BusinessMagazin

Category: Comerț

Analize detaliate din domeniul comerțului – analize de preț, afaceri de success și multe alte lucruri interesante

  • Schimbare de strategie. Ce mişcări pregătesc francezii de la Leroy Merlin pe piaţa locală?

    După ani în care a pariat pe magazine cu suprafeţe mari, care să le satisfacă apetitul celor aflaţi în căutare de obiecte pentru casă, pentru grădină sau pentru construcţii, retailerul francez de bricolaj Leroy Merlin vrea să testeze în România un nou format, de dimensiuni mai mici. Ce alte mişcări pregătesc francezii pe piaţa locală?

    Retailerul francez de bricolaj Leroy Merlin va deschide în primul trimestru din 2022 următorul său magazin din România, la Braşov. Unitatea va avea o suprafaţă de 6.000 de metri pătraţi, urmând să fie cea mai mică din portofoliul companiei până acum, un format nou, cu care francezii vor să testeze piaţa locală. „În Braşov suntem deja prezenţi cu un magazin, însă oraşul are potenţial, de aceea am ales să mai deschidem unul, care va fi mai mic şi va avea 6.000 de metri pătraţi. Vom avea circa 100 de angajaţi, cea mai mare parte dintre ei – în zona de logistică. Pentru construcţie, lucrăm cu companii locale”, a spus Frédéric Lamy, CEO al Leroy Merlin, într-un interviu acordat la jumătatea lunii mai la Târgovişte, cu ocazia deschiderii celui mai recent magazin. Noua unitate reprezintă magazinul cu numărul 19 de pe piaţa locală şi primul sub acest nume din judeţul Dâmboviţa. Magazinul din Târgovişte are o suprafaţă de aproape 10.000 de metri pătraţi, 100 de angajaţi şi a necesitat o investiţie în jurul valorii de 10 milioane de euro, dar sub acest prag. „Acum trei ani, am decis să ne adresăm oraşelor cu 80.000 – 100.000 de locuitori, după ce, până atunci, mersesem doar în oraşele mari. A durat trei ani până când am ajuns să deschidem acest magazin, iar un an a durat pregătirea efectivă, pentru că nu ne grăbim, vrem să facem lucrurile bine. Urmărim o dezvoltare sănătoasă, pe termen îndelungat”, mai spune Frédéric Lamy.

    Magazinul din Târgovişte, cu cei 10.000 de metri pătraţi ai săi, este tot unul de format mic, însă cele mai reduse dimensiuni până în acest moment le are unitatea din Electroputere Craiova – de 8.000 de metri pătraţi. „Pentru magazinul din Târgovişte am angajat circa 100 de oameni, toţi din această zonă. Am primit aproximativ 1.000 de CV-uri în timpul procesului de recrutare.”

    Braşovul este aşadar următoarea deschidere pe listă, după ce, la finalul anului trecut, Leroy Merlin a cumpărat acolo un spaţiu în care a funcţionat un magazin Praktiker. Proprietatea a fost cumpărată de la investitorul belgian Mitiska REIM, specializat în dezvoltarea şi administrarea de parcuri de retail, şi este compusă dintr-o clădire de circa 7.500 de metri pătraţi şi un teren de aproximativ două hectare. Leroy Merlin are deja un magazin în Braşov, în zona de nord a oraşului, iar prin deschiderea celui de-al doilea magazin în proprietatea achiziţionată, compania îşi va putea deservi mai uşor clienţii din zona de sud a oraşului, precum şi pe cei din staţiunile de pe Valea Prahovei. „Avem şi alte proprietăţi în portofoliu, terenuri pentru achiziţia cărora am semnat deja. Până în 2024, vom deschide trei noi magazine şi ne dorim să ajungem la 40-45 în total în România.” Leroy Merlin a avut în 2020 o cifră de afaceri de peste 2,5 miliarde de lei, spune Frédéric Lamy, iar estimările sale sunt că businessul va depăşi 3 miliarde de lei în 2021. „Anul trecut, în martie, noi am închis magazinele pentru o perioadă, însă din mai vânzările au fost fantastice. Am început şi anul 2020 bine, cred că piaţa de bricolaj va creşte şi vedem asta nu doar în România, ci şi în Europa. Românii, în mod special, vor să aducă modernul în casele lor.” Leroy Merlin are o gamă care numără aproximativ 250.000 de produse, iar anual 10% dintre acestea sunt schimbate, pentru a asigura diversitatea. În următorii trei-patru ani, CEO-ul retailerului de bricolaj estimează că numărul total de produse se va dubla. „Când ne uităm la multe din blocurile din România, ne dăm seama că mai avem încă multe lucruri de făcut aici, dar nu vreau să ne grăbim. Pentru anul acesta, Târgovişte rămâne singura deschidere.

    Magazinul din Târgovişte, cu cei 10.000 de metri pătraţi ai săi, este tot unul de format mic, însă cele mai reduse dimensiuni până în acest moment le are unitatea din Electroputere Craiova – de 8.000 de metri pătraţi.

    Investiţii în modernizare

    Pentru finalul acestui an, Leroy Merlin pregăteşte investiţii în modernizarea magazinului pe care îl are în centrul comercial Colosseum, prima unitate a companiei de pe piaţa locală, care va împlini zece ani în septembrie 2021. „Este cel mai bun magazin al nostru ca vânzări, avem acolo peste un milion de clienţi anual. Evident, acest trafic intens a făcut ca magazinul să aibă acum nevoie de o renovare, pe care o vom face la sfârşitul anului. Magazinul va rămâne deschis pe parcursul acestui proces.” De altfel, adaugă Frédéric Lamy, Leroy Merlin investeşte constant atât în modernizarea magazinelor fizice, cât şi în dezvoltarea canalului online, mai ales că acest segment a adus creşteri importante în ultimul an. Zilnic, 100.000 de vizitatori intră pe platforma online a retailerului. Anul trecut, în august, Leroy Merlin a mai deschis un magazin în zona Theodor Pallady din Bucureşti. Acela are o suprafaţă de vânzare de 14.000 de metri pătraţi, 30.000 de produse, iar la deschidere avea 115 angajaţi. „A fost inaugurat într-o perioadă dificilă, în plină pandemie, aşa că începutul a fost mai greu, însă acum este foarte bine ca vânzări.” Leroy Merlin are în prezent peste 2.500 de angajaţi pe piaţa locală. Astăzi, magazine Leroy Merlin există în afara Capitalei în Suceava, Oradea, Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Constanţa, dar şi în alte oraşe. Retailerul de bricolaj originar din Franţa a intrat pe piaţa locală în urmă cu circa nouă ani, prin deschiderea unui magazin pe Şoseaua Chitilei din Bucureşti. Câţiva ani mai târziu, în 2014, Leroy Merlin a preluat reţeaua de 15 magazine BauMax, ca urmare a deciziei austriecilor de a vinde operaţiunile din România. Magazinele au fost trecute sub brandul Leroy Merlin, iar ulterior francezii au continuat să deschidă unităţi pe piaţa locală.

    Leroy Merlin a avut în 2020 o cifră de afaceri de peste 2,5 miliarde de lei, spune Frédéric Lamy, iar estimările sale sunt că businessul va depăşi
    3 miliarde de lei în 2021.

     

    O piaţă a meşterilor

    Cel puţin cinci magazine noi de bricolaj ar urma să-şi deschidă uşile în următorii doi ani în România, sub „semnătura” Leroy Merlin, Hornbach şi MAM Bricolaj, arată datele centra-lizate de ZF, pe baza anunţurilor făcute de companii. Luând în calcul investiţiile medii pentru magazinele deja existente sub aceste branduri, totalul sumelor alocate pentru aceste deschideri sare de 60 de milioane de euro. Nici în 2020 companiile nu au stat pe loc.

    Într-un an în care construcţiile şi retailul cu materiale de profil au fost printre puţinele sectoare care au continuat să funcţioneze, în vreme ce majoritatea economiei a suferit de pe urma pandemiei, retailerii din bricolaj au pariat în 2020 pe extindere. Astfel, şapte magazine noi cu materiale de construcţii, dintre care unu de tip outlet, au completat piaţa de bricolaj din România anul trecut, arată o analiză a ZF.

    Micile reparaţii, reamenajarea unor spaţii pentru a oferi loc pentru joaca sau şcoala copiilor, amenajarea unor spaţii de depozitare s-au regăsit printre preocupările din această perioadă, ceea ce a ţinut pe plus piaţa de bricolaj, o industrie de peste 4 miliarde de euro anual.

    Leroy Merlin are deja un magazin în Braşov, în zona de nord a oraşului, iar prin deschiderea celui de-al doilea magazin în proprietatea achiziţionată, Leroy Merlin îşi va putea deservi mai uşor clienţii din zona de sud a oraşului, precum şi pe cei din staţiunile de pe Valea Prahovei.

  • Cum a reuşit un antreprenor care îşi vindea produsele prin cataloage lipite manual să dezvolte o companie internaţională cu un portofoliu uriaş şi venituri de miliarde

    De la un business început cu cataloage realizate manual, ilustrate cu poze lipite, antreprenorul Werner Otto, fondatorul Otto Group, unul dintre cele mai importante lanţuri de retail din lume, a ajuns să vadă, până la vârsta de 102 ani, numeroasele transformări prin care businessul lui a trecut odată cu apariţia noilor tehnologii. Imperiul său s-a dezvoltat, de la un portofoliu de 28 de produse, la unul cu zeci de branduri cunoscute astăzi în toată lumea.

    Werner Otto s-a născut pe 13 august 1909 în Germania, în familia comerciantului Wilhelm Otto şi a soţiei sale, Frieda. El a urmat liceul în localitatea Prenzlau şi, după un curs de ucenicie, a pornit un mic business de retail în oraşul Szczecin din Polonia. În 1939 s-a căsătorit cu prima din cele trei soţii, Eva Haffner, alături de care a avut un fiu – Michael, şi o fiică – Ingvild.

    Pe 17 august 1949 antreprenorul a pus bazele companiei Otto Versand (actuala Otto Group), care funcţiona prin vânzări prin catalog. Primul catalog, care prezenta cele 28 de perechi de pantofi din portofoliul de produse, a fost realizat manual şi distribuit în 300 de exemplare legate tot manual, cu fotografii lipite în interiorul paginilor. În mai puţin de doi ani, numărul cataloagelor ajunsese la 37.000 de copii, iar la un deceniu distanţă de la fondare, echipa companiei crescuse la 1.000 de angajaţi. Otto Group a fost şi prima companie de comenzi prin poştă care a introdus plata prin factură.

    În 1952 Otto s-a recăsătorit cu Jutta Becker, alături de care a avut un al doilea fiu, Frank. În anii ’60 a fondat dezvoltatorul imobiliar Sagitta Group, cunoscut în prezent sub numele de Park Property. Prin prisma experienţei de business acumulate în Statele Unite, antreprenorul a avut ideea de a pune bazele unei noi afaceri, ECE Projekt Management GmbH & Co. KG, o firmă al cărei principal obiect de activitate era construirea şi administrarea centrelor comerciale. Cu cea de-a treia soţie, Maren, a avut alţi doi copii – Katharina, care este producător de film, şi Alexander, cel căruia i-a încredinţat frâiele companiei ECE.

    Antreprenorul a fost activ şi în zona filantropică, lansând fundaţia Werner Otto, a cărei activitate se axează în special pe cercetarea medicală.

    În 1973, el a dezvoltat, la New York, un nou business – Paramount Group, cu scopul de a investi în piaţa imobiliară din SUA. În 1981 a cedat conducerea Otto Group fiului său cel mare, Michael.

    De-a lungul timpului Otto a primit o serie de titluri şi recunoaşteri, fiind numit, la cea de-a 100-a aniversare, cetăţean de onoare al oraşului Berlin. Antreprenorul a murit pe 21 decembrie 2011, la vârsta de 102 ani.

    În anul financiar precedent, Otto GmbH a înregistrat venituri de 14 miliarde de euro, având o echipă de aproape
    52.000 de angajaţi. Compania deţine în portofoliu 34 de branduri, printre care se numără nume ca About You şi Bonprix.

  • Cum să faci un business din vânzarea produsului care nu lipseşte de pe masa românilor

    Brutăria Miez a pornit de la pasiunea Andreei Careţu pentru pâinea dospită cu maia naturală. A descoperit această tehnică în perioada 2011-2012, pe când locuia la Berlin şi studia teatrologie. Ce a urmat a fost un business cu aromă de pâine proaspăt scoasă din cuptor.

    Mi-a plăcut dintotdeauna să gătesc, eram cumva orientată spre lumea asta, fără să mă gândesc însă că aş putea duce acest interes în prim-plan vreodată. Asta însă până să încep să pregătesc primele pâini cu maia. În simplitatea sa extraordinară, acest aliment de bază, dus la esenţa şi începuturile sale prin folosirea acestei metode tradiţionale de pregătire, a ajuns să mă fascineze într-atât încât să îmi permit să mă gândesc la ceva mai mult decât pregătirea pâinilor acasă pentru familie şi prieteni”, povesteşte Andreea Careţu. Spre sfârşitul lui 2013, s-a întors în Bucureşti după şase ani de străinătate, iar peste un an a deschis firma şi peste aproape încă unul avea primul mic atelier, construit pe proprietatea unei mătuşi.

    „Am început timid, mergând în weekenduri la târguri la Muzeul Ţăranului Român. A fost o perioadă în care am testat multe reţete, nu doar de pâine, ci şi de dulciuri. După ce am trecut câteva luni prin această experienţă, mi-am dat seama că, pentru ce am eu de oferit, cel mai bine ar funcţiona formatul unei brutării cu propriul magazin şi atelierul în spate.” Aşa că a renunţat la primul atelier şi a mutat toată operaţiunea în Piaţa Amzei. Iar în decembrie 2016 a reuşit să deschidă Miez Brutărie Artizanală în actuala locaţie, din Piaţa Amzei.

    Atunci când a pornit, Andreea Careţu nu avea niciun fel de experienţă antreprenorială şi nici nu lucrase altceva decât joburi simple, de student. Nu a făcut cursuri specializate, dar a învăţat mult din cărţi şi prin repetate încercări practice. A continuat să experimenteze mult în primii doi ani în spaţiul din Amzei până a ajuns la o stabilitate în ceea ce priveşte sortimentele. În această perioadă a şi muncit foarte mult în atelier. „Investiţia iniţială a fost de aproximativ 85.000 de euro, împrumut de la familia mea. Cifra de afaceri în 2020 a fost de 1,3 milioane de lei (circa 270.000 de euro – n. red.) şi avem 15 angajaţi, dintre care şase full-time şi restul part-time.”

    Anul trecut, dincolo de problemele financiare din perioada aprilie-august, când firma a înregistrat pierdere – o pierdere substanţială în anumite luni – Andreea Careţu a avut tot felul de provocări legate de organizarea fluxului. „A trebuit să ne adaptăm cererii schimbate, nu am ştiut mereu să prevedem ce se va întâmpla în următoarele câteva zile, aşa că au fost zile în care am rămas cu multe produse nevândute. Sunt mulţumită însă că nu am fost nevoiţi până la urmă să reducem echipa şi că lucrurile şi-au revenit la normal pentru noi, ca încasări, de prin octombrie 2020.”

    Preţurile pâinilor de la Miez variază între 3,5 şi 4 lei pentru pâinici, între 9 şi 14 lei pentru pâinile pe vatră de 600 de grame, iar pâinea moale la tavă este 20 de lei. Un cookie cu ciocolată costă 5 lei, plăcintele variază între 11 şi 16 lei, diferitele produse având la bază aluatul de foitaj cu unt – între 11 şi 16 lei. „Clienţii noştri nu se încadrează uşor într-un anume profil. Primim vizite de la fel de fel de oameni, majoritatea foarte drăguţi, de la tineri la pensionari, părinţi şi copii şi aşa mai departe. Ne bucurăm că produsele noastre atrag o asemenea diversitate de categorii sociale, că avem mulţi clienţi fideli cu care avem o relaţie personală aproape, ne spunem povestioare unii despre alţii, le cunoaştem preferinţele.” Pentru 2021, Andreea Careţu vrea doar să poată continua activitatea în ritmul obişnuit, pentru a permite dezvoltări ulterioare. Îşi propusese, de altfel, acelaşi lucru şi pentru 2020, dar planurile i-au fost date peste cap de pandemie.

    Preţurile pâinilor de la Miez variază între 3,5 şi 4 lei pentru pâinici, între 9 şi 14 lei pentru pâinile pe vatră de 600 de grame, iar pâinea moale la tavă este 20 de lei.

    Andreea Careţu, fondatoare Miez brutărie artizanală:„Am început timid, mergând în weekenduri la târguri la Muzeul Ţăranului Român. A fost o perioadă în care am testat multe reţete, nu doar de pâine, ci şi de dulciuri.”

     

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    La 100 de beri – magazin online de bere (Bucureşti)

    Fondatori: Marius David şi Bogdan Tănăsescu

    Cifră de afaceri: 6.000 de euro pe lună

    Prezenţă: online

    Thallo Store – magazin online de bijuterii

    Fondatoare: Simona Cucu

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 11.000 de euro

    Prezenţă: online

    Greenwood – afterschool (Sfântu Gheorghe, jud. Covasna)

    Fondator: Karda Zoltan

    Investiţii: peste 10.000 de euro

    Prezenţă: Sfântu Gheorghe, jud. Covasna

    Baterii Hybrid – recondiţionare de baterii pentru maşinile hibride (Galaţi)

    Fondator: Ştefan Tiron

    Investiţii: 60.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 28.000 de euro

    Prezenţă: naţională

     

    EştiVerde – magazin online cu produse sustenabile (Bucureşti)

    Fondatoare: Miruna Iliescu şi Ioana Rînea

    Prezenţă: online

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de  70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Cum a ajuns vinul românesc pe rafturile din magazine din ţări precum SUA, Spania sau China şi cine este omul care vrea să îl ducă şi mai sus

    Feteasca Neagră a Domeniilor Tohani a câştigat deja popularitate în ţări precum SUA, Spania şi China, însă CEO-ul Virgil Mândru îşi propune ca soiul să obţină propriul său loc pe piaţa internaţională a vinurilor, la egalitate cu Bordeaux, Toscana şi Napa.

    Tohaniul e un loc special, sunt mulţi cei care au ajuns să iubească dealurile astea acoperite cu vii. Când am ajuns aici, acum mai bine de 20 de ani, mă gândeam la Tohani ca la o afacere. În câteva luni eram mai tohănean decât localnicii. Mă simt de-al locului, trăiesc aici şi iubesc natura, viile şi vinul. Aşa că alegerea, deşi iniţial a fost făcută pe baze raţionale, a încetat de mult să mai fie altceva decât modul meu de viaţă, dorinţa de a perfecţiona şi promova soiuri autohtone”, spune Virgil Mândru, proprietarul Tohani România.

    Anul trecut, producătorul de vinuri a suferit un declin de 50% pe segmentul HoReCa, sectorul reprezentând o jumătate din cifra de afaceri a companiei. Vinul s-a mai vândut doar în mică măsură în restaurante şi baruri, însă – la polul opus – au crescut vânzările de vin premium în IKA (retailerul mare), în mod special Feteasca Neagră, care a ajuns în 2020 la un milion de sticle produse, 75% din totalul de vin roşu vândut de Tohani. Astfel, 2021 ar putea poziţiona producătorul de vinuri peste rezultatele din 2019, ceea ce ar scoate în evidenţă o redresare cât se poate de puternică.

    Tohani România are în prezent circa 250 de angajaţi, cei mai mulţi fiind cei care lucrează în vie şi în producţie. De altfel, la Tohani – în zona viticolă Dealu Mare – se află majoritatea oamenilor prezenţi în companie, inclusiv birourile administrative. Între timp, Bucureştiul găzduieşte departamentele de vânzări şi marketing.

    Anul acesta, firma va continua să se concentreze pe promovarea soiului Fetească Neagră, având în vedere creşterea masivă din 2020. Soiul reuşeşte, aşadar, să diferenţieze şi să poziţioneze Tohani în piaţa locală, însă compania crede că poate realiza acelaşi lucru şi pe plan internaţional, făcând din Feteasca Neagră unul dintre cele mai cunoscute şi apreciate soiuri din lume.

    Virgil Mândru, proprietar Tohani România:„Cred că am mai spus-o şi o repet: noi, cei din industria vinului, suntem nişte optimişti incurabili. Când vezi că via îşi urmează ciclul firesc de creştere şi că, dacă o îngrijeşti cum trebuie, ea continuă să înverzească, să rodească, nu te mai uiţi la impactul pandemiei cu aşa de mare îngrijorare.”

    „Cum vrem ca anul acesta să depăşim rezultatele din 2019, ne-am pregătit o strategie despre care credem că va da roade. Cred că am mai spus-o şi o repet: noi, cei din industria vinului, suntem nişte optimişti incurabili. Când vezi că via îşi urmează ciclul firesc de creştere şi că, dacă o îngrijeşti cum trebuie, ea continuă să înverzească, să rodească, nu te mai uiţi la impactul pandemiei cu aşa de mare îngrijorare. În plus, deşi sectorul HoReCa a fost foarte afectat, am reuşit să ne reorientăm destul de rapid către consumatorul final. L-am întâlnit în online, l-am găsit acasă, i-am livrat chiar noi vinurile dorite. Pe termen lung, credem că este o abordare câştigătoare”, a declarat CEO-ul Tohani.

    Ultimul an şi jumătate a creat una dintre cele mai provocatoare perioade pentru industria vinului, atât la nivel de business, cât şi la nivel personal. Totuşi, Virgil Mândru este de părere că aspectele pozitive ale unei astfel de perioade constau în faptul că a fost obligat să găsească soluţii, resurse, să gândească diferit şi să continue să înveţe. În acest sens, producătorul de vinuri şi-a reorientat strategia din mers şi a ţinut aproape echipele, reacţionând imediat la noua realitate impusă de coronavirus.

    Dacă înainte de pandemie, structura businessului Tohani era de 50% HoReCa şi 50% retail, domeniul viticol s-ar îndrepta uşor către o împărţire de 70% retail şi 30% HoReCa, de vreme ce nivelul de incertitudine din restaurante şi hoteluri continuă să persiste.

    „Sperăm ca încă din acest an să revenim la rezultatele din 2019. Mizăm pe online, pe contactul direct cu consumatorul şi pe promovarea valorilor noastre locale, autentice. În acest sens, în acest an lansăm un proiect de turism viticol – un complex aflat chiar lângă cramă, în mijlocul viilor, cu 20 de camere, restaurant, terasă în vie. Este un loc foarte frumos, unde vizitatorii pot descoperi atât terasele spectaculoase din Dealu Mare, cât şi vinurile noastre”, susţine Virgil Mândru.

    Astfel, compania a continuat să mizeze pe turismul viticol, investind aproximativ 5 milioane de euro într-un complex ce poate găzdui 40-50 de turişti, care au la dispoziţie tururi de cramă, pot accesa beciul cramei şi pot vedea de unde şi cum se creează vinurile Tohani.

    Aşa cum oamenii asociază vinul cu Toscana, Bordeaux şi Burgundia – din lumea veche, sau Napa şi Sonoma din California – din lumea noua, Virgil Mândru crede că este posibil să pună pe harta vinului şi Tohaniul, numit „acasă la Feteasca Neagră” de membrii companiei.

    „Vrem să aducem oamenii cât mai aproape de noi, pentru că vinul înseamnă mult mai mult decât ceea ce ajungi să vezi la raft. Fiecare sticlă are în spate ani de muncă, de procese şi etape. Acestea sunt lucrurile care te fac să apreciezi un vin la adevărata lui valoare”, a declarat proprietarul Tohani pentru Business MAGAZIN.

    Feteasca Neagră a companiei a ajuns până în SUA, China, Marea Britanie, Spania, Italia şi, mai recent, în Brazilia şi Thailanda. Vinul de gamă produs din acest soi, Apogeum, creat într-o perioadă de peste 15 ani de Virgil Mândru, a câştigat multiple medalii internaţionale, fiind cotat în top 1% cele mai bune vinuri la nivel global.

    De regulă, producţia pentru Apogeum Fetească Neagră este de 5-6 tone/hectar, recoltarea fiind efectuată manual. Vinul este obţinut într-o cramă cu acelaşi nume, dotată cu amorfe din argilă şi sisteme de selecţie a strugurilor, beneficiind de drojdii naturale specifice arealului Dealu Mare, remontaje manuale ale musturilor, fermentare-macerare lentă, de lungă durată. Într-un final, se obţin aromele caracteristice de prună uscată, magiun, fructe de pădure şi coacăze negre.

    După aproximativ 15-20 de zile, odată încheiată fermentaţia alcoolică, amorfele sunt pregătite pentru fermentaţia malolactică, proces în urma căruia vinul începe să reveleze propriile-i caracteristici. Spre final, vinul obţinut este introdus gravitaţional în butoaie noi, din stejar francez. În perioada de 24 de luni, cât timp tânăra Fetească Neagră se odihneşte în baric, la care se adaugă cele 12 luni în care stă în sticlă, îi conferă note de elegantă maturitate.

    „Este soiul care demonstrează în fiecare an că visul nostru de a pune România pe harta internaţională a vinului poate fi îndeplinit şi, cu paşi mici dar siguri, an de an tot mai mulţi oameni descoperă Feteasca Neagră din Tohani. Tot mai mulţi turişti iubitori de vin se vor îndrepta către Tohani pentru a descoperi experienţe enologice, istorie şi vin excepţional.”

    Ultima perioadă a venit treptat cu o serie de schimbări în rândurile consumatorilor. În cazul Tohani, vinurile premium au înregistrat creşteri pe toate canalele. De exemplu, în online, în topul vânzărilor se regăsesc vinuri precum Siel, Wine Chocolate, Valahorum Fetească Neagră sau Moşia de la Tohani Fetească Neagră. Consumatorul român este deja mult mai educat, mai rafinat şi alege să consume vinul ca pe o experienţă, ceea ce nu poate decât să îi încurajeze pe producători.

    Virgil Mândru a debutat în industria vinului pe când avea 24 de ani. Pasiunea nu l-a părăsit niciodată, fapt ce l-a determinat să îşi investească toate resursele, indiferent că luăm în calcul ideile, timpul sau ambiţia. Primul său business – compania Edelweiss – a apărut în 1992.

    „Probabil încă sunt oameni care îşi aduc aminte de acest spumant, care a avut o evoluţie spectaculoasă în anii ’90. Vorbim de o piaţă virgină, de consumatori care abia aşteptau să găsească şi să încerce produse noi. Era o perioadă în care se formau gusturi şi flerul era esenţial pentru a construi un produs de succes. Şi am reuşit: într-un timp destul de scurt, am ridicat spumantul Edelweiss la o cotă de piaţă de 40%, ceea ce era o mare performanţă a momentului pentru o companie şi foarte tânără, şi românească”, povesteşte CEO-ul Tohani.

    Edelweiss a fost proiectul care l-a lansat, aşadar, pe Virgil Mândru în afacerile cu vin. În 1999, când a preluat domeniile Tohani, antreprenorul era în mare măsură pregătit, ultimele două decenii fiind marcate clar de pasiunea pentru Feteasca Neagră, soi pentru care compania a investit până acum 6 milioane de euro.

    „Am crescut şi m-am maturizat in businessul de vin alături de piaţă, am rămas aproape pentru a simţi cum se schimbă percepţiile, cum se rafinează gusturile, cum oamenii încep să recunoască, uşor-uşor, diferenţele în calitate. Iar ceea ce mă caracterizează cel mai mult este faptul că iubesc via. În fiecare dimineaţă petrec o oră în vie, după care ajung la birou.”

  • Când natura întâlneşte arhitectura modernă

    Traiul în armonie cu natura presupune, mai nou, crearea de habitate potrivite animalelor, păsărilor sau măcar plantelor, în clădiri renovate sau construite de la zero. Un exemplu în acest sens îl reprezintă clădirea de apartamente Eden Tower din Singapore, ale cărei balcoane sunt de fapt ghivece mari pentru plante, conform principiului local de a înlocui pe verticală spaţiul verde care se pierde pe orizontală, ceea ce a convins cel puţin o specie de păsări să revină în apropierea omului, scrie Financial Times. Prin alte părţi, cum ar fi Marea Britanie, dezvoltatorii prevăd din start spaţii pentru cuiburi de păsări, iar proprietarii de vechi ferme şi hambare le renovează astfel încât să îmbie, de exemplu, strigile să cuibărească în locurile respective.


     

  • Un trend ireversibil. Noul CEO al Philip Morris International spune că principala direcţie pe care se va concentra constă în crearea unui viitor fără fum

    După ce a câştigat o bătălie personală cu fumatul, adoptând o alternativă mai puţin nocivă — TEHNOLOGIA IQOS, Jacek Olczak, proaspăt numit în funcţia de CEO al Philip Morris International, continuă acum, din noul rol, această luptă la nivel macro, accelerând în plan global viziunea companiei din ultimii ani – un viitor fără fum.

     

    Sunt fumător de IQOS de 7 ani. Am început să fumez în ultimul an de facultate, în Polonia, la douăzeci şi ceva de ani, am avut câteva încercări de a mă lăsa de fumat dar m-am reapucat. IQOS a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, şi nu doar eu sunt fericit, ci şi familia şi copiii mei”, a povestit Jacek Olczak într-o conferinţă de presă organizată recent, cu ocazia preluării mandatului de CEO al PMI. 

    Migrarea de la fumatul tradiţional la alternative mai puţin nocive şi un viitor fără fum este principala direcţie pe care executivul se va axa în următorii ani. În 2014, compania a lansat IQOS, un sistemul electronic de încălzire a tutunului, prima piaţă în care a fost comercializat fiind Japonia. Acum, peste trei sferturi din cheltuielile comerciale ale companiei şi 99% din bugetul de R&D sunt direcţionate pentru a reduce ţigările tradiţionale. „Încercăm să ajungem la statusul «fără fum» cât de repede posibil. Ne-am setat un obiectiv ambiţios, ca până în 2025 majoritatea vânzărilor noastre – adică cel puţin 50% – ar trebui să vină din produse fără fum”. Acest obiectiv a fost deja atins pe şase pieţe, iar în 2020 alternativele fără fum au asigurat 25% din veniturile totale ale companiei, care au ajuns anul trecut, potrivit ZF, la circa 76 de miliarde de dolari.

    Tot până în 2025 compania intenţionează să extindă IQOS pe cel puţin 100 de pieţe. „Scopul nostru este ca nimeni să nu fie lăsat în urmă şi ca fiecare fumător, indiferent de locaţie, să aibă acces la aceste produse. (…) Tehnologia existentă astăzi ne ajută să scalăm nu doar din punctul de vedere al volumului, ci şi al accesibilităţii, astfel încât aceste produse să fie accesibile oricăruia dintre cei 1 miliard de fumători existenţi. Personal, cred că în următorii 5-10 ani vom vedea primele ţări sau măcar prima ţară în care regulamentele să fie concepute în aşa fel încât să elimine complet ţigările cu ardere şi să valorifice potenţialul produselor alternative, oferit de inovaţie şi tehnologie.” Fie că ne place sau nu, adaugă Olczak, fumatul aşa cum îl ştim va ajunge – şi ar trebui să ajungă – să dispară. „Nu poţi schimba direcţia acestui trend.”

    Potrivit lui, investiţia totală a companiei din spatele alternativelor fără fum se ridică la peste 8 miliarde de dolari. Aceasta include, printre altele, toate cercetările, dezvoltarea şi capacitatea de fabricare. „Este, de asemenea, un factor important care contribuie la strategia noastră de sustenabilitate. Când vine vorba de bugetul de cercetare şi dezvoltare anual, vorbim de aproape 500 de milioane de dolari. În categoria aceasta de produse, nimeni nu se apropie de noi ca buget.”

    În piaţa locală, executivul spune că PMI încearcă să pună IQOS la dispoziţia celor 5 milioane de fumători români. „Până acum, IQOS ar trebui să aibă aproximativ 200.000 de utilizatori, oameni care au încetat complet să fumeze. Este o mare realizare, pentru că dacă iei piaţă cu piaţă, rar vei avea atât de mulţi oameni care să renunţe la ţigările cu ardere într-un timp atât de scurt.” O problemă specifică României, adaugă el, este absenţa unui cadru de reglementare bine conceput, care să stabilească modul în care aceste produse pot fi servite şi cel în care se poate vorbi consumatorilor. „Există un grad de neînţelegere, care este foarte pronunţat în România, deşi există şi pe multe alte pieţe. În multe asemenea locuri, dacă întrebi un fumător care este problema fumatului, el îţi va spune nicotina. De fapt, nu nicotina este principala cauză a problemelor, ci gudronul, care este rezultatul arderii. Lucrăm evident la partea noastră de comunicare, încercând să ne apropiem cât mai mult de consumator şi să îl informăm, să explicăm elementele de bază legate de problema fumatului şi de cum noile produse constituie o alternativă mai bună pentru cei care continuă să fumeze. Există o oarecare confuzie în România, parţial determinată de autorităţi şi de unele declaraţii iresponsabile din domeniul public, care, în loc să clarifice lucrurile pentru public, a creat o şi mai mare confuzie.” În plan local, compania a deschis, în urmă cu 4 ani, şi o fabrică destinată producţiei de rezerve din tutun pentru IQOS – în Otopeni –, în urma unei investiţii de aproape jumătate de milion de euro. Philip Morris România, din portofoliul căruia fac parte branduri ca Marlboro, LM şi Virginia Slims, a înregistrat la nivelul anului 2019 venituri de peste 3,3 miliarde de lei, conform datelor de la Ministerul de Finanţe, citate de ZF, datele fiind consolidate pentru mai multe entităţi fiscale: în cazul Philip Morris International – Philip Morris Trading şi Philip Morris Romania.

    Absolvent al unui master în economie din cadrul Universităţii Lodz din Polonia, executivul în vârstă de 56 de ani s-a alăturat companiei PMI în urmă cu aproape trei decenii, în 1993, ocupând, de-a lungul timpului, funcţiile de COO (2018-2021) şi CFO (2012-2018), precedate de o serie de roluri în departamentele financiar şi management general în Europa, inclusiv cel de Managing Director al companiilor afiliate PMI din România, Polonia şi Germania şi pe cel de preşedinte al Regiunii Uniunea Europeană. Anterior, a activat în compania de audit şi consultanţă BDO. El a fost numit la conducerea operaţiunilor Philip Morris International în locul lui André Calantzopoulos, care a preluat acest rol în 2013, fiind ales acum în funcţia de preşedinte executiv al Consiliului.

    Deşi conduce unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa de produse destinate fumătorilor, Jacek Olczak crede că „cea mai bună decizie pe care o poate lua un fumător este să se lase de fumat.” Olczak a jucat un rol vital în transformarea PMI într-un jucător care fabrică produse fără fum. Din rolul de COO, sub supravegherea sa veniturile nete ale companiei generate de produsele fără fum au crescut la 28% în primul trimestru al acestui an, iar acoperirea geografică a acestora s-a extins de la zero la 66 de pieţe în principalele oraşe sau la nivel naţional, date valabile la 31 martie 2021.

    Potrivit datelor ZF, în România piaţa de tutun încălzit generează anual venituri de 1 miliard de lei, veniturile totale din piaţa ţigaretelor fiind de circa 21 de miliarde de lei.

  • România, un pariu sigur. Grupul german Kärcher a încheiat 2020 cu venituri de 2,7 mld. euro, iar România a avut cea mai bună evoluţie din regiune

    Prima vizită pe care Lilia Sedlar, preşedinte regional al Kärcher în Europa de Est, a ales să o facă după o lungă perioadă de gestionare a pieţelor din subordine prin intermediul online-ului a fost România. Şi asta pentru că România a avut, în ultimii ani, cea mai mare creştere din regiune, motiv pentru care germanii de la conducerea grupului au decis că e momentul pentru noi investiţii.
     

    Ce urmează?

     

    Am încheiat anul 2020 cu venituri de 2,7 miliarde de euro la nivel de grup, iar în regiunea Europei de Est am înregistrat o creştere de 13%. România a avut cea mai bună evoluţie – 18%. (…) Noi ca regiune putem învăţa din ce face România”, a declarat Lilia Sedlar în cadrul unei conferinţe de presă organizate cu ocazia unei vizite la Bucureşti, prima călătorie în interes de serviciu pe care o face de la începutul pandemiei. În ultimii ani, veniturile din piaţa locală aproape s-au triplat, ajungând, în 2020, la 23 de milioane de euro. În urma acestor rezultate s-a decis şi direcţionarea unor investiţii importante în plan local, atât în extinderea fabricii de la Curtea de Argeş, cât şi în deschiderea unor noi reprezentanţe proprii.

    La unitatea de producţie din judeţul Argeş, deschisă în 2016 cu o investiţie de 15 milioane de euro, lucrează în prezent 500 de persoane. Produsele sunt expediate în toate pieţele în care grupul este prezent, exporturile atingând o valoare de circa 150 de milioane de euro. Tot de aici provin şi jumătate din produsele comercializate în plan local. Acum, facilitatea va fi extinsă în urma unei investiţii de alte 20 de milioane, fabrica ajungând la o suprafaţă totală de 43.000 de metri pătraţi, iar terenul, la 130.000 de metri pătraţi. Inaugurarea va avea loc în luna octombrie, iar reprezentanţii companiei estimează că anul viitor capacitatea de producţie va fi de 4,2 milioane de unităţi. Echipa, la rândul său, se va dubla.

    Compania a deschis, totodată, şi un nou centru Kärcher – a şaptea reprezentanţă proprie din ţară şi a treia din Bucureşti, cu o suprafaţă de 200 de metri pătraţi. Investiţia s-a ridicat la 80.000 de euro, fonduri direcţionate spre amenajarea locaţiei, stoc şi promovare. În prezent, businessul operează în offline prin cele şapte unităţi proprii deschise la Iaşi, Târgu-Mureş, Bacău, Cluj şi Bucureşti, şi alte patru unităţi deschise de parteneri în Braşov, Oradea, Timişoara şi Satu Mare. Pe viitor, compania are în plan extinderea acestui segment şi în alte oraşe importante din ţară, printre care Timişoara şi Constanţa, locaţia de la malul mării urmând să fie deschisă la începutul anului viitor. Planurile de extindere vizează şi dezvoltarea unui nou concept, de pop-up store. Practic, în curtea unor spaţii comerciale din marile oraşe, unde nu are încă magazine, compania va expune şi va comercializa o gamă restrânsă de produse home & garden. Reprezentanţii businessului spun că acesta e un concept destul de nou, Kärcher fiind pionier în piaţa locală. La nivel internaţional, grupul funcţionează prin peste 780 de locaţii, targetul pentru următorii ani fiind depăşirea unui număr de 1.000 de unităţi.

    O altă investiţie, de 10 milioane de euro, va fi direcţionată în deschiderea – la sfârşitul acestui an sau la începutul lui 2022 – a unui nou sediu, în Pipera, unde va exista o reprezentanţă Kärcher cu cea mai mare suprafaţă – peste 600 de metri pătraţi, un service şi o academie pentru instruirea partenerilor.

    Businessul are o gamă de peste 3.000 de produse. Cea mai mare pondere a vânzărilor din plan local – 60% – e acoperită de linia de articole B2C, care cuprinde produse de curăţare pentru casă şi grădină. Gama profesională, destinată segmentului B2B, indiferent de domeniul de activitate al companiei – de la centre comerciale, la spitale sau hoteluri –  aduce 30% din vânzări. O linie mai puţin cunoscută, care în piaţa locală nu este încă foarte dezvoltată, este cea dedicată unităţilor militare mobile, cu produse precum echipamente de tratare şi transport al apei, echipamente de decontaminare şi alte produse necesare într-o unitate militară – electrocasnice, aer condiţionat, sanitare, încălzire etc. – grupul colaborând cu armata germană, un alt client din portofoliu cu care compania a colaborat, pe aceeaşi categorie, fiind NATO. Un mic fragment din vânzări este acoperit şi de gama VIP, care include produse mult mai accesorizate. În paralel, compania oferă şi două servicii alternative pentru clienţii care nu doresc să achiziţioneze produsele: un serviciu de închiriere, cu preţuri care încep de la 300 de lei pentru cele mai mici aparate, dar şi o soluţie de leasing.

    Pentru următorii cinci ani, reprezentanţii Kärcher România şi-au propus să atingă o cifră de afaceri de peste 40 de milioane de euro.

    La capitolul provocări aduse de pandemie, Lilia Sedlar spune că „cea mai mare provocare pe care am întâmpinat-o la nivel personal a fost să nu călătoresc. În mod normal călătoresc foarte mult, 50% din timp sunt în avion. Cred că e foarte important să vorbeşti cu oamenii, să înţelegi cum funcţionează pieţele, cum trebuie să dezvoltăm brandul, businessul, şi a fost foarte complicat să călătoresc mult mai puţin.” În ceea ce priveşte compania, cea mai dificilă perioadă a fost în primele luni de la apariţia crizei sanitare. „În martie 2020 am pus pauză tuturor investiţiilor pentru a înţelege ce se întâmplă. A fost o perioadă foarte dificilă. Dar trei luni mai târziu am înţeles că igiena şi curăţenia vor fi foarte importante mai ales în acest context, aşa că am început din nou să investim şi să dezvoltăm. În România oprisem, de asemenea, investiţiile, dar în iulie am decis să le repornim.”

    În prezent, grupul Kärcher a rămas, aşa cum a fost de la fondare, din anul 1935, o afacere de familie, condusă acum de a doua generaţie, care se pregăteşte să predea frâiele celei de-a treia. „Până în 2030 vrem să rămânem o afacere de familie. După, vom vedea”, spune Sedlar.

  • Finanţări în ritm cu dezvoltarea. Cum a ajuns Pet Factory, companie care comercializează produse pentru îngrijirea animelelor de companie, la venituri anuale de 10 milioane de euro

    Ataşamentul din ce în ce mai mare al oamenilor faţă de animalele de companie se reflectă şi în businessul Pet Factory, axat pe distribuţia de produse pentru acestea. Lansată în urmă cu 11 ani, afacerea înregistrează venituri anuale de 10 milioane de euro, iar dezvoltarea sa rapidă are nevoie şi de soluţii de finanţare pe măsură.

     

    Acest business este extrem de special, este într-o industrie extrem de dinamică şi de frumoasă şi, cu trecerea timpului, din ce în ce mai sofisticată. Pentru că animalul de companie este văzut acum ca un membru al familiei, ca un copil, această industrie se dezvoltă foarte mult. Este o piaţă mare, evaluată undeva la 400 – 500 de milioane de euro în ultimele statistici, cu jucători mari şi serioşi, care aduc foarte multă valoare adăugată în economie”, a descris Mihai Boştinaru, fondatorul businessului Pet Factory, piaţa pe care activează. Distribuitorul de produse pentru animale are printre clienţi marile reţele de magazine, mai ales hipermarketurile, dar colaborează, de asemenea, cu 600 de magazine de proximitate, precum cabinetele veterinare şi petshopurile; totodată, comercializează produsele şi în online, prin intermediul unei platforme proprii. Compania, înfiinţată în urmă cu aproximativ
    11 ani, a ajuns la o cifră de afaceri de circa 10 milioane de euro. „Ratele de creştere au fost foarte mari pentru că ne-au ajutat şi industria, know-how-ul, precum şi echipa pe care o avem. Echipa este formată din 53 de persoane şi va mai creşte”, a spus Boştinaru. Cei mai mari competitori ai firmei sunt Mars şi Nestlé, care deţin cea mai mare cotă de piaţă, restul fiind ocupată de companii locale de diferite dimensiuni. Factoringul reprezintă unul dintre instrumentele care îi ajută să finanţeze businessul pe termen scurt. „Pe termen scurt, reuşim să ne finanţăm din factoring, pe noi ne ajută extrem de mult, ne-a stabilizat cashflow-ul şi nivelul de lichiditate. Chiar dacă avem o scădere de vânzări, noi încasăm instantaneu şi asta ne permite să ne continuăm şi să ne finanţăm operaţiunile”, descrie el felul în care folosesc acest procedeu de finanţare.

    Factoringul este un produs bancar prin care companiile îşi recuperează rapid un procent mare din facturile pe care le emit către clienţi, îi poate ajuta pe antreprenori, fiind o alternativă bună la produsele clasice de creditare şi vine cu avantaje faţă de un credit obişnuit, potrivit explicaţiilor din cadrul emisiunii Şcoala de business – Cum să găseşti finanţarea potrivită, ale lui Răzvan Nedea, Supply Chain & Trade Finance Manager în cadrul BCR.

    „Factoringul îi poate ajuta pe antreprenori în multe feluri, este o alternativă foarte bună la produsele clasice de creditare şi chiar vine şi cu avantaje faţă de un credit obişnuit. Factoringul nu se bazează pe analiza financiară, aşa cum o face un credit, ci pe relaţia comercială. Dacă relaţia comercială se desfăşoară în parametri normali, sunt toate şansele ca acel client să fie eligibil pentru un program de factoring. Documentaţia este simplificată, fluxul este mai rapid în comparaţie cu un credit clasic, este un produs fără garanţii şi nu reprezintă o îndatorare pentru client“, a explicat Răzvan Nedea. Prin factoring, băncile oferă o formă de finanţare pentru companii, cumpărându-le facturile emise către clienţi (debitori). Practic, banca oferă un procent din valoarea facturilor unei companii, gestionând apoi relaţia cu debitorul.

    „Factoringul nu este foarte accesat de antreprenori, dar este accesibil. Factoringul are trei componente: cea de finanţare, componenta de asigurare şi componenta de administrare a creanţelor şi de colectare a lor. Factoringul fără regres este produsul cel mai des întâlnit pe piaţă în acest moment. În vorbele clienţilor noştri, mai ales în contextul actual, este ca o plasă de siguranţă pentru că le permite antreprenorilor să se concen-treze pe dezvoltarea afacerii şi să nu mai piardă timp cu stresul sau presiunea recuperării de creanţe şi a discuţiilor cu clienţii pentru plata facturilor“, adaugă Răzvan Nedea. Piaţa de factoring este una care arată foarte mult potenţial, iar în ultimul deceniu, aproape că s-a triplat, mai spune el. „Anul trecut a fost un an surprinzător de bun pentru piaţa de factoring. Dacă ne uităm la cifrele comunicate de Asociaţia Română de Factoring, vom vedea că operaţiunile de factoring s-au menţinut la acelaşi nivel din 2018, de 5 mld. euro, în ciuda faptului că au existat numeroase segmente de piaţă cu scăderi considerabile şi blocaje, au fost perioade destul de mari în care nu s-a mai facturat în anumite zone“, a menţionat reprezentantul BCR. De asemenea, el punctează faptul că este vorba despre o piaţă cu potenţial foarte mare: „Deşi rezultatul din anul 2020 a fost unul foarte bun, dacă ne uităm la media Uniunii Europene a factoringului din PIB, vom vedea că UE este undeva la 10% – 11% din PIB, iar România este undeva la 2% – 3%, deci suntem undeva departe de medie. Sunt ţări care au şi 20% din PIB ca operaţiuni din factoring”.

    Potrivit lui, există foarte multe industrii care pot folosi acest produs. „Cel mai mare număr de contracte îl avem în industria bunurilor de larg consum, FMCG-ul. Anul trecut a fost o creştere a numărului de furnizori care au apelat la acest produs, iar piaţa de factoring pe industria de bunuri de larg consum a crescut cu 20%. Pe locul al doilea au fost furnizorii din IT&C, este un segment care a crescut în plină pandemie, iar pe locul al treilea sunt furnizorii din sectorul industrial, automotive, utilaje, echipamente.” Mihai Boştinaru, fondatorul Pet Factory, crede că orice companie care se dezvoltă rapid ar trebui să acceseze un produs de factoring. „Dacă un business creşte rapid sau are o evoluţie sezonieră, este foarte greu de anticipat nevoia de capital de lucru, iar zona de creditare, cu toată analiza care se face, merge destul de greu“, a spus el în cadrul aceleiaşi emisiuni. Boştinaru afirmă că factoringul l-a ajutat mult în dezvoltarea afacerii sale, a fost o alternativă la creditare. „Cel mai mare avantaj pentru antreprenor este faptul că încasarea imediată a creanţelor duce la o capitalizare rapidă, nu mai aştepţi să finanţezi stocuri, creanţe, operaţiuni. Atunci chiar te poţi concentra pe business şi pur şi simplu te dezvolţi. Mie mi se pare un produs bun, l-aş recomanda cât mai multor antreprenori“, explică el.

  • Ce idee de afacere de succes i-a venit unui român în timp ce cutreiera munţii în lung şi-n lat

    Grigore Mocreac este originar din Chişinău şi s-a stabilit în Braşov în 2017. O idee născută parcă de nicăieri, din obiceiul lui de a cutreiera munţii în lung şi-n lat, l-a purtat către antreprenoriat, care a luat forma Zen Rituals Product, o gamă de sare de baie şi săpunuri naturale. Până la listarea pe Amazon a mai fost un singur pas, iar acum, împreună cu asociatul lui – Zgureanu Stanislav – Grigore vrea să crească portofoliul şi veniturile odată cu el.

    Într-o zi, eram în vizită în Sovata la lacul Ursu, după o competiţie montană. Aveam febră musculară în picioare şi muşchii tensionaţi, iar după o oră de bălăceală în apa sărată din lacul Ursu, am simţit o uşurare. În acel moment mi-a venit ideea de a crea un produs pentru sportivi”, îşi aminteşte Grigore Mocreac.

    Prinsese deja fascinaţia pentru platformele online şi îl atrăgea gândul că produsele făcute de el ar putea ajunge la orice utilizator din lume, aşa că s-a documentat şi nu a fost nevoie de mai mult de jumătate de an până la prima vânzare pe Amazon. Nu fără peripeţii însă. „La primele două loturi de produse trimise prin Amazon, am avut pierderi colosale, pentru că nu am optimizat ambalajul produselor, astfel că 30% au ajuns sparte din depozitele Amazon la clienţi.”

    A început să îmbunătăţească treptat etapele, iar din anul 2018 până în vara lui 2020, totul se făcea manual – de la dozarea sării în recipient până la aplicarea etichetelor. 2018 a fost şi anul accesării fondurilor Start Up Nation, iar finanţarea s-a concretizat într-o linie de producţie care ajută la malaxarea sărurilor cu uleiurile esenţiale, etichetarea recipientelor, dozare şi montarea capacelor. Din noiembrie 2020, sărurile Zen Rituals Product se vând şi prin intermediul eMag.

    „Pentru 2021 avem planuri mai îndrăzneţe, deja ştim exact ce produse trebuie să trimitem către Amazon şi în ce perioadă, pentru a avea vânzări bune. Ne bucurăm foarte mult şi pentru dinamica vânzărilor pe eMag. Planificăm să lansăm încă o serie nouă de produse.”

    Un recipient de un kilogram de sare Epsom este în medie 25 de lei, un set cu trei recipiente de un kilogram ajunge la 89 de lei, iar setul din trei recipiente de un kilogram plus trei săpunuri naturale costă 109 lei.

    Zen Rituals Product a adus în 2020 o cifră de afaceri de 445.000 de lei, businessul funcţionând, în decembrie anul trecut, cu cinci angajaţi. Tot procesul de producţie are loc în Braşov, într-o hală de mici dimensiuni, unde se află şi depozitul cu materie primă.

    „Clientul nostru este orice persoană care îşi doreşte un răsfăţ sau relaxare, dar şi persoanele care fac sport şi au nevoie de refacere după antrenamente. Noi producem patru tipuri de sare – săruri din salinele din România, care conţin cele mai multe minerale benefice pentru sănătatea noastră; sare de Himalaya, de asemenea bogată în minerale; sare de mare şi sarea-minune, aşa-numita Epsom sau sare amară, care are cel mai mare conţinut de magneziu. Toate sunt benefice pentru orice persoană de orice vârstă”, spune Grigore Mocreac.

    Pe Amazon, un recipient de un kilogram costă în medie 19,9 dolari, un set cu trei recipiente cu sare ajunge la 39,99 dolari, iar unul cu trei recipiente de un kilogram şi trei săpunuri naturale ajunge la 49,99 dolari. Pe eMag, preţurile sunt mult mai mici, deoarece nici costurile logistice nu sunt la fel de ridicate. Astfel, un recipient
    de un kilogram de sare Epsom costă în medie 25 de lei, un set cu trei recipiente de un kilogram ajunge la 89 de lei, iar setul din trei recipiente de un kilogram plus trei săpunuri naturale costă 109 lei.

    După un an extrem de dificil, antreprenorul se arată totuşi mulţumit de reuşitele obţinute până acum. „Anul 2020 a început destul de prost, toţi furnizorii s-au oprit şi nu am reuşit să trimitem produse prin Amazon, dar ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici. Datorită proiectului Start Up Nation şi creditului IMM Invest, am reuşit să reanimăm afacerea şi, pentru prima dată după doi ani de muncă, vedem că produsele noastre încep să se vândă şi să aducă profit”, spune Grigore Mocreac.

    „Pentru 2021 avem planuri mai îndrăzneţe, deja ştim exact ce produse trebuie să trimitem către Amazon şi în ce perioadă, pentru a avea vânzări bune. Ne bucurăm foarte mult şi pentru dinamica vânzărilor pe eMag. Planificăm să lansăm încă o serie nouă de produse.” Grigore Mocreac, cofondator Zen Rituals Product

    Cinci idei de afaceri de la zero

     

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    Speeread – platformă de optimizare a cititului (Sibiu)

    Fondator: Călin Dragoman

    Investiţie iniţială: 150.000 de lei (circa 31.000 de euro)

    Cifră de afaceri în 2020: 65.000 de lei (circa 13.500 de euro)

    Prezenţă: online

    DifferentCut – brand de modă (Bucureşti)

    Fondatori: Florin Negulici şi Roxana Fostea

    Investiţie iniţială: 5.000-10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 300.000 de lei (circa 62.500 de euro)

    Prezenţă: online şi în Bucureşti

    SoferOnline – aplicaţie pentru pregătirea examenului auto (Cluj-Napoca)

    Fondator: Andrei Ciceu

    Investiţie iniţială: 2.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 50.000 de euro

    Prezenţă: online

    Burger Story – restaurant specializat în burgeri (Bucureşti)

    Fondator: Bogdan Iacovenco

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2020: 60.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Phi Design – studio de amenajări interioare (Bucureşti)

    Fondatoare: Mădălina Ion şi Alina Stan

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 50.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • Afacerea rusească care vrea să cucerească Europa. Ce succes răsunător a avut cu primul magazin deschis în Germania. Cine este femeia din spatele lanţului de magazine cu peste 2000 de unităţi

    Când Mere, un lanţ rusesc de magazine hard-discount, a ales în 2019 Leipzig pentru a-şi face intrarea în Europa occidentală, vestea a făcut furori în Germania, unde piaţa este copleşită de jucători de categorie grea ca Aldi şi Lidl. O veste şi mai grozavă a fost că la doar două zile de la deschidere, magazinul s-a închis pentru că îşi epuizase toată marfa.

    Aceasta nu pentru că vânzările au fost nebuneşti, ci din cauza unor probleme de aprovizionare. De atunci, entuziasmul s-a mai estompat. Unii dintre primii veniţi nu s-au mai întors niciodată la Mere. Alţii au devenit clienţi fideli. Cu Germania cap de pod spre Vest, Mere, al gigantului rusesc de retail Torgservis, este prezent în mai multe ţări europene, printre care Serbia, Polonia – care, spun unii, ar fi rebui să fie rampa de extindere spre Occident – şi România şi are planuri mari pentru Marea Britanie. Compania s-a născut în Siberia, în 2009, în urma crizei financiare şi a căderii în sărăcie a milioane de ruşi, scrie Le Monde.

    Renumită că nu ţine seama prea mult de originea şi calitatea produselor sale, retailerul de hard-discount vizează pieţele suprasaturate occidentale. Prin alegerea Germaniei pentru debutul în Europa de Vest, Mere şi-a oferit o frumoasă cascadorie publicitară la un cost mai mic. De la început, compania a abordat reduta de decenii a Aldi şi Lidl, doi pionieri ai strategiei reducerilor mari care au devenit oarecum prea bătrâni.

    De fapt, Germania este o ţară de discounteri. Cu sloganul „Doar cele mai mici preţuri în fiecare zi” şi cu promisiunea de a fi cu 20% mai ieftin decât concurenţii săi, acest perturbator venit tocmai din Siberia a reuşit să atragă, iniţial, atenţia. Doi ani mai târziu, însă, bilanţul pare mai degrabă foarte slab. Cele câteva magazine apărute între timp în Germania, România, Polonia, Letonia şi Lituania sunt încă departe de ambiţia zecilor de spaţii de vânzare în aceste ţări până în 2025.

    Apoi, proiectele de extindere „în Franţa, în Spania, Italia, Grecia, Republica Cehă şi alte ţări ale Uniunii Europene ”, enumerate de Mere pe site-ul său oficial, par mai degrabă greu de concretizat. Să fie totul pregătit pentru o deschidere în Spania în curând, aşa cum relatează site-ul imobiliar ThinkSpain, citând un reprezentant local al Mere? Iar etichetele în franceză, văzute într-unul dintre magazinele germane ale lanţului, să fie semne ale sosirii iminente în Franţa? se întreabă Le Monde.

    Misterul învăluie intenţiile şi capacităţile financiare ale grupului rusesc Torgservis, care se ascunde în spatele noii mărci. Valentina Schneider, o octogenară din Siberia, este acţionarul majoritar. Împreună cu cei doi fii ai săi, a început prin a clădi unul dintre cei mai mari angrosişti de bere din regiunea ei. Prăbuşirea rublei, consecinţă a crizei din 2008, a dus la falimentul afacerii, însă familia Schneider a pornit din nou la drum, de data aceasta în sectorul de hard-discount. Vizând o populaţie care se zbate în nesiguranţă financiară, primul magazin a fost deschis în 2009 la Krasnoiarsk, urmat de alte peste 1.500, în Rusia, dar şi în fostele republici sovietice, sub marca Svetofor. Cu centrele de vânzare din Belarus, China şi Kazahstan, compania se apropie de 2.000 de magazine. În Rusia, Mere este printre primii zece retaileri de alimente.

    Potrivit sondajelor efectuate de clienţii companiei Mere pe YouTube, produsele provin în mare parte de la producători necunoscuţi (Polonia, alte ţări din Europa de Est, Turcia), dar există şi ceva din produsele locale, în special alimente. Articolele de uz casnic sunt fabricate în principal în Rusia.

    Serbia, un bastion european al filorusismului şi unde s-a deschis un magazin la sfârşitul lunii februarie, este probabil una dintre cuceririle sigure. Mere a deschis un magazin şi în Letonia, în martie. Acolo, presa a poreclit lanţul „calul negru din Siberia”. În ţara vecină Lituania, primul centru Mere a fost inaugurat în iunie anul trecut, la periferia oraşului Kaunas. Managementul a anunţat atunci planuri pentru deschiderea a 40 de magazine.

    În Letonia, Mere nu ar avea concurent pe segmentul de hard-retail, arată postul public de radio leton. În Germania, când primul magazin şi-a deschis uşile pentru public, managementul local anunţa intenţia extinderii lanţului la 100 de magazine. Însă al treilea şi cel mai recent magazin a fost deschis în mai anul trecut. Site-ul de internet al companiei nu precizează numărul de magazine din fiecare ţară, ci doar ţările.  Strategia de reduceri în stil rusesc pare să fie exportată identic în Europa de Vest. Doar numele afacerii s-a schimbat.

    Mere aminteşte de faimoasa „pedeapsă cu reduceri” din primele zile ale Aldi şi Lidl. În magazinele-depozit, mărfurile sunt prezentate rudimentar, iar preţurile sunt scrise de mână. Feedback-ul clienţilor şi recenziile din mass-media din toate ţările în care reţeaua a început să funcţioneze arată unele caracteristici similare – localurile seamănă mai degrabă cu un depozit neatractiv (compania însăşi se laudă cu un „design ascetic minimalist”), mărfurile sunt plasate direct pe paleţi, pe podea sau în rafturi de schele, iar preţurile sunt cu aproximativ 20% mai mici decât la concurenţi, notează Deutsche Welle.Oportunismul este la ordinea zilei în ceea ce priveşte achiziţiile, ceea ce oferă un loc primordial producătorilor din Rusia şi Europa de Est. Expertul în marketing Frank Rosenthal subliniază faptul că, pentru a obţine cele mai bune preţuri, „Mere trece de la furnizor la furnizor, profitând de dificultăţile financiare ale unora şi arată prea puţină atenţie pentru originea şi calitatea produselor”. Potrivit sondajelor efectuate de clienţii companiei Mere pe YouTube, produsele provin în mare parte de la producători necunoscuţi (Polonia, alte ţări din Europa de Est, Turcia), dar există şi ceva din produsele locale, în special alimente. Articolele de uz casnic sunt fabricate în principal în Rusia.

    Valentina Schneider, o octogenară din Siberia, este acţionarul majoritar. Împreună cu cei doi fii ai săi, a început prin a clădi unul dintre cei mai mari angrosişti de bere din regiunea ei. Prăbuşirea rublei, consecinţă a crizei din 2008, a dus la falimentul afacerii, însă familia Schneider a pornit din nou la drum, de data aceasta în sectorul de hard-discount.

    „Da, au un format simplu şi preţuri mici. Cu toate acestea, nu simt putere acolo. Mass-media germană a scris multe pentru că este vorba de o reţea rusească şi este ceva exotic pentru Europa. Dar dacă au deschis doar trei magazine în Polonia în trei ani – ritmul de extindere este foarte, foarte lent. Cu toate acestea, Polonia este o piaţă mult mai mare şi importantă în comparaţie cu, spre exemplu,  Letonia. Fac nişte paşi, încet, tatonând, dar nu văd o dezvoltare activă. Mai mult, trebuie remarcat faptul că şi Lidl va veni cândva în Letonia. Deocamdată, nu văd perspectivă aici pentru Mere. Doar dacă vor cumpăra o altă reţea”, explică Henriks Danusēvičs, preşedintele Asociaţiei Traderilor Letoni. Potrivit Rus.lsm.lv, la începutul lunii martie compania recruta în Letonia casieri pentru un salariu de 500 de euro net pe lună.  În Serbia, Mere vrea să devină unul dintre cei mai mari retaileri. Specialiştii spun că, deşi concurenţa este puternică şi acolo, lanţul rusesc are atuu-ul sentimentului puternic prorus al sârbilor. Compania promite să lucreze direct cu producătorii sârbi şi să implementeze un control strict al calităţii. De acolo, Mere s-ar extinde În Grecia şi Bulgaria. În Marea Britanie, presa scrie că Mere va deschide patru magazine în curând. Acolo, unde legea în retail o face gigantul Tesco, compania rusească promite preţuri cu 30% mai mici decât ale concurenţei. Managementul este încrezător. „Suntem nişa de piaţă. Noi nu avem concurenţă. Modelul nostru este fără servire şi fără marketing”, spune Pavels Antonovs, directorul de achiziţii al Mere din Marea Britanie. Înapoi în Germania, Stefan, un client, s-a lăsat cuprins de nostalgie: „Este exact cum obişnuia să fie şi la Aldi. Am cumpărat nişte cafea de aici. Pentru 1,97 de euro şi este băubilă!”