Gusturile prim-ministrului britanic au fost consemnate de catre cei ce proiectau filme la resedinta de la tara a acestuia de cateva ori pe saptamana si arata ca preferatul omului de stat era „Lady Hamilton“ cu Vivien Leigh si Laurence Olivier, pe care l-a vazut de nu mai putin de 17 ori. Pe lista de filme considerate „exceptionale“ de catre Churchill se numara si „One of Our Aircraft is Missing“ sau documentarul american „The Battle of Midway“ cu comentariu in lectura lui Henry Fonda. Churchill era insa si mare amator de desene animate, printre titlurile vizionate numarandu-se Bambi sau Dumbo. Totodata, pelicula „In Which We Serve“ in care joaca un Richard Attenborough foarte tanar si John Mills, regizata de catre David Lean si Noel Coward, a fost caracterizata de catre Winston Churchill drept „unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata“. Primul-ministru britanic se uita de regula la filme cu incepere de la ora 11 seara, cel mai adesea impreuna cu invitatii sai.
Category: Panorama
-
Micul vrajitor, episodul 5
„Harry Potter si Ordinul Phoenix“ aduce o noua serie de aventuri, in care Harry alaturi de prietenii sai, Hermione si Ron, invata cum sa se apere de Magia Neagra pentru a putea invinge in lupta cu fortele raului. DVD-ul „Harry Potter si Ordinul Phoenix“ include elemente speciale, precum „Secretele ascunse ale lui Harry Potter“; „Pe urmele lui Tonks: Natalia Tena este gazda unui tur pe platourile de filmare“; „Harry Potter: Magia montajului – Regizorul David Yates si editorul Mark Day ne arata diferenta pe care o face un montaj bun“. DVD-ul va putea fi achizitionat din marile centre comerciale si magazinele de specialitate din toata tara la un pret recomandat de 59,9 lei.
-
Parisul, detronat de Tokyo
Restaurantele din metropola nipona, fie ele localuri obisnuite unde se consuma sushi sau localuri de lux, au reusit sa stranga nu mai putin de 191 de stele Michelin, dublu fata de cele 97 cu care se lauda Parisul si triplul celor 54 inregistrate de New York. Ghidul Michelin pentru Tokyo, primul publicat in afara Europei si a Statelor Unite, a fost alcatuit pe baza muncii a cinci inspectori sub acoperire – trei europeni si doi japonezi, care au vizitat peste 1.500 de restaurante din cele 160.000 ale orasului, pe durata a optsprezece luni. Dintre acestea, opt (cinci cu specific japonez si trei cu specific francez) au fost notate cu trei stele, 27 cu doua stele si 117 cu o singura stea. Bucatarul-sef al unuia dintre restaurantele de trei stele Michelin sustine ca era si timpul ca excelenta culinara a Japoniei sa fie recunoscuta. Un patron si bucatar-sef al unui restaurant din Kyoto si-a exprimat insa indoiala ca inspectorii europeni ai Michelin au caderea sa judece traditiile culinare ale tarii sale.
-
Interzis ascetilor
HIGH-TECH: Ultima gaselnita in materie ce poate fi gustata de cei interesati este asa-zisa bucatarie high-tech, in care cartofii se coc in praf de lut, iar crabul se pregateste in aspic si azot lichid. Toate acestea combinate cu preparate ca feriga prajita cu lapte de oaie batut sau inghetata de branza la restaurante ca Mugaritz sau Arzak.
PLIMBARE: In loc de siesta, dupa o vizita la unul din multele restaurante ale zonei, merge numai bine o plimbare pe Monte Urgull, una dintre cele doua coline ce strajuiesc portul din San Sebastián ca doua turnuri de veghe. De aici se poate admira insulita impadurita Santa Clara, situata in mijlocul golfului de langa oras, iar in varf se afla un fort, Castillo de la Santa Cruz de la Mota, cu o uriasa statuie a lui Hristos si pajisti bune pentru un pui de somn.
-
Googlemilionarii
Cand a fost angajata in anul 1999 pentru a oferi servicii de masaj celor 40 (pe atunci) de angajati ai Google, Bonnie Brown a primit si optiuni de cumparare de actiuni care, credea ea, nu valorau nimic. Dupa cativa ani insa, cand s-a retras din activitate si si-a vandut actiunile, Brown a ajuns milionara, iar acum se ocupa de o organizatie de binefacere pe care o finanteaza din banii adusi de Google.
Cazul sau nu este unic, deoarece un raport depus de firma la Comisia pentru Valori Mobiliare si Burse din SUA arata ca angajatii si fostii angajati detin optiuni care, convertite in bani, ar valora 2,1 miliarde de dolari (1,43 miliarde de euro). La aceasta se adauga acele optiuni ce nu pot fi convertite rapid in bani, in valoare de 4,1 miliarde de dolari. Desi nu se stie exact numarul milionarilor Google, se prespune ca exista in jur de o mie de persoane ale caror detineri depasesc 5 milioane dolari de persoana, rezultate din alocarea de actiuni si optiuni de cumparare de actiuni.
Fenomenul merita atentie, sustine Peter Hero, consultant principal al Fundatiei Comunitare din Silicon Valley, deoarece chiar daca si in cazul altor companii, ca Yahoo! sau Netscape, angajatii au castigat rapid multi bani de pe urma practicii de alocare a unor pachete de actiuni, fenomenul nu a avut amploarea celui de la Google. Pe de alta parte, vremurile in care angajatii primeau mii de optiuni de cumparare de titluri Google al caror pret de exercitare era foarte mic au trecut, toti cei angajati in ultimul an trebuind sa plateasca in medie peste 500 de dolari pe actiune. Chiar si asa insa, optiunile lor cresc in valoare.
Atentia presei fata de acesti milionari anonimi a fost retrezita de noul record al cotatiilor Google, dupa ce actiunile au atins saptamanile trecute un maxim de 700 de dolari pe actiune (aproape 480 de euro). The New York Times precizeaza insa ca, spre deosebire de alte companii din domeniul tehnologiei informatice, a fost greu sa obtina declaratii relevante pe aceasta tema de la angajati, fiindca oamenii de la Google nu urmaresc la serviciu cursul actiunilor firmei, aceasta activitate nefiind considerata „googley“ (termen din jargonul intern care desemneaza ceva acceptabil in cadrul companiei).
-
Luati in brate ciuperca
Expozitia intitulata „Wouldn’t Be Nice…“ („N-ar fi frumos daca…“) prezinta lucrarile a 11 artisti designeri, intre care unele produse pe loc pentru revista de design Dot Dot Dot si o colectie de mobilier confectionat de catre designerul spaniol Martino Gamper din materiale gasite in tomberoanele din zona. Alte lucrari se adreseaza celor care vor sa-si infrunte fricile, fiind prezentate „Ciuperca atomica pentru imbratisat“ (ce poate fi stransa in brate de cei speriati de un atac nuclear) sau „Mobila ca ascunzatoare“ (o serie de cutii unde se pot ascunde cei ce tem sa nu fie rapiti de extraterestri). Spiritul expozitiei isi are originea, dupa cum se explica in catalogul acesteia, in Germania anilor ’20, cand studentii de la Bauhaus erau incurajati sa insufle artei scopuri sociale si politice, aplicandu-i valorile la designul industrial. Expozitia este deschisa pana la 16 decembrie, urmand sa se mute dupa acea data la Grand Palais din Paris.
-
Poveste de Craciun
O productie New Line Cinema, „Povestea Nativitatii“ aduna o distributie de exceptie. In rolul Mariei a fost distribuita Keisha Castle-Hughes – cunoscuta din „Whale Rider“ si nominalizata la Premiul Oscar, iar Oscar Isaac joaca in rolul lui Iosif. Actrita Shohreh Aghdashloo, si ea nominalizata la Premiul Oscar, o interpreteaza pe Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul.
-
Muzica de taina
Pala a publicat recent o carte, intitulata „La Musica Cetata“ („Muzica ascunsa“), in care prezinta o interpretare a simbolurilor catolice ca elemente muzicale. Autorul a trasat un portativ peste pictura, considerand astfel ca bucatile de paine de pe masa si mainile apostolilor si ale Mantuitorului ar putea reprezenta note muzicale. Notele muzicale nu aveau insa nici un sens, pana cand muzicianul nu a realizat ca trebuie citite de la dreapta la stanga, asa cum scria Da Vinci. Rezultatul obtinut a fost un „imn inchinat lui Dumnezeu“, cu durata de 40 de secunde, care suna cel mai bine atunci cand e cantat la orga. Pala sustine ca aceasta demonstreaza ca Leonardo da Vinci nu era nici pe departe eretic, cum cred unii, ci un om „care credea cu adevarat in Dumnezeu“.
-
Anonimul londonez
Artistul, zis Banksy, al carui nume adevarat se crede ca este Robin sau Robert Banks, este foarte discret, ferindu-se de ochii publicului. Cu toate ca au mai aparut fotografii care il infatiseaza, de curand a aparut insa una in care a fost surprins chiar in actul creatiei, atunci cand picta in graffiti un zid ca riposta la faptul ca autoritatile din Tower Hamlets, un cartier din estul Londrei, vor sa curete zona de picturile sale. Autoritatile sustin ca, desi unele lucrari in graffiti sunt considerate arta, multi dintre locuitorii zonei sunt deranjati de prezenta lor in cartier. Totusi, intrebata daca persoana imortalizata in poza este chiar Banksy, o purtatoare de cuvant a acestuia a refuzat sa-i confirme identitatea, afirmand: „Noi nu confirmam si nici nu infirmam prezenta lui Banksy in fotografii“.
La randul sau, consiliul local din Hackney, alt cartier londonez, va dispune curatarea lucrarilor lui Banksy de pe ziduri, considerand ca nu este in masura sa decida daca o astfel de creatie este opera de arta in graffiti sau doar mazgaleala. In plus, sustin reprezentantii consiliului, „guvernul ne judeca dupa numarul zidurilor curate“. In afara de graffiti, artistul este renumit pentru farsele sale, printre care se numara lansarea unei papusi gonflabile ce inchipuia un detinut de la Guantanamo la Disneyland, o piatra numita Banksyus Maximus pe care era zugravit un vanator din epoca pietrei cu un carucior de cumparaturi (si pe care se spune ca British Museum a identificat-o ca fiind o farsa abia dupa opt zile) sau un cerc in stil Stonehenge creat din toalete portabile la Festivalul de la Glastonbury. Banksy este atat de misterios incat, pe langa fanii sai care cheltuiesc o multime de bani sa-i cumpere lucrarile, nici macar impresarul sau nu se poate lauda ca stie cum arata sau ce varsta are artistul pe care il reprezinta. Excentricul a ajuns unul dintre artistii preferati ai vedetelor hollywoodiene, Brad Pitt si Angelina Jolie, de exemplu, cheltuind mai mult de 1,4 milioane de euro recent pentru a cumpara la o licitatie in Soho opere ale acestuia. Anterior, un american al carui nume nu a fost dezvaluit platise suma de 414.000 de euro pentru lucrarea „Space Girl and Bird“, castigand in aprilie o lupta indarjita la o licitatie londoneza. Parerea artistului despre preturile lucrarilor sale este insa exprimata limpede pe site-ul sau: „Fraierilor, nu-mi vine sa cred ca dati banii pe asemenea porcarii“.