BusinessMagazin

Category: Panorama

  • Cum mâncau alţii

    Pe lângă cei care studiază evenimente din trecut se află şi unii care caută să afle ce le plăcea să mănânce oamenilor din diferite epoci, iar un american s-a apucat mai nou să cerceteze istoria sandviciurilor, scrie Washington Post. Acesta testează tot felul de reţete istorice şi postează rezultatele sub forma unor clipuri pe reţelele de socializare online, folosind contul „Sandwiches of History”. Cercetătorul, pe numele său Barry Enderwick, prepară reţete găsite de el sau trimise de internauţi, cunoştinţe sau prieteni şi apoi le gustă să vadă dacă i-ar plăcea, încercând până în prezent peste 700 de sandviciuri istorice, cum le zice el. Pentru ca să fie luată în calcul, o reţetă trebuie să aibă cel puţin 20 de ani vechime, printre cele mai vechi aflându-se una de la 1777 cu carne de vită, unt şi pâine. Printre cele mai ciudate reţete s-au numărat una de la 1909 de sendviş cu stridii crude, sos Worcestershire, ulei de măsline şi frunză de salată, una cu supă-cremă de ciuperci sau una cu drojdie.


     

     

  • Arbori-trompetă

    O instalaţie de artă amplasată în faţa Muzeului de Artă Modernă din San Francisco (SFMOMA) îşi propune să surprindă sunetele şi priveliştile oraşului într-un mod mai aparte. Instalaţia realizată de către artistul japonez Yuri Suzuki se intitulează „Arborhythm”, scrie Dezeen, şi aduce vag cu nişte arbori ale căror crengi sunt reprezentate însă de bare de metal prevăzute la capăt cu difuzoare în formă de trompetă, de culoare verde, roşu, galben sau portocaliu. Verdele reprezintă, conform artistului, locuri din natură, pe când portocaliul aminteşte de celebrul pod Golden Gate, iar cei care se apropie de instalaţie pot asculta din difuzoare şi o gamă de sunete din zonă, cum ar fi cele produse de valurile oceanului, tramvai, lei-de-mare californieni sau sirene de ceaţă.

  • Sufletul petrecerii

    La nunţile de peste ocean, mai precis de la New York, poate apărea un nuntaş mai aparte, gândit să le însufleţească, scrie Washington Post. Neobişnuitul nuntaş se numeşte „Party Robot” şi poate fi invitat contra unei sume de câteva sute până la peste o mie de dolari pe oră să poftească la dans pe cei care se cam codesc să înceapă să danseze şi să le ţină apoi companie. Bineînţeles, tehnologia actuală nu permite încă utilizarea unui robot în toată regula, aşa că firmele care furnizează robopetrecăreţi apelează la oameni pe care-i costumează adecvat şi apoi îi trimit în misiune acolo unde sunt solicitaţi. Dacă iniţial un Party Robot ajungea la petreceri de adolescenţi, acum este din ce în ce mai căutat să participe la nunţi, uneori ca surpriză, alteori adus cu bună ştiinţă de către miri pentru a-şi distra invitaţii.

  • Spirală modernă

    Atunci când aleg o casă sau un penthouse cu cel puţin două niveluri, unii acordă o mare importanţă aspectului scărilor, mai nou preferându-se cele în spirală, care însă nu mai păstrează în toate cazurile forma consacrată.

    Scările moderne în spirală sunt proiectate de firme de arhitectură şi pot fi instalate de constructorii casei sau cei care se ocupă de renovarea ei, existând şi opţiunea achiziţionării unor seturi de componente şi asamblarea lor de către proprietarii pricepuţi, care trebuie să scoată din buzunar chiar şi 150.000 de dolari dacă vor una personalizată special pentru ei, scrie Wall Street Journal.

    Un element de noutate la scările în spirală pe care şi le doresc proprietarii de locuinţe de lux este forma acestora, multe fiind mai degrabă elicoidale decât circulare, cele clasice nedispărând însă. Noul tip de scări, pentru care cererea a crescut ca urmare a pandemiei, când oamenii închişi în case de nevoie au avut mai mult timp să se ocupe de felul în care arată casa lor, are un aspect sculptural, iar la confecţionarea lui se foloseşte lemn, metal, ghips sau chiar beton. Pentru a atrage atenţia privitorului este importantă şi iluminarea, susţin experţii, printre soluţii existând luminatoare, corpuri de iluminat suspendate sau lumini integrate în balustrade ori în trepte. Scările moderne în spirală, pe lângă forma elicoidală, pot avea baza mai mare şi să se îngusteze spre vârf ori pot să urce în diagonală şi nu vertical sau chiar să şerpuiască.

  • Cine stă la bază

    O lucrare instalată în faţa Muzeului National de Artă Asiatică din Washington, D.C, se dezvăluie privitorului sub forma unui soclu gol, pe care ar trebui să fie montată o statuie. Intitulată „Public Figures” („Persoane publice”), lucrarea realizată de artistul coreean Do Ho Suh este de fapt o sculptură care pune piedestalul la partea superioară, la partea inferioară aflându-se o mulţime de omuleţi care-l susţin, scrie Smithsonian Magazine. Artistul şi-a dorit să atragă atenţia asupra colectivului, motiv pentru a decis să ia personajul care în mod normal ar sta pe soclu şi să-l pună dedesubt, micşorându-l, anonimizându-l şi transformându-l într-o puzderie de omuleţi. Privitorul care dă cu ochii de piedestal este obligat astfel să coboare privirea la aceştia şi poate simţi o undă de optimism sau speranţă la vederea grupului care duce o povară.

  • Pătrăţele într-o nouă prezentare

    Pătrăţelele contrastante coboară de pe tabla de şah pe diverse alte obiecte din casă, de la mobilier la decoraţiuni, nu întotdeauna în alb-negru însă. Printre cele mai spectaculoase astfel de creaţii inspirate de tabla de şah se numără, conform Financial Times, un fotoliu de la Ceraudo, Elio (aproximativ 2.300 de euro), în câteva variante coloristice (printre care alb-negru sau vişiniu-crem), un dulăpior cu picioare confecţionat din metal şi papură de lemn de la Altin Studio, Ganymede (8.500 de euro), o sculptură din sticlă de Murano cu pătrăţele alb-verzi şi albastre de la Carlo Moretti (4.000 de euro) sau o banchetă din lemn de cireş şi de arţar de la Studio Yellowdot (20.000 de euro).

  • Papuci pentru mediu

    După pahare şi paie de plastic, au fost luaţi în vizor de către cei care ţin la protejarea mediului şi papucii de unică folosinţă din hoteluri, acestea din urmă căutând soluţii ca să nu renunţe totuşi la un articol pe care clienţii lor se aşteaptă să-l primească atunci când se cazează la ele. Pentru a reduce cantitatea de deşeuri provenite de la papuci, unele hoteluri pur şi simplu le recomandă clienţilor să-i ia cu ei pe cei de unică folosinţă care astfel s-ar arunca şi să-i refolosească, scrie The New York Times, iar altele au trecut la papuci produşi fie din carton, plută şi bumbac, fie din sticle reciclate de plastic, ce pot fi curăţaţi, dezinfectaţi şi refolosiţi pentru alţi oaspeţi. Mai sunt şi hoteluri care fie folosesc papuci mai groşi şi rezistenţi pe care clientul îi poate lua acasă şi care sunt oferiţi implicit celor cazaţi în apartamente şi la cerere celor care stau în restul camerelor. Există şi cazuri în care papucii de unică folosinţă sunt reciclaţi după utilizare, fiind tăiaţi în bucăţi şi transformaţi în umplutură pentru pufuri.

     

  • Cum au devenit lemnele de foc elemente de decor

    Un lucru considerat cândva ca semn de dezordine într-o casă este azi cerut de mulţi proprietari de locuinţe de lux. Aceştia doresc să aibă, pe lângă şemineul obligatoriu, şi lemne de foc la vedere, ceva de neconceput altădată.

    Aceste lemne de foc au devenit în prezent un element decorativ important chiar şi pentru posesorii de şemineuri cu gaz, cărora le place nota rustică pe care o conferă încăperii în care sunt expuse, scrie Wall Street Journal. Tendinţa se datorează în parte şi emisiunilor TV despre renovări şi transformări de case care propun stiluri de amenajare, oamenii ajungând să creadă că un material natural ca lemnul de foc s-ar potrivi foarte bine în livingul lor. Astfel, fie casele sunt prevăzute din construcţie cu locuri de depozitare la vedere a lemnelor de foc, fie în decor sunt incluse cutii speciale pentru acestea, cu ajutorul unor specialişti în amenajarea interioarelor care se asigură că respectivele cutii se încadrează bine în peisaj.

    Într-o casă astfel decorată, nu se face economie nici la lemne de foc, acestea trebuind să fie de firmă. Pe lângă aspect, lemnul de firmă vine cu garanţia că e curat şi fără gâze şi ciuperci, existând recomandări în funcţie de utilizare. Astfel, dacă se doreşte ca lemnul să fie doar decorativ, în cazul caselor dotate cu şemineuri pe gaz, atunci companiile specializate în furnizarea acestuia recomandă plop, mesteacăn sau pin, iar pentru decor şi pentru ars se preferă stejar, frasin, hicori sau nuc. Sunt şi persoane care preferă să expună în locuinţă lemn tăiat de pe proprietăţile lor sau lemn adus de ape, în zonele cu ieşire la ocean.

     

  • Mobila care creşte singură

    Vărsatul de apă pe mobilă nu creează întotdeauna probleme, ci chiar poate să ajute, după cum o arată o gamă de mobilier prezentată de către Universitatea ECAL din Lausanne la recent încheiata „Săptămână a Designului de la Milano”. Articolele acestei game sunt confecţionate din burete din celuloză, obţinut din resturi de lemn, şi trebuie udate bine sub duş sau în cadă pentru ca să ajungă la forma proiectată, iar după stoarcere trebuie lăsate să se întărească pentru a putea fi folosite. Creatorii lor afirmă că mobila din burete care creşte singură poate susţine greutatea unei persoane şi este suficient de rezistentă, scrie Dezeen, iar când s-a uzat sau proprietarii s-au plictisit de ea poate fi reciclată ori transformată în compost.

  • Antrenament de vacanţă

    Orarul de antrenament e uşor de respectat pe durata anului şcolar, dar, când vine vacanţa,  nu toţi elevii de liceu care practică atletismul se simt dornici să continue în acelaşi ritm, obligându-şi antrenorii să caute soluţii ca să-i convingă să se antreneze în fiecare zi. Un antrenor de la un liceu din localitatea californiană Santa Maria s-a gândit  în urmă cu câţiva ani să apeleze la un adăpost de animale, punându-şi elevii din echipa de atletism pe care o coordona să iasă la alergat în fiecare zi alături de un însoţitor canin de la adăpostul respectiv, scrie Washington Post. Antrenorul a filmat un astfel de moment şi a încărcat filmuleţul pe internet, ideea sa ajungând până în Florida. Pe lângă faptul că atât elevii, cât şi câinii se menţin în formă, aceştia din urmă au şi şanse crescute de adopţie, fiind văzuţi de public în parcuri în timp ce aleargă sau sunt plimbaţi în timpul vacanţelor sau chiar al anului şcolar.