BusinessMagazin

Category: Carte

  • Tineretea lui Steve Jobs

    Cand si-a scris insa cartea de fata, Elliott nu mai avea de-a
    face cu Apple decat in calitate de consumator (fidel, e drept) al
    produselor companiei. Prin urmare, ar trebui scutit daca nu de
    suspiciunea de subiectivism, macar de aceea ca ar fi avut vreun
    interes direct in descrierea, uneori exagerat laudativa, a lui
    Steven Paul Jobs.

    Cartea examineaza felul cum s-a nascut unicitatea stilului in
    care Jobs a condus si conduce o companie “ce ofera atator oameni
    accesibilitate si placere, ajutandu-i, in acelasi timp, sa castige
    un timp pretios”. Inainte de Apple, Elliot a lucrat timp de zece
    ani la IBM, unde a cunoscut oameni de stiinta inteligenti, extrem
    de creativi, insa frustrati de faptul ca foarte putine dintre
    contributiile lor erau adoptate si folosite pentru crearea unor
    produse.

    Mutarea la Apple l-a adus insa in preajma celui mai renumit CEO
    si creator de produs din lume: Jobs avea o putere de concentrare
    rarisima, cu o pasiune obsesiva pentru perfectiunea produsului. Cum
    a ajuns Jobs aici? Simplu. Pentru ca era “consumatorul prin
    excelenta”. A inventat iPod-ul si iTunes din dragoste pentru muzica
    si din dorinta de a o avea la indemana. Ii placea sa se bucure de
    avantajele telefonului mobil, insa detesta telefoanele greoaie,
    dificil de utilizat, existente pe piata, “iar aceasta nemultumire
    l-a facut sa-si daruiasca siesi, si noua, tuturor, iPhone-ul”.

    Pornind de la asemenea constatari derutant de simple,
    purtandu-ne prin culisele companiei, punandu-ne in fata unor “scene
    istorice”, animate de deciziile memorabile ale lui Jobs, Elliot ne
    arata cum s-a modificat, sub influenta sefului Apple, modul nostru
    de a consuma si de a comunica.

    Jay Elliot, William S. Simon, “Steve Jobs, iLeadership pentru o
    noua generatie”, Editura Publica, Bucuresti, 2011

  • Cum sa vinzi un produs de mai multe ori

    Spre a-si lamuri, cu un exemplu sensibil, cititorii, Lisa Gansky
    isi incepe cartea cu o poveste reala. Un designer-peisagist din New
    York, pe nume Scott Martin, dezolat de faptul ca afacerea personala
    ii mergea prost si ca, in fiecare an, se simtea cuprins de furie la
    vederea brazilor abandonati la colt de strada dupa perioada
    sarbatorilor de iarna, s-a hotarat sa porneasca o noua afacere. A
    inceput sa inchirieze oamenilor, de Craciun, brazi vii, in ghiveci.
    A creat un site cu oferte si a angajat (ne aflam in plina criza)
    cativa amici disponibilizati, care s-au ocupat cu livrarea
    coniferelor pe perioada sarbatorilor si apoi cu readucerea lor la
    sediul firmei. Scott a descoperit astfel o modalitate inteligenta
    de a “impartasi” brazii de Craciun, pentru ca a descoperit ca
    mentalitatea bazata pe proprietate ne-a eclipsat multa vreme simtul
    afacerilor.

    Structura “mesh” despre care vorbeste Lisa Gansky (si apropiata
    de cea enuntata nu cu multa vreme in urma de Rachel Botsman, care
    vorbea despre “consum colaborativ” sau, mai pe intelesul tuturor,
    despre “ce-i al meu e si al tau”) se bazeaza pe “impartasirea
    facilitata de existenta unei retele”, adica pe accesul la un
    produs, mai curand decat pe proprietatea asupra lui. Afacerile de
    tip “mesh” exploateaza multitudinea ideala de mijloace mobile, care
    folosesc servicii de localizare in spatiu, beneficiile aduse pietei
    de platformele de socializare online si modificarea atitudinii
    consumatorilor ca efect al dezvoltarii internetului.

    Strategia lor este aceea de a “vinde” acelasi produs de mai
    multe ori. Vanzarile multiple sporesc profiturile si contactul cu
    clientul, iar contactele pe multiple canale de comunicare sporesc
    oportunitatile. Utilizand sisteme informatice sofisticate,
    structura “mesh” exploateaza capacitatea de productie si inovatie a
    companiilor mai eficient si are ca efect cresterea profiturilor,
    iar pe termen mai lung diminueaza presiunea asupra resurselor
    naturale.

    Ultima parte a cartii este constituita dintr-un un ghid, adus la
    zi, al unora dintre cele mai importante companii “in retea” din
    lumea intreaga, de la productia de arta si artizanat pana la
    bricolaj, sanatate si fitness.

    Lisa Ganski, “In retea”, Editura Publica, Bucuresti,
    2011

  • Cum sa imblanzim micul demon dinauntrul nostru

    “Fiara” dinlauntru ne face adesea sa gresim, sa ne comportam
    ciudat, stangaci, dezagreabil, cumva in raspar cu linia generala a
    caracterului nostru. Dupa ce facem pozna, uluiti noi insine de ce
    ne-a putut pielea, rostim eternul monolog interior care incepe cu
    “Unde mi-a fost capul?, sau cu “De ce n-am putut rezista ispitei?”.
    Regretam momentul de slabiciune, dar, pusi intr-un context similar
    sau chiar identic, probabil ca vom face la fel.

    Pauline Wallin face o scurta trecere in revista a studiului
    psihicului uman, purtand-ne de la teoria umorilor lui Hipocrat si
    pana la esafodajele psihanalitice freudiene, pentru a sublinia
    faptul ca, in ciuda divergentelor terapeutice, curentele
    psihologiei converg catre ideea ca “rebelul nostru interior” isi
    are radacinile in fortele interne ale psihicului, in traume
    nevindecate din timpul varstei fragede. Identificarea lor, potrivit
    unei metode psihoterapeutice proprii, o ajuta pe Wallin sa faca
    portretul fiecarui “rebel interior”. Odata ce au inteles cu
    adevarat cum de s-au impotmolit in problemele personale, cum de nu
    pot renunta la dependente (fumat, baut, consum de dulciuri etc.)
    sau la reactii necontrolate in societate, oamenii isi pot concentra
    energiile pe gasirea unor solutii la pornirile lor
    contraproductive.

    Insiruind numeroase studii de caz, autoarea propune o serie de
    strategii care sa ne impiedice sa ne mai autosabotam. In acelasi
    timp, insa, ne sfatuieste sa nu ne sufocam pe de-a-ntregul
    impulsurile si sa ne pastram intotdeauna o portita deschisa pentru
    capricii si dorinte, pentru ca acolo se afla principalul izvor de
    spontaneitate si de creativitate al psihicului.

    Pauline Wallin, “Cum sa-ti imblanzesti rebelul interior”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2011

  • Ai nostri tineri la PC invata

    Multi adulti de azi (fie ca e vorba despre ziaristi, despre
    parinti sau despre profesori) ii descriu pe cei din generatia Y ca
    fiind inculti, violenti, incapabili sa se concentreze mai mult de
    doua minute, asociali, indiferenti la mersul lumii, lenesi. E o
    grava eroare de perspectiva, spune Tapscott, care considera ca
    nimeni pana acum nu a fost atat de preocupat de etica, de
    colaborare, de solidaritate si nici atat de dotat in materie de
    inteligenta si de resurse precum tinerii nascuti intre 1977 si 1997
    (in paranteza fie spus, IQ-ul mediu la nivel mondial a crescut cu
    trei puncte la fiecare zece ani, de la al Doilea Razboi Mondial
    incoace).

    Este o perspectiva oarecum inedita, care contrazice panoramarile
    sociologice curente, incercand sa plaseze la alt palier diferentele
    culturale si comportamentale intre trei grupuri generationale
    (baby-boomers, nascuti intre 1946 si 1964, adica generatia
    televizorului, generatia X, nascuta intre 1965 si 1976, respectiv
    generatia internet) si sa arate felul in care impactul web-ului a
    antrenat o redefinire a valorilor sociale. Adica o evolutie care,
    in curand, ar duce la o bulversare a institutiilor traditionale
    care sunt familia, scoala si munca.

    Creierul tinerilor cu varste intre 8 si 20 de ani a evoluat
    spectaculos, ca efect al orelor petrecute in fata consolelor de
    jocuri si al nevoii lor de a interactiona cu ceea ce se intampla pe
    ecran. Ei au devenit mai buni in materie de trecere de la o
    activitate la alta, si-au dezvoltat simtul strategiei, talentele
    organizationale si de leadership, datorita unor jocuri de tip World
    of Warcraft. Iar adultii nu au de ce sa fie ingrijorati ca zabovesc
    cu orele in fata computerului. Baby-boomers isi petreceau 20 de ore
    pe saptamana cu ochii in televizor, in vreme ce tinerii de azi nu
    se mai uita la TV decat ocazional.

    In acest context, spune Tapscott, scoala ar trebui sa se
    adapteze nevoilor lor si sa incerce sa se reformeze din temelii,
    privilegiind libertatea, integritatea, colaborarea, viteza, dar si
    divertismentul: tot ce tine de ludic poate deveni o unealta ideala
    de invatare.

    Don Tapscott, “Crescuti digital”, Editura Publica, Bucuresti,
    2011

  • Fidel Castro si vremea socialismului tropical

    Incercand sa-l judece fara mila si fara prejudecati, jurnalistul
    german (care a lucrat pentru Reuters si Süddeutsche Zeitung)
    incearca sa ne restituie un chip istoric complex, care a participat
    la multe batalii crancene si a trait momente triumfale, din postura
    de salvator al natiunii.

    Vom descoperi un Fidel recompus cu fidelitate, pe baza unei
    laborioase coborari in arhivele RDG si ale CIA, un Fidel care a
    combatut toata viata liberalismul economic, dar care, in ultimii
    ani, a incercat toate metodele de seductie pentru atragerea
    turistilor straini intru salvarea socialismului tropical.

    Volker Skierka, “Fidel Castro”, Editura Victoria Books, Bucuresti,
    2011

  • Cartea unui premiant pentru umor negru

    Desi este intitulat “roman”, volumul lui Régis Jauffret este o
    suita de 500 texte scurte (maximum doua pagini, format mare) in
    care evolueaza mii de personaje de pe o veritabila corabie a
    nebunilor, care aduc cu ele tot atatea monologuri indurerate despre
    mizeriile sau stralucirile (mai rare, e drept) ale vietii
    cotidiene. Amoruri ranite, plictisuri otravitoare, crime mai mult
    sau putin condamnabile legal, lasitati marunte sau abominabile,
    tradari neasteptate, crize de anxietate si tulburari de
    personalitate, fericire parentala sau bucurie conjugala, iata
    cateva dintre momentele prin care autorul incearca sa construiasca
    o noua comedie umana.

    Nascut in 1955, autor a circa 25 de volume, si detinator al
    prestigiosului premiu Femina, Jauffret a primit pentru volumul de
    fata marele premiu de umor negru Xavier Forneret.

    Régis Jauffret, “Microfictiuni”, Editura Vellant, Bucuresti,
    2011

  • Surfing destept pe valul schimbarii

    Navigatia, scrie el, este o metafora perfecta pentru schimbare:
    un bun marinar, atunci cand face o manevra, tine cont de mai multi
    factori, intre care capacitatile interne (de la viteza
    ambarcatiunii la nivelul de disciplina si de experienta al
    echipajului), dar si pe cele externe (stanci, curenti fasti sau
    potrivnici, conditii meteo). Este un comandant slab acela care
    incearca sa execute o manevra ce depaseste capacitatea barcii, cat
    si pe cea a echipajului, sau care le pune in pericol siguranta.
    Aceasta nu inseamna ca un comandant nu poate schimba pozitia barcii
    – la urma urmei, schimbarea este inevitabila. Insa el trebuie sa
    adopte o strategie corespunzatoare. Interesant e faptul ca aceleasi
    principii se aplica indiferent ca esti la carma unei barci, a unui
    iaht sau a unei corporatii internationale, conchide Jarrett.

    Cuvantul “schimbare”, prin care oamenii pot inteleg lucruri
    diferite, este folosit pentru a acoperi o mare gama de situatii, de
    la cele cotidiene (schimbarea de aspect fizic, sa zicem) pana la
    modificarile psihologice profunde legate de varste. Nici schimbarea
    organizationala nu face exceptie. Avem schimbarea temporara, cand
    lucrurile par ca se vor misca, dar pana la urma se revine la
    organizarea de tip vechi, schimbarea progresiva, care vizeaza
    anumite imbunatatiri de mai mica importanta, restructurarea
    organizationala, cand schimbarea este centrata pe sistemele
    fundamentale, pe structurile si relatiile din interiorul
    organizatiei si, in sfarsit, programele de de schimbare
    transformationala si culturala, care urmaresc sa redefineasca
    directia strategica si identitatea organizatiei. Schimbarile care
    prezinta un interes major sunt desigur, ultimele doua, care aduc un
    randament mai mare, dar si un risc mai mare.

    Pornind la examinarea a circa 4.500 de persoane din 255 de
    organizatii, din Australia pana in Zimbabwe, cartea face
    recomandari de utilitate practica, arata de ce unele companii se
    pot transforma cu succes, iar altele nu si, in ultima instanta,
    examineaza acea abordare a schimbarii care urmareste rezultate mari
    cu riscuri minime.

    Michael Jarrett, “Gata de schimbare”, Editura Publica, Bucuresti,
    2011

  • 100 de sfaturi pentru romanii care vor sa-si cumpere casa

    Autorul este nascut in Grecia (are 36 de ani), a avut mai multe
    afaceri in media, marketing si PR, iar din 2004 si-a focalizat
    interesul asupra Romaniei, unde a dezvoltat o firma de consultanta
    imobiliara. O tara despre care spune, cu niste vorbe pe care dorim
    sa le credem sincere, ca nu reprezinta “destinatia” lui, ci “insusi
    destinul” sau.

    Dupa ce si-a deschis, in 2008, un blog personal (primul din Romania
    dedicat sectorului imobiliar) si dupa ce si-a publicat intaia carte
    romaneasca, “Prin labirintul imobiliarelor”, o culegere de anecdote
    din si despre piata de imobiliare, Ilias Papageorgiadis s-a hotarat
    sa-si condenseze experienta de consilier intr-un vademecum pentru
    uzul celor care doresc sa-si cumpere un apartament, o vila sau un
    teren.

    Ce face speciala cartea sa? Urmarindu-l cu atentie, putem afla cum
    sa abordam relatia cu bancile si problema costurilor ascunse, care
    ar trebui sa fie criteriile pentru alegerea unui apartament, care
    este “ciclul de viata” al unei cladiri, care sunt problemele de
    care sa ne ferim si care este numele real al celor sapte “soacre”
    ale dezvoltatorului (banca, arhitectul, avocatul, contabilul,
    constructorul, agentul imobiliar si notarul sau), care sunt
    avantajele si dezavantajele unei case situate in preajma padurii
    sau la marginea unui lac. O mie de posibile situatii, condensate
    intr-o suta de sfaturi fundamentale. Sfaturi prietenoase, venite
    din partea unui om care crede cu tarie ca “orice criza ascunde
    oportunitati majore”.

    Ilias P. Papageorgiadis, “100 mici secrete pentru investitii
    imobiliare de succes”, Editura R.G. Publishing, Bucuresti,
    2010

  • Clubul iubitoarelor de ciocolata

    Personajele prezentei carti sunt Lucy Lombard, Autumn, Nadia si
    Chantal. Niste femei cu biografii si caractere diferite, dar
    iluminate de o uriasa pasiune comuna: dragostea pentru ciocolata.
    Dupa ele, miraculosul produs dulce poate vindeca orice si pe
    oricine. Nu oricine insa poate intra in sanctuarul pe care si l-au
    inventat – “The Chocolate Lovers Club”, un spatiu al intalnirilor
    secrete unde se ridica zilnic ofrande zeitei Ciocolata, un spatiu
    unde se deapana intrigi familiale, ciudatenii personale si barfe
    spumoase si unde se pun la cale razbunari nu tot atat de dulci
    precum ciocolata.

    Carole Matthews, “Clubul iubitoarelor de ciocolata”, Editura Allfa,
    Bucuresti, 2010

  • Actiune, aventura si amor in lumea celtilor

    Dupa ce si-a infrant dusmanii, Conan a devenit noul rege al
    insulei Toraigh, a instaurat o perioada de calm si de prosperitate
    si s-a casatorit cu frumoasa druida Gwynedd. In decursul unei
    vanatori agitate de tot soiul de intamplari bizare, in fata lui
    Conan apare Cathbad, fostul sau magistru, pe care toata lumea il
    credea mort. Omul aduce o veste tragica: unul cate unul, druizii
    locului, singurii care mai cunosteau secretul comorilor din regatul
    Inis Fail, au inceput sa dispara, rapiti de niste forte
    necunoscute. Incercand sa dea de capat misterului, Conan pune mana
    pe arme si porneste intr-o noua aventura plina de rasturnari
    spectaculoase.

    Mauro Raccasi, “Domnia lui Conan”, Editura Polirom, Bucuresti,
    2010