BusinessMagazin

Category: Carte

  • Eroi, campioni, specialisti si rechini: cateva formule pentru a invinge criza

    Andrej Vizjak si Vasile Iuga (doi specialisti prestigiosi, cel
    dintai lider pentru Serviciile de Consultanta in Afaceri ale
    Pricewaterhouse Coopers pentru Europa de Sud-Est, cel de-al doilea
    – Country Managing Partner al PwC Romania) au intreprins o analiza
    laborioasa a “concentrarii globale” si o vasta cercetare,
    intemeiata riguros pe statistici si pe studii de caz, la nivelul
    unui grup de 600 de companii care au reusit sa faca fata cu succes
    crizei generale, mult mai bine decat concurentii lor.

    O prima concluzie: cei care au reusit sa prospere, in cadrul
    peisajului economic dezolant al ultimilor ani, nu au fost neaparat
    jucatorii grei din economie. Multe companii mici si mijlocii au
    iesit intarite din criza economica: 11% din totalul companiilor cu
    o cifra de afaceri intre 100 de milioane si 20 de miliarde USD au
    izbutit sa-si sporeasca valoarea chiar si in intervalul 2008-2010,
    cu o rata de succes de trei ori mai mare decat a rivalilor din
    domeniu, iar succesul lor a derivat mai putin din diferentiere si
    avantaje de cost, cat mai degraba din urmarirea unor tinte de
    achizitie atractive.

    Scopul lucrarii, acela de a sprijini companiile sa isi dezvolte
    strategiile concurentiale intr-un mediu tot mai afectat de procesul
    de concentrare economica globala, este atins atat prin analize
    punctuale, cat si prin eforturi de sinteza a intregului fenomen si
    de stabilire a unor principii castigatoare. in acest ultim sens,
    autorii stabilesc patru tipuri de invingatori ai crizei: Local
    Specialist, Regional Hero, International Champion si Industry
    Shark, carora le sunt prezentate ulterior (capitolele 2-5 ale
    cartii), formulele de success.

    Totodata, sunt supuse atentiei studii de caz din 11 domenii de
    activitate (privind companii din Romania sau din Europa de
    Sud-Est): utilitati, telecomunicatii, banci, industrie alimentara,
    farmaceutice, media online, retail, asigurari, petrol si gaze,
    autovehicule, bunuri de larg consum.

    Volumul se incheie intr-un teritoriu predictiv, care prezinta
    potentialii invingatori si posibilii perdanti, acestia din urma
    fiind cei care nu se pot identifica intr-unul din cele patru
    profile schitate anterior.

    Andrej Vizjak, Vasile Iuga, “Formule de succes pentru
    urmatorul deceniu”, Editura Publica, Bucuresti, 2011

  • Un roman bun de citit pe plaja

    Reteta lui? Povesti de amor, valvatai sentimentale, alunecari in
    fantastic, o scriitura simpla, fara zorzoane. Si, uneori, ca in
    cazul prezentei carti, amestecul mai multor genuri: thriller,
    comedie, roman familial, roman de ucenicie si roman de amor.

    Personajul central in jurul caruia se aduna itele romanesti este de
    acesta data o tanara in varsta de treizeci de ani, care se numeste
    Gabrielle si care traieste la San Francisco. Pentru ea au contat in
    viata doar doi barbati: unul este tatal ei, celalalt primul sau
    iubit. Cel dintai este un politist faimos, cel de-al doilea un
    celebru hot.

    Amandoi au disparut de mult, lasandu-i un mare gol in inima. In
    aceeasi, zi, la aceeasi ora, amandoi reapar si ii bulverseaza
    existenta.

    Guillaume Musso, “Ce-as fi eu fara tine?”, Editura Allfa,
    Bucuresti, 2011

  • Crima in stil frantuzesc

    Romanul, de o alta factura de cele care i-au consolidat gloria
    (adica fara alunecari in sexualitate obsesionala), descrie destinul
    artistic al unui plastician al zilelor noastre, care, trecand de la
    fotografie la pictura hiperrealista, isi vede neabatut de profesie,
    punand in paranteza toate ispitele vietii.

    Ajuns celebru si bogat, Jed Martin se intersecteaza cu
    scriitorul Michel Houellebecq, devenit, iata, personaj in propriul
    sau roman. Prilej pentru scriitor de a-si realiza un perfect
    autoportet, dar si de a-si inscena propria moarte. O moarte
    survenita in urma unei crime ai carei faptasi vor fi urmariti
    intr-un crescendo de tensiune propriu romanelor politiste de buna
    calitate.

    Michel Houellebecq, “Harta si teritoriul”, Editura Polirom,
    Bucuresti, 2011

  • Cum ar trebui sa arate educatia viitorului

    Fascinanta pledoarie din volumul “O lume iesita din minti” este
    adecvata momentului actual prin care trece societatea romaneasca.
    Citita atent, in implicatiile sale pe termen lung, ea ar putea
    oferite nesperate solutii de iesire din impas, atat in privinta
    problemelor sistemului educational, cat si a modernizarii felului
    cum sunt evaluate competentele elevilor.

    Traim intr-o lume care se schimba mai repede ca niciodata, spune
    Robinson, iar schimbarile cu care ne confruntam, atat in domeniul
    economic, cat si in cel larg cultural sunt imprevizibile. Este
    absolut necesar sa dam frau liber creativitatii si resurselor
    inovatoare, insa creativitatea nu este, asa cum fals ne imaginam,
    doar un apanaj al celor cu “har”. Dispunem cu toti de creativitate,
    dar trebuie sa stim cum s-o descatusam.

    Supunand niste copii de gradinita unui text de gandire divergenta
    si de creativitate, vom avea surpriza sa constatam ca ei vor oferi
    cu mult mai multe solutii decat niste copii de varste mai mari.
    Prejudecatile, constrangerile pedagogice si o sumedenie de alte
    “baraje” le vor ingradi spontaneitatea si forta asociativa, pe
    masura inaintarii in varsta si a parcurgerii ciclurilor educative
    traditionale. Sistemul educativ actual este bazat pe modelul muncii
    industriale: sunetul clopotelului, specializarile pe materii,
    educarea la nivel de loturi si de grupe de varsta.

    Copiii ar trebui “treziti” insa si lasati sa-si descopere
    interioritatea. Unii dintre ei sunt mai buni la anumite materii,
    altii isi ating varful in anumite momente ale zilei, unii
    functioneaza mai bine in grupuri, iar altii doar cand sunt singuri.
    Ca sa depasim aceasta mentalitate a “lantului de productie”,
    cauzata de un sistem care asigura doar conformitatea (prin teste si
    CV-uri standardizate, prin ierahizarea disciplinelor bazata pe
    presupunerile legate de cererea si de oferta de pe piata locurilor
    de munca), ar trebui sa mergem in sensul invers. Adica sa schimbam
    paradigma modelului mecanic intr-un model neliniar, personalizat,
    in care fiecare elev sa poata evolua in felul sau.

    Ken Robinson, “O lume iesita din minti”, Editura Publica,
    Bucuresti, 2011

  • De la Chaos la Wikileaks: dezvaluiri din barlogul lui Assange

    Cei doi s-au intalnit la sfarsitul anului 2007 la Berlin, in
    timpul unui congres al Chaos Computer Club. Avand nevoie de un
    tehnician de prima mana pentru platforma sa devenita deja faimoasa,
    Assange l-a cooptat in sanul propriei organizatii, unde, in cele
    din urma, DDB a ajuns purtator de cuvant pentru Germania (locul de
    unde proveneau majoritatea finantarilor pentru proiect). In ciuda
    diferentelor de opinie legate de functionarea site-ului, intre cei
    doi s-a legat o relatie cordiala, ce a depasit cadrul strict
    profesional.

    Devenit, dupa propriile spuse, al doilea personaj ca importanta in
    sanul organizatiei, “insider”-ul nostru a simtit ca falia dintre el
    si Assange se accentueaza. De unde, pana acel moment, era doar
    “genial”, “debordand de energie”, promotorul “unei gandiri libere”,
    a devenit Assange “cel paranoic”, “obsedat de putere”,
    “megaloman”.

    DDB s-a hotarat sa dezvaluie toate mizeriile ascunse sub pres ale
    organizatiei pe care pana atunci o slujise. In primul rand,
    dimensiunile: Wikileaks a lasat tot timpul sa se creada, gratie
    unei avalanse de pseudonime, ca este o organizatie uriasa, cand de
    fapt avea doar o mana de activisti.

    In al doilea rand, opacitatea financiara si faptul ca multe
    “donatii” sau recompense varsate in contul Wikileaks ajungeau pana
    la urma in vistieria personala a lui Assange. In al treilea rand,
    faptul ca acesta era un lider carismatic, dar animat de un egoism
    feroce, care ajunsese sa se laude desantat cu toate cuceririle lui
    feminine, care angajase garzi de corp si care nu ezita sa minta sau
    sa-si falsifice trecutul, doar ca sa-si atinga scopurile.

    La urma, dar nu in ultimul rand, reprosul cel mai amar: faptul ca
    documentele care constituiau materia prima a dezvaluirilor erau
    insuficient securizate, iar sursele nu erau perfect anonime, cum
    s-ar fi cuvenit.

    Fie ca este o coada de topor, fie ca a facut toate aceste
    marturisiri manat de o nevoie de curatenie morala, DDB a reusit o
    dezvaluire interesanta a mecanismelor interne ale “celui mai
    periculos site din lume”.

    Daniel Domscheit-Berg, “Wikileaks”, Editura Pandora M, Bucuresti,
    2011

  • Cum sa ne folosim capacitatile paranormale

    Interesant este ca autorul nostru a incercat sa inteleaga lumea
    capacitatilor paranormale si a viziunilor (“remote viewing”,
    vederea lucrurilor care nu se afla in raza noastra vizuala) venind
    dintr-un domeniu eminamente “pozitiv”, si anume fizica. Cercetator
    de prim rang in zona laserului si a aplicatiilor sale (unde a
    primit din partea NASA doua premii), a lucrat ulterior pentru CIA,
    in domeniul cercetarii facultatilor psihice si a pus la punct
    diferite tehnici de vizualizare a unor evenimente indepartate
    (teoria nonlocalitatii), demne de faimoasele Dosare X.

    Ideea de sorginte mistica potrivit careia tot ce parem a cauta se
    afla deja in noi este unul dintre pilonii demersurilor sale.
    Russell Targ s-a straduit, alaturi de alti oameni de stiinta, sa
    demonstreze ca mintea noastra are capacitati extraordinare pe care
    de-abia acum am inceput sa le pricepem. Informatiile furnizate de
    cercetarile despre vederea evenimentelor aflate la mari distante
    arata ca, dintotdeauna, constientul nostru umple, dar si transcende
    modul cum intelegem in mod obisnuit spatiul si timpul.

    Capacitatile paranormale, sustine autorul, indica posibilitatea
    noastra de a exista in – si ca – stare de constientizare extinsa,
    atemporala si nu sunt nici sfinte, nici laice, ci doar o fireasca
    inzestrare umana: “Le putem folosi pentru a ne gasi cheile de la
    masina, un loc de parcare, pentru a prevedea fluctuatiile bursei
    sau a descoperi cine suntem cu adevarat”. Adica pentru a solutiona
    evenimente comune ale cotidianului sau, dimpotriva, pentru a
    accede, prin meditatie si exercitiu mental sustinut, la o forma de
    cunoastere a propriei identitati.

    Russell Targ, “Puterea fara limite a mintii, Ghid practic pentru
    vederea la distanta si transformarea constiintei”, Editura
    Lifestyle, Bucuresti, 2011

  • A avut Bucurestiul un Wall Street?

    Aici, in zona strazilor Lipscani, Selari, Smardan, Gabroveni,
    Covaci se adunasera omogen, pana in preajma ultimului razboi
    mondial, cele mai importante banci, institutii de credit si
    societati de asigurare ale tarii (aproape doua sute in total),
    intr-un grup de cladiri care, fara sa fie omogen, dadea masura
    stralucirii arhitecturale a Bucurestiului.

    Faptul ne este amintit de Cristina Turlea (doctor in arhitectura,
    arhitect in cadrul BNR) intr-un recent aparut album, care
    reconstituie cu minutie, nostalgie dar si, cum se va vedea, spirit
    proiectiv imaginea unui Bucuresti puternic, care isi controla sever
    destinul urban si care isi binemerita titlul de capitala in Vechiul
    Continent.

    Volumul “Centrul istoric financiar-bancar al Bucurestilor” este o
    carte cu povesti si imagini (de la fotografii de epoca la
    reprezentari actuale, de la harti la documente de arhiva) care ne
    calauzeste cu rabdare printre vestigii, ne deseneaza conturul unor
    institutii disparute, aratandu-ne, in acelasi timp, traiectoria
    unui posibil viitor la aceleasi cote de excelenta.

    Volumul este prefatat de guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei,
    Mugur Isarescu, care insista pe acesta ultima idee: “In conditiile
    in care in jurul Bancii Nationale sunt multe cladiri construite
    special pentru a asigura o buna functionare a unor institutii
    bancare, consider ca lucrul cel mai bun este ca aceste cladiri sa
    fie repuse in drepturile lor firesti. (…) Faptul ca dna Cristina
    Turlea, in cartea de fata, scoate in relief cladirile grupate in
    centrul istoric al Bucurestilor, destinate institutiilor
    financiare, redeschide dezbaterea asupra unei probleme extrem de
    importante: ce destinatie vor dobandi in viitorul apropiat aceste
    cladiri”.

    Cristina Turlea, “Centrul istoric financiar-bancar al
    Bucurestilor”, Editura Cadmos & Editura Meronia, Bucuresti
    2011

  • Moartea pe Oceanul Indian

    Capturat in apele Oceanului Indian, in timpul unei misiuni
    umanitare, echipajul este supus unor presiuni psihice
    inimaginabile, care au mers pana la simulacre de executii.

    “Nu va veni nimeni sa salveze un un vapor dintr-o tara din lumea a
    treia, cu echipaj de origine indiana sau africana, asa ca ii
    eliberam imediat. Dar daca vaporul e din Occident, atunci e ca si
    cand ai fi castigat premiul cel mare la loterie”, declara un pirat
    somalez.

    In cazul in speta insa, datorita istetimii, cutezantei si sangelui
    rece al capitanului, premiul cel mare nu s-a mai acordat.

    Richard Phillips si Stephan Talty, “Datorie de capitan”, Editura
    All, Bucuresti, 2011

  • O noua Evanghelie

    Romanul este o opera polemica, fara indoiala, dar care
    reprezinta incercarea dramatica a unui credincios de a descrie
    izvorul evlaviei sale. In ultima instanta, credinta este o lupta,
    iar Iisus reprezinta intruparea ei si victoria asupra ispitelor,
    ezitarilor si neputintei.

    Chiar daca romanul (de fapt o noua evanghelie) insista asupra
    laturii umane a lui Hristos (dorinta “visata” de a se casatori, de
    a face copii), importanta, cum spuneam, este forta personajului de
    a-si depasi pulsiunile terestre.

    Nikos Kazantzakis, “Ultima ispita a lui Hristos”, Editura
    Humanitas fiction, Bucuresti, 2011

  • Ce s-a intamplat dupa Big Bang

    Cartea Cynthiei Stokes Brown reprezinta o astfel de vedere
    exhaustiva, care imbina cunostinte furnizate de mai multe
    discipline. “Trebuie sa investigam si trecutul mai indepartat al
    lumii, intrucat cele aproximativ cinci milenii de istorie la care
    se face de obicei referire reprezinta doar o milionime din viata
    Pamantului, iar daca vrem sa intelegem lumea in care traim si ce
    este omul, nu nu putem limita doar la documentele scrise”, constata
    autoarea.

    Prin urmare, povestea (pentru ca este o poveste, o intriga, cu fir
    narativ, care debuteaza cu “a fost odata”) se deruleaza de la Big
    Bang si ajunge pana in imediata noastra contemporaneitate,
    incluzand multe dintre datele esentiale ale cunoasterii stiintifice
    de care dispunem in ziua de azi. In calitate de istoric al omului,
    Cynthia Stokes Brown a incercat sa depene aceasta poveste cat mai
    accesibil cu putinta, fara sa simplifice complexitatea istoriei si
    punandu-si in paranteza subiectivitatea. Ea a ales sa vorbeasca
    despre lucrurile pe care le-a considerat fundamentale: clima,
    hrana, sex, comert, religie, idei novatoare, imperii si
    culturi.

    Perspectiva unificatoare a fost data, in aceasta sinteza, de
    impactul activitatii omului asupra planetei si, in acelasi timp, de
    cel al planetei asupra omului, astfel incat istoria Terrei s-a
    imbinat cu cea a locuitorilor sai. O perspectiva care a dus-o pe
    autoare la concluzia ca actiunile umane au pus in mare pericol
    ecosistemul planetei si speciile vii care o populeaza.

    Cynthia Stokes Brown, “Istoria lumii”, Editura Litera, Bucuresti,
    2011