BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Cu casa la reciclat

    Multe case vechi fac loc unora noi, dar nu dispar, ci se transformă, evitând astfel poluarea cauzată de aruncarea resturilor provenite din demolări la gunoi.

    Aşa se face că au apărut diverse organizaţii în Statele Unite ale Americii care se ocupă de preluarea materialelor provenite de la case foarte vechi (de regulă construite cam până la 1940) oferite de diverşi donatori şi comercializarea lor. Pe lângă materialele de construcţie în sine se caută cămine, dulapuri, uşi sau ferestre, scrie Financial Times.

    Organizaţiile de acest tip, ca Historic Hudson, Historic Ithaca ori Historic Albany Foundation, nu preiau orice materiale şi mai ales din cele cărora nu le pot verifica provenienţa, ci preferă obiecte mai deosebite care-i atrag şi pe iubitorii de antichităţi, iar unele chiar se ocupă de restaurarea lor înainte de vânzare. Materialele recuperate pot fi folosite ca atare sau transformate în altceva, de exemplu uşile pot deveni tăblii de masă.

    Cei care doresc să scape de vechea casă trebuie să se ocupe singuri de demolarea sau demontarea ei şi de recuperarea materialelor pe care să le aducă la depozitele special amenajate de unde vor fi vândute celor interesaţi. Demontarea poate costa şi 25.000 de dolari, dar materialele şi accesoriile recuperate pot valora şi 250.000 de dolari, conform organizaţiilor care se ocupă de preluarea şi comercializarea lor.

    Chiar dacă în cele mai multe cazuri „reciclarea” se bazează pe bunăvoinţa donatorilor persoane fizice sau chiar a dezvoltatorilor, pe alocuri există şi sprijin legislativ, casele vechi construite până la o anumită dată trebuind neapărat demontate şi nu demolate.

     

  • Integramă contemporană. Jocul online al cuvintelor care a creat o adevărată isterie

    Wordle este un joc de cuvinte bazat pe web creat şi dezvoltat de inginerul de software galez Josh Wardle şi deţinut şi publicat de The New York Times Company încă de la începutul anului.

    Acesta a devenit o adevărată senzaţie a online-ului. Jucătorii au şase încercări de a ghici un cuvânt de cinci litere, cu feedback oferit pentru fiecare ghicire, primit sub forma plăcilor colorate care indică când literele se potrivesc sau ocupă poziţia corectă.

    Mecanismul este aproape identic cu jocul Jotto din 1955 şi

    cu seria de jocuri de televiziune Lingo. Wordle are o singură soluţie zilnică, toţi jucătorii, de oriunde s-ar afla ei, încercând să ghicească acelaşi cuvânt. Wardle a creat iniţial jocul pentru el însuşi şi partenerul său, făcându-l în cele din urmă public în octombrie 2021. Jocul a câştigat o mare popularitate în decembrie 2021, după ce Wardle a adăugat capacitatea jucătorilor de a-şi copia rezultatele zilnice ca pătrate emoji, care au fost distribuite pe scară largă pe Twitter.

    Au fost create, de asemenea, multe clone şi variaţii ale jocului, precum şi versiuni în limbi în afară de engleză. Jocul a fost achiziţionat de The New York Times Company în ianuarie 2022 pentru o sumă nedezvăluită de şapte cifre, cu planuri de a-l păstra gratuit pentru toţi jucătorii; a fost mutat pe site-ul companiei în februarie 2022.

  • Cum arată încălţările pentru „amfibienii urbani”. S-a creat un adevărat trend

    Produşi de companii precum Merrell şi Hoka, şi acum comercializaţi în cadrul unor retaileri internaţionali, pantofii de apă arată ca o cuşcă din  cauciuc concepută pentru picioarele drumeţilor amfibieni. Designul poros al pantofului ar părea să-l facă nepotrivit pentru viaţa de metropolă, dar a devenit un accesoriu în stil stradal, iar anul acesta pare să fie pe val, după ce a fost promovat pe podiumurile de fashion ale lumii. Interpretaţi pe podium prin cizme cauciucate şi sandale care arătau aproape ca gelatina, acest look a adus puţină distracţie în săptămâna modei. Va fi replicat şi pe străzile oraşelor?


     

     

  • Refugiu de arhitect: cum poţi să îţi construieşti o sufragerie în mijlocul naturii

    Într-un loc cu vedere la o pajişte din nordul statului New York, arhitectul Thomas Phifer şi soţia sa, Jean, şi-au amenajat o casă sub forma unui grup de cabane negre, din şindrilă. „Un fel de sufragerie în aer liber, cu alei care leagă cele şase structuri – trei pentru locuit şi muncă, trei pentru dormit, unele cu un etaj, altele cu două”, descriu ansamblul atipic jurnaliştii de la The Wall Street Journal într-un articol publicat recent.

    Familia Phifer a construit cabanele în afara oraşului Millbrook în 2018 pentru a lua o pauză de la viaţa agitată din New York. Sunt mari pasionaţi de drumeţii, iar complexul este o evocare a frecventelor lor incursiuni prin valea superioară a Engadinei din Elveţia. „Acele imagini sunt încă cu noi astăzi”, spune Phifer în interviu, aşezat la o masă lungă dintr-una dintre cabane.

    „Ceea ce eu şi Jeannie încercam să facem a fost să sporim experienţa cu pământul.” Ideea lui Phifer pentru cele şase cabane a apărut din convingerea că adăpostul poate fi punctul culminant al unei călătorii prin peisaj. Odată ce ai ajuns înăuntru, progresia continuă: spaţiile de la parter sunt utilitare, destinate depozitării hainelor, spălării rufelor, îmbrăcămintei, pentru baie.

    Odată cu urcarea scărilor, atmosfera se luminează până când vă aflaţi sus în lumina liberă, pregătit pentru masă, socializare sau odihnă. „Aceasta este experienţa sporită de încetinire a ritmului şi de înţelegere a modului în care lumina se mişcă de-a lungul anotimpurilor”, observă Phifer, arhitectul în vârstă de 69 de ani, recunoscut prin fixaţia sa asupra utilizării luminii în proiectele sale.

  • Cât costă „Abbatarurile”?

    Se spune că Abba are nevoie de 140 de milioane de lire sterline pentru a acoperi costurile concertelor lor cu hologramă, după ce a lansat un concert cu „Abbatars” realizate de firma de efecte speciale a lui George Lucas. Suedezii s-au întors pe scenă joi (26.05.22) pentru prima dată în 40 de ani cu un spectacol derulat de avataruri într-o arenă special construită din Parcul Olimpic Queen Elizabeth din Londra, Stratford. Ludvig Andersson, fiul lui Benny Andersson, care este producătorul muzical al proiectului, a declarat pentru ziarul „The Telegraph” că nicio trupă nu a mai încercat o performanţă virtuală, deoarece „este atât de scump”. El a adăugat: „De asemenea, avem nevoie de mulţi oameni care să vină să-l vadă pentru o perioadă foarte lungă de timp”. „The Times” estimează că trupa va trebui să recupereze 140 de milioane de lire sterline pentru a acoperi costurile spectacolului lor digital.

    Concertul high-tech de 95 de minute a fost creat de cei patru membri ai Abba – Agnetha Fältskog, 72 de ani, Björn Ulvaeus, 77 de ani, Benny Andersson, 75 de ani şi Anni-Frid Lyngstad, 76 de ani – îmbrăcaţi în costume de captare a mişcării pentru a preînregistra performanţa. Artiştii de pe scena de la locaţia cu o capacitate de 3.000 de locuri sunt avatarurile lor digitale, create folosind capturarea mişcării şi alte tehnologii de Industrial Light and Magic, fondată de regizorul „Star Wars” George Lucas, în vârstă de 78 de ani. Spectacolul ar putea rula la Londra încă trei ani sau poate merge în altă parte pentru a-şi recupera costurile.

     

  • În atenţia nomazilor

    Nu numai melcul poate umbla cu casa în spate, ci chiar şi oamenii, atunci când se găseşte un designer care să vină cu o soluţie. Astfel, designerul olandez Anna Resei propune un adăpost modular care poate fi instalat oriunde, iar când nu mai este nevoie de el poate fi transportat în spate chiar de către utilizatorul lui fără a apela la genţi ori vehicule. Adăpostul modular are o structură de metal şi este prevăzut cu panouri de plexiglas, cărămizi din răşină care pot fi folosite pentru fixare şi materiale textile şi poate fi demontat atunci când nu mai este necesar, pentru a fi mutat, el adresându-se celor care nu vor să petreacă prea mult timp într-un loc, după cum spune creatoarea sa.

  • Întoarcerea la gravură

    Unele bijuterii uimesc prin pietrele folosite, altele prin arta decoraţiunilor gravate în acestea (gliptică), artă care pare să revină la modă, scrie Financial Times. Cu cât piatra este mai fragilă, cu atât mai apreciată este realizarea. Printre cele mai spectaculoase exemple se numără Bon Bon Block semnat de creatoarea Nadine Ghosn, un inel care pare decorat cu o bucăţică de cărămidă de plastic,  inele în formă de cap de tigru sau broşe în formă de flori de la Cartier ori piese de la Boucheron cu gravuri de flori de lotus.


     

     

  • Wellness casnic

    Determinaţi de pandemie să aibă mai multă grijă de sănătatea lor şi obligaţi să se izoleze o vreme, unii au început să-şi dorească tot felul de soluţii de tratament pentru acasă, în loc să apeleze la centre specializate ca pe vremuri. Sunt la mare căutare saunele cu infraroşu sau cabinele de crioterapie, scrie The Telegraph. Acestea sunt instalate în funcţie de locul disponibil, de la încăperi speciale din locuinţe la subsoluri ori anexe, iar cererea a crescut în timpul pandemiei, atunci când, petrecând mai mult timp acasă, mulţi oameni au constatat că locuinţei lor i-ar prinde bine o renovare. Astfel, aceştia şi-au dorit propriul lor colţişor de wellness, apelând pentru aceasta la firme care comercializează soluţii promovate ca ajutând la stimularea sistemului imunitar, relaxare sau reducerea durerilor articulare, ca saunele cu infraroşu sau cabinele de crioterapie.


     

     

  • Valoare de colecţionar

    Valoarea unei opere de artă se stabilea cândva cu ajutorul galeriilor de artă, al specialiştilor care creau colecţii pentru diverse muzee ori al experţilor în materie de anumiţi artişti sau curente din artă. Mai recent, au început să aibă şi colecţionarii un cuvânt din ce în ce mai greu de spus.

    Astfel, în domeniul artei moderne şi contemporane, cea mai mare diferenţă dintre preţul estimat şi cel de vânzare la licitaţii s-a înregistrat în cazul artiştilor în ascensiune, scrie The New York Times. Printre exemple se numără ghanezul Amoako Boafo cu al său „Yellow Dress”, vândut pentru peste 800.000 de dolari faţă de estimarea de până la 350.000 sau poloneza Ewa Juszkiewicz cu „Portrait of a Lady (After Louis Leopold Boilly)”, care s-a adjudecat pentru o sumă de cinci ori mai mare (1,56 milioane de dolari) decât cea estimată, la o licitaţie a casei Christie’s. Aceeaşi tendinţă au constatat-o şi casele de licitaţii Phillips’s şi Sotheby’s şi se datorează în special colecţionarilor de dată mai recentă, proveniţi în principal din China, Coreea de Sud sau restul Asiei, care nu au putut achiziţiona lucrările care le-au stârnit interesul la vremea când erau expuse într-o galerie care reprezenta artistul. Ca atare, interesul colecţionarilor, stârnit şi întreţinut de platforme online ca Instagram, dar nu numai, a devenit o modalitate de stabilire a valorii financiare a lucrării de artă înaintea opiniei experţilor sau prezenţei în muzee, aşa cum se întâmpla altădată. Cum totuşi expunerea într-un muzeu este benefică pentru artist, unele galerii preferă să vândă acelor colecţionari care, pe lângă lucrarea pe care o vor neapărat, mai cumpără cel puţin una artape care să o doneze unei astfel de instituţii.

    “Portrait of a Lady (After Louis Leopold Boilly)”

  • Noua moda în turism pentru care foarte mulţi oameni sunt dispuşi sa plătească sume considerabile şi care renunţă la piscine enorme, spaţii de karaoke sau restaurante felurite de dragul ştiinţei

    Luxul turistic nu e la fel pentru toată lumea, unii fiind dispuşi să renunţe la piscine enorme, spaţii de karaoke sau restaurante felurite de dragul ştiinţei, preferând în locul unei croaziere obişnuite o expediţie acolo unde puţini turişti ajung.

    Cererea este suficient de mare încât să determine diverse companii să investească în construirea unor noi nave dedicate expediţiilor, care de câţiva ani trebuie să respecte noi standarde constructive dacă vor fi folosite şi pentru zone polare. Pe turiştii dornici de aventură nu-i interesează dacă la bord au teren de minigolf, cazinouri sau spectacole, dar trebuie să fie însoţiţi de oameni de ştiinţă şi alţi specialişti pentru a putea cerceta în voie locurile în care se opresc navele.

    Luxul pe vasele de expediţie, scrie Washington Post, se traduce în echipamente şi vehicule care permit turiştilor să exploreze, cum ar fi submarine, bărci mici, printre care şi caiace ori elicoptere, pentru ca toţi doritorii să se poată apropia cât mai mult de ceea ce doresc să vadă. În plus, aceste nave au spaţii mai mari destinate observării. Turiştii care preferă vacanţe în timpul cărora să vadă cât mai multe de pe traseul parcurs pot avea alături la bord biologi, geologi, glaciologi, istorici şi ornitologi şi eventual acces la un laborator ştiinţific. Printre destinaţii se numără zona Oceanului Arctic, Antarctica, America de Sud sau Amazonul, iar preţul unei expediţii poate ajunge până la
    20.000 sau 30.000 de dolari.