BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Lucrări de hartă

    Într-o vreme când orientarea în teren este lăsată de multă lume pe seama dispozitivelor mobile, unii se încăpăţânează să ţină în viaţă hărţile tipărite. Un astfel de exemplu este East of Nowhere, un brand creat de un specialist în topografie, geologie şi cartografie american, James Farrell, care le prezintă ca pe nişte opere de artă. Hărţile tipărite pot fi în stil „vintage” sau moderne, cum ar fi cele din satelit, pentru realizarea lor folosindu-se date actuale. Ideea de la care a pornit fondatorul East of Nowhere a fost de a crea nişte lucrări de artă care fie să le amintească oamenilor de locuri îndrăgite de pe glob, fie să le aducă aproape locurile în care visează să ajungă ori care pot fi făcute cadou. 


     

  • Magazinul ca artă

    Nu toate magazinele unde se găsesc pantofi sport trebuie să fie înghesuite şi să expună o mulţime de perechi de încălţări pe perete, după cum o dovedeşte magazinul parizian al unei companii de streetwear de lux, Axel Arigato. Aceasta a apelat la o firmă de design, Halleroad, pentru a-i crea ceva aerisit, scrie Dezeen. Din colaborarea celor două a rezultat un magazin cu postamente de travertin în centru, pe care se pot expune pantofii sport distanţaţi, întocmai ca nişte sculpturi dintr-o colecţie. Tot din travertin, material ales tocmai pentru a sublinia ideea de lux, s-au confecţionat şi nişte rafturi pe perete şi scaune pentru cei care probează încălţările.


     

  • Bălăceală de închiriat: după modelul Airbnb al locuinţelor de închiriat, a venit rândul piscinelor

    După cei care-şi închiriază locuinţele sau o parte din ele, grădinile ori spaţiu pentru bagajele călătorilor prin platforme ca Airbnb, a venit rândul altei categorii să câştige din închirieri pentru cei care caută un loc de petrecut timpul liber.

    Aceştia pun la bătaie piscinele pe care le au în curte şi nu le folosesc suficient, ca să-şi mai recupereze din costurile construcţiei ori să mai câştige un ban. Bineînţeles, nu trebuie să se zbată singuri să găsească clienţi, şi în acest domeniu ajungând platforme online care pun în legătură doritorii de bălăceală cu cei care le pot oferi ce caută. O asemenea platformă este Swimply, care permite proprietarilor să-şi pună piscina la dispoziţia altora contra unui tarif orar ori una concurentă, Peerspace, care a pornit ca intermediar de locuri de filmare şi făcut poze, adăugând apoi şi oferta de piscine de închiriat.

    Swimply s-a lansat în urmă cu trei ani în Statele Unite, activând însă şi în Canada şi Australia. Popularitatea platformelor care intermediază închiriatul de piscine a crescut de când cu pandemia şi restricţiile de călătorie, care i-au obligat pe mulţi să caute alte soluţii de petrecere a timpului liber dacă tot n-au putut pleca în vacanţă.

    Piscinele se închiriază pentru un tarif orar de câteva zeci până la 100 de dolari, stabilit de proprietari, care decid şi numărul de persoane pe care-l pot primi şi eventuale tarife suplimentare. În cazul închirierii de piscine însă, proprietarii nu pot pleca liniştiţi de acasă, ei trebuind să stea să se asigure că oaspeţii plătitori nu se accidentează sau că cei care vor o petrecere la piscină nu produc stricăciuni.

  • Jaf brodat

    Uitatul la televizor îi relaxează pe unii, iar pe alţii îi inspiră să creeze ceva, în acest din urmă caz sursa de inspiraţie fiind un miniserial documentar al Netflix. Serialul intitulat „This Is a Robbery” i-a dat ideea unei artiste din Connecticut să realizeze o broderie aparte, scrie Boston Globe. Artista, pe numele său Katy Slininger, a văzut documentarul în care se analizează jaful din 1990 de la Isabella Stuart Gardner Museum din Boston, al cărui autori nu au fost prinşi nici până azi. Broderia lucrată de Slininger porneşte de la planul muzeului pe care marchează cu mărgeluţe aurii amplasarea operelor furate, precum şi traseul parcurs de hoţi. În centrul său se află curtea interioară a instituţiei, iar pe margine florile care înfloresc primăvara  la muzeu. Jaful din 1990 a fost comis de doi hoţi care s-au dat drept poliţişti şi au reuşit să păcălească un paznic să le dea drumul înăuntru, de unde au furat 13 lucrări în estimate în prezent la peste 500 de milioane de dolari.


     

  • Donaţii pentru căţel

    Gândită ca să ajute mici firme să lanseze un produs sau pe diferiţi oameni cu proiectele lor în funcţie de cât de bine reuşesc să convingă publicul să-şi ofere sprijinul, finanţarea participativă (crowdfunding) este o soluţie şi pentru muzee, aşa cum încearcă s-o arate un muzeu din Spania. Muzeul Guggenheim din oraşul Bilbao solicită publicului suma de 100.000 de euro, de care are nevoie pentru a restaura o lucrare de Jeff Koons, scrie The Guardian.

    Creaţia artistului american, intitulată „Puppy” este o statuie care străjuieşte intrarea muzeului de mulţi ani. Sculptura în formă de căţel este acoperită cu 38.000 de plante aparţinând unor specii de flori cum ar fi petunii sau begonii, care sunt înlocuite de două ori pe an şi a căror dispunere dă un aspect multicolor căţelului înalt de 13 metri. Sculptura de oţel şi flori pe care artistul spune că a gândit-o astfel încât să transmită optimism, încredere şi siguranţă, are nevoie, printre altele, de înlocuirea unor componente ale sistemului de irigaţii şi ale construcţiei în sine, după ce a stat în aer liber mai bine de douăzeci de ani, explică oficialii muzeului.


     

  • Trecut de viitor

    Dacă le-au plăcut oamenilor de demult, bijuteriile pot să le placă şi celor din prezent suficient de mult cât să le poarte la diferite ocazii. Asemenea accesorii se pot găsi la magazine specializate, cum ar fi, de exemplu, Symbolic & Chase din Londra, unde o brăţară rigidă din Epoca Bronzului poate costa echivalentul a aproape 40.000 de dolari, scrie New York Times. Pe lângă frumuseţe, astfel de bijuterii sunt căutate şi adăugate la colecţie şi pentru imperfecţiunile lor prin comparaţie cu cele lucrate cu mijloace moderne. Sunt şi cazuri în care bijuteriile de altădată costă mai puţin decât unele din ziua azi, chiar dacă sunt confecţionate din aceleaşi materiale, dar, în general, cele din Antichitate sunt mai scumpe. Există şi bijuterii care trebuie restaurate, cum ar fi vechi coliere, sau piese achiziţionate pentru a fi transformate în unele noi. Pe de altă parte, bijuteriile de altădată au atras şi atenţia creatorilor de accesorii, care folosesc vechi piese la care adaugă elemente moderne, cum ar fi brăţări rigide de bronz de pe vremea vikingilor, pe care se aplică un strat de aur. Alţi creatori folosesc tehnicile bijutierilor de altădată pentru piesele din colecţiile lor.


     

  • Pregătirea pentru viitor începe din fragedă pruncie. De la creşă chiar, consideră unii părinţi

    Pregătirea pentru viitor începe din fragedă pruncie.  De la creşă chiar, consideră unii părinţi care cred că instituţia de acest tip aleasă este importantă pentru drumul în viaţă pe care şi-l doresc pentru copiii lor. Au apărut astfel consultanţi pentru alegerea creşei şi a grădiniţei, cel puţin la Londra, deoarece părinţii se tem ca nu cumva să le scadă şansele odraslelor de a merge la facultatea dorită de ei, cum ar fi Harvard, pentru a avea un CV frumos, dacă nu aleg ce trebuie. Consultanţii percep şi până la echivalentul a peste 400 de euro pe oră pentru asemenea servicii, scrie The Telegraph.

    Unii părinţi au o idee mai vagă despre ce ar dori să facă în viaţă copilul lor, alţii au o idee foarte clară, de la studii la locul de muncă în care îl văd pe acesta, ca de exemplu, să studieze la Cambridge, după care să lucreze la Deutsche Bank. De aceea, nu sunt puţine cazurile în care apelează la un consultant când urmaşul de-abia s-a născut, ca să se asigure că ajunge pe lista pentru instituţia de învăţământ preşcolar potrivită, dat fiind că la Londra acestea au liste de aşteptare foarte lungi. O instituţie de acest tip bună, cred părinţii, îi oferă copilului un avantaj educaţional, acesta putând face faţă examenelor de la cele mai pretenţioase şcoli.

    Dacă, pe de o parte, consultanţii îi ajută pe părinţi cu diverse lucruri, de la interviuri cu potenţiale bone la găsirea celei mai potrivite unităţi de învăţământ preşcolar, alţi specialişti din domeniul educaţiei susţin că e mai bine ca părinţii să nu-şi bată capul atât de tare cu alegerea unei creşe şi grădiniţe, ca să nu-i încarce prea mult pe copii şi să le lase timp să se joace.

  • Pantofii care costă cât un apartament de lux. Care sunt motivele

    Pantofii sport reprezintă obiecte de colecţie de ceva vreme, dar în ultimii ani preţurile la care colecţionarii îi achiziţionează au crescut, scrie CNN. Astfel, s-au plătit, de exemplu, preţuri de la 190.000 de dolari pentru o pereche de Converse purtaţi de baschetbalistul Michael Jordan la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984 şi care au, bineînţeles, autograful lui, la 615.000 de dolari pentru o pereche de Nike Air Jordan 1s, iar anul acesta s-a vândut într-o tranzacţie privată prototipul unei creaţii a lui Kanye West în colaborare cu Nike, Nike x Yeezys pentru suma de 1.8 milioane de dolari.

    Pe lângă evenimente organizate de casele de licitaţii, colecţionarii pot achiziţiona pantofi sport prin intermediul unor platforme dedicate, cum ar fi StockX, piaţa secundară a pantofilor sport fiind estimată de oficialii platformei la 10 miliarde de dolari şi urmând a creşte la aproape 30 de miliarde de dolari până în anul 2030. Pantofilor sport li se dedică chir şi expoziţii cum ar fi cea deschisă în colaborare de London Design Museum şi StockX, „Sneakers Unboxed: Studio to Street”, iar unii colecţionari îi privesc drept opere de artă, în timp ce alţii doar ca o investiţie. Printre cei mai cunoscuţi colecţionari de încălţăminte se numără filipineza Anna Jacobe, care deţine circa 500 de perechi de pantofi sport, pe care, aşa cum declară, nu se sfieşte să-i poarte.

  • Toaleta publică în armonie cu natura. Soluţia ingenioasă la care s-a gândit un arhitect

    Niciun proiect nu-i prea mic dacă-ţi stimulează creativitatea, ca în cazul arhitectului japonez Kengo Kuma, care s-a gândit să schimbe imaginea pe care o au toaletele publice, scrie Dezeen. Acesta a creat şi prezentat la Tokyo o astfel de toaletă cu un design aparte, construcţia fiind îmbrăcată în lemn de cedru. Instalată într-un parc, aceasta a fost gândită să se armonizeze cu copacii din jur. Noua construcţie este de fapt un complex de cinci toalete pe care le pot folosi şi copiii, dar şi persoanele care participă la evenimentele din zona în care este amplasată şi vor să-şi schimbe hainele, în Tokyo urmând a fi instalate 16 astfel de complexuri.


  • Pandemia în petice

    Cunoscute ca o soluţie de a repara hainele, peticele au ajuns o formă de protest în Chile, în timpul regimului lui Augusto Pinochet, atunci când un grup de femei au creat tot felul de imagini din bucăţi de material. Mai nou, peticele sunt vedetele unei expoziţii rezultate din colaborarea unui centru de artă, De La Warr Pavilion din East Sussex, şi a unei organizaţii menite să ajute refugiaţii, Refugee Buddy Project, scrie The Guardian. Intitulată „All in the Same Storm: Pandemic Patchwork Stories”, expoziţia prezintă experienţele oamenilor din perioada de lockdown din timpul pandemiei, fiecare redată pe câte un pătrat de pânză care apoi a fost cusut de altele, formând patru pături mari, pe care le poate vedea şi publicul până la sfârşitul lunii august.