BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Reşedinţă la birou

    Cum nu se poate să-l prinzi pe Winston Churchill la birou, cine-şi permite se poate muta acolo ori în apropierea când se va finaliza un proiect imobiliar în capitala Marii Britanii.

    Proiectul implică transformarea unei clădiri monument istoric, cunoscută sub denumirea de Old War Office, care găzduia un departament al guvernului britanic care a coordonat operaţiunile armatei între anii 1857 şi 1964 până la înfiinţarea Ministerului Apărării, scrie The Telegraph.

    Pe lângă prim-ministrul Marii Britanii, Winston Churchill, în clădirea a lucrat şi Ian Flemming, autorul seriei de cărţi cu James Bond.

    Clădirea Old War Office a fost vândută de către guvernul britanic în anul 2014 grupului anglo-indian Hinduja, care o va transforma într-un hotel şi 85 de locuinţe administrate de către grupul din industria hotelurilor de lux Raffles. Hotelul şi locuinţele vor fi inaugurate în anul 2022.

    Ca să nu strice impresia de clădire istorică, transformarea Old War Office pentru noi să scop va încerca să păstreze cât mai multe din finisajele originare ca lifturile cu uşi de fier forjat, lambriurile de pe pereţi ori mozaicurile de pe podele. Preţurile apartamentelor vor începe de la 5,8 milioane de lire sterline pentru unul cu două dormitoare şi pot ajunge până la 150 mil. lire sterline pentru penthouse-uri.


     

  • Consultanţi pentru pereţi

    Pereţi plini de tablouri şi poze ori o locuinţă mai aerisită? Locatarii unei case nu pot cădea întotdeauna de acord atunci când unii preferă una şi ceilalţi alta, dar se găseşte consultanţă şi pentru ei. Există astfel specialişti în aranjarea colecţiilor de artă pe pereţi, care-şi oferă serviciile la domiciliul clienţilor, scrie Financial Times.

    Specialiştii vin cu sugestii cu privire la ce se poate păstra pe pereţi şi ce nu, după ce discută cu clienţii ce-şi doresc şi unde, aceştia asociind anumite lucrări cu anumite încăperi, schimbă locul operelor de artă şi rearanjează chiar şi mobilierul prin casă pentru a se potrivi mai bine cu noua imagine, fără să dea senzaţia de înghesuială. Nu rareori, consultanţii trebuie să gândească şi în perspectivă,  dat fiind că unii dintre clienţii lor vor să-şi extindă colecţia de tablouri şi fotografii, iar dispunerea în casă a celei existente trebuie să lase loc şi pentru adăugarea unor noi trofee.


     

  • Porumbei murali

    Crescuţi din pasiune de unii şi urâţi de alţii pentru mizeria pe care o fac în oraşe, porumbeii pot foarte bine constitui şi o sursă de inspiraţie pentru artişti. Aceste păsări au devenit „muza” unei artiste din Los Angeles, Adele Renault, care le admiră penajul şi încearcă să-l reproducă în picturile sale murale, din seria „Gutter Paradise” (Paradisul din jgheabul de acoperiş) cu care a decorat clădiri din diverse oraşe ale lumii. Motivul alegerii penelor de porumbei pentru lucrările sale îl reprezintă dorinţa artistei de a arăta că există frumuseţe acolo unde te aştepţi mai puţin, de unde şi decizia de a se concentra pe redarea irizaţiilor acestora.

  • Noua modă în domeniul nunţilor. Care sunt noile cerinţe ale clienţilor din toată lumea şi ce fel de suprize au pentru ei marii artişti

    Când nu expun prin galerii ori muzee sau diverse alte spaţii publice şi private, unii artişti nu se dau în lături de la a colabora cu persoane care vor ca un moment important din viaţa lor să fie cât mai deosebit posibil. Aşa se face că au apărut oferte de instalaţii de artă pentru nunţi, scrie New York Times.

    Ce fel de instalaţii de artă îşi doresc clienţii? Unii solicită stoluri de 5.000 de cocori de hârtie, alţii o coajă uriaşă de banană pe podea, coarne de cerb colorate cu vopsea auto ori o parâmă de aur de circa 80 de metri expusă în centrul spaţiului unde se desfăşoară petrecerea.

    Unele nunţi încep să semene din ce în ce mai mult cu nişte galerii de artă, printre cei care doresc aşa ceva existând cupluri care caută inspiraţie la muzee care le plac şi apoi angajează artişti care să le pună viziunea în practică. S-a cerut astfel schiţa unui muzeu care apoi a fost reprodusă pe podeaua ringului de dans, iar în alt caz un candelabru inspirat de o lucrare de artă pe care cei care urmau să se căsătorească o văzuseră expusă undeva.

    În funcţie de dorinţele clientului, proiectele artistice pot fi şi mai grandioase, cum ar fi nişte sculpturi transparente din plasă de sârmă, realizate de un artist şi scenograf italian, Edoardo Tresoldi.

    S-a cerut şi atmosferă inspirată din picturile lui Van Gogh, artistul angajat alegând pentru această ocazie o serie din tablourile preferate ale miresei pe care să le recreeze pentru nunta acesteia din India. 

    Moda artiştilor de nunţi a ajuns şi în Dubai, unde, spre exemplu, o firmă de design, Designlab Experience, a colaborat cu artişti la crearea senzaţiei de vis lucid pentru cei 3.500 de invitaţi ai unui astfel de eveniment, printre lucrări numărându-se norişori din cristale Swarovski sau creaturi magice tridimensionale.


     

  • Mâncare pentru public

    Reţelele de socializare online sunt bune nu numai să aduni public pentru creaţiile tale, dar şi să-i ceri idei atunci când rămâi în pană de inspiraţie, această soluţie fiind aleasă de o artistă taiwanezo-americană, Stephanie H. Shih.

    Artista, care realizează sculpturi din ceramică, şi-a dorit să creeze ceva care să amintească de diaspora est si sud-est asiatică, alegând pentru aceasta să se concentreze pe produse alimentare şi întrebându-şi publicul online ce alimente vestice percepe ca mai apropiate de asiatici.

    Din aceasta a rezultat o expoziţie intitulată „New World Mall”, scrie LA Times, al cărei nume este inspirat de centrul comercial din Chinatown de la New York. Expoziţia constă din 30 de piese ceramice în mărime naturală, pictate manual, amintind de produsele alimentare sugerate de internauţi, care le folosesc în diverse preparate ce le aduc aminte de bucătăria zonelor din care provin.


     

  • Lux asortat

    Cum în orice călătorie e nevoie de bagaje, cei care aleg să călătorească  cu maşina de lux din dotare au şi ei nevoie de aşa ceva, iar cele mai potrivite, susţin producătorii auto, sunt seturile de voiaj create să se asorteze cu autovehiculul, scrie The Telegraph. Astfel, McLaren a lansat un set de cinci genţi de voiaj de lux gândite să încapă în portbagajul modelului său Speedtail, de exemplu. Şi Porsche a lansat un set de călătorie din trei piese, format dintr-un troler şi două genţi porthaine. La rândul său, Rolls-Royce propune posesorilor de maşini din gama sa Black Badge genţi de voiaj asortate cu acestea, un set costând 26.000 de lire sterline. Chiar şi producătorii de accesorii pentru şoferi, cum ar fi firma italiană Outlierman, care a început prin a vinde mănuşi din piele pentru şofat, extinzându-se apoi la alte accesorii, oferă în prezent şi genţi luxoase de voiaj pe care clienţii le pot personaliza ca să li se asorteze cu maşinile.

  • Lucrări de hartă

    Într-o vreme când orientarea în teren este lăsată de multă lume pe seama dispozitivelor mobile, unii se încăpăţânează să ţină în viaţă hărţile tipărite. Un astfel de exemplu este East of Nowhere, un brand creat de un specialist în topografie, geologie şi cartografie american, James Farrell, care le prezintă ca pe nişte opere de artă. Hărţile tipărite pot fi în stil „vintage” sau moderne, cum ar fi cele din satelit, pentru realizarea lor folosindu-se date actuale. Ideea de la care a pornit fondatorul East of Nowhere a fost de a crea nişte lucrări de artă care fie să le amintească oamenilor de locuri îndrăgite de pe glob, fie să le aducă aproape locurile în care visează să ajungă ori care pot fi făcute cadou. 


     

  • Magazinul ca artă

    Nu toate magazinele unde se găsesc pantofi sport trebuie să fie înghesuite şi să expună o mulţime de perechi de încălţări pe perete, după cum o dovedeşte magazinul parizian al unei companii de streetwear de lux, Axel Arigato. Aceasta a apelat la o firmă de design, Halleroad, pentru a-i crea ceva aerisit, scrie Dezeen. Din colaborarea celor două a rezultat un magazin cu postamente de travertin în centru, pe care se pot expune pantofii sport distanţaţi, întocmai ca nişte sculpturi dintr-o colecţie. Tot din travertin, material ales tocmai pentru a sublinia ideea de lux, s-au confecţionat şi nişte rafturi pe perete şi scaune pentru cei care probează încălţările.


     

  • Bălăceală de închiriat: după modelul Airbnb al locuinţelor de închiriat, a venit rândul piscinelor

    După cei care-şi închiriază locuinţele sau o parte din ele, grădinile ori spaţiu pentru bagajele călătorilor prin platforme ca Airbnb, a venit rândul altei categorii să câştige din închirieri pentru cei care caută un loc de petrecut timpul liber.

    Aceştia pun la bătaie piscinele pe care le au în curte şi nu le folosesc suficient, ca să-şi mai recupereze din costurile construcţiei ori să mai câştige un ban. Bineînţeles, nu trebuie să se zbată singuri să găsească clienţi, şi în acest domeniu ajungând platforme online care pun în legătură doritorii de bălăceală cu cei care le pot oferi ce caută. O asemenea platformă este Swimply, care permite proprietarilor să-şi pună piscina la dispoziţia altora contra unui tarif orar ori una concurentă, Peerspace, care a pornit ca intermediar de locuri de filmare şi făcut poze, adăugând apoi şi oferta de piscine de închiriat.

    Swimply s-a lansat în urmă cu trei ani în Statele Unite, activând însă şi în Canada şi Australia. Popularitatea platformelor care intermediază închiriatul de piscine a crescut de când cu pandemia şi restricţiile de călătorie, care i-au obligat pe mulţi să caute alte soluţii de petrecere a timpului liber dacă tot n-au putut pleca în vacanţă.

    Piscinele se închiriază pentru un tarif orar de câteva zeci până la 100 de dolari, stabilit de proprietari, care decid şi numărul de persoane pe care-l pot primi şi eventuale tarife suplimentare. În cazul închirierii de piscine însă, proprietarii nu pot pleca liniştiţi de acasă, ei trebuind să stea să se asigure că oaspeţii plătitori nu se accidentează sau că cei care vor o petrecere la piscină nu produc stricăciuni.

  • Jaf brodat

    Uitatul la televizor îi relaxează pe unii, iar pe alţii îi inspiră să creeze ceva, în acest din urmă caz sursa de inspiraţie fiind un miniserial documentar al Netflix. Serialul intitulat „This Is a Robbery” i-a dat ideea unei artiste din Connecticut să realizeze o broderie aparte, scrie Boston Globe. Artista, pe numele său Katy Slininger, a văzut documentarul în care se analizează jaful din 1990 de la Isabella Stuart Gardner Museum din Boston, al cărui autori nu au fost prinşi nici până azi. Broderia lucrată de Slininger porneşte de la planul muzeului pe care marchează cu mărgeluţe aurii amplasarea operelor furate, precum şi traseul parcurs de hoţi. În centrul său se află curtea interioară a instituţiei, iar pe margine florile care înfloresc primăvara  la muzeu. Jaful din 1990 a fost comis de doi hoţi care s-au dat drept poliţişti şi au reuşit să păcălească un paznic să le dea drumul înăuntru, de unde au furat 13 lucrări în estimate în prezent la peste 500 de milioane de dolari.