BusinessMagazin

Category: Carte

  • Vitrina cu monstrii sacri ai politicii

    Cel mai pertinent criteriu in evaluarea unor astfel de oameni pare a fi masura in care au stiut sa se identifice cu statul si sa ii serveasca interesele.

    Pe langa acest criteriu intervin altele: in ce masura au acordat prioritate eficacitatii practice pe termen scurt sau, dimpotriva, riscand oprobriul, si-au asumat riscul de a avea dreptate mai tarziu, spre binele natiei.

    Utila pentru a furniza cititorilor elementele unei astfel de evaluari este recenta „Enciclopedie a sefilor de stat ai Romaniei”, care ii prezinta pe detinatorii puterii supreme in Romania, de la intemeierea statului modern pana astazi, de la A. I. Cuza la Traian Basescu.

    In rastimpul de un secol si jumatate scurs de la constituirea statului national, in varful piramidei puterii s-au succedat 15 personalitati, care au purtat nu mai putin de 10 titulaturi: domnitor, rege, presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, presedinte al Consiliului de Stat, presedinte al Republicii Socialiste Romania, presedinte al Consiliului Frontului Apararii Nationale, presedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, presedinte sau presedinte interimar al Romaniei.

    Formula enciclopedica se dovedeste inspirata, fiind esentiala pentru sistematizarea unei informatii bogate. Toti actorii cartii sunt masurati cu acelasi, necesar pentru comparatie, „pat al lui Procust”: familie, studii, cariera profesionala si politica, impliniri si esecuri.

    Un instrument auxiliar oferit cititorilor pentru a-si putea contura propria evaluare il constituie „Cuvantul inainte” al autorului, in fapt o schita a evolutiei constitutionale a tarii, de la monarhia constitutionala pana la perioada tranzitiei post-comuniste.

    Nicolae C. Nicolescu, „Enciclopedia sefilor de stat ai Romaniei”, Editura Meronia, Bucuresti, 2008

  • Ghid de conversatie in Turnul Babel

    Daca e sa ne luam dupa statisticile oficiale, in fiecare an pier circa 10 de limbi. Probabil ca peste un veac, 7.000 de limbi vorbite in prezent, multe neinregistrate inca, nu vor mai avea vorbitori.

    Cum limbile (conform unei solide pledoarii a Comisiei romane pentru UNESCO) sunt esentiale pentru identitatea grupurilor si a indivizilor si sunt un suport pentru cultura si educatie, protejarea lor este un act de conservare a patrimoniului umanitatii.

    ONU a declarat 2008 drept Anul International al Limbilor, insa evenimentul trece mai degraba neobservat la noi. O exceptie – aceasta carte de factura enciclopedica, semnata de de o lingvista eminenta, Ioana Vintila-Radulescu, recent tiparita de editura Meronia.

    Prefatatorul volumului, acad. Marius Sala, spune ca lucrarea merita asezata printre acele carti pe care cititorii sa le deschida cand vor dori sa afle rapid o informatie de ordin enciclopedic, pentru a-si pregati o calatorie adevarata sau numai pentru a intreprinde una virtuala.

    Volumul este destinat unui public larg si cuprinde informatii de ordin general, ordonate dupa continente si dupa statele independente ale lumii, referitoare la limbile oficiale si la celelalte limbi vorbite in fiecare dintre statele lumii si la vorbitorii lor.

    S-au inclus si raportari la limba romana, ori de cate ori acestea erau semnificative. Cartea reflecta modul cum, sub ochii nostri, lumea s-a schimbat: imperii si sisteme s-au destramat, multe state si-au dobandit independenta, adoptand noi limbi oficiale, iar optica fata de limbile zise „mici” s-a nuantat, o serie de documente internationale venind in sprijinul idiomurilor aflate in primejdie de disparitie.

    Ioana Vintila-Radulescu, „Limbile statelor lumii”, Editura Meronia, Bucuresti, 2008

  • Cum sa fii geniu in marketing

    Aceasta este teoria, amplu documentata si coerent sustinuta, a lui Peter Fisk, specialist in strategie si marketing, colaborator al unor companii precum Coca-Cola, Microsoft si Vodafone. Actualmente este director general al Institutului Autorizat de Marketing, un gigant in domeniul marketingului mondial.

    De ce trebuie sa fii geniu ca sa practici marketingul in ziua de azi? Pentru ca, ne spune Fisk, „pietele au devenit incredibil de complexe, clientii sunt tot mai pretentiosi, iar concurenta este acerba”. Desi multi oameni au pus sub semnul intrebarii aparitia marcilor globale si influenta covarsitoare a marketingului asupra vietii noastre, putini au sarit in apararea acestor idei.

    Pietele s-au schimbat, marketingul s-a modificat la randul sau, iar specialistii in marketing trebuie sa se schimbe si mai mult daca vor sa ajunga la performanta.

    Specialistii in marketing trebuie sa aiba rigoare analitica, dar nu trebuie sa-si piarda geniul creator. Si chiar daca geniul nu se poate invata, in schimb se pot invata ideile si tehnicile necesare crearii unor marci cu adevarat diferite, pornind de la informatiile legate de inovatiile deja existente in domeniu.

    Fisk prezinta toate aceste elemente cat se poate de detaliat si ne indeamna sa credem ca aripa inspiratiei „poate fi chemata”, ca i se poate pregati un teren fertil, cata vreme intelegem ca „geniul in marketing rezida in capacitatea de a crea o legatura intre ceea ce se intampla in exterior si ceea ce se intampla in interior, intre piete si afacere, intre clienti si actionari, intre creativitate si analiza, intre promisiuni si realitate, intre prezent si viitor”.

    Peter Fisk, „Geniu in marketing”, Editura Meteor Press, Bucuresti, 2008

  • Marile esecuri ale marilor branduri

    “De ce are succes cartea? N-am nici cea mai mica idee. Ba nu, nu-i chiar asa, am o idee: din cauza esecurilor. Oamenilor le place sa afle despre esecuri – nimic mai simplu. In special le place sa afle despre esecurile din lumea afacerilor.”

    Desi fenomenul (pe care a incercat si intelepciunea populara sa-l configureze in proverbul cu capra vecinului) este greu cuantificabil, nu putem sa nu-i dam dreptate lui Haig.

    Cand nu doar bacanul de la colt, ci si Colgate, Dell, Exxon, Ford, Harley Davidson, Heinz, IBM, Intel, Kellog’s, Kodak, Levi’s, McDonald’s, Procter & Gamble, Polaroid, Sony, Unilever, Coca-Cola sau Pepsi pot cunoaste gustul amar al insuccesului, lumea ciuleste urechile si vrea sa afle mai mult.

    Matt Haig s-a hotarat sa faca o trecere in revista a evenimentelor care au loc atunci cand mari grupuri internationale lanseaza branduri care esueaza spectaculos si cu pierderi financiare greu de recuperat.

    Inceputul este o istorie a procesului de branding (pe care il defineste drept “masura de protectie impotriva insuccesului”, un mod de a “pre-vinde” produsul sau serviciul), o inseriere a pacatelor de moarte ale brandingului (amnezia, vanitatea, megalomania, oboseala, paranoia si, in fine, irelevanta) si o enumerare a ideilor preconcepute in domeniu, cum ar fi “daca un produs este bun, el va avea succes”, “companiile mari vor avea mereu succes de brand” sau “brandurile puternice sunt cladite pe publicitate” (publicitatea sustine brandurile, dar nu le poate ridica de la zero).

    Urmeaza apoi povestea propriu-zisa, care beneficiaza de o abordare amuzanta, desi realitatea din spatele ei nu e deloc vesela. Descrierea pericolelor potentiale care ar trebui sa ne puna in alerta cand e vorba despre brandul nostru personal se citesc fara incrancenare si cu sentimentul ca niciodata nu e totul pierdut.

    Matt Haig, "Mari esecuri ale unor branduri renumite", Editura Meteor Press, Bucuresti, 2008

  • Anchete la 40 de grade

    Primul sau roman este erotic si dateaza din 1959, dar a fost sters din bibliografia oficiala a autorului, care prefera sa lase sa se creada ca si-a inceput activitatea literara in 1962, cu un roman unde il arunca pe scena thriller & mystery pe Evan Michael Tanner, un spion ciudat, care nu doarme niciodata, din pricina faptului ca a incasat schijele unui obuz in timpul razboiului din Coreea.

    Personajul a revenit de multe ori in romanele lui Block, ultima oara in 1997, in „Tanner on Ice”. Un alt personaj recurent, cu o uriasa priza la public, este detectivul particular Matthew Scudder, erou al romanului pe care vi-l prezentam. Alcoolic de prima mana si investigator atins de geniale inspiratii de moment, Scudder a trait pret de vreo sase romane si de cativa munti de lazi de whisky.

    Lawrence Block, „Cand sfanta crasma se inchide”, Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2007

  • Viata si literatura

    Crescut in Germania postbelica de catre mama sa, isi petrece vara la bunicii elvetieni, corectori pentru o colectie de romane populare. Intr-o buna zi, Peter incepe sa citeasca un teanc de spalturi si descopera, fascinat, povestea unui neamt prizonier de razboi in Rusia, care izbuteste sa evadeze si sa se intoarca acasa.

    Aici insa afla ca sotia sa il parasise.

    Anumite detalii din aceasta istorie trista ii dau lui Peter senzatia ca nu se afla in fata unui roman, ci a unei intamplari adevarate, iar acest lucru incepe sa-l obsedeze. Mult mai tarziu, devenit jurist, va incepe o ancheta si va descoperi ca barbatul din poveste este insusi tatal sau.

    Bernhard Schlink, „Intoarcerea acasa”, Editura Polirom, Iasi, 2008

  • Cum sa fii singur pe piata ta

    Studiind evolutia a circa 150 de companii, pe spatiul unui intreg secol, cei doi autori au identificat un model strategic de crestere intr-un mediu concurential saturat, in care produsele seamana din ce in ce mai mult si unde razboiul preturilor face ravagii.

    Pentru a iesi din "oceanul rosu" al concurentei, compania face un salt valoric ce va da nastere unui spatiu de piata in intregime nou, un „ocean albastru”.

    Apple, Swatch, eBay sau The Body Shop au reusit pentru ca au stiut sa creeze o cerere de piata cu totul noua. Majoritatea „oceanelor albastre” nu s-au nascut insa dintr-un avantaj competitional si nici dintr-o inovatie radicala, ci din unirea a doua directii pe care teoria le declara incompatibile: o diferentiere puternica (produs original, daca nu chiar unic) si un bun raport calitate/pret.

    Exemplul cel mai pregnant pe care s-au bazat autorii a fost cel al faimosului Cirque du Soleil, o afacere de divertisment canadiana. Creatorii ei au luat ceea ce era mai bun din aria circului traditional (clovnii) si din teatru (regia), aducand spectacolul in zona de interes a adultilor, nu a copiilor.

    Ceea ce a facut remarcabil succesul Cirque du Soleil, unul dintre cele mai bine vandute produse de export canadiene, este ca nu a fost realizat intr-un domeniu atractiv, ci mai degraba intr-unul aflat in declin, caruia analiza strategica traditionala nu-i dadea sanse de dezvoltare.

    Semnificativ pentru acest proiect este ca nu a luat audienta celorlalte circuri care, istoric vorbind, erau destinate copiilor, ci a creat un nou spatiu de piata, cu un nou grup de clienti – adultii -, pregatit sa plateasca mai mult pentru o experienta noua de divertisment.

    W. Chan Kim, Renée Mauborgne, „Strategia oceanului albastru”, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007

  • Versetele angelice ale lui Rushdie

    Rushdie s-a nascut la Bombay si traieste actualmente la New York, dupa o prelunga sedere in Marea Britanie, a doua lui patrie spirituala. Un du-te vino intre culturi care a facut ca povestile pentru copii – dar si pentru adultii cu inima tanara – sa constituie punctul de intalnire al celor doua personalitati ale scriitorului – pe-o de parte musulmanul leganat de nesfarsitele povestiri ale Seherezadei, de cealalta, scriitorul englez impatimit de legendarele povesti scornite de matematicianul Lewis Carroll.

    „Harun…”, aceasta fabula despre povesti si despre conditia povestitorului (piesa literara pe care Stephen King o califica drept „dovada vie a unui adevarat geniu literar”) a fost scrisa de Rushdie nu ca un exercitiu de stil sau ca o eliberare dupa truda la „Versetele satanice” din 1998, ci ca sa fie oferita in dar fiului sau. Si nu oricand, ci imediat ce el, Salman, a fost condamnat la moarte prin celebra fatwa iraniana.

    Morala fabulei: „Harun si Marea…”, o poveste comica, atinge de fapt probleme cum ar fi libertatea de expresie vs. cenzura, victoria sentimentelor vs. calculele politice, domnia justitiei si a ratiunii vs. fanatism.

    Ne aflam in tara Alifbay, un oras trist, cel mai trist din toate, „asa de devastator de trist, ca isi uitase propriul nume. Era asezat pe tarmul unei mari indurerate, plina de pesti posaci, atat de amarati la gust, incat cei care ii mancau incepeau sa ragaie de melancolie”. Aici traieste Rasid Khalifa, a carui veselie vestita provenea din faptul ca era o nesecata sursa de povesti si chiar traia de pe urma lor.

    Tristetea ca a fost parasit de sotie il face insa pe Rashid sa-si piarda sirul vorbelor si sa nu mai poata nascoci povesti. Fiul sau, Harun, isi da seama ca viata fara povesti nu poate si merita sa fie traita. Asa ca, suit pe dosul unei Pupeze, pasarea magica prin excelenta, micul Harun are ambitia sa ajunga in locul fermecat unde se afla izvorul viu al tuturor povestilor.

    Aceasta pledoarie pentru libertatea de expresie a cunoscut si o versiune dramatizata, care s-a bucurat de mult succes in SUA.

    Salman Rushdie, „Harun si marea de povesti”, Editura Polirom, Iasi, 2008

  • Matematica si magie

    Volumul de fata e o calatorie prin matematica, dar si prin natura si cultura, pornind de la realitate a benzii lui Möbius.

    „La prima vedere, e foarte simplu: iei o fasie de hartie si, dupa ce o rasucesti o data, lipesti capetele unul de altul. Dar, cand incepi sa cercetezi proprietatile obiectului obtinut, ca, desi fasia initiala are doua suprafete, cea rezultata are una singura”.

    Sub condeiul lui Pickover, acest obiect descoperit (sau inventat) de August Möbius pe la mijlocul secolului al XIX-lea pare sa faca parte din recuzita unui magician.

    Clifford A. Pickover, „Banda lui Möbius”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Urmatorul Umberto Eco?

    Desi si-a inceput activitatea literara la sfarsitul anilor 80, Manfredi a inceput sa fie cunoscut si apreciat (multi dintre fanii sai din Peninsula il aseamana cu Umberto Eco) de-abia dupa publicarea unei impresionante trilogii dedicate lui Alexandru cel Mare (1998), care se inspira din Plutarh, Plinius sau Demostene.

    „Oracolul”, cartea sa din 1990, tiparita acum de editura Allfa, ne plaseaza insa in contemporaneitate: ne aflam in Atena, in anul 1973, in timpul revoltelor studentesti din Piata Politehnicii. Cu putina vreme inainte de declansarea razmeritei, un eminent arheolog moare in conditii inexplicabile, dupa ce descoperise vasul de aur al miticului Tiresias, profetul antic.

    Ce legatura exista intre acest vas ritualic si seria de crime petrecute in Grecia acelor ani?

    Valerio Massimo Manfredi, „Oracolul”, Editura Allfa, Bucuresti, 2007