BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Comoara uitată din tablou (FOTO)

    Pictura de la finele secolului al XVIII-lea, care surprinde naufragiul unei corăbii şi supravieţuitorii ajunşi la mal, a fost achiziţionată de un comerciant de artă londonez pentru doar 25.000 de lire sterline. Acesta a avut inspiraţia de o da la curăţat, operaţiune care a scos la iveală un far acoperit ulterior cu vopsea, far care reprezintă un element distinctiv al tablourilor artistului francez Vernet, ceea ce înseamnă că el a pictat lucrarea şi nu un ucenic de-al său, scrie The Telegraph.

    Tabloul înainte de curăţare:

    Odată identificat, tabloul a fost pus în vânzare la un târg de artă şi antichităţi pentru suma de 400.000 de lire.

  • One57, turnul miliardarilor din New York (FOTO)

    Un turn ce se construieşte în Manhattan şi va deveni în curând cel mai înalt cu destinaţie rezidenţială din New York a reuşit deja să atragă clienţi foarte bogaţi, datorită senzaţiei de exclusivitate pe care o oferă. Printre cei care au achiziţionat deja o locuinţă cât un etaj sau chiar două la nivelurile superioare ale One57 se află numai miliardari, susţine dezvoltatorul proiectului.

    Apartamentele vândute până în prezent au preţuri cuprinse între 45 sau 50 şi 95 de milioane de dolari, fiind cumpărate de clienţi americani, chinezi, nigerieni sau britanici, ceea ce i-a atras clădirii denumirea de “clubul miliardarilor”. One57, care, la finalizarea sa, programată pentru anul viitor, va avea 306 metri înălţime, a necesitat investiţii de 1,5 miliarde de de dolari, iar cumpărătorii nu au ezitat să apară, fiind deja semnate contracte în valoare de peste 1 miliard de dolari pentru mai bine de jumătate din apartamentele disponibile.

    Cei care vor să mai cumpere acum o locuinţă în cadrul proiectului situat la capătul din sud al Central Park trebuie să plătească peste 50 de milioane de dolari. O explicaţie pentru cererea mare pe care o înregistrează One57 ar putea fi dorinţa superbogaţilor de a investi în ceva cu grad mare de siguranţă, spun experţii, ţinând cont că proiectul a apărut pe piaţă într-un moment când nu avea concurenţă, deoarece proiectele similare ce au ca ţintă aceeaşi categorie de clienţi vor fi gata la câţiva ani după el.

  • Dacă vreţi mâncare ca la mama acasă

    Ca atare, mai nou au apărut, cel puţin în Statele Unite, servicii care se adresează celor cu asemenea nostalgii, dar lipsiţi de priceperea sau timpul necesar preparării mâncărurilor dorite. Există, de exemplu, site-uri ca Gobble.com, ce serveşte drept intermediar între clienţii care caută o anumită specialitate şi bucătari ce ştiu s-o prepare, aceştia din urmă înscriindu-se pe site cu preparatele pe care le gătesc. Bucătarii înscrişi pe Gobble.com fac de serviciu cu rândul şi mulţi dintre ei nu sunt absolvenţi de şcoli specializate.

    Pe lângă Gobble.com, o şcoală de gătit mâncare indiană din Chicago livrează preparate cu specific indian clienţilor, care preferă să le comande de la această firmă decât de la restaurant. Modelul de business cu preparate “ca la mama acasă” datează însă de prin anii douăzeci ai secolului trecut, când a apărut pentru a satisface cererea emigranţilor evrei din Germania şi Europa de Est.

  • Poza zilei: aşa începe un drum printre nori

    Construit la o altitudine de circa 1.300 m, podul Buxian (Fairyland Bridge) este menit să faciliteze trecerea turiştilor şi reprezintă unul dintre cele două puncte de pornire ale unui celebru traseu de circa patru ore prin Marele Canion Xihai, una dintre cele mai frumoase zone montane din lume. Traseul parcurge 9,6 km pe un drum suspendat de-a lungul stâncilor, accesibil exclusiv pe jos, cu trepte, tunele, poduri şi o viziune permanentă asupra prăpastiei de dedesubt şi asupra formaţiunilor stâncoase care se ridică deasupra norilor (de unde şi denumirea de Marea Norilor dată lanţului Huangshan).

  • Moda uniformelor şcolare (FOTO)

    Prezentări recente ale unor colecţii de modă au dat la iveală preferinţa creatorilor pentru roşu-cireaşă, albastru regal sau bleumarin, verde închis, gri închis şi violet, pe care le consideră potrivite pentru sezonul de toamnă/iarnă. Toate aceste culori se regăsesc în diverse uniforme şcolare, iar creatorii de modă se joacă acum cu ele combinându-le în diverse moduri.

    Interestul industriei modei pentru culorile uniformelor şcolare se explică, spun specialiştii din domeniu, prin aerul de sobrietate şi de eleganţă subtilă pe care acestea îl conferă, mai ales atunci când sunt folosite materiale simple şi croieli clasice, ce dau un sentiment de siguranţă purtătorului într-o vreme când multe din elementele lumii pe care o cunoştea se schimbă. În plus, nişte haine în culori şi croieli apropiate de idealul clasic al uniformei şcolare, cum ar fi fustele plisate, le amintesc purtătoarelor (sau măcar mamelor lor) de vremuri mai lipsite de griji.

    Alţi experţi spun însă că aceste culori sunt pur şi simplu o reacţie normală la o vară de imprimeuri îndrăzneţe şi culori pastelate. Totodată, culorile, materialele şi croielile inspirate de uniformele şcolare pot fi combinate cu alte articole cu imprimeuri ori croieli îndrăzneţe, fără că persoana care le poartă să pară, în general, ţipător îmbrăcată, cum ar fi de exemplu un pulover de damă cu anchior, prevăzut cu petice cu cristale Swarovski pe coate.

  • Jurnalul Annei Frank 2.0 (VIDEO)

    Proiectul Editurii Viking şi al firmei TradeMobile, realizat cu sprijinul Fundaţiei Anne Frank, prevede crearea unei aplicaţii care include imagini ale paginilor jurnalului original, fotografii şi documente de arhivă inedite, precum şi pasaje în lectura actriţei Helena Bonham Carter.

    Jurnalul a fost scris între 1942 şi 1944 şi a fost publicat de tatăl autoarei la doi ani după moartea acesteia în lagărul de concentrare de Bergen-Belsen în 1945.

  • Cum să-ţi faci casă într-un monument istoric

    O serie de tranzacţii imobiliare încheiate în ultimul timp au dus preţul locuinţelor în Manhattan sau în zone bune din Miami, Los Angeles ori Londra la niveluri record. Un exemplu ar fi un penthouse din Central Park West din Manhattan, pe care proprietarul său l-a vândut unui client rus pentru 88 de milioane de dolari, iar alţi proprietari încearcă deja să obţină 100 de milioane de dolari pentru locuinţele lor.

    Motivul pentru care se cer şi se şi obţin deja preţuri foarte mari pentru case în anumite zone bune ar fi, spun unii experţi, faptul că aceia care sunt dispuşi să ofere atât pentru ele le privesc ca pe nişte opere de artă. Această percepţie a cumpărătorilor se aplică atât clădirilor istorice, cât şi celor recent construite, iar un preţ de 49 de milioane de dolari pentru care s-a vândut recent o casă de secol nouăsprezece din Manhattan proiectată de un arhitect renumit pare deja mic în condiţiile actuale.

    În unele cazuri, cei ce plătesc atât de mulţi bani pentru o casă sunt şi colecţionari împătimiţi de artă. Unii experţi afirmă că ideea de casă ca operă de artă are la bază de fapt dorinţa proprietarilor de a arăta că locuinţa lor este ceva unic, la fel ca un tablou sau o sculptură, iar cine cumpără asemenea case o face din nevoia de siguranţă într-o lume a incertitudinilor. Alţii spun că, pur şi simplu, cumpărătorii nu vor decât să justifice sumele exorbitante cheltuite, nefiind vorba de nicio operă de artă.

  • Vara asta n-am dormit deloc

    Mai exact, tot mai mulţi preferă să se relaxeze călătorind, în loc să încerce să facă economii cu orice preţ, arată un studiu recent publicat de două firme de marketing şi cercetare din SUA, MMGY Global şi Harrison Group. Deşi nu toţi cei chestionaţi pentru realizarea studiului se pot lăuda că li s-a îmbunătăţit situaţia materială, numărul celor foarte atenţi la cheltuieli a scăzut, iar bugetul mediu alocat vacanţelor a crescut.

    Mai mult, 34% dintre respondenţi au declarat că mai întâi aleg locul vor să meargă, iar apoi se gândesc la cât vor cheltui pentru vacanţa programată. Autorii studiului au constatat, de asemenea, că ponderea americanilor care spun că au optat pentru cazare în condiţii de lux a urcat la 26% de la 15% anul trecut.

  • Înapoi în copac cu voi!

    Iniţial locuri pentru cei privilegiaţi, printre care şi actuala regină a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, care s-a cazat într-un copac în timpul unui safari din Kenya în 1952, casele din copaci au devenit din ce în ce mai răspândite, unele ajungând chiar la dimensiuni impresionante, cum se laudă Ariau Amazon Towers in Brazilia, care se prezintă drept cel mai mare spaţiu de cazare arboricol, construit la sugestia lui Jacques Cousteau.

    Pretenţioşii au parte de adevărate opere de artă create de arhitecţi, cum ar fi Treehotel din nordul Suediei, unde căsuţele fie seamană cu un uriaş cuib de pasăre ori cu o farfurie zburătoare, afirmă the Wall Street Journal. Un alt hotel arboricol, din Statele Unite de această dată, Winvian, construit pe două niveluri, îşi aşteaptă oaspeţii cu jacuzzi, cabină de duş cu aburi şi şeminee în care ard încet lemne. Cabane en l’Air din Franţa se bazează pe simplitate: investitorul care deţine compania a construit 250 de căsuţe fără dotări de lux în diverse locuri din ţară. Asemenea spaţii de cazare au apărut şi în alte părţi din Europa, fiind poziţionate pe piaţă drept locuri unde se poate sta cu familia.

    Pentru o căsuţă în copac construită cu respect pentru natură se folosesc numai materiale naturale, iar la fixare nu se recurge la cuie sau şuruburi, ci la un sistem de cabluri ajustat astfel încât să nu stânjenească creşterea copacului-gazdă.

  • Grasă şi frumoasă?

    Ca atare, scrie Financial Times, există deja companii care ţin seama de această dorinţă a publicului, anunţând clar că nu s-au folosit de retuşarea cu Photoshop în reclamele lor. Printre aceştia se numără producătorul francez de cosmetice Make Up For Ever ori – cazul cel mai cunoscut – Dove, care a folosit în campaniile sale “femei adevărate”, după ce a constatat că imaginile prelucrate digital pentru siluete perfecte nu stimulează achiziţia de produse. Şi producătorul de cosmetice bio Melvita a optat pentru femei obişnuite pentru reclamele sale, motivând că femeilor le e greu să aibă încredere în imagini foarte departe de realitate.

    Experţii sunt de părere că o asemenea abordare este binevenită şi că reclamele neretuşate sunt mai apreciate de publicul-ţintă. Există însă şi voci, inclusiv din rândul feministelor, care critică abordarea “ce e adevărat e frumos”, acuzând reclamele de acest gen că nu fac decât să sublinieze că există o diferenţă între un ideal nevăzut de frumuseţe care presupune obligatoriu folosirea cosmeticelor pentru a îndrepta defectele corpului (celulită, exces de grăsime, efectele îmbătrânirii etc) şi “realitatea” prezentată în reclame.