BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Proiect futurist al unei companii. Vrea sa construiască un hotel pe o insulă plutitoare care va avea ca bază saci cu plastic

    Plasticul reprezintă o problemă pentru oceanele planetei, fiind necesară îndepărtarea lui pentru a proteja vieţuitoarele acvatice.

    El îşi poate găsi însă o întrebuinţare mai puţin obişnuită, propusă de o firmă de arhitectură britanică, Margot Krasojevic Architecture. Propunerea firmei priveşte construirea unui complex turistic pe o insulă plutitoare în Oceanul Indian, în apropiere de Australia, scrie CNN.

    Pe insula plutitoare ar urma să funcţioneze un hotel cu 75 de camere, care are deja un investitor, după cum a anunţat compania. La baza insulei vor sta saci ţesuţi plini cu plastic, ancoraţi de fundul apei şi stabilizaţi cu nisip. Construcţia va dura câţiva ani, firma de arhitectură sperând ca hotelul să se poată deschide în 2025.

  • Aer curat la purtător

    Dacă poluarea din sistemele de transport subteran îi deranjează pe călători, aceştia pot recurge la alte mijloace de transport ori apela la soluţia unui purificator portabil de aer, aşa cum este cel propus de un designer industrial, Kevin Chiam. Purificatorul denumit Airtomo se află momentan în stadiul de prototip, scrie Dezeen, fiind realizat cu ajutorul unei imprimante 3D şi gândit să fie utilizat în metroul londonez. Airtomo poate fi ataşat uşor la genţi, încălţăminte sau buzunarele îmbrăcămintei şi funcţionează prin lansarea unor vapori de apă în aer, care se prind de pulberile sedimentabile din acesta şi cad pe podea sau pe sol.

     

  • Izolarea impusă de situaţia din ultimul an îi face pe unii să nu fie chiar atât de dornici de contact cu alţii motiv pentru care au apărut nişte brăţări care le arată celorlalţi dacă o persoană le permite apropierea

    Izolarea impusă de situaţia din ultimul an îi face pe unii să nu fie chiar atât de dornici de contact cu alţii, chiar şi după ridicarea restricţiilor, motiv pentru care în SUA au apărut nişte brăţări speciale care le arată celorlalţi dacă o persoană le permite apropierea.

    Brăţările de diverse culori indică dacă purtătorul poate fi îmbrăţişat, e dispus să dea mâna sau suportă o conversaţie cu cineva care stă aproape de el ori are rugămintea să se păstreze distanţa, scrie Wall Street Journal.

    Astfel, culoarea roşie interzice apropierea, galben permite saluturi cot la cot, iar verde permite contactul. Brăţările sunt utile la sediile firmelor ori la evenimente, de exemplu. O companie vinde chiar nişte aşa-numite truse de distanţare socială, brăţările de diferite culori fiind însoţite de o emblemă pe care este trecut mesajul pe care doreşte să-l transmită purtătorul celor din jur, care poate fi standard sau ales de client.

  • Noua modă printre angajaţii care au libertatea de a lucra de oriunde vor

    Multă lume lucrează de acasă şi, probabil, va prefera s-o facă în continuare, iar printre cei care lucrează astfel se numără unii care nu doresc să fie legaţi de o locuinţă sau alta, ci doresc să aibă posibilitatea de a se muta de colo până colo.

    Aceştia ar putea alege o rulotă, dar găsesc şi soluţii care li se par mai interesante, inspirându-se de la ciobanii de altădată. Cel puţin în Marea Britanie, după cum scrie The Guardian, ultima modă printre cei care se duc rar sau deloc la birou este aşa-numita «colibă mobilă», o colibă pe roţi în care locuiau cândva păstorii ca să poată supravegheze atent oile. Se caută nu numai colibe mutătoare vechi, una dintre acestea, din perioada victoriană, vânzându-se recent la licitaţie pentru suma de 16.000 de lire, faţă de o estimare de 800 de lire, unui londonez bogat, care a oferit mai mult decât un oier care şi-o dorea, ci şi unele nou-construite şi echipate cu tot confortul posibil având în vedere dimensiunea lor.

    Unele companii s-au specializat în construirea de colibe mobile moderne, existând şi cazuri de firme care au recurs la această afacere din cauza pandemiei, când n-au mai putut să-şi desfăşoare activitatea obişnuită din cauza restricţiilor. Un astfel de exemplu este Henley Hut Company, care realizează colibe mobile placate cu lemn şi dotate cu roţi de fontă, geamuri termopan, feronerie în stil vechi şi trepte de acces lucrate manual. O astfel de colibă care are şi încălzire în pardoseală, duş, bucătărioară, pat dublu şi dulapuri poate costa cel puţin 45.000 de lire sterline.

    Altă companie producătoare de colibe mobile este Plankridge, care a înregistrat o creştere a cererii în ultimul an.

    Se pot găsi chiar şi seturi cu tot ce trebuie pentru a construi o asemenea colibă acasă.

    Pe lângă birouri sau spaţii de relaxare în grădină, colibele mobile sunt folosite şi în scop turistic, închiriate prin Airbnb şi nu numai, ca puburi ori ca birouri pentru mici afaceri sau spaţii de retail.

  • Pictaţi aici!

    Banalele firide stradale ale companiilor de electricitate pot fi supuse unui proces de înfrumuseţare, atunci când autorităţile sunt decise să ceară ajutorul artiştilor. În metropola americană Boston, de exemplu, primăria organizează concurs pentru cei care vor să contribuie la schimbarea aspectului firidelor, concurs la care se pot înscrie diverşi artişti. Aceştia trebuie să propună nişte imagini, să prezinte un portofoliu şi să precizeze două zone din oraş în care le-ar plăcea să picteze firide, cei selectaţi la ultima ediţie recent încheiată a acestui concurs primind şi 500 de dolari pentru materiale şi muncă. Cerinţele programului de înfrumuseţare a firidelor, „PaintBox” sunt ca pictura să acopere toate laturile acestora, să nu includă reclame sau imagini care să creeze confuzie cu indicatoarele stradale şi să aibă semnătura artistului, site-ul său, precum şi menţiunea „City of Boston”. Artiştii selectaţi trebuie să accepte şi faptul că, la un moment dat, opera lor ar putea fi vandalizată sau acoperită cu vopsea din cauza deteriorării.


     

  • Supraveghere participativă: cum se implică publicul larg în combaterea braconajului din Africa

    Ca să combaţi braconajul îţi trebuie personal special pregătit care să patruleze în locurile unde braconierii vin să vâneze ori să prindă animale ameninţate cu dispariţia sau, mai nou, se poate apela la publicul larg, aşa cum este cazul într-o rezervaţie din Africa de Sud, scrie BBC.

    Această rezervaţie, Batule Nature Reserve, care face parte din Kruger National Park, a decis să ceară ajutorul publicului, instalând din loc în loc telefoane mobile care pot filma şi transmite pe internet ce se petrece în zona lor.

    Proiectul „Wildlife Watch” se bazează pe interesul internauţilor, care urmăresc fluxurile video transmise şi pot alerta rangerii dacă aud împuşcături, văd garduri de protecţie dărâmate ori animale prinse în capcană.

  • De ce-i trebuie bogatului încă un iaht

    Ce-i trebuie omului care nu mai are loc pe superiaht? Nu un vas mai mare, ci încă unul. 

    În ultima vreme, proprietarii sau potenţialii proprietari de astfel de ambarcaţiuni preferă să comande direct un iaht principal şi unul secundar, rolul celui de-al doilea fiind să transporte echipamente voluminoase, printre care submarine sau jet skiuri, personal suplimentar şi să preia unele din facilităţile celui principal. Se poate de exemplu muta spaţiul de aterizare pentru elicoptere pe iahtul secundar, pentru ca zgomotul acestor aparate să nu deranjeze proprietarii când le vin sau pleacă musafiri, scrie The Telegraph.

    Iahtul secundar poate fi recunoscut şi după nume, unii alegând să le boteze „Garçon”, „Hodor” sau „Chaser”.

    Printre clienţii de asemenea ambarcaţiuni se numără Roman Abramovici, care şi-a dorit două vase de aprovizionare care să-i însoţească iahtul, ori Jeff Bezos. Soluţia cu iahtul secundar, spun companiile constructoare de asemenea vase, este mai bună decât comandatul unui superiaht mai mare, pentru că în cel de-al doilea caz nu se poate asigura la fel de mult spaţiu pentru depozitare şi pentru personal, aceştia explicând şi că e mai ieftin să comanzi două iahturi, unul mai mare şi unul mai mic, decât unul foarte mare. Un alt avantaj îl reprezintă faptul că astfel iahtul principal rămâne la dimensiuni care-i permit să tragă la mal în spaţii mai strâmte.

    Iahtul secundar poate fi simplu sau asortat cu cel pe care-l însoţeşte şi poate fi folosit chiar şi ca laborator de cercetări, cum este cazul «flotei» geneticianului american Jonathan Rothberg, care are un superiaht principal, „Gene Machine”, de pe care a mutat cele necesare derulării proiectelor ştiinţifice pe cel secundar, denumit „Gene Chaser”.

  • O companie din New York vinde o gamă de tricouri cu afişe ale unor expoziţii de artă din trecut sau chiar cu fotografii ale lucrărilor unor artişti moderni

    Colecţia de artă nu presupune numai operele în sine, tablouri sau sculpturi, ci şi diverse alte produse care amintesc de artist, lucrări ale sale ori expoziţii, existând deja companii specializate pe vânzarea acestui tip nou de obiecte de colecţie.

    O companie din New York, de exemplu, Flat File, vinde o gamă de tricouri cu afişe ale unor expoziţii de artă din trecut sau chiar cu fotografii ale lucrărilor unor artişti moderni. O companie din Texas, After That, se concentrează pe artişti mai puţin cunoscuţi şi comercializează articole vestimentare care amintesc de expoziţii ale acestora, cum ar fi o expoziţie de la Whitney Museum din 1973 a artistei Lee Krasner, scrie Wall Street Journal. Boot Boyz Biz alege artişti din secolul douăzeci, gama sa de haine, şepci sau chiar săculeţe pentru rufe incluzând referiri la aceştia pe care le pot descoperi clienţii suficient de rapizi cât să apuce să cumpere produsul.

    O altă companie, Shrits, s-a specializat în comercializarea de şepci şi pălării care conţin elemente ce amintesc de anumite lucrări sau artişti. Printre acestea se numără pictura „Nuferi” („Water Lilies”) de Claude Monet, Shrits preferând să nu reproducă imagini, ci să brodeze pe articolele sale titlul lucrării şi semnătura artistului.

    Cei care caută astfel de articole sunt în general atraşi de faptul că ele sunt disponibile în ediţie limitată, de unde şi valoarea lor. Alţii adaugă la colecţie şi haine produse în masă, dar pe care apar reproduceri ale unor lucrări mai noi, în urma unor parteneriate dintre firma producătoare şi cei care reprezintă un artist sau altul. Un astfel de exemplu este compania japoneză Uniqlo, care vinde tricouri cu lucrări semnate Jean-Michel Basquiat.

  • Catalog de artă

    Diverse evenimente stârnesc mişcări de protest, care se manifestă şi sub forma unor lucrări de artă stradală. Problema cu acest tip de artă este că nu rezistă mult, de obicei, motiv pentru care o universitate din SUA s-a gândit să alcătuiască un catalog online dedicat în care să rămână lucrările şi după ce vor dispărea din teren. Subiectul ales de University of St. Thomas din Minneapolis, îl reprezintă cazul George Floyd şi lucrările de artă împotriva rasismului. Catalogul este deschis oricui doreşte să semnaleze o lucrare, pe care o poate fotografia şi apoi încărca imaginea pe site-ul dedicat, până în prezent primindu-se fotografii de pe totul cuprinsul SUA şi chiar din alte ţări, scrie Boston Globe.

  • În căutarea unei soluţii de a reduce poluarea, un designerul islandez a creat o gamă de articole vestimentare din gelatină şi agar-agar

    În căutarea unei soluţii de a reduce poluarea, designerul islandez Valdís Steinarsdóttir a creat o gamă de articole vestimentare din gelatină şi agar-agar (substanţă gelatinoasă obţinută din alge roşii), care nici nu trebuie aruncate atunci când se uzează, ci retopite pentru a crea altele. Conform creatoarei, confecţionând astfel hainele se elimină resturile de materiale şi nu mai trebuie nici să se recurgă la materiale sintetice, scrie Dezeen. Articolele vestimentare realizate de Valdís Steinarsdóttir nu sunt croite şi nici cusute, ci turnate într-o matriţă de forma obiectului dorit, folosindu-se numai cât material este necesar şi evitându-se astfel producerea de deşeuri.