Category: Panorama

  • OZN-ul din peisaj

    Peisajul s-ar putea însă să nu mai rămână multă vreme la fel, dacă un artist norvegian contemporan, Bjiarne Melgaard, va reuşi să-şi ducă la îndeplinire planul de a-şi construi pe un mic deal din apropiere o locuinţă în care să rămână până la moarte, scrie New York Times.

    Acesta, împreună cu o firmă de arhitectură, Snohetta, a proiectat o casă care seamănă a OZN cocoţat pe nişte piloni în formă de animale, prezentat drept o îmbinare unică de artă şi arhitectură care nu afectează în niciun fel peisajul pe care Munch l-a reprodus în picturile sale, mai ales că, şi pe vremea când acesta trăia, în locul propus pentru noua casă exista deja o clădire.

    Criticii proiectului, printre care artiştii din colonie, alţi artişti ori jurnalişti, susţin însă că noua clădire ar afecta iremediabil ce a mai rămas din peisajul care l-a inspirat pe celebrul pictor, autorităţile urmând a decide dacă vor permite construcţia sau nu.

  • Oraşe de hârtie

    Inco Matsui, de origine din Osaka, s-a apucat să realizeze machete ale unor oraşe cunoscute ale lumii în 2006, preferând hârtia pentru a se deosebi de alţi artişti şi pentru căldura şi delicateţea pe care aceasta le transmite.

    Printre cele mai cunoscute oraşe de hârtie ale sale sunt Tokio, pe care l-a confecţionat pe baza amintirilor din copilărie ca să le ofere posibilitatea celor care nu l-au cunoscut să-l vadă aşa cum arăta în trecut, petrecând la lucru circa şase luni, oraşul să natal, Osaka, sau New York, oraşul în care locuieşte.

  • Transformarea unui protest în spectacol

    Dorind să atragă atenţia asupra milioanelor de mexicani nevoiţi să se descurce cu salariul minim, de mai puţin de 5 dolari pe zi, şi asupra faptului că aceia care îl stabilesc nu trebuie să trăiască din el, Rodriguez a petrecut cinci luni la Tijuana muncind, sub numele de Santiago Ramirez, la ambalat haine.

    Din experienţa sa a rezultat o piesă de teatru al cărei actor principal este, pusă recent în scenă de grupul de artişti Lagartijas Tiradas al Sol (Şopârle la soare) la un festival de artă din Los Angeles şi care face parte dintr-o serie de ”teatru documentar“ realizată de acest grup, având ca temă aşteptările mexicanilor de la democraţia din ţara lor.

  • Antichităţile nu sunt ceea ce par a fi

    Piese de mobilier, de gresie sau faianţă noi-nouţe intră în ateliere unde capătă o nouă identitate, care le face să pară găsite într-o depozit de vechituri sau recuperate dintr-o clădire veche.

    Ele nu ajung la cei care nu şi-ar permite să plătească pentru antichităţi veritabile, ci la sedii de companii, restaurante sau clienţi cu bugete generoase, datorită faptului că în acest mod se pot asigura cantităţi mai mari dintr-un produs, spre deosebire de cazul în care se caută piese de mobilier sau elemente decorative vechi.

  • O metodă inedită de a cumpăra parfumuri

    Având deja ceva experienţă în domeniul comercializării de parfumuri, Mindy Yang şi-a propus să-şi ajute clienţii să aibă mai mare încredere în informaţiile pe care le primesc pe cale olfactivă atunci când iau decizia de cumpărare, deschizând în acest scop magazinul Perfumarie. Nota distinctivă la Perfumarie este lipsa oricăror elemente de branding, care i-ar putea distrage pe cumpărători, aceştia cumpărând fără să vadă ce cumpără, bazându-se doar pe simţul mirosului. Potenţialii clienţi ajunşi în magazin sunt conduşi la un perete simplu, pe care sunt instalate nişte robinete speciale, identice, marcate fiecare cu un număr. Sub fiecare robinet se află un mic vas cu capac, în care se află o lebădă de hârtie îmbibată în parfumul corespunzător.

    Nici robinetele, nici vasele şi nici lebedele de hârtie nu conţin elemente care le-ar putea permite cumpărătorilor să identifice marca. Clienţii miros mostră cu mostră, de la cea mai delicată aromă la cea mai puternică, notându-le pe cele care le-au atras atenţia, după care selectează două pentru a le încerca pe piele. Alegerea finală este ambalată într-o fiolă micuţă, etichetată şi ea cu un număr, fără vreun element de identificare a mărcii.

    Pentru cei care nu suportă misterul parfumat prea multă vreme, Mindy Yang organizează la finalul fiecărei luni o petrecere în care dezvăluie numele parfumurilor aflate la vânzare până atunci şi, de asemenea, publică lista acestora online. Cei care revin la magazin au opţiunea de a deveni membri ai unui club al acestuia şi a interacţiona unii cu alţii, dar întreprinzătoarea speră şi că firmele producătoare de parfumuri vor apela la Perfumarie pentru teste în rândul consumatorilor.

  • Cum să repari un peisaj

    După ce un club de noapte din zona de promenadă a localităţii a ars şi a fost abandonat, un istoric local, Phil Mathinson, şi un sculptor, Torkel Larsen, s-au gândit să facă ceva să înfrumuseţeze locul şi le-a venit ideea amplasării unor cărţi poştale-gigant, scrie The Independent.

    Aceştia au adunat de la anticariate sau de la colecţionari cărţi poştale cu imagini ale oraşului de altădată, din care au ales 25 pe care le-au mărit până la dimensiunea unor panouri publicitare stradale, le-au aplicat tratamente speciale ca să reziste intemperiilor şi le-au amplasat în zona clubului abandonat ca să-l mascheze, creând astfel o atracţie turistică.

  • Tratament de înfrumuseţare pentru omul gheţurilor

    Ca să rămână în formă maximă pentru a putea fi studiat şi admirat în continuare, Ötzi are însă nevoie de tratamente de întreţinere, de care se ocupă Muzeul de Arheologie al Tirolului de Sud, din localitatea italiană Bolzano, care-l găzduieşte, scrie Washington Post. Deşi expus într-o încăpere specială în care vizitatorii nu au acces, aceştia putându-l vedea doar printr-un geam, Ötzi trebuie ţinut în condiţii de temperatură şi umiditate controlată ca să nu se usuce, iar de întreţinerea sa se ocupă un medic legist, profesorul doctor Oliver Peschel.

  • Stil sportiv de seară

    Aceştia propun elemente ca fermoare şi şnururi, precum şi materiale care se regăseau până nu demult în sălile de fitness, pe terenul de sport sau în locurile unde se ţin şedinţe de yoga, aşa cum o arată colecţiile recente de la Miu Miu sau Valentino. Pentru cele care caută o ţinută de seară comodă, se recomandă acum poliester care arată ca mătasea.

    Căutatul inspiraţiei în garderoba sportivilor nu e o idee nouă, istoria modei consemnând utilizarea de către Coco Chanel, pasionată de tenis, a unor materiale pentru ţinute sport ca jerseul, în crearea unor ţinute elegante. La rândul său, un fost schior italian participant la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1932, Emilio Pucci, şi-a folosit experienţa în confecţionarea de echipamente de schi pentru crearea de rochii mini foarte apreciate, iar designerul Geoffrey Beene uimea lumea în anii ’60 cu o rochie cu paiete ce arăta ca un tricou purtat de jucătorii de fotbal americani, lung până la pământ.

    Un rol important în apariţia ”hibrizilor“ dintre echipamentele sportive şi hainele de seară din ziua de azi îl reprezintă schimbarea obiceiurilor vestimentare dictată de lipsa de timp, multe femei ajungând la teatru sau operă direct de la birou fără a mai avea timp să treacă pe acasă ca să se schimbe şi având astfel nevoie de ceva care să se preteze pentru ambele ocazii. Aşa au apărut compleuri ce amintesc de treninguri, ca la Valentino, ori tunici de dantelă purtate peste tricouri şi asortate cu colanţi în culori metalizate, create de Nicolas Ghesquière pentru Louis Vuitton.

  • Hai pe la mine să muncim

    Au apărut astfel servicii ca Wing, care oferă, pe baza unui abonament de câteva sute de dolari pe lună, acces la spaţii de co-working în New York dotate cu tot confortul pentru femeile care caută un loc unde să poată lucra în linişte fără să se izoleze sau să fie nevoite să meargă la birou, ori Quilt, înfiinţat la Los Angeles, al cărui membre îşi pun la dispoziţie propriile case în care primesc alte utilizatoare ale serviciului pe durata a câteva ore, în acest caz achitându-se un preţ pe ”şedinţă“, din care Quilt îşi ia un comision.

  • Prefabricate pentru toate gusturile

    Situat la câteva zeci de kilometri de capitala ţării, Manila, Batulao Artscapes urmează a fi inaugurat în anul 2020 şi va cuprinde 6.000 de case, majoritatea prefabricate şi montate la faţa locului. Cumpărătorii unor astfel de locuinţe vor avea de ales dintre modele create de arhitecţi, designeri sau artişti, printre care Marcel Wanders, David Salle ori Lenny Kravitz.

    Casele vor fi disponibile la diverse preţuri, începând de la 50.000 de dolari, existând chiar şi unele luxoase (peste 1 milion de dolari), ceea ce demonstrează schimbarea de percepţie asupra locuinţelor prefabricate, care nu mai sunt văzute drept o opţiune doar pentru cei cu buget limitat.