BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Cine a bătut recordul la casa Christie’s

    Astfel, o statuetă a zeiţei egiptene Isis, datând probabil din secolul al şaptelea sau al şaselea înainte de Hristos, a fost cumpărată pentru colecţia personală de un comerciant de sculputuri din Londra contra sumei de 3,7 milioane de lire sterline, doborând recordul în materie deţinut de o sculptură funerară egipteană, achiziţionată în anul 2005 pentru o sumă de aproape două ori mai mică.

    Statueta înaltă de circa 70 de centimetri este confecţionată dintr-o rocă numită “graywacke” şi considerată ca având puteri vindecătoare în epoca sa.

  • Poza zilei: cum se celebrează ziua morţilor

    Agenţia de design olandeză Overtreders W, înfiinţată de doi absolvenţi ai Academiei de Design din Eindhoven, a realizat pentru programul cultural “Comorile din Brabant”, susţinut de autorităţile provinciei Brabantul de Nord, o instalaţie mobilă închiriabilă pentru masa de comemorare a morţilor – un pavilion cu capacitate de 40 de persoane format din două mese mari de picnic, un acoperiş gonflabil şi o maşină de gătit cu lemne.

    Acoperişul gonflabil este umplut cu aer cald – mai exact, cu fumul reciclat provenind de la maşina de gătit – şi este iluminat pe timpul serii, spre a le servi celor din pavilion, care consumă alimentele gătite pe maşină: castane coapte, cartofi copţi, supă sau ciocolată fierbinte. Pavilionul a fost vedeta festivalului de artă Allerzielen.nu (Ziua Tuturor Sufletelor / comemorarea morţilor), desfăşurat anul trecut în cadrul “Comorilor Brabantului”.

  • Ultimul lătrat în marketing: genţi cu nume de câine

    După ce şi-a încercat norocul în literatură şi cinematografie, Cornelia Guest a ajuns să creeze o gamă de poşete din categoria “cruelty-free” (produse realizate fără a cauza suferinţa sau moartea vreunui om sau animal), realizate din PVC, dar care arată ca şi cum ar fi din piele.

    Poşetele şi genţile realizate de americancă, cu aspect luxos şi adecvat fiecărui anotimp, costă câteva sute de dolari, fiecare model primind numele unui prieten sau animal de companie al creatoarei. Cornelia Guest are nouă câini, un măgăruş şi o broască ţestoasă.

  • Ia mai lăsaţi betoanele!

    Evoluţia ştiinţei a dus la descoperirea şi utilizarea unor materiale tot mai bune în domeniul construcţiilor, permiţând oamenilor să-şi creeze locuinţe fanteziste sau să ridice zgârie-nori, cu preţul renunţării la materiale tradiţionale ca lutul, considerat într-o oarecare măsură şi materialul de construcţie al săracului. Cum însă multe din construcţiile renumite din vechime erau construite din pământ bătătorit, iar o mare parte din populaţia globului încă mai trăieşte în case de lut, specialiştii moderni îşi îndreaptă din nou atenţia asupra lui.

    Un motiv foarte important al acestei schimbări de mentalitate îl reprezintă dorinţa de a reduce nivelul de poluare, lutul fiind un material ecologic, ajuns chiar obiect de studiu la unele facultăţi care pregătesc arhitecţi şi ingineri. Ca atare, în ultimii ani au început să apară tot felul de construcţii din pământ bătătorit, de la locuinţe la biserici sau cinematografe, chiar şi în zone care nu permit excavarea pământului şi bătucirea lui pe loc, astfel încât necesită realizarea unui zid lung de lut, care apoi este tăiat în bucăţi şi asamblat pe şantier.

    În unele ţări, cum ar fi Marea Britanie, se pot obţine deja mai uşor autorizaţiile necesare construirii dacă se utilizează pământ bătătorit la ridicarea clădirii, pentru că astfel pământul excavat nu este scos din şantier, iar în altele, cum ar fi Italia, nu se permite folosirea acestuia la elemente structurale. La nivel mondial se încearcă chiar stabilirea unor standarde pentru utilizarea lutului ca material de construcţie, acolo unde este posibil, dată fiind nevoia de locuinţe pentru o populaţie în creştere.

  • De Halloween, cele mai înspăimântătoare locuri de pe pământ – GALERIE FOTO

  • Lâna revine puternic la modă

    Volumul lânii produse în Marea Britanie a crescut cu 12% în 2011 faţă de anul precedent, iar preţul lânii pe piaţa de la Bradford, centrul industriei britanice de profil, a urcat la 38 de pence în 2008 la 160 de pence pe kilogram. Exporturile de lână din Australia, care livrează 90% din toată lâna folosită la nivel global pentru fabricarea de haine, s-au majorat şi ele progresiv în ultimii cinci ani. Campania iniţiată de prinţul Charles în favoarea folosirii lânii ca alternativă la fibrele sintetice a avut şi ea importanţa ei. Unul dintre premiile industriei de modă, International Woolmark Prize, câştigat de Karl Lagerfeld şi Yves Saint Laurent în 1954, a fost relansat în 2011, iar câştigătorul a fost belgianul Christian Wijnants, designer de tricotaje.

    La impunerea tricotajelor de lână contribuie şi creatorii de modă care propun produse cu modele ce amintesc de creaţiile artiştilor graffiti, dar şi, la fel ca în domeniul alimentar, dorinţa cumpărătorilor de a şti cât mai exact de unde provine produsul, aşa cum se întâmplă cu produsele bio locale, după cum spun specialiştii în domeniu.

  • Cu stridia la curăţat New Yorkul (VIDEO)

    Aşa stau lucrurile la New York, o zonă cândva bogată în stridii, dispărute ca urmare a poluării şi mai ales dragării portului pentru a face loc navelor. Aici se încearcă refacerea populaţiei de moluşte, considerate a fi foarte eficiente în curăţarea apelor, rezolvând astfel problema poluării acvatice. Experţii apreciază că o singură stridie poate filtra până la 50 de galoane de apă pe zi, reuşind să elimine azotul, algele, diverşi poluanţi care umplu apa din zona portuară.

    Proiectul început în Brooklyn presupune amenajări speciale de care stridiile să se poată prinde pentru a trăi, de succesul său depinzând atragaerea unor alte vieţuitoare acvatice în zonă.

    Ideea a început să fie vehiculată tot mai insistent şi pentru alte zone din SUA, mai ales după intervenţia în acest sens de anul trecut a arhitectei Kate Orff la una dintre ediţiile TED Talks:

  • Poza zilei: ce se-ascunde-n ceaşca ta

    Autorii cănilor cu fund înşelător se recomandă ca făcând parte dintr-un grup de “designeri şi băutori de cafea” din Brooklyn intitulat Yumi Yumi. O cană din care răsare o caracatiţă, o vidră de mare, un crocodil sau un rac se vinde pe platforma Etsy cu 4,99 dolari, pentru cine comandă din SUA, respectiv 29,99 dolari pentru cine comandă din Europa.

  • Poza zilei: Palatul de cleştar

    Peşterile, pe jumătate acoperite de apele lacului, sunt cunoscute pentru culoarea de un azuriu intens pe care apa limpede o împrumută rocilor, ca şi pentru aspectul spectaculos al formaţiunilor geologice, aducând cu o serie de construcţii fantastice susţinute de piloni. De altfel, două dintre cele trei mari peşteri din zonă au şi căpătat nume caracteristice: Capela (La capilla) şi Catedrala (El Catedral), în timp ce a treia se numeşte, simplu, Peştera (La cueva).

  • Bijuteriile de familie? Mai bine le vindem!

    Vândutul bijuteriilor de familie era cândva privit ca o mare greşeală şi semn de mari lipsuri materiale pentru cei care recurgeau la această soluţie, dar lucrurile par să se fi schimbat între timp. Giuvaericalele moştenire de familie sunt acum considerate mai degreabă o modalitate de a face repede rost de lichidităţi, mai ales de când preţul aurului a crescut, pentru cei care nu vor să se atingă de banii din cont sau de portofoliul de acţiuni.

    Vechile bijuterii se vând şi pentru că nu mai sunt la modă ori nu se mai potrivesc stilului vestimentar al posesoarelor sau al posesorilor. Alteori, vânzarea se face cu gândul la moştenitori, deoarece banii sunt mai uşor de împărţit, iar vânzătorii, indiferent de motivul vânzării, pot apela la firme care le cumpără şi le plasează la magazine specializate.

    Sunt şi cazuri când cei ce vor să vândă o bijuterie au o situaţie materială mai bună decât la momentul achiziţiei ei şi caută altceva care să reflecte acest lucru. Cele mai mari preţuri se obţin, în general, pentru piesele deosebite, fie prin raritatea pietrelor utilizate la confecţionarea lor, fie printr-un design neobişnuit, şi pentru piesele de firmă. Şi cele care nu sunt de firmă pot fi o investiţie bună, cu condiţia ca investitorul să ţină seama de valoarea elementelor componente înainte de a le cumpăra.