Category: Panorama

  • Bloc de lux cu artişti

    Arta se adaptează, iar dacă nu găseşte galerii potrivite, intră în casele oamenilor sau cel puţin în clădirile unde aceştia locuiesc. Cum chiriile şi preţul pe metrul pătrat de spaţiu au crescut, galeriile particulare de artă au fost nevoite să găsească soluţii, unele dintre ele fiind găzduite de clădiri de lux cu apartamente de închiriat, cel puţin în capitala Statelor Unite, scrie Washington Post. Pe de o parte, proprietarii galeriilor găsesc spaţiu corespunzător pentru expus lucrări ale unor artişti contemporani, pe de alta, dezvoltatorii clădirilor rezidenţiale pot folosi existenţa unor astfel de spaţii în promovarea proiectelor lor atunci când se laudă cu facilităţile disponibile celor care şi-ar dori să închirieze un apartament în locul respectiv.

     

  • Vrea cineva un pod?

    Ori de câte ori trebuie înlocuit un pod, apare o problemă: ce să faci cu cel vechi? Pot fi recuperate şi revalorificate materialele din care e construit? Sau, dacă e frumos, şi eventual legat de istoria locului, poate fi oferit spre adopţie cuiva care are posibilitatea de a-l transporta şi monta în altă parte pentru a se bucura de el.

    Există astfel o categorie de aşa-numiţi colecţionari de poduri, cel puţin în America, care preiau de la autorităţi poduri dezafectate. Un asemenea colecţionar a achiziţionat, la finalul anilor şaizeci, Podul Londrei, care urma să fie înlocuit, şi l-a dus în Arizona, bucată cu bucată, unde este expus şi azi, scrie Wall Street Journal.

    Cei care se hotărăsc să adopte un pod le caută mai ales pe cele pe grinzi metalice cu zăbrele, datorită aspectului şi faptului că pot fi mutate şi reasamblate mai uşor. În întâmpinarea lor vin autorităţile din SUA care, înainte de a demonta şi casa podurile pe care vor să le înlocuiască, aşteaptă oferte de la cei care ar putea fi interesaţi să le preia.

  • Deşeuri pe roţi

    Ce poţi face ca să atragi atenţia asupra problemei din ce în ce mai mari a deşeurilor electronice? Construieşti ceva din ele, aşa cum a procedat o echipă de Formula E, Envision Racing, care a construit din acestea o maşină. Maşina, denumită Recover-E, a fost realizată de o firmă de design din Manchester, Lazerian, care a folosit pentru proiectul său deşeuri ale unor electronice de zi cu zi, printre care palete electrice contra insectelor, console de jocuri sau telefoane mobile, scrie Dezeen. Recover-E se poate deplasa singură, dar nu suficient de repede cât să poată participa la curse de maşini electrice, iar deşeurile electronice folosite de Lazerian pentru acest proiect au fost donate fie de elevi ai şcolilor din Manchester, fie de o firmă locală, Music Magpie, care a oferit telefoane şi alte gadgeturi care nu mai puteau fi reparate.


     

     

  • Un bufet la modă

    Chiar dacă ideea nu e cu totul nouă, creatorii de modă şi accesorii îşi caută de la o vreme inspiraţia în bucătărie, ceea ce se vede în hainele, genţile sau bijuteriile pe care le propun, scrie Wall Street Journal.

    Astfel, cine-şi doreşte poate ajunge să poarte un întreg meniu cu genţi cu banane, fuste ca un mănunchi de spaghete, pantofi care amintesc de brânză ori salată de fructe rezultată din combinaţia de haine, genţi şi alte accesorii fiecare cu modelul propriu de fructă. Mâncarea a mai ajuns pe haine şi în anii treizeci, şaizeci sau chiar după 2000, dar tendinţa din prezent e mai pronunţată, în parte datorită reţelelor de socializare online. Interesul pentru haine şi accesorii cu tentă alimentară vine, cred organizatorii unei expoziţii de la Fashion Institute of Technology din New York, care explorează relaţia dintre modă şi mâncare, din faptul că acestea se numără printre cele mai importante modalităţi de exprimare în viaţa de zi cu zi. Motivele alimentare sunt folosite şi pentru a evoca tradiţia unei ţări în domeniul culinar, aşa cum se poate observa la Dolce & Gabbana, care a lansat articole vestimentare cu imagini cu îngheţată, paste sau, mai recent, cireşe.

    Creatorii de accesorii cum ar fi genţile sau bijuteriile nu se lasă nici ei mai prejos, Nadine Ghosn, de exemplu, având în ofertă brăţări de forma unei furculiţe cu spaghete în vârf, pandantive în formă de sushi ori inele în formă de hamburgeri realizate din pietre şi metale preţioase. De interesul pentru alimentele de purtat profită şi companii din alte domenii, cum ar fi cea care deţine restaurantele Rao’s din SUA şi care comercializează şi diverse sosuri care amintesc de preparatele sale. Aceasta a lansat, în ediţie limitată, o geantă de lux în forma unui borcan de sos pentru paste, geantă care deja s-a epuizat.

  • De la hotel pe ape

    Remarcând interesul crescut pentru călătorii în rândul celor mai bogaţi oameni, companii din domeniul hotelier îşi extind afacerile pentru a-i transporta pe aceştia  spre diverse destinaţii în condiţii de lux, scrie Financial Times. Acestea lansează oferte de călătorie pe propriile lor superiahturi sau chiar trenuri. Printre exemple se numără Ritz-Carlton, cu a sa Yacht Collection, care are deja un superiaht în exploatare, Evrima, în timp ce Aman Resorts are un parteneriat cu Cruise Saudi pentru lansarea unui vas de croazieră. La rândul său, grupul Accor s-a apucat de restaurarea unor vagoane originale ale Orient Express, care vor călători din 2026 pe traseul vechii linii, biletele costând între 3.000 şi 6.000 de euro pe noapte. Totodată, grupul are în construcţie şi cea mai mare ambarcaţiune cu pânze din lume, Silenseas, pe care biletele vor costa până la 20.000 de euro.


     

     

  • Cu rezultat incert

    Atunci când porneşti să creezi fie şi o piesă de mobilier nu ştii întotdeauna cum o să iasă rezultatul, aşa cum o arată o expoziţie de la New York. Intitulată „Please Sit for the Alternate Ending”, expoziţia prezintă lucrări ale doi designeri, americanca Sam Klemick şi canadianul Jeff Martin, scrie Dezeen. Piesele expuse sunt confecţionate din diverse materiale, cum ar fi textile, lemn sau ceramică, unele provenite din deşeuri, iar printre ele se numără măsuţe care se sprijină pe bile de lemn, fotolii cu perne sau picioare supradimensionate ori dulapuri ceramice care par să se cojească şi lasă impresia că au fost gândite iniţial ca sculpturi.

  • Casa din parc

    Locuitul într-un parc de distracţii nu e pentru oricine, iar cei care-şi doresc o casă într-un asemenea loc trebuie să treacă printr-un proces de selecţie. Cei care-l vor câştiga se vor putea muta într-o căsuţă pe plajă, în care vor putea locui doar sub forma unor versiuni miniaturale ale lor, deoarece căsuţa va fi una din cărămizi Lego, scrie LA Times. Instalată în parcul Miniland San Diego, unde se găsesc versiuni miniaturale ale unor oraşe americane, căsuţa a fost realizată din 50.000 de cărămizi, decorată în interior de designeri specializaţi şi prezentată de un agent imobiliar în toată regula, doritorii trebuind să participe la o licitaţie în scop caritabil recent încheiată. Câştigătorul poate alege alţi membri ai familiei, până la zece persoane care să fie recreate în variantă miniaturală şi instalate în noua locuinţă unde vor rămâne câtă vreme aceasta va fi expusă în parc. Casa de la Miniland va fi decorată în ton cu sărbători ca Halloweenul sau Crăciunul, ca o locuinţă în toată regula, iar noii locatari ar trebui să fie gata de mutare până la jumătatea lunii septembrie.

     

  • Din loc în loc: Galeriile de artă nu rămân mereu în acelaşi loc, o parte din ele fiind gândite de la început călătoare, ca în cazul uneia recent lansate la Berlin

    Galeriile de artă nu rămân mereu în acelaşi loc, o parte din ele fiind gândite de la început călătoare, ca în cazul uneia recent lansate la Berlin, Forma.  Fondatoarea galeriei, designerul multidisciplinar Vanessa Heepen, doreşte să expună mobilier contemporan împreună cu piese vintage, iar decizia ca Forma să nu aibă un sediu permanent se datorează dorinţei sale de a realiza expoziţii inspirate de spaţiul care le găzduieşte, conform Dezeen. Prima astfel de expoziţie, recent încheiată, a fost organizată la parterul unei clădiri mixte situate în apropiere de rămăşiţe ale Zidului Berlinului şi de râul Spree, şi va fi urmată de altele, axate pe mobilier creat de designeri, deoarece Vanessa Heepen consideră că nu sunt suficiente astfel de evenimente la Berlin.

  • Jos cu florile: artiştii florali au renunţat la vaze de ceva vreme şi preferă să urce florile pe pereţi sau tavan, dar mai recent unii au început să le pună pe podea

    După vaze, ghivece sau jardiniere spectaculoase, florile din aranjamentele florale ajung mai nou pe jos, în căutarea unui efect artistic de către cei care le realizează.

    Artiştii florali au renunţat la vaze de ceva vreme şi preferă să urce florile pe pereţi sau tavan, dar mai recent unii au început să le pună pe podea, în diferite aranjamente la evenimentele pe care sunt angajaţi să le înfrumuseţeze. Aceştia combină frunze şi crengi cu plante cu tot cu rădăcini şi adaugă flori, căutând să-şi facă creaţiile să pară că se revarsă înspre privitor, scrie New York Times. Totodată, aşezatul florilor pe podea sau pe sol în cazul în care aranjamentele sunt realizate pentru evenimente ţinute în aer liber, le permite artiştilor să creeze impresia că redau simbolic florile pământului din care le-au cules, iar alţii aleg asemenea soluţii decorative pentru libertatea creativă pe care le-o oferă şi senzaţia de viaţă şi mişcare pe care o dă un asemenea aranjament.

    Există şi cazuri în care artiştii florali folosesc totuşi vaze, dar sub formă ce cioburi strânse de la cele sparte, care sunt apoi aranjate pe podea, cu florile printre ele. Impresia căutată de artişti este aceea că florile au spart singure vaza ca să se elibereze şi să se întindă dincolo de ea. Alţi artişti apelează la suporturi înalte de pe care florile coboară apoi pe jos pentru a imita felul în care vegetaţia pune stăpânire pe clădiri.

  • Ce formă inedită a ales un arhitect pentru casa unuia dintre clienţii firmei pentru care lucrează

    Casa poate lua o formă neobişnuită atunci când clientul dă mână liberă arhitectului care se ocupă de ea. Un astfel de proiect se află în construcţie în Costa Rica, în localitatea Santa Teresa, iar, când va fi terminată, casa va avea o formă de pasăre cu aripile deschise. Proiectată de către firma olandeză de arhitectură zU-studio, casa aminteşte de o pasăre nu numai prin siluetă, ci şi prin acoperişul său, care seamănă cu nişte pene. Ideea de la care s-a pornit a fost de a imita o pasăre care stă pe malul apei încercând să se hotărască unde să zboare.