Category: Comerț

Dan Vidraşcu a crescut, la propriu, odată cu businessul editurii Litera. L-a ajutat pe tatăl său să vândă primele volume în Chişinău, la manifestaţiile antiruse, iar la majorat primea deja cadou sucursala afacerii din România. Microbul pionieratului în piaţa cărţii nu l-a ocolit nici pe el şi se transpune acum într-o nouă nişă odată cu lansarea Voxa, prima aplicaţie românească de streaming pentru audio-books Şi e-books de pe piaţa locală.

Noi am tot aşteptat să vină un jucător internaţional, să apară o piaţă digitală şi în România, iar când am văzut că lucrul acesta nu se întâmplă şi s-ar putea să mai dureze o lungă perioadă  pentru că sunt jucători care încep să se extindă internaţional  dar bineînţeles că se duc spre ţări cu potenţial mult mai mare decât cel de aici  atunci am decis că e cazul să luăm noi iniţiativa şi să producem o aplicaţie în care să începem să  le oferim românilor acest serviciu”, descrie Dan Vidraşcu, CEO al platformei Voxa şi co-CEO al editurii Litera modul în care au decis să intre şi pe piaţa de carte digitală.

Lansat în noiembrie anul trecut, proiectul Voxa a fost demarat cu un an înainte – perioada necesară pregătirii catalogului de audiobookuri, cât şi dezvoltării aplicaţiei – şi deja pare să se bucure de succes. Voxa oferă în prezent acces la 45.000 de cărţi digitale, dintre care 10.000 sunt audiobookuri şi 35.000, e-bookuri. „10.000 sunt în limba română, 35.000 sunt în limba engleză, în condiţiile în care, până la apariţia Voxa, în urmă cu un an, nu exista piaţă de carte digitală în limba română  nici măcar editurile importante nu produceau nici e-bookuri, nici audiobookuri. Catalogul acesta, probabil până spre finalul anului viitor, se va duce spre jumătate de milion de cărţi.”

Anul acesta, peste 130.000 de români au ascultat audiobookuri în această platformă, reprezentând un total de peste 1,5 milioane de ore: „Ţinând cont că este primul an, este un rezultat peste aşteptările noastre  ceea ce demonstrează că exista un gol, piaţa era pregătită şi, pur şi simplu, nu exista ofertă. Atât timp cât există apetitul, este responsabilitatea noastră, a antreprenorilor, să acoperim cererea respectivă”. Iar responsabilitatea este mare şi din perspectiva costurilor – în contextul în care acei early adopters din piaţa locală ascultau deja cărţi în format digital de pe platformele internaţionale, iar Voxa trebuia să ofere o experienţă similară: „A fost mult mai scump şi mai complex decât ne-am fi imaginat, iar în continuare urmează un drum mai dificil  dacă vrei să faci tehnologie la un nivel ridicat”.

Aplicaţia a costat astfel peste 1 milion de euro, iar toată investiţia direcţionată în Voxa se ridică la 1,5 milioane de euro până în acest moment. „Am avut o rundă de finanţare pe platforma Seedblink anul trecut, înaintea lansării  şi încă o rundă anul acesta, după ce ne-am lansat, iar de acolo am luat câteva sute de mii de euro, pe care i-am inclus în bugetul companiei şi din care am acoperit o bună parte din cheltuieli. Vom avea nevoie de investiţii şi în continuare pentru că piaţa este încă la început, iar jucătorul cel mai important trebuie să îşi asume rolul de a educa, de a explica, nu de a-şi promova brandul, ci de a promova produsul în sine, conceptul de audiobook.”

În procesul de lansare au discutat şi cu celelalte edituri importante din piaţă, iar multe au decis să li se alăture chiar de la început, altele au fost mai reticente, fiindu-le teamă de o diferenţă importantă a pieţei din România faţă de trendurile internaţionale, o teamă ce s-a dovedit a fi falsă – „Românii sunt perfect conectaţi cu tot ce se întâmplă în lume şi singurul motiv pentru care în România nu se consuma carte în acest format venea dintr-o lipsă, oferta era inexistentă”.

După succesul înregistrat în România, se gândesc deja şi la expansiunea internaţională: „Sunt ţări în regiune, unele chiar cu o piaţă editorială mai dezvoltată decât a noastră, unde, din diverse motive, principalul fiind lipsa unor platforme internaţionale care să fi intrat acolo, niciun antreprenor local nu a avut iniţiativa de a crea o asemenea aplicaţie. Ungaria este un astfel de exemplu – din punctul de vedere al editorialului de piaţă digitală, este la nivelul la care era România în 2020”. Pentru expansiune vor mai avea nevoie de câteva runde de finanţare fiindcă lansarea într-o altă ţară vine cu multe alte provocări – o altă limbă, o aplicaţie care are nevoie de o serie de modificări, birou local, tot catalogul trebuie reluat etc.

Avizi de dezvoltare (personală)

Întrebat ce ascultă românii, Dan Vidraşcu observă că, piaţa digitală de carte fiind una la început, trendul cărţilor „ascultate” sau citite în format de e-book îl urmează pe cel al cărţilor tipărite. Astfel, categoria cărţilor de dezvoltare personală a câştigat cotă de piaţă şi este pe un trend ascendent peste tot în lume – poate în România chiar uşor mai pronunţat decât în alte ţări. „Trebuie să ţinem cont că România, per ansamblu, a trecut printr-un şoc uriaş: în anii 90, am început de la zero. Încă simţim efectele acestei tranziţii, în condiţiile în care majoritatea ţărilor europene  nu au simţit acest şoc; e multă coerenţă acolo, oamenii au fost expuşi la cărţi de dezvoltare personală istoric, de mulţi ani, la noi, ele au cam lipsit. Încercând să ne adaptăm şi noi la ritmul tot mai alert al vieţii, avem nevoie de ghidaj, de sfaturi, de interpretări, pe care, de multe, ori le găsim în aceste cărţi. Iar dacă sunt bune, acestea pot fi într-adevăr foarte utile”, observă Dan Vidraşcu. 

Sunt unele cărţi scrise de specialişti, de cele mai multe ori psihologi, oameni cu multă experienţă, care reuşesc să extragă concepte complexe de multe ori şi să le explice într-un limbaj pe care să-l înţeleagă un om care nu vrea neapărat să se specializeze în domeniul respectiv şi să îşi organizeze mai bine viaţa. „Cred că avem un aer de superioritate fals uneori şi ar trebui să ne extragem din tipul acesta de interpretare – eu nu sunt de acord nici cu ideea că românii sunt foarte descurcăreţi. Pentru mine, o ţară care nu este foarte prosperă nu are cum să aibă o populaţie care să fie foarte descurcăreaţă. Aş zice că germanii sunt puţin mai descurcăreţi decât noi, gândindu-mă la perspectiva ţării respective. A fi descurcăreţ, dacă nu se bazează pe o educaţie bine pusă la punct, cred că nu este suficient pentru a face faţă în lumea asta un pic complicată – de aceea sunt încrezător în perspectiva de dezvoltare a pieţei editoriale din România, care este în continuare relativ mică, dar cred că va fi tot mai mare.”

De altfel, crezul lui Dan Vidraşcu este că nu putem să ne dezvoltăm şi să creştem fără o piaţă editorială tot mai diversă şi mai mare – oamenii îşi iau în general înţelepciunea de la cărţi şi de la profesori, iar profesorii, în general, nu fac altceva decât să îţi explice cărţi sau să îţi recomande cărţi pe care să le citeşti. „Totul se învârte în jurul cărţii, aşa că prosperitatea noastră ca ţară este strâns legată de cât de matură e piaţa editorială şi calitatea catalogului editorial pe care îl avem. De altfel, cele mai mari economii ale lumii au, de cele mai multe ori, o piaţă editorială uriaşă – iar asta nu are legătură neapărat cu populaţia. Germania, de exemplu, care este lider în Europa, are o piaţă de carte enormă, de aproximativ două miliarde de euro, iar Statele Unite reprezintă cea mai mare piaţă editorială din lume – cu o valoare de 30 de miliarde de dolari. Dacă vrem prosperitate, dacă vrem să fim mai descurcăreţi şi să devină şi ţara descurcăreaţă, trebuie să citim puţin mai mult.”

Businessul cu cărţi, cadou de majorat

Felul în care Dan Vidraşcu şi-a propus să revoluţioneze piaţa digitală a cărţilor în România este oarecum similar cu felul în care tatăl său a făcut pionierat în piaţa de carte, prin lansarea Litera în Chişinău, în 1989. „Microbul de antreprenor era puternic infiltrat în el, iar la prima oportunitate pe care sistemul comunist, care începea să se destrame, i-a oferit-o, şi-a creat o entitate semiprivată, un fel de agenţie-cooperativă şi a făcut o editură.” Îşi aminteşte că i-a fost alături tatălui său chiar de atunci: „Începuse mişcarea aceasta de eliberare de sub jugul ruşilor, se organizau multe mitinguri şi mergeam unde se desfăşurau acestea cu o maşină şi vindeam din portbagaj primele cărţi ale editurii. Evident, cartea cea mai vândută era un abecedar fiindcă asta căutau oamenii – se trecuse de la alfabetul chirilic la alfabetul latin, iar societatea trecea prin nişte schimbări masive –asta era cea mai vândută carte atunci. Dacă mă gândesc acum – este şi foarte conectată cu numele editurii: de la o literă plecam şi vindeam un alfabet, ceea ce, dacă mă gândesc acum, este o invenţie extraordinară – ca printr-un număr de simboluri, să transmiţi lucruri atât de complexe. La bază, e un număr mic de piese din care se compune complexitatea care se creează prin mesaj”.

Mai târziu, la majorat, când Dan Vidraşcu era deja la Bucureşti la facultate, cadoul tatălui a fost reprezentat de actele sucursalei editurii din România. Aşa a apărut Litera, care a crescut de la an la an, ajungând anul trecut la o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro şi aproximativ 230 de angajaţi. Noul capitol din cariera sa de de antreprenor se leagă însă, mai ales, de dezvoltarea Voxa, pentru care previzionează o cifră de afaceri de 1 milion de euro până la finalul acestui an şi de dublare pentru anul viitor. Ce urmează pe termen lung? „Nu avem nişte obiective clar definite pentru partea editorială, dacă ne gândim  nu sunt foarte mulţi jucători care să facă edituri mari în industria noastră  cel puţin istoric, e posibil ca la un moment dat să se întâmple nişte consolidări regionale, dar aş spune că acesta este un plan B.

Vedem în continuare foarte multe oportunităţi, credem că suntem într-o ţară în care am plecat cu o piaţă editorială foarte mică şi care creşte de la an la an, dar creşte într-un ritm foarte lent. Piaţa este de aproximativ 100 de milioane de euro  cam acesta este şi nivelul pieţei de carte din Ungaria, de exemplu. Cred că românii vor citi tot mai mult, e rolul nostru, al editurilor, antreprenorilor, să aducem toată producţia internaţională importantă, să o producem şi, bineînţeles, să susţinem scriitorii locali şi să îi publicăm.”  În business s-a implicat treptat toată familia – atât fratele său mai mic, cât şi soţia, iar tatăl este în continuare activ. „Sunt foarte mulţi colegi pe care îi avem lângă noi – de peste 14-16 ani.”  În 2010, plecând de la distribuţia foarte strânsă pe care o aveau şi de numărul mic de librării, împreună cu Ion Sturza, şi-au propus să facă un Amazon local – rezultatul a fost Elefant.ro, pentru care Dan Vidraşcu a fost CEO vreme de şapte ani.

5 întrebări pentru Dan Vidraşcu:

1.  Ce ascultă românii?
Pentru că piaţa de carte digitală este foarte la început, nu putem să spunem că există anumite trenduri importante doar în formatul digital; criteriul principal este trendul din piaţa de print  luăm hiturile, luăm cărţile care se bucură de cel mai mare succes şi pe acestea le promovăm cu prioritate şi în format digital. Tot ce înseamnă ficţiune comercială, chiar şi upmarket, se pretează perfect formatului de audiobook, iar acolo vedem consum foarte mare  mă refer la romanele de dragoste, la thrillere, cărţi cu detectivi; cărţile de dezvoltare personală reprezintă o categorie dominantă şi pe Voxa, dar şi în majoritatea celorlalte platforme. Un titlu popular este, de pildă, „De ce nu mi-a spus asta nimeni până acum?” de Dr. Julie Smith. Din zona de thrillere, avem de doi ani „Pacienta tăcută”, care a vândut peste 100.000 de exemplare în România. Cartea autobiografică a lui Michelle Obama a avut un foarte mare succes, iar recent ea şi-a lansat şi o carte nouă, „Lumina din noi”, care apare şi în România odată cu lansarea internaţională şi care are toate premisele să fie importantă.

2.  Ce înseamnă bestseller?
Este o dilemă veche de când e lumea şi, cu cât o piaţă este mai dinamică  iar noi ne dorim o piaţă editorială mai dinamică, fiindcă asta înseamnă mai mulţi oameni care citesc  cu atât topurile ajung să fie dominate de o literatură mai comercială  pentru că acolo este un public mult mai numeros, este firesc. Rolul editurii este ca tot timpul să aducă o doză de echilibru printr-o pondere în propriul catalog şi de cărţi foarte serioase, care au o viaţă limitată, dar pe care ţi le asumi. Acestea nu pot fi susţinute decât din vânzările pe care le ai pe acele volume comerciale. Acestea nu ar trebui privite cu un aer uşor superior  e o categorie extrem de competitivă şi foarte complicată, este foarte greu să scrii o carte care să aibă mare succes, chiar dacă aceasta este definită ca fiind de natură comercială, mulţi încearcă şi foarte puţini reuşesc. Sunt colecţii unde o carte, de exemplu de literary fiction, care vinde de 2.000 – 3.000 de exemplare pe an înseamnă un rezultat extraordinar, când ne ducem în categoria de genre fiction şi ne uităm la un thriller sau la un roman de dragoste, cu potenţial comercial mare, dacă nu vinde 5.000 – 7.000 de exemplare în primul an, considerăm că nu este un rezultat foarte bun. Un bestseller în România înseamnă să vinzi de la 5.000  6.000 de exemplare în sus  sunt foarte puţine cărţi care depăşesc 10.000 de exemplare vândute pe an.

3.  Cum citesc noile generaţii?
Cred că ar trebui să depăşim ideea că avem o nouă generaţie care este cumva mai rătăcită  toţi „bătrânii” înţeleg doar parţial noile generaţii. Cred că tinerii sunt mai deştepţi ca oricând pentru că sunt expuşi la o cantitate enormă de informaţii – sigur, foarte multă e şi proastă – dar, per ansamblu, viteza cu care poţi accesa foarte multă informaţie foarte importantă, de calitate, este absolut uluitoare. Tinerii citesc, se informează, există şi foarte multe materiale video, de foarte bună calitate, care sunt importante în ciclul de educaţie – dacă părinţii au grijă să creeze copiilor tabietul acela de a şi citi, indiferent de format – aşteptările mele sunt foarte optimiste. Uitându-mă chiar şi în ansamblu, la noi ca civilizaţie, la progresul pe care îl avem, la avansul ştiinţei – acesta se bazează doar pe tineri care acum 10 ani au fost foarte buni în facultate, şcoală, iar acum descoperă vaccinul împotriva COVID într-un an. Copilului trebuie să îi fie insuflată dorinţa de a citi, de a se informa, iar acesta este rolul părinţilor şi al profesorilor.

4.  Tu ce citeşti (şi cum)?
Eu alternez foarte mult: în maşină, ascult audiobookuri de cele mai multe ori, când merg spre birou (când mă întorc spre casă ascult un podcast cu ştirile zilei). Prin natura meseriei, noi primind foarte multe manuscrise, citesc foarte mult în format digital; acasă citesc foarte mult în format print, când călătoresc, citesc e-bookuri, nu vreau să car titluri print după mine şi tot timpul îmi place să alternez cărţile. Alternez foarte mult şi tipurile de lectură pentru că sunt manuscrise pe care le evaluez, primite de la agenţii noştri literari, dar citesc tot timpul şi ficţiune, pentru că e o formă extrem de intimă de a cunoaşte alţi oameni, de a înţelege cum gândesc alţi oameni, poate cea mai intimă formă de a face acest lucru. Citesc şi dezvoltare personală fiindcă este esenţial să înţeleg şi cum mă poziţionez eu în comunicarea cu toţi oamenii din echipele noastre, dar şi în felul în care putem să comunicăm eficient produsele, serviciile pe care le lansăm, precum şi relaţia cu publicul larg. Chiar dacă deja ai aflat unele lucruri, este bine să ţi le repete cineva uneori toată viaţa. Din ficţiunea pe care am citit-o în ultimii ani, mi-a plăcut foarte mult Javier Marias, un autor spaniol pe care îl publicăm noi de câţiva ani; îmi place mult Mario Vargas Llosa, de pe linia francezilor, Sartre, Camus (ei erau autorii mei preferaţi în facultate şi au rămas foarte sus pe listă); în rest, încerc să fiu foarte conectat cu piaţa editorială – este dinamică – sunt tot timpul trenduri noi, publicul se schimbă, gusturile se schimbă, în România uneori chiar  într-un ritm ceva mai alert – cel puţin în ultimii ani – este important să fii foarte aproape de gusturi, de tendinţe şi să ştii ce cărţi să aduci.

5.  Ţi-ai dorit vreodată să faci altceva?
Am avut un workshop zilele trecute chiar în Voxa şi una dintre întrebări cerea să spui ceva reprezentativ despre tine. Mi-am dat seama că eu nu am făcut niciodată decât ce mi-a plăcut – de fiecare dată când am mai făcut un pas în lateral, elementul esenţial era cartea, într-o altă formă, iar în continuare, cred că va fi mult mai mare componenta de digital, rolul editurii este să transfere înţelepciunea într-o anumită formă închegată, să o disemineze.