Category: Carte

Nascut la Cairo, in 1960, din mama englezoaica si tata egiptean, Karim Rashid si-a inceput studiile la Universitatea din Ottawa si le-a continuat la Napoli si Milano. In 1993 isi deschide propria firma la New York, iar de atunci si pana acum a desenat produse (mai mult de 2.500) pentru Umbra, Issey Miyake, Pure Design, Zeritalia, Prada, Tommy Hilfiger, Sony, Leonardo, Citibank, Totem si multe altele, adaugandu-si in panoplia de trofee Daimler Chrysler Award (1999), George Nelson Award (1999), Silver Idea sau Philadelphia Museum of Art Collab Award. Designerul, care isi acorda, indiferent de programul zilnic, o ora de meditatie, considera ca lumea in care traim este saturata de obiecte prost facute: „Mai mult de 90% dintre lucrurile pe care le avem nu ne trebuie. Am creat o lume inutil de complexa: cutiile de ziare de pe strazi, WC-urile de avion concepute anapoda, mobile de gradina urate si omniprezente, spatii pentru birouri deprimante, sali de conferinta inspaimantatoare… si lista e interminabila”. Probabil de aceea toate obiectele pe care le concepe Rashid sunt violent colorate si incearca sa ofere alternative vesele la supraproductia inconjuratoare de prost-gust. Dupa o prima carte („I Want To Change The World”) care s-a bucurat de un mare succes international, Karim Rashid revine in standurile librariilor cu acest „Design Yourself”, care extrapoleaza principiile designului in aria vietii de zi cu zi, livrandu-ne mici secrete tonice care privesc relatiile noastre amoroase, acti­vitatea profesionala sau disciplina interioara, intr-un manual de tip self-help original, viu si, adesea, plin de profunzime. Ar mai trebui precizat ca designerul vine la Bucuresti, la inceputul lunii octombrie, cu ocazia lansarii versiunii romanesti a
cartii sale.

Despre James Patterson – scriitor si scenarist american, autor a circa 20 de romane politiste de mare succes, creatorul personajului Alex Cross, al carui rol in adaptarile cinematografice a fost interpretat de Morgan Freeman – editorii romani ai volumului „Casa de pe plaja” ne spun ca „a vandut anul trecut cat Stephen King si John Grisham la un loc”. Volumul pomenit, aparut in 2003, si scris la patru maini cu Peter de Jonge, il pune in scena pe Jack Mullen, student la drept la Universitatea din Columbia, caruia i se ofera sansa unui stagiu de vara la firma „Nelson & Goodwin”. Cand afla de moartea “accidentala” a fratelui sau Peter, inecat in apele oceanului, intr-o noapte friguroasa, Alex isi da seama ca realitatea este mult mai complicata decat pare la prima vedere. In calea aflarii adevarului se pune insa o armata de politisti, de avocati si de oameni platiti sa-i apere pe mai-marii din localitatea Hamptons, intesata de milionari.

Inainte de samurai

I.J. Parker este o fosta profesoara, specialista in cultura si istoria Japoniei, care s-a hotarat sa devina romanciera. Prima sa carte dintr-o serie pe care editura Nemira pare hotarata s-o publice integral il pune in scena pe pe Akitada, un tanar functionar japonez cu o minte stralucita si certe calitati detectivistice, trimis in provincie sa ancheteze disparitia misterioasa a impozitelor imperiale. Ne aflam in Japonia feudala a secolului al XI-lea, iar junele Sugawara Akitada este insotit, in misiunea de descoperire a celor trei convoaie imperiale disparute, de catre un batran si fidel servitor, precum si de unul nou, Tora, pe care-l gaseste pe drum, complet lipsit de simtul etichetei si al stravechilor cutume nipone. Ajuns in locuinta guvernatorului, eroul nostru va face cunostinta cu toate personajele de vaza ale provinciei Kazusa, in vremea ce proaspatul slujitor se va amesteca printre oamenii simpli, cautand sa-i traga de limba.

I.J. Parker – “Dragonul furtunii”,
Editura Nemira, Bucuresti, 2008

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-style-parent:””;
font-size:10.0pt;”Times New Roman”;}
table.MsoTableGrid
{mso-style-name:”Table Grid”;
border:solid windowtext 1.0pt;
font-size:10.0pt;”Times New Roman”;}

Piata media este in expansiune, toate nisele au fost ocupate, Relatiile Publice se dezvolta, publicul consuma fara a da semne de plictiseala tot ce ofera televiziunile, mai ales cele comerciale, si foarte multi tineri vor sa fie jurnalisti. Vor acest lucru fara a sti exact despre ce este vorba, iar publicul, pe de alta parte, nu prea stie ce ar trebui sa pretinda jurnalistilor in materie de profesionalism.

Dictionarul de comunicare, mass-media si stiinta informarii, de Sultana Craia, aparut la Editura Meronia, pune la indemana consumatorului de televiziune, radio, presa scrisa si publicitate cunostinte despre ceea ce acesta vede/aude/citeste fara a avea idee cum se numeste, cum se realizeaza si cu ce efecte. Ce este un acros, un sapou, un logo, un lead, un follow-up, ce inseamna feature, s.a. Ce inseamna bumper? Vedem asa ceva zilnic la televizor. Si b-roll vedem. Si cum se realizeaza un script? Cui ii este necesar un synopsis si de ce? Dar soap-opera ce este? Societatea informatiei si comunicarii, modelata de noi tehnologii, captivata de mass-media si dependenta de comunicare genereaza an de an realitati si termeni noi.

Acest Dictionar de comunicare, mass-media si stiinta informarii, pentru publicul general, intr-o formula concentrata, raspunde la intrebarile de mai sus si pune la indemana explicatii simple pentru circa o mie de termeni de televiziune, radio, presa scrisa, documentare, informare, comunicare publica, publicitate, comunicare in organizatii, comunicare artistica si administrativa. Tanarul atras de o cariera in mass-media poate afla cine ce atributii are intr-o redactie, cum arata o organigrama si, foarte important, ce competente ii sunt necesare pentru aceste activitati la anumite nivele ale carierei, de la acela de debutant la acela de manager. Evantaiul profesiilor informarii si comunicarii este acoperit in intregime cu terminologia specifica, inclusiv cea noua sau/si rara, ilustrata cu exemple.

Sultana Craia – Dictionar de comunicare, mass-media si stiinta informarii,
Editura Meronia, Bucuresti

Un jurnal pentru acum

W. N. P. Barbellion – Jurnalul unui om dezamagit,
Editura Humanitas, BucureSti, 2008

Literatura si revolutie

Azar Naafisi – Citind Lolita in Teheran,
Editura RAO, Bucuresti, 2008

Albumul editat de Igloomedia, Kastello, este o antologie de imagini si de texte care incearca sa surprinda „esentialul din arhitectura practicata de rromii avuti de pe teritoriul tarii noastre”. Fotografiile (realizate de Serban Bonciocat) din aceasta colectie de 200 de pagini sunt uluitoare, palmuiesc bunul-simt si flageleaza inteligenta, dau la iveala detalii rarisime din viata si cultura rromilor de azi, dezvaluie cotloane de mentalitate de un baroc sordid, cutume imobiliare bizare si arunca in aer, ca pe un foc de artificii, incredibile esantioane de prost-gust.

Fara indoiala ca fiecare dintre noi a vazut, intamplator, un Kastello (aceasta este denumirea generica – inovatie lexicala, de altfel – sub care cei de la Igloo au inghesuit toate constructiile rrome, acestea fiind, potrivit unei inspirate definitii a autorilor: „niste castele fecundate de o manea”) si a trait fiorul descoperirii unei arhitecturi anxiogene, zanatice, supradimensionate, a carei regula esentiala pare lipsa oricarei reguli. Putini sunt insa aceia care au avut „privilegiul” turistic de a rataci pe ulitele unor localitati ca Strehaia, Buzescu, Ciurea sau Grajduri. Spatii rurale, in care aberatiile arhitectonice pomenite incetau sa ramana anomalii strident-simpatice, care renuntau la insularitate si deveneau prezente tutelare, tentaculare, absorbante, continente ale kitsch-ului deversat incontinent. Localitati construite in jurul unei obsesii, cea a opulentei personale a proprietarilor, dar in care strazile sunt desfundate, pline de mazga si dejectii, localitati in care ideea de conexiune urbana si de coerenta comunitara sunt zdrobite in malaxorul aspiratiei spre grandoare si a nevoii „de a parea altfel” a preabogatilor seniori rromi.

Igloomedia – Kastello, Palate ale rromilor din Romania,
Editura Igloomedia, BucureSti, 2008

Exista sau nu diavolul?

S-au scris deja istorii ale Cerului si ale Infernului, dar, pana la Messadié, nimeni, cu exceptia lui Daniel Defoe in secolul al XVIII-lea, nu s-a incumetat sa astearna pe hartie o Istorie a diavolului. Si cum o perspectiva moderna asupra subiectului parea necesara, jurnalistul Gerald Messadié (redactor-sef al unei reviste stintifice, romancier si autor, deja, al unei “Istorii generale a lui Dumnezeu” si al unei “Istorii generale a antisemitismului”) a luat problema pe cont propriu si a adunat o sumedenie de marturii legate de ceea ce numim “Cel Rau”, pe care a incercat sa le descifreze. Cand s-a nascut deci diavolul? Si unde? Fiindca dusmanul suprem al Dumnezeului pe care il cunoastem n-a existat dintotdeauna si nici pretutindeni. Nici hindusii, nici chinezii, nici egiptenii, nici grecii si nici romanii (popoare religioase, de altfel), nu si-au plasmuit un mare dusman infernal.

Gerald Messadié – Istoria generala a diavolului,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2000

Este cel de-al cincilea roman al autorului irlandez, care continua sa prezinte aventurile lui Charlie “Bird” Parker, fost politist, devenit detectiv particular. In ziua in care isi boteza fata, Charlie vede o batrana negresa, aflata in cautarea propriei odrasle, o tanara prostituata toxicomana (Alice) disparuta pe strazile New Yorkului. Cu toate ca hotarase sa nu se mai ocupe de afaceri care ar fi putut s-o ingrijoreze pe noua sa tovarasa de viata (sa nu uitam ca sotia si prima lui fiica fusesera asasinate), accepta, din mila, s-o ajute pe batrana. Si rau face… Foarte curand, descopera ca disparitia lui Alice este strans legata de uciderea unui bogat colectionar de obiecte stranii, in jurul caruia graviteaza niste personaje si mai bizare inca: un sculptor (in oase) mexican (probabil ucigas in serie) si un obez sinistru care isi apropie buzele de cele ale victimelor sale ca sa le aspire ultima rasuflare. Acesti ciudati se afla in cautarea Ingerului negru, o creatura intemnitata de mai multe veacuri intr-o statuie de argint. Incercand sa descopere cheia enigmei, Charlie ajunge in Europa, in Republica Ceha, care este patria “golemului”…

Aceasta este doar una dintre lumile pe care Kurt Vonnegut jr. le imagineaza in culegerea sa de nuvele (douazeci si cinci la numar, fiecare facand „sa vibreze alt nerv”) din proaspatul volum tradus la editura Humanitas Fiction. Textul se numeste „Harrison Bergeron” si figureaza, alaturi de alte nuvele din aceeasi culegere, precum „Cainele flocos al lui Tom Edison” sau „Bun venit printre maimute” – proza titulara – in numeroase antologii SF clasice. In fapt, sunt niste distopii, povesti despre fapte care nu s-au intamplat, dar care sunt probabile, daca lumea noastra continua sa se imbecilizeze in ritmul actual, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Genul proxim, daca e sa stam sa cugetam mai bine, pare mai degraba „1984” al lui Orwell sau, daca vreti, textele teatrului absurd. In prima nuvela pe care o pomeneam, Harrison Bergeron, un personaj de o sacaitoare si culpabila normalitate, este pus dupa gratii, i se atarna de gat numeroase greutati (ca sa se miste anevoie), are montate in urechi niste casti care emit un zgomot ce-l abrutizeaza, interzicandu-i sa aiba ganduri proprii. Revoltat este si Billy poetul, eroul din „Bun venit printre maimute”. Acesta incearca sa trezeasca sexualitatea si senzualitatea din oamenii aflati intr-o lume suprapoluata (67 de miliarde de persoane) si care sunt constransi fie sa se sinucida, fie sa-si ia de trei ori pe zi „anticonceptionalele etice” din aceleasi ratiuni demografice. Kurt Vonnegut nu trage insa un semnal de alarma orwellian, nu este un vizionar anxios sau un prospectiv ingrijorat, ci doar un om indragostit de oameni, asa cum sunt ei, cu bune si rele, un om caruia baltile noroioase i se par frumoase si la locul lor, fie si pentru ca subliniaza limpezimea de cristal a raurilor de munte.

Kurt Vonnegut – “Bun venit printre maimute”,
Editura Humanitas fiction, Bucuresti, 2008

Economicus vs. Generosus

Danezul Tor Norre­tran­ders este un autor serios de lucrari stiintifice (ce investigheaza subiecte care merg de la mecanica cuantica la problemele mediului inconjurator, carti dintre care se cuvine citat bestseller-ul “The User Illusion: Cutting Consciousness Down to Size”), caruia ii place sa fie din cand in cand ireverentios si socant, fie si numai in formulari. Volumul tiparit de editura Publica, dedicat sociobiologiei, are un motto trasnit si un prolog aiuritor: “Bine ati venit in lumea acestei carti despre sex sau – mai exact poate – despre cum se obtine acesta”. Tor nu se limiteaza la declaratii explozive, el ne propune si o viziune noua, al carei temei este generozitatea. Abordand o sume­­denie de subiecte ce par ca ii sunt familiare, de la asistenta sociala la razboi si de la teoria jocului la genetica, el face un portret incitant al lui Homo generosus, omul generos (generozitatea fiind cea mai sexy trasatura umana), pe care il opune lui Homo economicus, cel care este dominat de instinctele de supravietuire ale selectiei naturale.

Lumea in cifre si harti

Un volum de talie impresionanta, dar usor de manevrat si de consultat, despre lumea actuala, asa cum este ea consemnata in cele mai recente studii statistice si cartografice. Prima sectiune prezinta informatii referitoare la toate statele independente ale planetei, permitand consultarea si compararea datelor despre suprafete, populatie, densitate, unitati monetare si echivalente in euro, PIB si venit pe cap de locuitor, import si export, demografie (cu estimari relative pentru deceniile urmatoare). Sectiunea e completata cu informatii despre invatamant, alimentatie, sanatate si speranta de viata. A doua sectiune prezinta tarile care se remarca prin agricultura, cresterea animalelor, exploatari forestiere, pescuit, productie extractiva, industriala si energetica. Ultimul capitol este alocat celor mai importante parcuri naturale, rezervatiilor biosferei si siturilor declarate patrimoniu al umanitatii de UNESCO. 

Devenita instrument indispensabil in lumea comertului in secolul XX, publicitatea a ajuns in epoca globalizarii la forme de exprimare realmente sofisticate. Mai poate oare, in aceste conditii, o carte scrisa in 1923 (asa cum este cazul „Publicitatii stiintifice”, editata la acea vreme de catre agentia Lord & Thomas) sa starneasca interesul cititorilor, sa dea seama de modernizarea galopanta a procedeelor publicitare si sa valideze afirmatia lui David Ogilvy? Potrivit specialistilor, dar si editorilor, raspunsul este categoric da. Desi lucratorii in advertising folosesc astazi toate mediile de comunicare (unele de neconceput pe vremea primei editii a „Publicitatii stiintifice”) pentru a ne atrage atentia si a ne face sa raspundem pozitiv la mesajul lor, principiile de baza ale publicitatii sunt etern valabile. Pionier al publicitatii, probabil „cel mai important copywriter si strateg al vremii sale” (cf. S.R. Bernstein, presedinte al Advertising Publications, Inc.), personaj care ajunsese sa castige 100.000 de dolari pe an, intr-o epoca in care o asemenea suma era importanta chiar si pentru Trezoreria SUA, om care si-a construit cariera pe temeiul prudentei, Hopkins a considerat mereu ca reclama se bazeaza pe „principii fixe, create conform unor reguli fundamentale”. Desigur, in urma acestor legi vin mii de variatiuni, pentru ca nu exista doua campanii publicitare conduse pe coordonate identice. Individualitatea este esentiala, iar imitatia nu este recomandabila. Manualul propriu-zis, in varianta romaneasca a editu­rii Publica, este deschis de o autobio­grafie a autorului, densa, plina de pilde, de aforisme si de exemple concrete de idei publicitare, care vin sa completeze intr-un mod fericit axiomele „Publicitatii stiintifice”.

Claude C. Hopkins – “Viata mea In publicitate & Publicitate Stiintifica”,
Editura Publica, Bucuresti 2008

In peste 600 de pagini sunt oferite circa 600 de biografii ale unor oameni care au facut, fiecare in felul lui, un crampei din istoria tarii – domni, principi, voievozi, sefi de stat si de guvern, presedintii camerelor parlamentare, sefi de partide, ministri, diplomati, oameni de cultura, carturari, martiri, disidenti, oameni politici de toate orientarile (comunisti, legionari, democrati etc.), generali, capi ai bisericilor, revolutionari, ideologi. Despre unii s-a scris foarte mult, despre altii aproape deloc. Unii au fost aproape mitizati, altii aspru blamati. Autorii acestui volum nu se erijeaza in judecatori, nu omagiaza, nu demitizeaza. Fac o lucrare enciclopedica in adevaratul sens al cuvantului: documentata, cu o mare densitate de informatie, utila in egala masura atat publicului larg, cat si specialistilor. Identifica, acolo unde este cazul, perspective diferite, chiar opuse, din care au fost privite diferite personalitati. Nu de putine ori apar informatii noi, desprinse din arhive pana de curand secrete si din documente inedite.

Stan Stoica (coordonator) – “Dictionar biografic de istorie a Romaniei”,
Bucuresti, 2008

Un american In Italia

Autor de mare succes, gratie romanelor sale cu teme juridice, ecranizate in versiuni cu actori de prima mana (“Afacerea Pelican”, “Firma”, “Clientul” etc.), John Grisham descrie pentru intaia oara lumea sportului, mai exact a baseball-ului, in cel mai intimist roman al sau, “A Painted House”, pentru ca in ultimul sau roman tradus la editura RAO, “Playing for Pizza”, sportul sa redevina tema principala. De aceasta data, in lumina reflectoarelor se afla fotbalul american, un sport pe care Grisham l-a descoperit nu in tara sa de bastina, ci tocmai in Italia, pe cand se afla intr-o excursie de documentare la Bologna. Surpriza ii sugereaza un subiect neobisnuit: aventurile unui jucator de fotbal, Rick Dockery, care, din pricina unei impardonabile greseli de joc, este dat afara din arena sportului american si ajunge sa joace in Italia, la echipa Parma Panthers. Ce urmeaza este relatarea incurcaturilor, a deceptiilor si a neintelegerilor de ordin cultural pe care americanul le are de infruntat in Peninsula.

John Grisham – “Fotbal si pizza”,
Editura RAO, Bucuresti, 2008

De unde aceasta ingrijorare? Daca la Kiyosaki situatia este explicabila, pentru ca omul (nascut in Hawaii, intr-o familie de profesori) si-a cladit cladit prestigiul si averea scriind carti despre cum sa ne imbogatim, ce-l mana in lupta pe magnatul imobiliar Trump? Sharon Lechter, prefatatoarea volumului (si, de fapt, „mana” cu care scrie Kiyosaki), comenteaza asa: „Ingrijorarea lor este ca bogatii devin mai bogati, iar America, tot mai saraca. Asemenea calotelor polare de gheata, clasa mijlocie dispare. America devine o societate formata din doua clase. Curand vei fi ori bogat, ori sarac. Cei mai multi oameni bogati nu doresc ca tu sa cunosti ceea ce cunosc ei si nici secretele imbogatirii. Dar Donald si Robert sunt altfel. Vor sa imparta cu tine cunostintele lor”.

Cauza acestei saraciri progresive a clasei de mijloc ar veni, dupa autori, din lipsa de educatie si mai ales din lipsa de educatie financiara (acesta ar fi motivul pentru care Statele Unite s-au transformat treptat din cea mai bogata tara din lume in tara cea mai bogata, dar cu cele mai multe datorii). Autorii scriu despre cum investitorii pasivi (care alcatuiesc majoritatea clasei de mijloc si care investesc doar ca sa nu piarda) se pot transforma in investitori activi, care investesc ca sa castige. Fara sa fie un manual, cartea lor nu spune cititorilor in ce sa investesti, ci doar le spun de ce au invins ei pe plan financiar si cum vad lumea banilor, a afacerilor si a investitiilor. Cu o autoevaluare a cuplului Trump-Kiyosaki care suna asa: „Aceasta carte nu vrea sa schimbe lumea. Aceasta carte vrea sa te schimbe pe tine, ca sa nu devii o victima a schimbarii lumii”.

Politica fara morala
Nascut in Rusia, din parinti comunisti, Andrei Kurkov se muta inca de foarte tanar in Ucraina, la Kiev. Stagiul militar si-l petrece ca paznic de inchisoare la Odesa, unde incepe sa-si scrie primele texte literare, niste povesti pentru copii. Cu doua saptamani inainte de caderea comunismului in URSS, ii apare in librarii primul roman. Autor multipremiat, tradus in 26 de limbi straine, Kurkov s-a dedicat in ultima vreme si meseriei de scenarist. Desi detesta politica, aceasta n-a incetat sa-l inspire, asa incat multe dintre romanele sale descriu societatea rusa si ucraineana a epocii Eltin, cand capitalismul cel mai salbatic cu putinta ii nastea pe noii rusi, dar mai ales pe noii saraci. Viktor, mai vechiul erou din „Moartea pinguinului”, va invata, in decursul aventurilor sale, sa respecte „legea melcului”, care afirma ca fiecare om, indiferent ce ar face, trebuie sa-si gaseasca o „cochilie”, fie in tabara politiei, fie in cea a mafiei.

Cam aceasta e concluzia antologiei de texte despre armata pe care Radu Paraschivescu a avut luminoasa idee s-o alcatuiasca spre completarea colectiei „Rasul lumii”. Spre lamurirea terminologiei: armata inseamna stagiul militar cu termen redus, pentru cei intrati la facultate; neredus, pentru cei care n-au nimerit subiectul la admitere sau care pur si simplu n-au aspirat spre studii superioare; in sfarsit, stagiul prelungit, pentru loaze si pentru cei care au fluierat in front. Armata, cea din antologia noastra, n-are legatura cu APV-ul (armata pe viata) si nici cu incartiruirea sine die, pe care a avut-o de indurat bietul si bravul soldat Svejk. Ea induce un termen limitat de suferinta nelimitata, ceea ce, poate, o si face suportabila. Cei chemati de Radu Paraschivescu sa coboare militaria din podul memoriei, vorbind despre instructie, posturi de garda, popote, tras la tinta, marsuri, cantece patriotice in pluton si alte mizerii cazone sunt scriitori cunoscuti si personalitati mediatice, care cu un asemenea subiect gras nu aveau cum sa nu-si dea masura intregului talent. Amintim, dintre ei, pe Serban Foarta, Dan C. Mihailescu, Cristian Tudor Popescu, Robert Serban sau Tudor Octavian. Generatii diferite, spirite diferite, dar care reactioneaza si acum, cu aceeasi pofta narativa (ca un tic nervos), la subiectul „armata”. O carte de luat in vacanta sau de citit in locul unei vacante pe care n-ati capatat-o sau care urmeaza sa vina. In program: „dresura de filologi cu masca pe figura, tarasuri prin noroiul patriei, plantoane in creierii noptii langa butoaie goale, dialoguri absurde cu plutonieri obtuzi, farse de tot felul…” Pentru lectura, inainte!

Radu Paraschivescu (coordonator)

Sacrificiul lui Kae
Pentru cei fascinati de universul traditional nipon, dominat de cutume bizare si aureolat de un lirism discret, romanul „Sotia doctorului” va constitui, cu siguranta, un moment de delectare. Ne aflam in Japonia secolului al XVIII-lea, intr-o lume in care femeile au putine sanse sa se afirme. In familia Hanaoka, de generatii, primul nascut se dedica medicinei. Tatal, Naomichi, s-a insurat cu Otsugi, cea mai frumoasa fata din tinut, pentru ca a reusit sa o vindece de o boala ciudata, iar cererea in casatorie nu i-a putut fi refuzata. Acum, Otsugi trudeste alaturi de fiicele ei pentru ca Seishu, baiatul ei cel mare, sa-si poata face studiile la Kyoto. Kae, o tanara pe care Otsugi o peteste in absenta lui Seishu, va roboti in casa Hanaoka, inainte ca sotul ei sa se intoarca in sat. Pentru a-l cuceri pe tanarul doctor, Kae trebuie sa lupte cu gelozia lui Otsugi, care se simte exclusa din viata intaiului ei nascut.

Sawako Ariyoshi „Sotia doctorului”,
Humanitas Fiction, Bucuresti, 2008

Margaret Atwood – „Oryx si Crake”,
Editura Corint, Bucuresti, 2008

El insusi se defineste ca fiind un „psy pop”, adica un psihiatru „popular”, caruia teoriile savante ale spiritului nu i se par interesante decat in masura in care ii ingaduie sa descopere in ele uneltele necesare cu care sa isi puna pacientii pe drumul cel bun. Vocatia sa fundamentala este de a-i ajuta pe altii sa-si gaseasca sensul vietii si acela de a vindeca: fie in cabinetul sau, in intimitatea dialogului terapeutic, fie in timpul sedintelor de grup, pe care adesea le considera cele mai eficiente instrumente de tratament, fie predand terapia unor tineri care doresc sa se lanseze in domeniul spinos al psihiatriei. Nu in ultimul rand, Fanget scrie scrie carti dedicate celor carora viata le ridica in cale obstacole aparent insurmontabile. Dupa un volum de mare succes – „A indrazni: terapia increderii in sine” -, autorul a revenit cu acest „Sensul vietii” (in original „Ou vas-tu?” – „Incotro te indrepti?”), un alt ghid de psihologie practica, menit sa ne ajute sa descoperim treptat, in viata de zi cu zi, „micile sensuri” care ne pot ameliora existenta amoroasa, familiala si profesionala. Scopul este acela de a ne face sa devenim actorii propriei existente si nu spectatorii unui destin ipotetic. Cu ajutorul unor exercitii simple, al unor marturii si al unor trucuri terapeutice, Frédéric Fanget ne invata sa ne facem bilantul vietii (inclusiv prin neplacutul inventar al „ultimei clipe de viata”), sa ne fixam prioritatile, sa lasam fleacurile in sertarul ce le este destinat si sa pornim pe propriul drum in viata, dupa un model construit in conformitate cu personalitatea noastra si cu contextul in care traim, neuitand o clipa ca sensul vietii se poate schimba la orice varsta.

Portretul unui arhitect

Seria Iglooprofil (editata de grupul de profesionisti ai arhitecturii adunati sub marca revistei Igloo) se deschide cu un album de sinteza dedicat marelui creator portughez Alvaro Siza (nascut in 1933, in localitatea Matosinhos), recent invitat in Romania cu prilejul deschiderii unei expozitii retrospective la Muzeul de Arta Contemporana din Bucuresti. Absolvent al Scolii de Arte Frumoase din Porto (1955), se orienteaza spre arhitectura si incepe sa-si desfasoare proiectele personale in tara de bastina si, ulterior, in strainatate. Influentat initial de opera unor Frank Lloyd Wright, Alvaro Alto sau Adolf Loos, isi gaseste rapid expresia personala, sinteza de traditie si modernitate. In 1992, Alvaro Siza a primit premiul Pritzker, cea mai importanta distinctie internationala in domeniul arhitecturii. Albumul-catalog cuprinde cele 54 de proiecte din expozitia monografica de la MNAC, careia ii si reproduce conceptul.

Alvaro Siza – “54 de proiecte”,
Editura Igloo Media, Bucuresti, 2008

Propaganda din ziua de azi

Destoinic sapator prin arhivele istorice si, in acelasi timp, pasionat de artele plastice in toate expresiile lor si de literatura, Calin Hentea intruchipeaza perfect imaginea cercetatorului nelinistit, pentru care un subiect isi afla intotdeauna, de la o carte la alta, noi dimensiuni de sem­ni­ficatie. Expert de prima mana in domeniul propagandei (militare, politice, strategice etc.), cu o experienta in aceasta arie care aduna mai bine de zece ani de activitate, un doctorat si un raft de carti publicate, Hentea iese acum pe piata editoriala cu un volum in care incearca sa descopere ultimele aspecte si tendinte ale propagandei, dar si noile sensuri ale conceptului, cata vreme „propaganda din 2007 este diferita de cea din 1622, din 1920 sau de la sfarsitul Razboiului Rece” si va fi diferita de cea a zilei de maine. In­cer­carile de influentare in masa ale unora fata de altii, spune cercetatorul, nu vor face decat sa se inmulteasca atat in lumea militara, cat si in cea civila in viitorul imediat predictibil.

Calin Hentea – “Noile haine ale propagandei”,
Editura Paralela 45, Pitesti, 2008

Noam Chomsky, unul dintre cei mai importanti si inzestrati ganditori ai lumii contemporane, personalitate ce a revolutionat teoria lingvistica (este parintele gramaticii transformationale), traieste insa in SUA, loc unde articolele sale – cel putin cele adunate in aceasta carte – nu-s bine primite. Critic acerb al neoliberalismului, autor al multor analize privind politica externa americana, nu-i profet in tara lui, desi e cat se poate de convins de justetea misiunii sale de propovaduitor. Pe aceasta tema, iata-l vorbind pe Bogdan Lepadatu in prefata editiei pentru limba romana a cartii: „O parte insemnata din Biblie este dedicata unor oameni care condamnau crimele de stat si practicile imorale. Ei sunt numiti profeti. In termeni contemporani, acesti profeti sunt intelectualii disidenti”.

„Interventii” este titlul ultimului sau volum de eseuri de atitudine politica, comentarii scrise in perioada 2002-2009 (dupa publicarea cartii sale „9/11”), care ataca virulent deciziile politice ale Casei Albe, ale Pentagonului si ale tuturor corporatiilor imbogatite de pe urma politicii externe a SUA. „Chomsky crede ca libertatea de a pune sub semnul intrebarii Puterea reprezinta nu doar o oportunitate, ci o responsabilitate”, spune primul editor al cartii sale, Greg Ruggiero. Fara parti-pris-uri pentru o tabara politica sau alta, el nu inceteaza sa denunte esecurile si iluziile americane si sa sustina sansele de reabilitare a notiunilor de dreptate si libertate si chiar de regandire a autoritatii statale, avand uneori in fata ochilor modelul Uniunii Europene, care reprezinta, in opinia sa, „una dintre cele mai sanatoase evolutii” petrecute la nivel global.

Noam Chomsky
„IntervenTii”, Editura Vellant, Bucuresti, 2008
 

Noutati

Fuga de sine
Roman scris in 1960 (si care a fost urmat de „Rabbit Redux” si „Rabbit Is Rich”), „Fugi, Rabbit” descrie trei luni din viata lui Harry Angstrom, zis si Rabbit. Individul are 26 de ani, este casatorit cu Janice, a fost un talentat jucator de baschet in vremea liceului, iar acum vinde fleacuri pentru bucatarie. Considerand ca mariajul lui este ratat si ca viata „middle class” nu i se potriveste, se hotaraste sa plece de-acasa, in cautarea implinirii personale. Intalneste o prostituata, Ruth, dar se intoarce la nevasta din pricina unei subite crize de gelozie. Cum Janice ramane gravida, Harry aka Rabbit mai incearca o data sa-si carpeasca existenta de cuplu, se angajeaza la atelierul socrului sau, dar fuge din nou de statornicie, incercand fie flirturi pasagere, fie extaz sexual in bratele parasitei Ruth. Du-te-vino-ul iepuresc continua ametitor, printre jaloane tragice, iar Rabbit se zbate zadarnic dintr-o parte in alta, fara sa-si poata gasi echilibrul.

John Updike „Fugi, Rabbit”,
Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2008

Secretele MI6
Nascut la Lima in 1963, Eric Frattini a fost corespondent al Cadena Ser, al ziarului Cinco Días si al Canal Plus in Orientul Apropiat. A acoperit jurnalistic, de-a lungul vremii, toate conflictele din regiune, precum si razboaiele din Kurdistan si Cecenia. Este autorul a cinci carti de mare succes, intre care se cuvin amintite o biografie a lui Usama bin Laden si o ampla ancheta asupra serviciilor secrete ale Vaticanului. „MI6” reprezinta incercarea sa de a dezvalui cateva dintre secretele strasnic pazite ale Departamentului Militar de Spionaj numarul 6, unul dintre cele mai putin cunoscute servicii secrete ale lumii, care a intrat in legenda datorita unor personaje de roman precum James Bond, George Smiley si Harry Palmer. Adevarata amploare a activitatilor MI6 in cea de-a doua parte a Razboiului Rece nici nu este cunoscuta, desi dupa 1994 unele detalii au fost desecretizate. Trebuie precizat ca nu exista inca o istorie oficiala – abia in 2005 profesorul Keith Jeffrey, expert in istorie britanica al Universitatii Belfast, a fost insarcinat sa scrie istoria MI6.

Eric Frattini – „MI6, Secretele din Legoland”,
Bucuresti, 2008
 

Steven D. Levitt este autor a numeroase studii academice, profesor de economie la Universitatea din Chicago si editor la “Journal of Political Economy”, recompensat cu medalia John Bates Clark pentru “cel mai bun economist sub 40 de ani”. Coautorul Stephen J. Dubner, un ziarist experimentat de la New York Times, este de fapt naratorul, cel care istoriseste ideile lui Levitt pe gustul si intelesul publicului larg. Prima senzatie este ca nu ne aflam in fata unei volum care trateaza probleme economice, judecand dupa intrebarile care apar in text. Poate un prenume purtat indeobste de negri sa aiba consecinte asupra carierei dvs. profesionale? Care este legatura intre un agent imobiliar si Ku Klux Klan? De ce locuiesc traficantii de droguri impreuna cu parintii? Si asa mai departe. Stephen Levitt s-a facut cunoscut prin subiectele sale de studiu absolut surprinzatoare; in loc sa se intereseze, ca orice economist “serios”, de problema somajului, de impozite sau de cresterea actiunilor, el prefera sa studieze fatetele cele mai neobisnuite ale comportamentului indivizilor. Calea de analiza ii este furnizata de verificarea empirica, de statistica, dar si de “experienta naturala”, care consta in identificarea unui moment, a unui caz particular in care o singura variabila s-a schimbat, fapt ce ingaduie masurarea efectului acestei schimbari. Levitt are un adevarat geniu in gasirea experientelor naturale pertinente si o propensiune de-a dreptul amuzanta catre subiectele bizare sau inedite. Pentru lamurire, iata problema cea mai controversata pe care a rezolvat-o autorul in acest volum. E vorba de legatura inextricabila intre reducerea criminalitatii in SUA si legalizarea avortului in anii ‘70. Intr-adevar, avortul a fost practicat adesea de catre persoane care nu ar fi fost in stare sa ofere odraslelor lor o educatie satisfacatoare. Prin urmare, o buna parte dintre aceste progenituri ar fi inmultit randurile delincventilor. Studiind intervalul dintre legalizarea avortului si reducerea delincventei, Levitt a demonstrat, douazeci de ani mai tarziu, ca legatura intre cele doua fenomene era lipsita de echivoc.

Steven D. Levitt, Stephen J. Dubner
Freakonomics, Andreco Educational Grup, Bucuresti, 2008

Noutati

Fanariotii, altfel
Acest volum, destinat atat publicului larg amator de istorie, cat si specialistilor, prezinta biografiile, adesea punctate cu elemente inedite, ale celor 31 de domni fanarioti care s-au perindat pe tronul Moldovei si al Tarii Romanesti timp de mai bine de un secol. Reformatori, vorbitori de mai multe limbi straine, ctitori de lacasuri bisericesti, dintre care unele dintre ele dainuie si astazi, destui dintre ei s-au afirmat si prin opera de mecenat cultural. Manastiri si biserici de la Athos si din intregul Orient ortodox au beneficiat de daniile lor. Academiile domnesti de la Bucuresti si Iasi, adevarate Universitati ale Orientului, n-ar fi putut functiona fara sprijinul generos al domnilor. Ei insisi carturari de vaza, in randul lor regasim poeti (ca Alexandru II Mavrocordat, zis si Firaris), prozatori (ca Nicolae Mavrocordat, care a scris unul din primele romane ale literaturii grecesti), autori de dictionare (ca Alexandru Hangerli) sau gramatici (Nicolae Caragea). Sumarul cartii mai include o ampla cronologie a epocii fanariote.
Mihai Tipau – “Domnii fanarioti in Tarile Romane (1711-1821). Mica enciclopedie”,
Editura Omonia, Bucuresti, 2008

In cautarea gloriei
Paul Salvador lucreaza in televiziune si doreste sa produca o serie de emisiuni despre „blondele inalte” care au aparut in filme, cautand sa arate publicului ce s-a intamplat cu ele dupa disparitia lor din lumea cinematografului. Dupa cateva eforturi de clasare, in care stabileste categorii – blonde hitchcockiene si bergmaniene, cele din tarile sovietice, blondele clasice si blondele marginale, blondele solare sau reci -, cea mai atragatoare diva care-i vine in minte este Gloria (catalogata drept „blonda bizara”), care a aparut in numeroase pelicule si in paginile revistelor glossy si care a iesit de pe firmament, dupa ce s-a afirmat ca eroina a unui fapt divers incheiat tragic. Paul il pune pe urmele ei pe domnul Jouve, insa Gloria pare de negasit. De fiecare data cand i se da de urma dispare. Gloria este, daca vreti, un soi de Godot adaptat genului politist-umoristic, un personaj pe care toata lumea il asteapta, dar pe care nimeni nu-l poate vedea.
Jean Echenoz
“Inalte si blonde”, Editura Leda,
Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2008