sunt atat de snobi, incat ar cumpara orice este scump, indiferent de calitate”. Bogdan Belciu, directorul general al companiei de consultanta A. T. Kearney, considera ca putinele firme mari romanesti producatoare de mobilier au reusit sa se impuna in special in segmentul high-end, desi oferta unora poate fi clasificata mai mult prin prisma preturilor decat prin cea a calitatii si a designului. “Mobila adresata clasei de mijloc ramane insa limitata si pana cand producatorii locali vor reusi sa acopere cu produse competitive si acest segment, vom continua sa vedem cozi si cresteri record la IKEA si la alte companii similare”, afirma consultantul.
     
    Privita in ansamblu, piata mobilei, desi foarte fragmentata, cu aproape 4.000 de producatori interni de diverse marimi, de la ateliere de garaj pana la adevarate platforme industriale, este dominata de mai putin de zece companii, intre care Mobexpert, Elvila, Silvarom sau Alprom, ale caror afaceri inseamna aproape jumatate din valoarea pietei. Pentru restul fabricantilor, dintre care cei mai multi nu se bucura nici de magazine proprii de prezentare, nici de marci rasunatoare pe piata interna, singura sansa de supravietuire intr-o piata tot mai neinca­patoare in segmenul mic si mediu al preturilor a fost continuarea exporturilor. Oamenii din industrie s-au orientat cu precadere spre productia de mobilier de calitate buna si la preturi convenabile, dupa modele primite din strainatate. Desi cele mai mari volume de exporturi merg catre tari ca Franta, Germania, Italia, Marea Britanie si Austria, mobila romaneasca ramane cea mai apreciata in tarile ex-sovietice, acolo unde gusturile se aseamana cu cele romanesti si se pune mai putin accent pe design.
     
    Dupa cum afirma specialistii din domeniu, mobila romaneasca este perceputa ca fiind clasica si fada ca aspect, dar ieftina, ceea ce poate reprezenta un avantaj competitiv, mai ales pe pietele estice. Produsele romanesti de profil erau, la nivelul anului 2005, cele mai ieftine din Europa, alaturi de cele din Letonia, Lituania, Bulgaria si Macedonia, iar diferentele fata de Marea Britanie sau Italia, situate la polul opus ca nivel al preturilor, ajungeau sa fie si de 150%, potrivit biroului european de statistica Eurostat. Desi ne-am pastrat locul in clasamentul celui mai ieftin mobilier, preturile au urcat in rastimpul ultimilor trei ani in medie cu 20% si au ajuns, la inceputul acestei toamne, sa fie cu 25% mai mari fata de aceeasi perioada a anului trecut.
     
    Motivele cel mai des invocate de principalii producatori pentru scumpire sunt majorarea tarifelor la materiile prime, materiale si utilitati, la care se adauga presiunile salariale. “Ii inteleg pe angajati atunci cand vor salarii mai mari pentru ca viata e mai scumpa, insa si ei trebuie sa-si imbunatateasca performantele. Nu mai merge ca acum zece ani, cand la ora trei dupa-amiaza se incheia intreaga activitate din fabrica”, comenteaza Flavio Frola, directorul executiv al producatorului Imar, controlat indirect de omul de afaceri George Constantin Paunescu. El argumenteza ca activitatea celor 500 de angajati din Romania ar putea fi realizata si de zece oameni in Italia, iar diferentele in privinta remuneratiilor nu sunt cu mult mai mari. Astfel, daca un lucrator obisnuit din industria romaneasca castiga in jur de 300 de euro, un italian primeste un salariu triplu, insa corelat si cu un volum mai mare de munca, sustine Frola.
     
    In industria mobilei lucreaza acum circa 86.000 de salariati, iar numarul angajatilor continua sa scada. “Deficitul de forta de munca nu este accentuat, dar se resimte, deoarece pleaca personal calificat. Retehnologizarea si folosirea atenta a fondurilor structurale ar trebui sa faca insa activitatea mai eficienta”, declara Aurel Rizea, presedintele Asociatiei Producatorilor de Mobila din Romania (APMR). Cu toate acestea, o tehnologie mai eficienta nu este o solutie universala, pentru ca sunt si producatori in ale caror obiecte de mobilier manopera este o componenta majora. Iar in acest sens, lucrurile sunt cat se poate de clare – “nu mai este tara in care sa nu coste nimic, ca acum cinci ani; timpul in Romania a inceput sa fie din ce in ce mai scump”, afirma directorul executiv al Imar.
     
    Pentru pietele dezvoltate, mobila de productie romaneasca nu are prea multe sanse. “Oferta autohtona pentru produse moderne si functionale este destul de restransa. Cu exceptia unor firme de nisa, putini producatori romani sunt competitivi la export, ca sa nu mai vorbim de faptul ca un leu puternic defavorizeaza si mai mult acest sector”, spune Bogdan Belciu. Cat despre piata interna, statisticile nu par nici aici favorabile companiilor romanesti: anul trecut, importurile de mobila au crescut cu 43,5% fata de 2006, pe cand exporturile au crescut doar cu 17,5%.

     

  • Pe cap de abonat

    Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.
     
    Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).
     
    Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.
     
    Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.
     
    Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.
     
    Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.
     
    Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

  • Pe cap de abonat

    Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.
     
    Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).
     
    Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.
     
    Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.
     
    Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.
     
    Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.
     
    Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

  • Fabrique au Roumanie

    De ce Franta? Pentru Jolidon, patria lui Coco Chanel a fost mereu cea mai ravnita piata, cea mai mare din Europa in segmentul de lenjerie si articole de corsetarie, cu o valoare de peste doua miliarde de euro. Primele doua magazine ale Jolidon au fost deschise in aprilie – la Cannes, pe o suprafata de 55 de metri patrati, in centrul orasului, si la Lille, pe 61 de metri patrati in centrul comercial Saint Amand les Eaux. Din 15 octombrie, compania clujeana va avea trei magazine in Franta, dupa ce va deschide un magazin de aproape 100 de metri patrati si in centrul orasului Mulhouse. Acestea se adauga celor 10 spatii de vanzare detinute in franciza de producatorul roman.
     
    “Dezvoltarea retelei proprii de magazine, notorietatea brandului si acoperirea gamei de produse cu colectii complete ne-au crescut vizibil vanzarile”, explica Gabriel Cirlig, fondatorul companiei clujene infiintate in urma cu 15 ani, de ce a inceput in 2008 extinderea pe piata franceza si prin investitie proprie. Cirlig vrea ca in 2009 sa deschida alte trei magazine sub administrarea directa a Jolidon, doua la Lyon si unul in Paris, pentru care contractele au fost deja semnate. “Vom deschide pe suprafete mai mari, cuprinse intre 80 si 100 de metri patrati, pentru ca aceste doua orase sunt puncte cheie ale pietei franceze, atat ca aglomerare urbana si potential comercial, cat si ca imagine”, spune Olga Stanciu, director adjunct al Jolidon, adaugand ca producatorul de lenjerie este in discutii si pentru inchirierea altor cateva spatii comerciale in Franta anul viitor. Pentru 2010, obiectivul fixat este ca reteaua franceza a Jolidon sa numere 40 de magazine, proprii si in franciza.
     
    Compania clujeana a inceput in iulie 2007 sa-si vanda produsele in aceasta tara prin intermediul unor retele de francize administrate de alte firme ce comercializeaza numai produse Jolidon. Costurile deschiderii unui magazin Jolidon in franciza sunt cuprinse intre 45.000 si 75.000 de euro, in functie de ce suprafata are spatiul. Pe langa investitia initiala in deschiderea magazinului, francizatul trebuie sa plateasca si o taxa de intrare de 15.000 de euro.
     
    De ce a preferat sa intre pe piata franceza mai intai prin franciza? “A fost mai simplu asa. In Franta exista un fel de taxa de vad comercial care poate fi cuprinsa intre 100.000 si 300.000 de euro, in functie de zona. Or, pentru a ne extinde cat mai rapid si cu costuri minime, am preferat acest sistem, care este foarte popular aici”, motiveaza Gabriel Cirlig. In paralel cu magazinele proprii, Jolidon va continua sa dezvolte in Franta si reteaua de francize, “dar intr-un ritm mai lent decat pana acum”, precizeaza Olga Stanciu. 
     
    Mult mai multe deschideri – 23 de noi magazine cu investitii totale de peste 1,5 milioane de euro – au planificat clujenii in tara. Aici, reteaua numara 75 de magazine, iar in urmatoarele trei luni ar urma sa se adauge inca 15. Conform calculelor companiei, vanzarile in magazinele proprii Jolidon din Romania au crescut in primele opt luni din 2008 cu 47,3%, pana la 7,3 milioane de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut.
     
    Aceasta cifra trebuie raportata la piata autohtona de lenjerie, care nu depaseste 150 de milioane de euro, conform estimarilor Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) si directorul general al Pasmatex, producator de pasmanterie pentru care lenjeria intima reprezinta un procent de 35-40% din totalul productiei. In total, Jolidon opereaza o retea de 123 de magazine, dintre care 34 in Italia, doua in Ungaria si 12 boutique-uri in Franta. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro. Vanzarile de pe pietele externe absorb restul de 60% din productie.
     
    In paralel, Gabriel Cirlig a continuat sa dezvolte si portofoliul de branduri si productia. In ultimii patru ani, omul de afaceri clujean a preluat cinci firme. Startul achizitiilor operate de Jolidon a fost dat in 2004, cand a cumparat principalul concurent, Argos Cluj, o companie cu peste 800 de angajati si peste 60 de ani de prezenta pe piata lenjeriei intime si a costumelor de baie. A urmat in 2006 firma de textile LCS Conf, fosta Flacara, iar odata cu pachetul majoritar de actiuni (peste 80%), Jolidon si-a adaugat in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior Flacara. Brandurile de lenjerie intima si costume de baie Infiore si Chiaro di Luna au intrat in administrarea Jolidon odata cu cumpararea, la inceputul lui 2007, a companiei italiene Emmeci SpA. Infiintata in 1963, firma din Lombardia (Vedano al Lambro) detinea la momentul tranzactiei peste 100 de magazine in Italia, din care 65 au fost cumparate de Jolidon. Prin Jolidon, Gabriel Cirlig a devenit, in decembrie 2007, actionarul majoritar al producatorului de articole de lenjerie in sistem lohn Tricotaje Ineu din Arad, infiintata in 1990, in urma privatizarii intreprinderii Tricoul Rosu Arad. A doua achizitie pe piata italiana a adus, in 2008, alte trei branduri in portofoliul Jolidon – Lilly, Eclizia si Kelitha. Infiintata in 1981, in Seriate (provincia Bergamo), sub numele de Erreci, compania si-a creat o retea de distributie in peste 30 de tari. Din 2003, numele firmei a fost schimbat in Lilly Italia.

  • Fabrique au Roumanie

    De ce Franta? Pentru Jolidon, patria lui Coco Chanel a fost mereu cea mai ravnita piata, cea mai mare din Europa in segmentul de lenjerie si articole de corsetarie, cu o valoare de peste doua miliarde de euro. Primele doua magazine ale Jolidon au fost deschise in aprilie – la Cannes, pe o suprafata de 55 de metri patrati, in centrul orasului, si la Lille, pe 61 de metri patrati in centrul comercial Saint Amand les Eaux. Din 15 octombrie, compania clujeana va avea trei magazine in Franta, dupa ce va deschide un magazin de aproape 100 de metri patrati si in centrul orasului Mulhouse. Acestea se adauga celor 10 spatii de vanzare detinute in franciza de producatorul roman.
     
    “Dezvoltarea retelei proprii de magazine, notorietatea brandului si acoperirea gamei de produse cu colectii complete ne-au crescut vizibil vanzarile”, explica Gabriel Cirlig, fondatorul companiei clujene infiintate in urma cu 15 ani, de ce a inceput in 2008 extinderea pe piata franceza si prin investitie proprie. Cirlig vrea ca in 2009 sa deschida alte trei magazine sub administrarea directa a Jolidon, doua la Lyon si unul in Paris, pentru care contractele au fost deja semnate. “Vom deschide pe suprafete mai mari, cuprinse intre 80 si 100 de metri patrati, pentru ca aceste doua orase sunt puncte cheie ale pietei franceze, atat ca aglomerare urbana si potential comercial, cat si ca imagine”, spune Olga Stanciu, director adjunct al Jolidon, adaugand ca producatorul de lenjerie este in discutii si pentru inchirierea altor cateva spatii comerciale in Franta anul viitor. Pentru 2010, obiectivul fixat este ca reteaua franceza a Jolidon sa numere 40 de magazine, proprii si in franciza.
     
    Compania clujeana a inceput in iulie 2007 sa-si vanda produsele in aceasta tara prin intermediul unor retele de francize administrate de alte firme ce comercializeaza numai produse Jolidon. Costurile deschiderii unui magazin Jolidon in franciza sunt cuprinse intre 45.000 si 75.000 de euro, in functie de ce suprafata are spatiul. Pe langa investitia initiala in deschiderea magazinului, francizatul trebuie sa plateasca si o taxa de intrare de 15.000 de euro.
     
    De ce a preferat sa intre pe piata franceza mai intai prin franciza? “A fost mai simplu asa. In Franta exista un fel de taxa de vad comercial care poate fi cuprinsa intre 100.000 si 300.000 de euro, in functie de zona. Or, pentru a ne extinde cat mai rapid si cu costuri minime, am preferat acest sistem, care este foarte popular aici”, motiveaza Gabriel Cirlig. In paralel cu magazinele proprii, Jolidon va continua sa dezvolte in Franta si reteaua de francize, “dar intr-un ritm mai lent decat pana acum”, precizeaza Olga Stanciu. 
     
    Mult mai multe deschideri – 23 de noi magazine cu investitii totale de peste 1,5 milioane de euro – au planificat clujenii in tara. Aici, reteaua numara 75 de magazine, iar in urmatoarele trei luni ar urma sa se adauge inca 15. Conform calculelor companiei, vanzarile in magazinele proprii Jolidon din Romania au crescut in primele opt luni din 2008 cu 47,3%, pana la 7,3 milioane de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut.
     
    Aceasta cifra trebuie raportata la piata autohtona de lenjerie, care nu depaseste 150 de milioane de euro, conform estimarilor Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS) si directorul general al Pasmatex, producator de pasmanterie pentru care lenjeria intima reprezinta un procent de 35-40% din totalul productiei. In total, Jolidon opereaza o retea de 123 de magazine, dintre care 34 in Italia, doua in Ungaria si 12 boutique-uri in Franta. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro. Vanzarile de pe pietele externe absorb restul de 60% din productie.
     
    In paralel, Gabriel Cirlig a continuat sa dezvolte si portofoliul de branduri si productia. In ultimii patru ani, omul de afaceri clujean a preluat cinci firme. Startul achizitiilor operate de Jolidon a fost dat in 2004, cand a cumparat principalul concurent, Argos Cluj, o companie cu peste 800 de angajati si peste 60 de ani de prezenta pe piata lenjeriei intime si a costumelor de baie. A urmat in 2006 firma de textile LCS Conf, fosta Flacara, iar odata cu pachetul majoritar de actiuni (peste 80%), Jolidon si-a adaugat in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior Flacara. Brandurile de lenjerie intima si costume de baie Infiore si Chiaro di Luna au intrat in administrarea Jolidon odata cu cumpararea, la inceputul lui 2007, a companiei italiene Emmeci SpA. Infiintata in 1963, firma din Lombardia (Vedano al Lambro) detinea la momentul tranzactiei peste 100 de magazine in Italia, din care 65 au fost cumparate de Jolidon. Prin Jolidon, Gabriel Cirlig a devenit, in decembrie 2007, actionarul majoritar al producatorului de articole de lenjerie in sistem lohn Tricotaje Ineu din Arad, infiintata in 1990, in urma privatizarii intreprinderii Tricoul Rosu Arad. A doua achizitie pe piata italiana a adus, in 2008, alte trei branduri in portofoliul Jolidon – Lilly, Eclizia si Kelitha. Infiintata in 1981, in Seriate (provincia Bergamo), sub numele de Erreci, compania si-a creat o retea de distributie in peste 30 de tari. Din 2003, numele firmei a fost schimbat in Lilly Italia.

  • Metro revine in lupta

    Metro Cash & Carry, cel mai mare comerciant de pe piata locala, cu afaceri anuale de peste un miliard si jumatate de euro, a deschis saptamana trecuta primul centru pentru revanzatori (mici comercianti) din sud-estul Europei.

    Informatia nu pare atat de importanta daca reperul este reprezentat de valoarea investitiei – un milion de euro, mult mai mica decat cea implicata de un magazin -, ci mai ales pentru faptul ca arata decizia lantului german de cash & carry de a intra in lupta pentru afaceri si profit cu supermarketurile si hipermarketurile, adica doua formate de magazine cu care nu concura direct.

    Practic, Metro ofera acum cursuri prin care micile magazine de cartier, care pot invata cum sa isi organizeze afacerile pentru a rezista concurentei tot mai mare pe care le-o fac Carrefour, Billa sau celelalte retele straine de retail.

    “Vedeti foarte bine, cu traficul si infrastructura, cat de greu ne este sa ajungem la marile magazine”, sustine François Oliver, directorul general al companiei Metro Cash & Carry Romania, aratand ca pentru comertul traditional zilele nu sunt numarate, chiar dimpotriva. “Cred ca magazinele de proximitate au un viitor, iar noi suntem aici pentru asta”, afirma seful Metro.

    Pe langa micile magazine de cartier, Metro Cash & Carry se bazeaza in mod deosebit si pe asa-numitul segment HoReCa (hoteluri, restaurante, firme de catering), pentru care fusese deschis un centru de pregatire similar tot in acest an.

    Pe de alta parte, operatorul cash & carry a anuntat si reluarea expansiunii, la trei ani de la deschiderea cel de-al 23-lea magazin din Romania. Prima tinta a germanilor va fi orasul Deva, “deoarece s-a dezvoltat suficient de mult, incat credem ca trebuie sa fim prezenti acolo”, dupa cum spune Oliver.

    Orasele precum Deva, cu o populatie sub 100.000 de locuitori, au fost pana acum neglijate de marii comercianti, interesati mai degraba sa acopere marile orase, cele cu putere de cumparare peste medie. Investitiile de sute de milioane de euro in deschideri de supermarketuri, hipermarketuri si magazine cu discount au facut ca aceste forme moderne de comert sa ajunga la o cota de aproximativ 40% din piata de retail, potrivit unui studiu MEMRB.

    Previziunile pentru urmatorii doi ani arata ca cele doua canale de comert – modern si traditional (magazine de proximitate, chioscuri etc.), vor ajunge sa aiba ponderi egale in structura comertului romanesc. Perspectiva pare insa destul de sumbra pe termen lung, avand in vedere ca in tari precum Franta, Spania sau Germania, magazinele traditionale au o cota de piata de doar cateva procente.

    Miscarea Metro lasa totusi impresia ca micile magazine ar putea primi ajutor acolo de unde nu se asteptau, daca avem in vedere ca grupul german detine in Romania pe langa reteaua cash & carry si un lant de hipermarketuri sub brandul real. “Comertul traditional poate deveni, in timp, si profitabil, si profesionist”, crede François Oliver.

  • Cum sa invingi numele grele




    "Din Ghencea mergeti spre Domnesti, treceti bariera si faceti la stanga. La vreo 300 de metri, pe partea dreapta, este o cladire maro. Acolo ne gasiti”, indica Olivera Mihet, fondatoare si director comercial al lantului de magazine House of Art, locul intalnirii cu BUSINESS Magazin. “Cresterea afacerii ne-a impins sa trecem la investitii intr-un sediu mai mare. Aveam nevoie sa fim toti la un loc pentru ca eram prea imprastiati: aveam birourile la Unirea, depozitele erau la Flaros, in spatiu inchiriat”, explica Mihet facand referire la investitia de patru milioane de euro pentru constructia noului sediu din Clinceni, care se intinde pe o suprafata de aproape 8.000 de metri patrati.

    In plin proces de mutare, cladirea cu trei etaje este ocupata acum de mai mult de 100 de angajati din departamentele de contabilitate, logistica, resurse umane si IT. Totodata, noul sediu gazduieste si depozitele de marfa plus o sectie de productie pentru serii scurte. In ziua interviului, Olivera Mihet si sora geamana a acesteia, Daniela Ciucilovici Berciu, erau pe ultima suta de metri cu amenajarea biroului din care vor coordona activitatea, acum integrata, a companiei pe care au fondat-o in urma cu 14 ani, impreuna cu Doru Florin Mihet, sotul Oliverei, si Ionel Petruta, varul acestuia din Alba Iulia.

    Afacerea lor de familie – Staff Collection – a ajuns anul trecut la 21,6 milioane de euro, suma obtinuta doar din productia si comercializarea de confectii. Unul dintre principalii comercianti de imbracaminte din Romania, Staff Collection are in plan pentru urmatorii zece ani, potrivit celor doua gemene, extinderea retelei de magazine in toata Europa Centrala si de Est. Prima piata noua pe lista: Republica Moldova. Un magazin House of Art va fi deschis, in toamna, in Shopping Moldova din Chisinau, pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati, in urma unei investitii de circa 100.000 de euro.

    “Va fi primul dintr-o retea de peste zece magazine pe care urmeaza sa le deschidem acolo in urmatoarea perioada”, anunta Olivera Mihet. In paralel, compania continua politica agresiva de extindere a lantului House of Art si in tara. Planurile Staff Collection pentru urmatoarele patru luni ale anului in curs vizeaza deschiderea a inca trei magazine, cu suprafete intre 650 si 740 de metri patrati – la Pitesti (Magazin Trivale), Tulcea (Coral Plaza) si Turda (Retail Park), pe langa cele 60 detinute.

    In urma extinderii retelei de retail, afacerile companiei vor creste pana la 28 de milioane de euro in acest an. Previziunile pentru cresterile vanzarilor in retea, creionate la inceputul acestui an, sunt in grafic, conform oficialilor, Staff Collection inregistrand vanzari de 13 milioane de euro in primul semestru din 2008. Datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2007, Staff Collection a avut un profit net de aproape un milion de euro, adica 5% din veniturile totale realizate anul trecut.

    Mai departe, una dintre principalele probleme pentru care actionarii cauta in acest moment solutii este dublarea capacitatii de productie, astfel incat lantul de magazine sa aiba suficienta marfa pentru a sustine ritmul anual de crestere de circa 25%. Desi nu exclude nici varianta preluarii unei fabrici locale, Olivera Mihet spune ca mai intai vor fi valorificate spatiile existente. Compania detine trei fabrici, in Alba Iulia (1.500 mp), Cugir (1.500 mp) si Blaj (500 mp), unde cei 1.000 de angajati produc, lunar, circa 200.000 de articole de vestimentatie.

    “Lucram numai pentru noi. Forta firmei consta in faptul ca scoatem cate 50 de modele noi lunar, fara sa asteptam schimbarea de sezon. Am crescut deja capacitatea de productie cu o mica sectie de 50 de angajati in noul sediu. La Blaj, de asemenea, suntem in extindere”, spune directorul comercial. Mai mult, in timp ce majoritatea fi rmelor romanesti de confectii lucreaza in principal pentru branduri occidentale, Staff Collection face exact invers: inchiriaza comenzi altor fabrici din Asia si Europa.
    Valoarea contractelor de productie in lohn cu firme straine este diferita de la sezon la sezon. “Am contractat comenzi de 500.00 de euro, dar au fost si contracte de doua milioane de euro. Lucram afara strict anumite grupe de marfuri. Facem produsele de baza, in general”, tine sa precizeze Mihet.

     Cum a ajuns insa Staff Collection sa administreze cea mai mare retea de magazine de confectii din tara? “Povestea de inceput a House of Art este legata de festivalul de moda de la Baden-Baden din Germania, unde am avut ocazia sa ne imprietenim cu cativa creatori din domeniu”, isi aminteste Olivera Mihet cum a fost infiintata firma in 1994.

    Domeniul le era deja cunoscut celor doua gemene, care cu trei ani inainte au deschis prima lor firma, Flagrance, care avea activitate tot in productia si comertul de confectii. “La inceput lucram la alt nivel. Articolele erau confectionate intr-un mic atelier si vandute apoi catre diverse magazine”, completeaza Daniela Ciucilovici. Dupa trei ani, impreuna cu Doru Florin Mihet si varul lui, Ionel Petruta, au infiintat Staff Collection.

    “Varul nostru din Alba a preluat partea de productie si a dezvoltat-o acolo, iar noi ne-am ocupat aici de distributie, design, desfacere”, precizeaza Olivera Mihet. Daca House of Art a ajuns cel mai mare lant de magazine romanesc, putini stiu ca actionarii Staff Collection sunt implicati si in dezvoltarea altor branduri de magazine.

    Este cazul Fox, care se adreseaza segmentului tanar al pietei, administrat prin firma Corssa. Reteaua de 31 de magazine Fox va fi completata cu inca sapte pana la sfarsitul anului. Interesant este ca aceeasi firma opereaza si retelele Levi’s (24 de magazine), Fornarina (1), Docker’s (1), linia de cosmetice Laline (2) si brandul de accesorii si pantofi Playboy (1). Potrivit datelor raportate la Ministerul Finantelor, anul trecut Corssa a generat afaceri de 9,3 milioane de euro inregistrand un profit net de 1,4 milioane de euro, ceea ce inseamna 15% din cifra de afaceri realizata.

    Rezultatele financiare arata ca cele doua surori au inteles ca retetele care se aplica in cazul brandului dezvoltat de ele se pot aplica cu succes si in cazul altor francize internationale. In total, productia si retailul pe cele doua firme – Staff Collection si Corssa – insumeaza circa 3.000 de angajati, dintre care 1.200 lucreaza doar pentru Staff Collection. Consultantii din domeniul comertului de produse textile spun ca rezultatele de pana acum ale Staff Collection si ale altor branduri locale confirma faptul ca acestea pot face fata cu succes avalansei de marci straine intrate pe piata locala prin francize sau prin investitie directa.

    Olivera Mihet crede ca singurul mod in care firmele interne pot rezista in fata concurentei internationale este sa faca investitii serioase in dezvoltarea productiei si a marcii proprii. Conform Mariei Grapini, presedintele Federatiei Patronale a Industriei Usoare, in tara sunt aproape 6.000 de firme de confectii, din care doar aproximativ 400 de companii detin branduri proprii, care insa sunt putin cunoscute in afara Romaniei.

    Cel mai bun exemplu in acest sens, in industria textila, l-au dat clujenii de la Jolidon, care acum au nu doar o retea de 80 de magazine in Romania, dar au reusit sa-si exporte marca, avand 48 de magazine si filiale in Ungaria, Franta si Italia. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 de milioane de euro, restul reprezentand vanzarile pe pietele externe.

    Compania, care are in total in portofoliu noua branduri de lenjerie (Jolidon, Prelude, Argos, Infiore, Chiaro di Luna, Lilly, Eclizia si Kelitha) si doua marci de confectii (Flacara si Falla), ia in considerare si intrarea pe piata de confectii cu magazine sub brandul Falla. Compania are deja doua spatii de vanzare, la Cluj si la Brasov. De altfel, extinderea retelelor proprii pe alte piete din regiune este singura cale prin care poate fi asigurata cresterea companiilor locale odata ce piata romaneasca va fi acoperita.

    Pana atunci, Olivera Mihet spune ca, in ciuda concurentei tot mai mari, vanzarile vor creste in continuare, in special gratie fidelizarii clientilor fata de brand. Pe acest avantaj mizeaza acum si in lupta cu concurenti internationali, ca Peek & Cloppenburg, Steilmann, Zara, New Yorker, Takko sau Mango sau comercianti autohtoni precum TinaR, Guara, Nichi sau Dinasty. Si tot pe acelasi atu ar urma sa se bazeze si dupa intrarea noilor retele straine: elvetienii de la Charles Vogele au anuntat deja ca deschid cinci magazine pana la sfarsitul acestui an, obiectivul final fiind de peste 50 de magazine in Romania.

    Totodata, si-au confirmat sosirea pe piata in 2009 si olandezii de la C&A, care opereaza peste 1.000 de magazine si ruleaza afaceri de circa sase miliarde de euro. Si conceptul elvetienilor si cel al olandezilor propun acelasi mix de produse de vestimentatie ca Staff Collection. “Acum e competitie adevarata si o simtim si noi. Vom vedea in timp cum evolueaza piata si cum si cat se vor vinde brandurile straine. Noi vom tine pasul cu dezvoltarea lor”, conchide Olivera Mihet.




  • Unde mai este loc pe piata berii




    Pentru Octavian Cretu, presedintele Romaqua Group, producatorul apei minerale Borsec, berea pare a fi principalul obiectiv al acestui an. Chiar daca analistii atrag atentia ca ritmul de crestere al pietei se va tempera pe masura ce consumul de bere se apropie de media europeana, Cretu este optimist.








     

    “Am hotarat sa includem berea pentru ca ne lipsea din portofoliu”, spunea recent Octavian Cretu, cu ocazia inaugurarii fabricii de bere din localitatea Sebes, judetul Alba. Fabrica de 40 de milioane de euro, cu o capacitate anuala de un milion de hectolitri, este in fapt cel mai nou pariu pe care omul de afaceri l-a facut cu piata bunurilor de larg consum, dupa ce a transformat Romaqua in cel mai mare imbuteliator local de apa minerala si al doilea mare producator roman de bauturi racoritoare.

     

    “Ne dorim sa atingem cu Albacher (numele brandului lansat de Romaqua pe piata berii – n. red.) o cota de piata de 4%-5% anul acesta”, adauga Cretu, care mizeaza pe faptul ca piata va continua sa creasca suficient de mult incat noua marca de bere sa nu fie nevoita sa ia neaparat din clientii producatorilor concurenti. Pentru ca berea Albacher ar avea de infruntat in acest caz adversari redutabili. In Romania, piata este acoperita in proportie de peste 80% de patru mari producatori internationali: Heineken Romania, InBev Romania, Ursus Breweries si United Romanian Breweries Bereprod (URBB). Acestia au vandut anul trecut, cumulat, 15,5 milioane de hectolitri de bere dintr-un total de 19,4 milioane de hectolitri, cat a reprezentat consumul la nivelul intregii tari. Cu 89 de litri de bere pe cap de locuitor, piata romaneasca s-a apropiat de media europeana dupa mai multi ani in care ritmul de crestere a depasit frecvent pragul de 10%. Analistii spun insa ca, incepand din acest an, ritmul de crestere se va reduce la o singura cifra, consumul urmand sa ajunga anul acesta la 95 de litri de bere pe cap de locuitor.

     

    Conform statisticilor furnizate de Asociatia Berarii Europei, in 2006, un ceh consuma 160 de litri de bere pe an, un german 116, un englez 92, iar un belgian sau un finlandez 98 de litri.

     

    Spre deosebire de aceste tari, in Romania piata berii este puternic marcata de sezonalitate, lunile de vara reprezentand, potrivit lui Constantin Bratu, directorul general al Asociatiei “Berarii Romaniei”, mai mult de o treime din vanzarile inregistrate la nivelul unui intreg an.

     

    Cu toate acestea, tot mai multi dintre jucatori incearca prin diferite strategii de marketing sa schimbe obiceiurile de consum ale romanilor. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este aparitia in urma cu opt ani a Tuborg Christmas Brew, lansat de URBB ca un antidot pentru scaderea consumului in timpul iernii, dupa cum spunea Catalin Ignat, cel care pana in aceasta luna a fost vicepresedinte in cadrul URBB, unde era responsabil pentru marketing si vanzari. “In lunile din extrasezon, tocmai datorita acestei inovatii in materie de marketing, noua ne creste mereu cota de piata de la 9% la 11% sau chiar mai mult”, explica Ignat.

     

    O alta caracteristica a pietei romanesti (si in general a pietelor din estul Europei) este ascensiunea sustinuta din ultimii ani a berii imbuteliate la PET. In prezent, peste 45% din berea vanduta in Romania este imbuteliata la PET, in timp ce vanzarile la doza ajung la abia 10% din volumul total.

     

    “E uimitor acest lucru. Inteleg ca pretul este mai convenabil, insa voi, romanii, nu va bucurati indeajuns de bere”, spunea somelierul belgian Ben Vinken, cu ocazia lansarii primului ghid al berii din Romania de catre Asociatia “Berarii Romaniei”. Spre deosebire de Romania, in tara lui de origine, berea este imbuteliata in principal in sticle de 0,75 cl, deoarece “cu cat e mai redus contactul cu aerul, cu atat gustul se mentine mai intens”, explica Vinken.

     

    Mai exista insa o explicatie pentru explozia consumului de bere la PET, spun producatorii. Lanturile de supermarketuri au decis, incepand de anul trecut, sa nu mai permita comercializarea berii
    imbuteliate in sticle returnabile, influentand astfel consumul in sine. “Cred ca PET-ul va ajunge undeva la 50% anul acesta, pe fondul cresterii vanzarilor la bere in general, nu neaparat in detrimentul altei categorii.  Pe termen lung insa, nu vad PET-ul depasind 55-60%”, estimeaza Ignat.

     

  • Avem o haina pe numele tau!




    “M-am ingrasat si nu-mi mai gaseam haine. Am inceput sa-mi fac pe comanda si m-am gandit ca daca tot fac pentru mine, sa fac si pentru altii, ca n-oi fi eu singurul gras din Romania”, povesteste Emilian Herescu (55 de ani) cum a ajuns sa vanda haine si incaltaminte “pentru grasi si grasuti”. De profesie inginer electronist, Herescu spune ca a inceput sa se ingrase pe cand avea 30 de ani si la un moment dat ajunsese chiar la 240 de kilograme.








     

    De la un mic raion cu lenjerie, pantaloni si camasi cu marimi speciale, gazduit in 2001 de magazinul de haine al sotiei lui, Herescu administreaza azi o retea care numara 13 magazine Lucy Hera in toata tara si asteapta vanzari de aproape un milion de euro pentru anul in curs, cifra apreciata de el drept normala pentru un comerciant de nisa. Clientii lui Herescu sunt “toti grasii tarii”, spune el, estimand ca in Bucuresti, de exemplu, i-au trecut pragul celor patru magazine 1.500 de barbati si vreo 2.000 de femei. Dupa statistici, aproape 30% dintre romani sufera de obezitate si alti 40% sunt supraponderali, iar astfel de procente situeaza Romania pe locul al treilea in Europa la prevalenta obezitatii, dupa Grecia si Cehia. Constantin Dumitrache, directorul Institutului de Endocrinologie Parhon, avertizeaza ca obezitatea este in crestere, pe de o parte din cauza alimentatiei, iar pe de alta parte din cauza lipsei de miscare: “Intai au aparut fast food-urile si apoi a inceput obezitatea. este prima realizare a globalizarii”.

     

    Cresterea numarului romanilor cu kilograme in plus a ajuns sa fie privita ca o sursa de profit pentru o industrie textila confruntata cu presiunea concurentei. “Nu mai merge sa faci productie de masa in industria textila. Firmele cauta nise pe care sa se specializeze. A produce pentru un segment ingust de consumatori poate fi un element puternic de diferentiere”, considera Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). Ce nise se pot dezvolta acum? “Sunt companii specializate in confectii pentru supraponderali si obezi, pentru gravide, altele lucreaza tinute personalizate pentru spitale sau cabinete medicale sau numai echipamente de protectie”, enumera Grapini.

     

    La ora actuala, piata textilelor, estimata de FEPAIUS la aproape 3 miliarde de euro, se imparte in cateva categorii de producatori: cei care produc exclusiv in lohn, cei specia­lizati pe o nisa de piata, cei ce au in­ceput sa lucreze la colectii proprii, respectiv companiile autohtone care si-au promovat de la inceput propriile marci, asa cum au facut Jolidon si compania ID Sarrieri.

     

    Emilian Herescu recunoaste ca si-a ales nisa fortat de imprejurari si, dupa ce a testat piata, s-a convins ca tocmai faptul ca se adresa unui anumit segment de clientela i-a permis sa se mentina in business. Primul magazin “pentru grasi si grasuti” l-a deschis in 2002, in zona Garii de Nord. “Pentru ce nu aveam pe rafturi si venea omul si intreba, bagam repede in productie si includeam automat in oferta.” Intre timp, Herescu s-a asociat cu un producator de haine din Slatina cu care a inceput sa produca in cantitati mult mai mari. Asa a ajuns sa vanda de la blugi pana la lenjerie, costume de baie sau treninguri. In magazinele sale, marimile pornesc de la 60 si ajung pana la 84 pentru barbati, iar la femei sunt cuprinse intre 54 si 74. Cele mai mari vanzari sunt la articolele vestimentare tip jeans, indiferent ca este vorba de pantaloni, camasi, geci sau fuste, spune Herescu. In afara de haine, prin reteaua de magazine pe care o detine, omul de afaceri bucurestean vinde si pantofi de la numarul 46 pana la 50.

     

    In 2003, dupa ce a deschis inca doua magazine in Bucuresti, extinderea in provincie a devenit principalul obiectiv al lui Herescu. A deschis intai in Constanta, unde a inchiriat 35 de metri patrati, dupa care a continuat in principalele orase; ultimul magazin a fost deschis in urma cu trei luni la Timisoara.

    Investitia medie pentru un magazin ajunge la 25.000 de euro, sustine omul de afaceri, care spune ca nici nu se pune problema sa inchirieze spatii mai mici de 25 de metri patrati, pentru ca “trebuie sa fie cabine de proba, sa se miste oamenii, sa stea jos”. “Daca nu ar fi chiriile asa de mari, afacerea ar fi mult mai profitabila”, marturiseste Herescu.

     

    Managerul afirma ca media de vanzare pe magazin este in jur de 4.500 de euro pe luna, insa in perioada sarbatorilor de iarna intotdeauna vinde mai mult. “Noiembrie anul trecut a mers prost, decembrie a mers foarte bine, iar ianuarie si februarie au fost criminale, adica zero vanzari”, recunoaste Herescu. Vanzarile anuale ajung deci acum la 54.000 de euro pe magazin, adica peste 850.000 de euro daca luam in calcul toate magazinele din retea, cifra care pentru anul acesta ar urma sa creasca la un milion.

     

    De un milion de euro spera sa vanda anul acesta si Mihai Iliescu, directorul companiei McTex din Slatina, unul dintre putinii producatori de haine cu masuri mari din tara. Compania infiintata in urma cu 14 ani are o retea proprie de noua magazine. Pana in 2003, cand a inceput sa deschida propriile magazine, producea haine pentru persoane “care au de la 150 la 300 de kilograme” si colabora cu o firma din Bucuresti ce le vindea, explica Iliescu, precizand ca pentru fiecare magazin in parte compania a facut investitii intre 50 si 60.000 de euro. Din 2006, McTex a devenit si importator de haine masuri mari din Germania si Elvetia. “Circa 30-40% din marfa comercializata este importata. Nu mai deschidem magazine proprii, dar nu excludem posibilitatea de a vinde francize pentru magazinele ce ar urma sa fie deschise in calitatea noastra de distribuitori”, precizeaza Iliescu.

    Cu o croitorie proprie spera sa se laude, de anul acesta, si Emilian Herescu, “ca sa nu mai depind de cei circa 20 de furnizori cu care lucrez”, spune el. “Investitia va fi mica, pentru ca masini de cusut gasesti acum pe toate drumurile, din moment ce fabricile sunt falimentare. Problema este de forta de munca”, considera el, explicand ca are in plan sa-si transforme casa de la Mihailesti in croitorie.

     

    Retailerii de moda urmaresc si ei piata despre care vorbim. Steilmann, de exemplu, a lansat pe piata in aprilie un brand – Chic and More – care vizeaza exclusiv femeile cu masuri mari. Produsele sunt comercializate in primul magazin multibrand Steilmann din tara, deschis in Baneasa Shopping City, pe o suprafata de 400 mp, in urma unei investitii de circa 600.000 de euro. “Steilmann clasic are undeva la 60% din suprafata magazinului, linia exclusivista care se adreseaza segmentului de clienti cu venituri mari si foarte mari KS – 15%, diferenta fiind Chic and More”, explica Flori Panescu, directorul de retail al Steilmann Romania. Brandul Chic and More ar urma sa fie comercializat din a doua parte a anului viitor si in magazine monobrand.